3,224 matches
-
anii care trec, ci de vârstă. Cu Karl Rahner și Joseph Ratzinger, am participat la Conciliul Vatican II (1962-1965). În ciuda stimei reciproce, Ratzinger și cu mine suntem în dezacord substanțial cu privire la revoluția culturală din 1968 cu cererile sale iluministe de emancipare, reformă, transparență și toleranță. Revoltele studențești din 1968, începute la Berkeley în California și Ann Arbor în Michigan, ajunse până la Berlin și Tübingen trecând prin Paris și Frankfurt, au zdruncinat pentru totdeauna societatea muncii și a succesului, îndeosebi "lumea sănătoasă
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
cel puțin un copil 10,9 55,7 29,3 4,1 Dacă un cuplu nu poate să aibă copii, vina principală este a femeii 2,7 0,7 25,2 71,4 Într-o lume în care vorbim de emancipare femeii și de independența economică a acesteia față de partenerul său de viață, în care s-a schimbat mentalitatea cu privire la divorț, și a crește un copil în absența unuia dintre părinți, în speță a tatălui, a devenit un aspect comun al
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
Generală a Țiganilor din România, având la bază și vechea structură a societății lăutarilor "Junimea Muzicală". Meritul său era evident, fiind vorba despre o prima încercare de organizare, din punct de vedere asociativ, a țiganilor romani. Scopul acestei asociații era emanciparea țiganilor, în acest scop Șerboianu redactând un "Apel către toți țiganii din România", în 26 de puncte 57. Acest program de emancipare era dezvoltat în două direcții: culturală și cea care ținea de domeniul asistenței sociale. În consecință, se propunea
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
despre o prima încercare de organizare, din punct de vedere asociativ, a țiganilor romani. Scopul acestei asociații era emanciparea țiganilor, în acest scop Șerboianu redactând un "Apel către toți țiganii din România", în 26 de puncte 57. Acest program de emancipare era dezvoltat în două direcții: culturală și cea care ținea de domeniul asistenței sociale. În consecință, se propunea: editarea unei gazete, publicarea de cărți, cursuri serale, universitate populară, biblioteci, școli ambulante, școli de meserii, muzee, burse, spitale, dispensare, aziluri, bresle
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
al acestora, care ar fi fost o garanție a succesului inițiativei sale58. Pe de altă parte, în septembrie 1933, lua naștere la București Uniunea Generală a Romilor din România, condusă de către Gheorghe Lăzărescu Lăzurică, vizând și ea același scop de emancipare a țiganilor 59. Între asociația condusă de Șerboianu și Lăzurică apăreau însă divergențe, manifestate prin polemici, acuze și atacuri reciproce, deși la început cei doi au colaborat. Astfel Șerboianu a fost acuzat cum că încerca să-i organizeze pe țigani
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
mai mare o reprezintă mamele singure (84,9%)7. Cum realitatea arată că numărul femeilor aflate în situația de monoparentalitate este foarte mare, analiza a îmbrăcat o puternică dimensiune de gen. Familia monoparentală este prezentată adesea ca un rezultat al emancipării femeilor, fapt care implică destructurarea vieții de familie 8. Mai precis, duce la dezorganizarea familiei 9, în înțelesul ei clasic. În acest context, mi-am pus întrebarea: cum se explică faptul că femeile își doresc să întemeieze o familie în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
copiilor 10? Am urmărit să aplic față de familia monoparentală cadrele conceptuale ale unora dintre teoriile politice feministe, cu scopul de a arăta cum poate fi circumscrisă înțelegerea unei astfel de familii în respectivele teorii (liberală, marxistă, radicală, comunitariană) și că emanciparea femeilor (idee susținută de teoriile citate) nu duce la destructurarea familiei 11. Familia monoparentală este cunoscută ca un subiect consacrat de asistență socială, iar prin extindere, unul de sociologie. Populare mai sunt și abordările de factura psihologiei aplicate, mă refer
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
istorici. (J. Chafez, 1988, apud L. Grünberg, 2002, p. 108) Un alt argument se referă la alegerea temei vizând monoparentalitatea ca o situație în care se află prioritar femeile, temă care este astfel tratată încât urmărește identificarea unor mijloace de emancipare a femeilor părinți singuri (L. Grünberg, 2002, pp. 97-110). Pe tot parcursul analizei, este operaționalizată distincția public/privat și, de aici, a consecințelor privind dificultățile pe care le întâmpină cei care trăiesc în familii monoparentale. Problematica familiei monoparentale este evaluată
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
