580 matches
-
Tema martiriului primilor creștini este însă expusă neconvingător, autorul transferă, neadecvat, gânduri proprii unor personaje incapabile să reflecteze asupra marilor întrebări. Și Maximian, înainte de a-și da sufletul, găsește puterea de a ține un discurs, christic în intenție, dar arid, emfatic. Negru pe alb este o proză mai izbutită, folosind drept artificiu compozițional motivul scrisorilor găsite. Aproape toată nuvela e alcătuită din epistole. Naturalețea exprimărilor, verosimilitatea și viața ce se degajă dau acestor pagini un parfum aparte. Dar T. înregistrează cele mai multe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290162_a_291491]
-
comandamentul militar. Conducerea civilă nu a făcut decât să urmeze exigențele și cerințele conducerii militare”. Probabil că se va scrie la un moment dat istoria războiului din Irak și vom vedea dacă s-a spus tot adevărul. Wolfowitz a susținut emfatic că nu a existat nici un fel de rezistență a administrației În sensul măririi numărului de trupe În teritoriu. A doua Întrebare s-a referit la obiecția celorlalți, Zbigniew Brzezinski, alte personalități, inclusiv fostul aspirant la nominalizarea Partidului Democrat, Howard Dean
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
direcție ar merge și preferința pentru proza scurtă în detrimentul romanului. În poezie, dincolo de sentimentul apartenenței de grup, diferențele specifice copleșesc genul proxim, care se reduce la conștiința acută a succesoratului cultural - de unde și cultivarea parodică a livrescului - sau la prezența emfatică în prim-planul textului a unei instanțe personalizate. În fine, critica promoției - crede Ț. - reușește o sinteză între profesionistul excelând tehnic, informat la zi, și scriitorul de talent. Cartea acestui autor „afabil și caustic în același timp”, ale cărui propoziții
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290153_a_291482]
-
22 decembrie nu au ieșit masiv pe străzile capitalei doar muncitori, ci și studenți și intelectuali (dar aceștia nu se potriveau, probabil, cu teoria „muncitorească” a lui Ion Iliescu). Un rol aparte în cărțile lui Ion Iliescu îl au autoportretele emfatice de „disident”: nu orice fel de „disident”, ci unul trimis la „reeducare” de către Ceaușescu. Or, Ion Iliescu nu a fost, totuși, un persecutat al dictatorului (nu a fost arestat sau anchetat; nu s-au făcut presiuni asupra lui, nu a
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
istoriograf comunist și notoriu colaboraționist ceaușist, Dan Zamfirescu (Războiul împotriva poporului român, 1993), nu numai din dorința de a inventaria toate speculațiile posibile asupra revoluției, dar și fiindcă teoria lui este grandomană și naționalistă într-un sens mai puțin obișnuit. Emfatic și demagog, Zamfirescu vede în revoluția română un „mare spirit creator” „pus în slujba unei opere mondiale de recreare a lumii în duh” (p. 111), o „minune a istoriei universale” (p. 347), aproape o „teofanie” (p. 351). Teza lui se
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
de Ion Iliescu (p. 68). Cartea lui Șerban Săndulescu nu izbutește să demonstreze teza loviturii de stat, dar folosește și transcrie multe depoziții care pedalează pe ideea puciului, chiar dacă nu toate aceste depoziții pot fi creditate în totalitate: unele sunt emfatice, altele sunt pur și simplu depășite de evenimentele din decembrie 1989 și de hățișul revoluției. * Călin Cernăianu (Diplomația lupilor. Erată la literatura aplicației tactice din decembrie 1989, 1997) susține teza că Securitatea l-a trădat pe Ceaușescu și a instrumentat
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
admit faptul că au existat și „defecțiuni de cooperare și colaborare” în cadrul ei. Lucrarea este în mod demonstrativ menită să fie o ripostă la adresa vocilor care au culpabilizat Armata pentru prestația din timpul insurecției timișorene, la începuturile ei. Deși evidențiază emfatic „verticalitatea” Armatei române, respectiv fraternizarea dintre militari și revoluționari ori, mai apoi, implicarea ei în apărarea revoluției, lucrarea coordonată de Codrescu admite existența unor erori, deficiențe și disfuncționalități ale Armatei în decembrie 1989 sau chiar etapizează prestația acesteia după cum urmează
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
deductibilă. Grupul situat cel mai la dreapta, rema, corespunde cu ceea ce se spune despre temă. Este elementul frastic cel mai informativ, cel care contribuie la progresia comunicării. Decupajul enunțurilor permite scoaterea în evidență a unor construcții precum fraze cu structuri emfatice (cu prezentativ) sau pasive. În structurile emfatice, rema este dată direct, în vreme ce tema este întrucîtva adăugată. Structura emfatică ce ocupă locul temei prezintă un vid referențial, așa cum se va vedea în exemplul publicitar de mai jos: T6 Numai cu căpșune
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
