394 matches
-
publică, pentru a diferenția câștigurile salariaților în funcție de meritele lor, pentru a... Dar ce mai contează? A venit la putere un partid care încurajează revendicările egalitariste ale celor fără valoare și tot ce-am făcut noi se prăbușește. Mona Muscă, inteligentă, emancipată, încearcă să ne susțină cauza, dar intervenția ei se lovește de grosolana surditate voluntară a pedeseriștilor și peremiștilor. Adrian Păunescu râde batjocoritor în timp ce ea vorbește. Grigore Zanc o întrerupe, cu o ironie ieftină. Mihai Ungheanu deplânge faptul că la emisiunile
Convocare la Secția de Presă și Propagandă a CC al PCR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16093_a_17418]
-
Despre cutezători. Urmează un "montaj" dedicat teatrului, "gen" mai periculos și mai folositor deopotrivă, prin "deschiderea" lui către publicul adunat lîngă o scenă. Femeile joacă, aici, un oarece rol, dramele "primului val", abandonate mai pe urmă, făcînd din ele "partizane"emancipate, gata să dea uitării trecutul. Rolul lor în educația copiilor, așadar virtuțile de posibil model se transformă, propagandistic, într-un atu important pentru "modelarea" (realist-socialistă) a societății. De aici se trece, firesc, la "mitologia" anilor de școală, de astă dată
Citiți-le noaptea! by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11929_a_13254]
-
frustrarea, agitau spiritele, atrăgeau de partea lor pe tribunii plebei, aglomerau amenințător străzile și intrările spre for. Noua Lysistrată nu mai apăra pacea, ci dreptul de a purta bijuterii și de a se îmbrăca în purpură. Lumea latină era mai emancipată decât cea greacă. Ce-i drept, întâmplarea se situa cam la două secole după Aristofan comediograful. Episodul, de-a dreptul dramatic povestit de Titus Livius, se petrecea sub consulatul austerului M. Porcius Cato și L. Valerius Potitus, tribun al plebei
Retorica, legea și luxul by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/13261_a_14586]
-
epocă străină firii lor. În plin modernism, contemporan cu Hortensia Papadat-Bengescu (Fecioarele despletite sînt din același an cu Legea trupului) și Camil Petrescu, Agârbiceanu nu poate face decît figura unui moralist naiv, impregnat de spirit religios, fără nici o legătură cu emancipata societate românească dintre războaie. E o întrebare aceea de a ști ce drum se cuvenea să urmeze Agârbiceanu ca să scape de acest blestem. Poate acela indicat de Fefeleaga, cea mai valoroasă dintre povestirile sale de tinerețe, în care realismul minuțios
Dureri înăbușite by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13809_a_15134]
-
Credința și fervoarea celui ce a modelat și a turnat statuia în urmă cu secole își are drept pandant orgoliul și trufia unui sculptor din lumea contemporană. Naivei Bianca, fericită de a fi prototipul Fecioarei îi corespunde o femeie modernă, emancipata și rafinata Chiara Fornantini. În paralel cu restaurarea statuii ce trebuie salvată de atmosfera distrugătoare (la propriu) a Veneției, cititorul reface prin cercetările întreprinse de Raikes și traiectoria uneia dintre marile familii a Cetății Dogilor, familia Fornarini, cu șirul de
Istorieși istorii la Veneția by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8687_a_10012]
-
întins cam de pe la 1880, cu primele experiențe ale lui Macedonski, și până la 1980, când se încheie neomodernismul postbelic declanșat pe la 1960-1965, după fractura proletcultistă. În marea lui sferă se includ: simbolismul, parnasianismul, instrumentalismul, decadentismul, poezia pură, avangardele și porțiunile mai emancipate sau mai neutre ale tradiționalismului de tip Ion Pillat sau B. Fundoianu (p. 182), plus neomodernismul generației '60 (uitat de exeget în retrospectiva din final). Drept consecință trebuie renunțat la dihotomia dintre modernism și tradiționalism, explicată de critică interbelică cel
