266 matches
-
felul morții lui. Cu tristețe se poate observa că după Revoluiția din 1989 (eu continui să scriu cu majuscule, păstrându-mi speranța) se uită galopant chiar opera lui Eminescu, se minimalizează viața și opera sa și se ignoră știința numită eminescologie. În ordine mai larg culturală, asta ar însemna că sacrificările succesive de acest fel nu sunt primite ori că sunt recunoscute public drept ceea ce au vrut învingătorii de moment să fie: simple puneri la punct, revizuiri, readaptări la intersele clipei
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
la Biblioteca Academiei Române) , dar preocuparea constantă rămâne studiul lui Eminescu. Considerat unul din cei mai buni cunoscători ai vieții și operei lui Eminescu, este recompensat cu Medalia comemorativă „Mihai Eminescu“ (și brevet), conferită de Președintele României pentru contribuția la studiul eminescologiei (anul 2000) și cu Medalia „Mihai Eminescu” (și brevet), conferită de Președintele Republicii Moldova (anul 2010). Referințe critice N. Manolescu: „Al doilea aspect este corectitudinea ca atare a reproducerii textelor de pe manuscrise și, îndeosebi, dacă acordăm credit dlui N. Georgescu (și
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
română, curs continuat, între 1957 și 1978, la Universitatea din Roma. Este doctor honoris causa al Universităților din București și Cluj și membră de onoare a Academiei Române (din 1994). D. C. este un nume de seamă în românistică și în eminescologie, având contribuții majore la cunoașterea și dezvoltarea raporturilor culturale româno-italiene. A ținut, în Italia, cursuri despre folclor și cultura veche românească, ca și despre scriitori din secolul al XIX-lea (de la V. Cârlova și I. Heliade-Rădulescu până la Al. Macedonski și
DEL CONTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286714_a_288043]
-
Heidelberg, sub îndrumarea lui Walter Biemel, cu teza Merleau-Pontys Phänomenologie der Sprache. Principalele preocupări se îndreaptă spre cercetarea fantasticului, a avangardei și a suprarealismului, a legăturii dintre naratologie și interpretarea literară a autobiograficului, iar în domeniul istoriei literaturii române - spre eminescologie. Contribuie cu prezentări ale scriitorilor români la Brockhaus Enzyklopädie și la Kindlers Neues Literaturlexikon, este prezentă în reviste academice și în volume de sinteză apărute în Germania, Olanda, Franța cu o serie de studii și eseuri despre Mihai Eminescu, I. L
GREGORI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287350_a_288679]
-
în colaborare, din limba franceză în limba germană Amintirile lui Mircea Eliade (apărute la Frankfurt, în 1987), aplică psihanaliza în decodarea semnificațiilor romanului Domnișoara Christina și ale Jurnalului, demonstrând profunda legătură dintre simbolismul visului și metaforica exilului. O revelație pentru eminescologia contemporană a constituit-o studiul Eminescu la Berlin, inclus în același volum. Autoarea a verificat întreaga informație literară cunoscută, i-a demonstrat precaritatea, a refăcut traseele și lecturile poetului în perioada berlineză și a oferit un nou portret interior, deosebit de
GREGORI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287350_a_288679]
-
ale filosofului neluate în discuție până astăzi, dar binecunoscute lui Eminescu. Universul oniric și fantastic descris în raport cu întemeierea principiilor realist-politice oferă o bază de interpretare întregii opere a scriitorului. Studiul a fost considerat de critica românească deschizător de drum în eminescologia modernă. SCRIERI: Merleau-Pontys Phänomenologie der Sprache, Heidelberg, 1977; „Singura literatură esențială”. Povestirea fantastică, București, 1996; Studii literare, pref. Mircea Martin, București, 2002. Repere bibliografice: C. Rogozanu, Despre Eminescu, așa cum trebuie, RL, 2002, 33; Mircea Iorgulescu, Moment revoluționar în eminescologie, „22
GREGORI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287350_a_288679]
-
în eminescologia modernă. SCRIERI: Merleau-Pontys Phänomenologie der Sprache, Heidelberg, 1977; „Singura literatură esențială”. Povestirea fantastică, București, 1996; Studii literare, pref. Mircea Martin, București, 2002. Repere bibliografice: C. Rogozanu, Despre Eminescu, așa cum trebuie, RL, 2002, 33; Mircea Iorgulescu, Moment revoluționar în eminescologie, „22”, 2002, 33-34; Doina Curticăpeanu, Apropierea de Eminescu, F, 2002, 9, 10; Irina Petraș, Eminescu la Berlin, CNT, 2002, 48-52; Manolescu, Enciclopedia, 365-366. R.S.