rema, corespunde cu ceea ce se spune despre temă. Este elementul frastic cel mai informativ, cel care contribuie la progresia comunicării. Decupajul enunțurilor permite scoaterea în evidență a unor construcții precum fraze cu structuri emfatice (cu prezentativ) sau pasive. În structurile emfatice, rema este dată direct, în vreme ce tema este întrucîtva adăugată. Structura emfatică ce ocupă locul temei prezintă un vid referențial, așa cum se va vedea în exemplul publicitar de mai jos: T6 Numai cu căpșune proaspăt culese ne place să preparăm dulceața
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
cel mai informativ, cel care contribuie la progresia comunicării. Decupajul enunțurilor permite scoaterea în evidență a unor construcții precum fraze cu structuri emfatice (cu prezentativ) sau pasive. În structurile emfatice, rema este dată direct, în vreme ce tema este întrucîtva adăugată. Structura emfatică ce ocupă locul temei prezintă un vid referențial, așa cum se va vedea în exemplul publicitar de mai jos: T6 Numai cu căpșune proaspăt culese ne place să preparăm dulceața Favorit Premium. Conținutul ei deosebit de bogat în fructe de cea mai
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
Tocmai această (re)totalizare, această globalizare, este marcată de indicatorii de la sfîrșitul unui segment textual explicativ. Prezentativul IATĂ împarte un rol mai general cu (ACEASTA) ESTE: IATĂ trimite la cotextul anterior ca la o dovadă a lui p. Aceste structuri emfatice prezentative nu instaurează numai o trimitere referențială. Prezentarea unui obiect al discursului are întrucîtva legătură cu construirea unei lumi și cu stabilirea, între cel care explică și destinatarul său, a unui contract de credibilitate-adevăr. Structurile emfatice au totodată o valoare
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
lui p. Aceste structuri emfatice prezentative nu instaurează numai o trimitere referențială. Prezentarea unui obiect al discursului are întrucîtva legătură cu construirea unei lumi și cu stabilirea, între cel care explică și destinatarul său, a unui contract de credibilitate-adevăr. Structurile emfatice au totodată o valoare (re)prezentativă și o valoare enunțiativă bine detaliată de A. Rabatel: [...] voici/voilà [iată/uite] are un rol aproape la fel de eficace ca și c'est [aceasta este], prezentînd faptele conținute în enunț în urma prezentativului drept rezultatul
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
audiind, probabil, și cursuri de filologie și de istorie la Universitatea din Harkov, fără a obține însă vreo diplomă. Intrat în armata rusă, traversează o perioadă trăită intens, consemnată într-un jurnal intim unde tânărul își etalează spiritul aventuros, teribilist, emfatic, dar și marea febrilitate și dezinvoltură intelectuală. Îndrumat de tatăl său care, în cultul nobleții cărturărești a familiei, îi propune lecturi dificile și lucrul neîntrerupt la masa de scris, citește enorm și proiectează îndrăzneț lucrări despre mitologia dacică, despre limba
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
prozei. Altundeva o povestire, Crizantemele din tundră, se subintitulează polemic „transmisie indirectă” și este o proză aproape cuminte, epurată de orice fel de stridențe și perfect echilibrată ca tonalitate, timbru, dozaj sonor etc. Este, probabil, despărțirea lui N. de polemismul emfatic al primelor cărți, indicând tranziția spre etapa fabulatorie, pe deplin ilustrată de prozele cu aspect de SF și mai ales de compunerea la șase mâini din „romanul retro(versiune)” Femeia în roșu. Chiar în Și ieri va fi o zi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288398_a_289727]
-
În schimb, Hiroshima există undeva pe un spectru, între subiectivitatea reflexivă și o obiectivizare "denaturată". Ar putea fi situată mai aproape de partea obiectivizată a spectrului, dar ambiția sa narativă încă tinde spre micșorarea distanței dintre subiect și obiect din cauza alegerilor emfatice pe care le-a făcut când a selectat tehnici de scriere tipice romanului, dar și pentru că Hersey își recunoaște subiectivitatea foarte rar. Aceasta capătă o poziție mai importantă atunci când, pus față în față cu inexplicabilul, autorul recurge la o metaforă
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
este hibridă și greoaie, fără suflu poetic. În manieră clasicistă a scris o tragedie în versuri, în cinci acte, Optum (1897). Acțiunea este plasată în anul 1031 d.Hr., la Curtea domnului Timișanei. Personajele, puse în situații dramatice neverosimile, declamă emfatic și fără convingere. A mai compus câteva poeme dramatice, rămase în manuscris, nefinisate. D. a tradus Arta poetică a lui Horațiu (1882), versuri din Camões, capitole din Dante (Paradisul pământesc) și Tasso (Ierusalimul liberat) și poezii din Silvio Pellico și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286734_a_288063]
-