Un concept integrator al modernismului românesc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11300_a_12625]
-
Franței postbelice i-ar fi lipsit o piesă clinică de primă mărime. Cînd a scris, la tinerețe, un roman cotat drept pornografic (Istoria ochiului, 1926), recurgînd la acel amestec de sexualitate și perversitate care mimează foarte lesne adîncimea unui spirit emancipat, francezii l-au privit ca pe un spirit iconoclast. Atras de Sade și de tot ce desfidea moralitatea unei societăți așezate, Bataille a trecut de la Freud și Breton la potlatch-ul lui Marcel Mauss și la lupta de clasă a lui
Autorul fără viitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7310_a_8635]
-
și călăi o bacanală de vini împletite. Altcineva. Nu autoarea acestei cărți, care preferă să tamponeze, cu un umor pe care nu știi cum să-l iei (naiv, ca de scriitor care nu știe mai mult decît personajele lui, prostuțe emancipate ,în meserie"? cinic? pur și simplu laissez-faire?), răni abia deschise la suprafață, colcăind, însă, în interior, să scrie un roman nu despre societate și corupătoarele ei artificii, ci despre vîrste și femei. Un an în Paradis (acolo unde timpul n-
Munci și zile by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11182_a_12507]
-
clientelei, în acest mod putând să rămână deasupra mizeriei, într-un fel de "elită" a negustorilor. Când își face casă de zid, scăpând de adăpostul de scânduri și cartoane, cum avea toată lumea în groapa lui Ouatu, se simte victorios, adică emancipat economic. Romanul dobândește repede palpit narativ. Primele trei capitole au rolul prezentărilor din romanul tradițional. Nuntă îl prezintă pe Stere, ins fără biografie (nu se cunosc originile lui), așezat într-o căsnicie formală, fără dragoste. Al doilea capitol, Iepe de
Viața ca o panoramă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9253_a_10578]
-
de romantismul exaltat și boem, trăindu-și căderea cu secrete, discrete juisări. Vara indiană (titlul volumului cu care a debutat Ioan Morar), lungă și caldă, pînă aproape de mijlocul toamnei, se potrivește, ca anotimp de nelămurită, domoală tranziție, optzecismului. Niște "moftangii" emancipați și subtili, visînd în berării, pălăvrăgind cu vervă de poltroni simpatici (aripa "la Florin"(Iaru)) sau, dimpotrivă, alții (ori aceiași...), sentimentali, retrași, iubitori de anumite, speciale, cărți. Luați la un loc, într-un "pluton" care a și început să se
"Lupii" sub lupă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11669_a_12994]
-
lipsește la Adorno. Critic radical al capitalismului tîrziu, pe care îl numește „societate administrată” (verwaltete Gesellschaft), Adorno nu este însă nicidecum adept al acțiunii revoluț ionare, ba chiar un adversar al acțiunii transformatoare în genere. El crede că viitoarea „lume emancipată” se va realiza „prin acțiunea subterană a spiritului, concretizată în artă”. Sau, într-o formă mai moderată: „operele de artă atestă că lumea însăși trebuie să devină altceva”, ele sunt „garantul faptului că posibilul este posibil”. Totodată Adorno visa o
Adorno despre puterea fără de putere a artei by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/4637_a_5962]
-
Regizorii au schițat relațiile punând accentul din start pe imaturitatea acestor părinți, conduc mașina jucându-se la volan, fumează fără griji pentru sănătatea fiului lor, îl uită în mașină pentru a se hârjoni etc. Bruno are ceva dintr-un Gavroche emancipat, - la un moment dat se joacă cu o vergea de fier pleznind apa distrat -, iar Sonia o anumită alură vestimentară a anilor '60 care-i conferă o notă nu demodată, ci mai degrabă provincială, conformistă, cuminte atunci când nu îmbracă același
Tați, mame și fii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7001_a_8326]
-