diferită experiența parentității pentru femei față de bărbați. Concluzia este că femeile din familiile monoparentale sunt discriminate social, ceea ce este posibil în virtutea ordinii patriarhale, nedrepte pentru ele. Analiza problematicii familiei monoparentale arată că lungul drum spre autonomie 24 pornește de acasă; emanciparea, cel puțin a femeilor, înseamnă în primul rând o emancipare în sfera privată. CAPITOLUL ITC "CAPITOLUL I" Familia deschisătc "Familia deschisă" 1. Mamă singură pe timp de pacetc "1. Mamă singură pe timp de pace" Percepția comună privind situația de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
femeile din familiile monoparentale sunt discriminate social, ceea ce este posibil în virtutea ordinii patriarhale, nedrepte pentru ele. Analiza problematicii familiei monoparentale arată că lungul drum spre autonomie 24 pornește de acasă; emanciparea, cel puțin a femeilor, înseamnă în primul rând o emancipare în sfera privată. CAPITOLUL ITC "CAPITOLUL I" Familia deschisătc "Familia deschisă" 1. Mamă singură pe timp de pacetc "1. Mamă singură pe timp de pace" Percepția comună privind situația de viață a unei femei care este mamă singură trimite la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
împovărată de grija pentru copiii mici și membrii dependenți ai familiei, dar nu are persoane semnificative care să o sprijine. Atunci, o femeie căsătorită este într-o situație mai fericită decât o femeie singură. Poate fi sesizat un adevărat paradox: emanciparea femeilor în viața publică, șansele lor de a deveni cetățeni de rangul întâi sunt determinate de poziția lor în familie; prezența familiei, ca și incompletitudinea ei, în sensul absenței soțului, conduc la stări diferite. Emanciparea femeilor în familiile lor se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
fi sesizat un adevărat paradox: emanciparea femeilor în viața publică, șansele lor de a deveni cetățeni de rangul întâi sunt determinate de poziția lor în familie; prezența familiei, ca și incompletitudinea ei, în sensul absenței soțului, conduc la stări diferite. Emanciparea femeilor în familiile lor se constituie ca premisă a emancipării lor în general, tot ce este personal este resemnificat drept important din punct de vedere public. Întrebarea însă rămâne: în ce măsură este resemnificat și politic? 1.2. Public și/sau privattc
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
șansele lor de a deveni cetățeni de rangul întâi sunt determinate de poziția lor în familie; prezența familiei, ca și incompletitudinea ei, în sensul absenței soțului, conduc la stări diferite. Emanciparea femeilor în familiile lor se constituie ca premisă a emancipării lor în general, tot ce este personal este resemnificat drept important din punct de vedere public. Întrebarea însă rămâne: în ce măsură este resemnificat și politic? 1.2. Public și/sau privattc " 1.2. Public și/sau privat" Distincția clasică dintre public
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
aceea în legătură cu temeiul care a fundamentat, la acest moment, orientarea interesului spre problemele familiei monoparentale. Au devenit femeile părinți singuri, în perioada de tranziție, vizibile social altfel decât restul categoriilor defavorizate: săraci și dependenți? Este cumva rezultatul unui proces de emancipare a femeilor mame? În Expunerea de motive pentru legea privind familia monoparentală, se menționează că protecția specială a familiilor monoparentale a fost prevăzută atât în Programul de guvernare 2001-2004, cât și în documentele pe care România le-a prezentat la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
socialistă decurgea însă din dreptul și obligația la muncă 1. Relațiile de familie erau marcate în perioada socialistă, pe de-o parte, de tradiția patriarhală, conservată în forme gradual arhaice, mai ales în zonele rurale, iar pe de alta, de emanciparea femeilor, care, în calitatea lor de „tovarășe de muncă”, erau aducătoare de venituri. În acest sens, se poate observa că egalitatea formală a femeilor și bărbaților privind accesul la muncă, precum și participarea tuturor la viața publică lăsa impresia lipsei discriminărilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
naștere copiilor, fără să-și asume responsabil creșterea lor, fără să fie în cunoștință de cauză privind implicațiile și dificultățile pe care le presupune îngrijirea unei persoane dependente. Adesea, formarea unei noi familii (mamă-copil) este gândită ca un mijloc de emancipare față de familia de origine (mai ales dacă este susținută prin suport public sigur), încurajează uniunile consensuale de a beneficia de sprijin social și conduce la creșterea numărului de mame singure (C. Zamfir, 1997, p. 43). Sunt însă multe situații în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
fi identificată ca atare. Multe aspecte par să fie deduse din măsuri sociale mai generale, prin incidență indirectă. În sensul sprijinului acordat familiei, complementar politicilor de tip substituțional 25, pot fi avute în vedere, pe de-o parte, aspecte privind emanciparea femeilor 26, iar pe de alta, măsuri de protecție specială a maternității. 3.2. Maternitatea și protecția ei socialătc "3.2. Maternitatea și protecția ei socială" Maternitatea este o experiență personală, o complexă stare biopsihosocială, prin care o persoană aduce