GREGORI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287350_a_288679]
-
1926), O problemă de versificație românească (1937), Simbolurile lui Eminescu (1939), și două volume compacte, Arta cuvântului la Eminescu (1938) și Creativitatea eminesciană (1943). Prin acestea, ambițiosul critic își propunea - și nu se îndoia că a și reușit - să revoluționeze eminescologia. Fapt e că, în marile studii eminesciene, C. și-a valorificat plenar pregătirea științifică, în special filologică, punând în aplicare ideile și îndrumările de ordin metodic din operele lui Wilhelm. von Humboldt, W. Meyer-Lübke, Karl Vossler, Oskar Walzel, Ferdinand de
CARACOSTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286086_a_287415]
-
odiseea cunoașterii Ființei: josul și înaltul, pământul și cerul, bulgărele și steaua, Satan și Demiurg, efemerul și eternul, relativul și absolutul. Alte două cărți de incontestabil merit, Căderea în sus a Luceafărului (1993) și Spre un nou Eminescu. Dialoguri cu eminescologii din întreaga lume (1993), îl consacră pe C. ca pe un eminescolog care se remarcă prin mijloace și unghiuri de interpretare mereu noi, prin putere de demonstrație, prin originalitatea demersului critic, uneori nu lipsit de păcatul unor exagerări sau al
CIMPOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286228_a_287557]
-
Ion Druță în școală, Chișinău, 1986; Creația scriitorilor moldoveni în școală: Liviu Damian, Petru Zadnipru, George Meniuc, Spiridon Vangheli (în colaborare), Chișinău, 1989; Duminica valorilor, Chișinău, 1989; Căderea în sus a Luceafărului, Galați, 1993; Spre un nou Eminescu. Dialoguri cu eminescologii din întreaga lume, Chișinău, 1993; ed. București, 1995; Basarabia sub steaua exilului, București, 1994; Sfinte firi vizionare, Chișinău, 1995; O istorie deschisă a literaturii române din Basarabia, Chișinău, 1996; ed. 2, Chișinău, 1997; ed. 3, București, 2002; Lucian Blaga, paradisiacul
CIMPOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286228_a_287557]
-
pământului vine s-o ceară" - și 24 texte aferente/replici răzlețe, extrase din ediția-matrice "Opere". VIII. "Teatrul original și tradus. Traducerile de proză literară. Dicționarul de rime". Editura Academiei Române. 1988, p.35-68, 1087-1091. Ediția e un corpus de performanțe în eminescologie: "sumar inițiatic și selectiv, prin adiționare" (edițiile T. Maiorescu: I, 1884; III, 1888; IV, 1889; V, 1890; VI, 1892), text canonizat ca o restitutio (titlul și textul poeziilor sunt al ediției lui Perpessicius. "Opere alese", 1964, care s-a impus
Mircea Coloșenco () [Corola-website/Science/308729_a_310058]
-
scrie o biografie și a avut o influență considerabilă asupra altor biografi, vezi biografia lui Alexandru Macedonski de Adrian Marino etc. Operă fundamentală a istoriei literaturii române, studiu de mare amploare critică, greu de ignorat, o adevărată bornă în istoria eminescologiei noastre. Structurat în ediția princeps în cinci volume, editate de Alexandru Rosetti la editura cea mai prestigioasă din epoca interbelică, "Editura Fundațiilor Regale Carol al II lea", cartea reprezintă cea mai completă a universului eminescian, de la cel liric, la teatru
Opera lui George Călinescu () [Corola-website/Science/309249_a_310578]
-
Editura "Augusta", Timișoara, 2009. „"Eminescu după Eminescu" este o carte cu valoare de îndrumar în susținerea actuală a dezbaterilor ce-l vizează, obsesiv, pe Eminescu.” „Adrian Dinu Rachieru este nu doar un foarte bun cunoscător al lui Eminescu și al eminescologiei, dar și o conștiință responsabilă pentru destinul culturii și civilizației românești în condițiile încă foarte tulburi ale globalizării și ale integrării noastre europene.” • "POEȚI DIN BASARABIA" (Editura "Academiei", București; Ed. "Știința", Chișinău - 2010) „"Poeți din Basarabia" aspiră să fie mai
Adrian Dinu Rachieru () [Corola-website/Science/310721_a_312050]
-
revenit la nivelul ei abia după 1965 prin cîteva momente semnificative, trebuind menționate în acest context studiile unor eminescologi ca Ion Negoițescu, Rosa del Conte, Ioana Em. Petrescu, Zoe Dumitrescu Bușulenga, Petru Creția, Ilina Gregori care s-au adăugat canonului eminescologiei interbelice, la care și-au adus contribuția mari critici sau stilisticieni literari cum ar fi Tudor Vianu, Perpessicius, Dumitru Caracostea etc. Un moment semnificativ al contestării poetului de către un grup de critici literari consacrați, din care făceau parte Nicolae Manolescu
Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/296567_a_297896]
-
Creangă"(1976) și cursul universitar "Istoria literaturii române. Epoca marilor clasici"(1980). Contribuția sa cea mai importantă o reprezintă "Hyperion 1. Viața lui Eminescu"(1973), pentru care i se va acorda Premiul "B. P. Hașdeu" al Academiei Romane. Tot în sfera eminescologiei se integrează și volumul "Eminescu și eminescianismul: structuri fundamentale"(1987) și "Eminescu și antinomiile posterității"(1998). Colaborează la România Literară, Luceafărul, Tribuna, Scînteia etc.
George Munteanu () [Corola-website/Science/316197_a_317526]
-
cuprind fragmente de o neașteptată frumusețe. Pentru prima dată o exegeză a poeziei eminesciene ține seama de ele, de, “îngropatele risipe” - cum numea Eminescu relicvele marilor civilizații dispărute. Rosa Del Conte (1907-2011) este un nume cu rezonanțe aproape simbolice în eminescologie. Vestita profesoară universitară din Roma a fost unul dintre cercetătorii, traducătorii și promotorii cei mai însemnați ai operei lui Eminescu în străinătate. Între 1942 și 1948 a fost lector de limba italiană în București și Cluj (unde l-a cunoscut
Invitație la lectură by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105827_a_107119]