Antoine Doinel, numai că o anume gravitate scoate personajul din sfera visătoriei și a nebuloaselor truffaultiene. O nuanță similară este recuperată pe turnantă în episodul urmăririi lui Bruno și Steve și al întâlnirii dintre o adolescență întârziată și o copilărie emancipată prematur, și acestea sunt, cred, și cele mai bune momente ale filmului, acolo unde regizorii focalizează momentul genuin al întâlnirii celor două lumi. În tranzacțiile care au loc între șeful bandei și membrii ei cu caș la gură , dar exersați
Tați, mame și fii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7001_a_8326]
-
inversat, maimuța inteligentă are o lecție de oferit omului, dispensator al unei violențe inutile. Evadarea maimuțelor și lupta pe care o poartă cu forțele de poliție are, ca și răscoala lui Spartacus, un scop: libertatea. Inteligența face intolerabilă condiția simiescă; emancipate, maimuțele alcătuiesc o societate cu toate regulile ei. Tribul are nevoie de un habitat și acesta se află lângă oraș, în pădure. Cu tablele legii în minte, Caesar pare pregătit să ofere perspectiva unui stat de drept al maimuțelor. Oricum
Maimuțe între evoluție și revoluție by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5322_a_6647]
-
a vitalității ce-i aparține. Calea a fost deschisă la noi de Maria Banuș, cu Țara fetelor, jurnal al ebuliției emoțional-senzuale juvenile, căpătînd în zilele noastre o caracteristică ilustrare sub condeiul mai multor autoare, de la Angela Marinescu la douămiistele uneori emancipate pînă la rostirea porno. Dar pe cînd acestea aduc în scenă o dezlănțuire totală, un elan ce frizează nu o dată anarhia senzorială, Lucia Negoiță nu părăsește liniamentele unei existențe ce conservă o anume disciplină a mărturisirii. Exploziilor ce se țin
Un culoar propriu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3733_a_5058]
-
Smaranda Bratu Elian Dacia Maraini s-a născut la Florența în 1936. Fiică a faimosului etnolog, antropolog și orientalist Fusco Maraini, aparținând unei familii de intelectuali cu durabile veleități scriitoricești, și a Topaziei Allicata de Salaparuta, vlăstar emancipat și nonconformist al unei străvechi familii aristocratice siciliene, Dacia pare să fi moștenit de la ambii părinți spiritul de libertate, simțul dreptății și curiozitatea tinerească lipsită de prejudecăți cu care privește viața. Mânată de interesele etnografice ale tatălui, în perioada 1938-1946
Dacia Maraini - Un romancier nu poate avea dogme by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/16342_a_17667]
-
d.” Firește, prin comportamentul său oarecum... nefiresc, Marinetti ce ținea de ars ludi, însă, de data aceasta, fără a dezminți cavalerismul ancestral al bărbaților neamului său, remarcând generos că femeile ruse (după cum le văzuse în foaierul circului) ar fi mai emancipate decât italiencele aflate încă în mrejele multor prejudecăți, conchizând: „În genere, pe mine Rusia mă și uimește, mă și încântă cu atâtea contraste pe care le conține. Barbarie, estul sălbatic în concomitență cu o tehnică desăvârșită, cu ultimul cuvânt al
O vizită a lui Marinetti în Rusia by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/2806_a_4131]
-
cerului mă tot hrăneau/ Și eu făceam mofturi la firimituri/ De la o vreme nu mai veneau/ Păsările cerului de prin păduri." Lepădarea de piele (în fine, de blană) este, în a doua parte, aproape totală. Vulpea e acum o cuconiță emancipată, Ursul un respectabil adulterin. Tonul se schimbă și el, intrîndu-și în ritmul recomandabil pentru romanul "serios". Cu dilemele lui: Acuma sînt animale sau oameni? Oameni sau fiare? Curiozitatea noastră e legitimă, ca autor, sîntem în legitimă apărare să știm, cum
Vizitarea fabulei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9554_a_10879]
-