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
pe o treaptă sau alta, încearcă să răspundă solicitărilor în limita resurselor existente, astfel încât să medieze interesele tuturor și să facă posibile relațiile de colaborare. Obținerea anumitor drepturi sociale s-a realizat în timp, ca o încununare a luptei de emancipare a cetățenilor. Aceste drepturi, deși de factură socială, poartă amprenta politicului, a relațiilor de putere sub care au reușit să devină transparente în plan public. Bărbații și femeile se confruntă cu probleme specifice și, de aici, interesul lor pentru mijloacele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
și bărbații se confruntă cu probleme diferite privind drepturile lor în legătură cu copiii cărora le sunt părinți. O altă gamă de probleme se creează atunci când obligațiile față de copii se articulează de așa natură încât îngrădesc drepturile părinților ca persoane autonome. Astfel, emanciparea femeilor - idee constant promovată de gândirea feministă, indiferent de orientarea ei particulară (liberală, socialistă, radicală, comunitară etc.) - a fost receptată în alte perspective drept o modalitate de destructurare a familiei. CAPITOLUL IVTC "CAPITOLUL IV" Feminismul și familiatc "Feminismul și familia
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
stare de echilibru a relațiilor între persoanele care o alcătuiesc (nu se mai admite, de exemplu, că efortul mai mare al femeilor va compensa implicarea mai redusă a bărbaților). Familia monoparentală este o situație de viață care poate conduce la emanciparea în plan privat a femeilor, în chiar familiile lor (nu discut aici dacă monoparentalitatea a fost opțiunea lor sau au ajuns în această situație printr-o conjunctură oarecare de viață). Emanciparea se poate realiza, dacă este dorită (conștientizată, receptată pozitiv
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
este o situație de viață care poate conduce la emanciparea în plan privat a femeilor, în chiar familiile lor (nu discut aici dacă monoparentalitatea a fost opțiunea lor sau au ajuns în această situație printr-o conjunctură oarecare de viață). Emanciparea se poate realiza, dacă este dorită (conștientizată, receptată pozitiv, valorificată); dacă dificultățile de fiecare zi vor fi asumate de respectivele femei nu ca bariere de netrecut, ci ca ocazii din care vor învăța nu numai cum să depășească problemele pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
în sensul coerenței unui proiect de viață personal. Dimpotrivă, lipsa de implicare în faptele de fiecare zi poate conduce la dependență, într-un sens negativ, față de sprijinul oferit din afara familiei 6. În diversele teorii politice, atunci când se avea în atenție emanciparea femeilor, acest fapt era apreciat ca fiind posibil mai cu seamă în spațiul public. Așa se explică observația conform căreia, dacă a avut loc, emanciparea s-a petrecut numai ca o înaintare parțială, față de o situație anterioară explicit mai dificilă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
față de sprijinul oferit din afara familiei 6. În diversele teorii politice, atunci când se avea în atenție emanciparea femeilor, acest fapt era apreciat ca fiind posibil mai cu seamă în spațiul public. Așa se explică observația conform căreia, dacă a avut loc, emanciparea s-a petrecut numai ca o înaintare parțială, față de o situație anterioară explicit mai dificilă, dar nu s-a produs ca un progres real. Dovadă faptul că, deși structurile politice se schimbau, femeile se confruntau, în continuare, cu exploatarea, violența
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
o înaintare parțială, față de o situație anterioară explicit mai dificilă, dar nu s-a produs ca un progres real. Dovadă faptul că, deși structurile politice se schimbau, femeile se confruntau, în continuare, cu exploatarea, violența, anonimatul, dependența etc. Mecanismul de emancipare nu se dovedea suficient de bun, femeile rămânând suprasolicitate în sfera privată, grija pentru copii și eforturile în organizarea gospodăriei putând fi recunoscute drept constante ale vieții lor. Acestea sunt premise prin realizarea cărora familiile funcționează, dar, în același timp
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
pentru copii și eforturile în organizarea gospodăriei putând fi recunoscute drept constante ale vieții lor. Acestea sunt premise prin realizarea cărora familiile funcționează, dar, în același timp, sunt și limitări ale vieților femeilor. În teoria de factură liberală, efortul de emancipare a femeilor se observă în trecerea graniței dintre public și privat. Reușind să participe în sfera publică, să desfășoare activități care să le aducă venituri, femeile puneau bazele independenței lor economice. Această independență a fost realizată mai ales în alte
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]