comilitonii cronologici. În prozele lui A. - eclectice ca gen, ca formulă epică și ca topografie imaginară - poate fi detectată o rezistență subterană tenace față de rețetele în uz ale scrisului. Lumea sa fictivă se naște din asaltul meticulos, pe alocuri desfășurat emfatic, asupra conjuncturalului etalat de literatura curentă. Se adaugă glisajele ghidate, adeseori obositoare, către cosmic și către arhetipal, ca și substanța pur nominală și inconsistența halucinantă a așa-numitelor sale personaje. În planul strict formal, corporalitatea și lucrătura strânsă a scrisului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285363_a_286692]
-
că pledau pentru o altă comunicare a opiniilor, că într-un viitor homo europaeus găsesc salvarea umanității și nu în homo religiosus. Emulația există, iar structurile politice din Europa Est-Centrală se organizează ținând seama de acel cult al lumii, exprimat emfatic, cult al națiunii înțelese spiritual, de unde și geneza literaturilor naționale, a teatrelor naționale, în genere, a educației, ba chiar a mândriei naționale. Într-o atare accepțiune ne este mai lesne să amintim o parte din zecile de cărți purtând semnătura
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
amarnic. — Mmm. Ideea e că... Înghit în sec. Nu e chiar atât de simplu... — Ba da, e chiar atât de simplu. E exact atât de simplu cum pare. Becky, e nunta ta. E nunta ta. Vocea îi e clară și emfatică, și mă uit la ea, cu paharul în aer, și mă simt ca atunci când un fascicul puternic de lumină străpunge brusc norii groși. E nunta mea. N-am analizat niciodată lucrurile din perspectiva asta. Nu e nunta lui mami. Nici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
poemele într-o ordine diferită de cea cronologică, reprezintă o sinteză a temelor și a motivelor lirice frecventate de autor. Refuzând contemplarea detașată și reflexivitatea temperată, poetul este un „damnat”, un crucificat pe altarul îndoielilor, care își asumă cu devoțiune emfatică martiriul incertitudinilor și scrie poemele sacrificial, cu religiozitatea unui „ales” de sorginte romantică. Descoperirea sinelui și a lumii nu se face candid, ci saturată de lecturi, biograficul și livrescul având funcție anamnetică. Din mărturisirea afinităților esențiale, adevărate prezențe formative („Zeii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286412_a_287741]
-
primejdie să ne mai despărțim, acum la bătrînețe. Rim s-a făcut mai de înțeles..." (s. n.) Ca și portretul, decorul spațial se exprimă redundant, repetitiv la distanță în text, focalizator. Romanul îl solicită ca substitut metaforic, uneori într-o manieră emfatică. Ultima expresie a identificării domiciliului cu personajele rezidă într-o concentrare care nu lasă loc nici unei intercalări: "Numai doamna Vera odăi cu pelargonii la fereastră și brizbiz cu dantelă cu igliță model greu doamna Vera, soacra băcanului casă corp coloniale-delicatese-băuturi
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
dungă”. Invarianta producției sale poetice, de la debut până la senectute, adunată în 1996 în volumul Poezii, e propensiunea spre meditație: nu coborând de la idee la imagine, ci ridicând la gândire emoția contactului cu palpitul vital. Sensibilitatea individuală devine, într-o manieră emfatică, grandilocvent-retorică, o cutie de rezonanță a istoriei mondiale și a vieții cosmice. Versurile mai noi comunică anxietăți existențiale, prezente anterior doar în stare latentă, stări de teroare lăuntrică, viziuni de coșmar. Se înmulțesc referirile și aluziile de natură religioasă. Sugestii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287508_a_288837]
-
și proza care dezvoltă o narațiune lirică. Înzestrat pentru cea dintâi categorie, nuvelistul creionează cu ironie o serie de portrete: oameni de mahala, mici funcționari, avocați „fără pricine”. O lume pestriță, care își trăiește eșecul cu amărăciune. Din transcrierea oratoriei emfatice, incoerente, a veleitarilor politici, sunt scoase câteva efecte comice notabile. Nuvele ca Popa Timofte Bondoroagă și Chira mențin un bun echilibru între tabloul de gen și intriga foiletonistică. D. a scris însă multe alte nuvele năpădite de sentimentalism, de prolixe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286724_a_288053]
-
nevoie să mai continue bancul. Îl știu și colegele ei, a, da’ nici nu am făcut prezentările! Tâmpita insistă. Vrea să le facă lipeala cu Pif sau cu Bălănescu, ăsta e băiat bun, are salariu. De viitor. Pif se prezintă emfatic drept „Marcela“. După cum îl cunosc, ar trebui să le întrebe ce tampoane folosesc. În prelungirea bancului. Dar, mă rog, se abține. Până la urmă, o fixează pe una. O să se ia de ea, bebeluș, ești în plus! O să-i zică. - Hai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
semn al sorții? Al unei sorți care nu mi-a cruțat încercări serioase, dar care se pare că nici nu vrea să mă piardă cu totul. Căci, dacă n-ar fi decât pentru asemenea lucruri - și (scriu fără rușine cuvântul emfatic): merită să trăiești. Mihai În 1958 Mihai Rădulescu devine membru al Uniunii Compozitorilor, Secția de muzicologie. Are unele necazuri... De pildă - criticile destul de dure aduse lui Buicliu, dar mai cu seamă o critică la adresa lui Brediceanu Junior, drept care stârnește furia consoartei
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]