e decât o dovadă de ipocrizie, e o simplă formă rece și protocolară, denunțând artificialitatea relațiilor ce domnește în sânul familiei Ioanide și chiar o formă de prețiozitate și de snobism, surprinzătoare la un om care pozează într-un artist emancipat, plutind deasupra lucrurilor mărunte și convenționale.În concluzie, nici o clipă, Ioanide nu ne inspiră sentimentul unui omsuperior și cu atât mai puțin al unui om de geniu. În genere, mari scriitori au eșuat în asemenea tentative, cu excepția lui Balzac în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în Europa. Odată un român patriarh, el va numi români episcopi în ținuturile locuite de ei, albaneji episcopi unde țările sunt locuite de albaneji. Datoria publică turcească, acoperită în Anglia prin subscripțiuni benevole. Convins poporul englez că turcii trebuiesc economicește emancipați. Datoria publică odată plătită, se va institui un Reichsrechnunghof care va ține pururea în cumpănă echilibrul bugetar. Patriarhii or înființa la Const[antinopol] o Academie de limbi orientale. Gaster românește. Se vor preda pentru turci științele necesare și pentru celelalte
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
zona Palas. Rătăcea, apoi, spre denumiri pe care le descoperea, Încântat, În memorie sau, dimpotrivă, le vedea, hipnotizat, pentru prima dată. „Concordiei and just next to it, look, Discordiei. So... Concordiei and Discordiei!... And here we have Trofeelor, Oițelor, Olimpului, Emancipata. Listen, Emancipata! Isn’t it wonderful? Emancipata... Sirenelor, Sabinelor. Yes, I remember Sabinelor. Also Cuțitul de argint. Puțul cu apă și Cuțitul de argint...” Vorbeam englezește. Nu se simțea confortabil, pare-se, Într-o mai lungă conversație românească, dar strecura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Rătăcea, apoi, spre denumiri pe care le descoperea, Încântat, În memorie sau, dimpotrivă, le vedea, hipnotizat, pentru prima dată. „Concordiei and just next to it, look, Discordiei. So... Concordiei and Discordiei!... And here we have Trofeelor, Oițelor, Olimpului, Emancipata. Listen, Emancipata! Isn’t it wonderful? Emancipata... Sirenelor, Sabinelor. Yes, I remember Sabinelor. Also Cuțitul de argint. Puțul cu apă și Cuțitul de argint...” Vorbeam englezește. Nu se simțea confortabil, pare-se, Într-o mai lungă conversație românească, dar strecura câte un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
care le descoperea, Încântat, În memorie sau, dimpotrivă, le vedea, hipnotizat, pentru prima dată. „Concordiei and just next to it, look, Discordiei. So... Concordiei and Discordiei!... And here we have Trofeelor, Oițelor, Olimpului, Emancipata. Listen, Emancipata! Isn’t it wonderful? Emancipata... Sirenelor, Sabinelor. Yes, I remember Sabinelor. Also Cuțitul de argint. Puțul cu apă și Cuțitul de argint...” Vorbeam englezește. Nu se simțea confortabil, pare-se, Într-o mai lungă conversație românească, dar strecura câte un cuvânt românesc, pe care Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
pe vreunul cum arată la față... Și la ce i-ar fi folosit? În una dintre nopțile acelea de început de iulie, se pomeniră însă la ușă cu fratele Mirelei, Vlăduț, cu doi veri după el. Câteșitrei băieți de provincie emancipați, occidentalizați în ultimul hal, adepți ai aceleiași secte de rockeri metaliști echipați în blugi, centuri cu ținte, geci de piele, și ce noroc și bucurie pe capul Mirelei cu musafirii ăștia de la miezul nopții puși pe fapte mari, chitiți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
mătase la piață În Bursa, bărbații din sat erau greci liberi, Într-un oraș grecesc liber. Cu toate acestea, Desdemona, care ținea doliu după părinții ei, era Încă prizoniera trecutului. Așa că stătea sus pe munte, privind În vale la orașul emancipat, și se simțea Înșelată de neputința ei de a se bucura laolaltă cu toată lumea. Mulți ani mai târziu, văduvă fiind, după ce și-a petrecut un deceniu În pat, Încercând cu mare vitalitate să moară, Desdemona avea să recunoască În cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]