5,930 matches
-
mai sănătoase într-o atmosferă de deschidere și onestitate 182, pot preveni temerile și fanteziile care, altfel pot avea efecte negative asupra relației lor cu copiii adoptați, prin posibilitatea de a le oferi copiilor informații corecte despre aceștia 183. Studiile empirice indică, în mare măsură rezultate pozitive. De pildă, Grotevant și colaboratorii săi184, în diferite studii, arătau că familiile adoptive nu prezintă temeri legate de eventuala încercare a părinților biologici de a-și recăpăta copilul/copiii sau de a interveni excesiv
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
prezintă o nevoie mai mică de servicii sociale. Analizând toate aceste studii, putem concluziona și totodată sublinia nevoia de resurse (formale și informale) pe care o resimt familiile adoptatoare. Capitolele cinci și șase ale acestei lucrări vor evidenția alte aspecte empirice, rezultate din cercetările întreprinse de noi, privind această dimensiune. Capitolul 3 Procesul de adopție din perspectiva teoriilor explicative 229 3.1 Teoria rolului social 3.2 Teoria stresului și a copingului 3.3 Teoria dezvoltării familiale. Solicitări specifice familiei adoptive
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
și aceasta la ordine și stabilitate dinamică în familiile adoptive. Membrii familiei își păstrează libertatea de a vorbi liber despre adopție, de a explora sentimentele produse de experiența adopției și de a le face față în mod pozitiv 232. Cercetările empirice realizate pentru testarea teoriei sunt limitate și indică rezultate mixte. De pildă, atât Brodzinsky 233, cât și Kyle234 au arătat prin studiile lor că, relația dintre recunoașterea diferențelor și adaptarea copilului este mai degrabă curbilinie decât liniară, prin urmare cele
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
includ o varietate de strategii centrate fie pe problemă (ex. acțiuni instrumentale, negociere, suport de mobilizare, căutare de informații, schimbare expectanțelor sau a aspirațiilor etc.), fie pe emoții (ex. minimizare, negare, fugă de realitate, distanțarea, auto-blamarea și redefinirea)256. Cercetări empirice. Eforturile de a testa acest model sunt încă la început. Cu toate acestea, primele studii sunt favorabile. Astfel, Smith și Brodzinsky 257 au realizat un studiu pe un eșantion format din copii adoptați, cu vârstă cuprinsă între 6 și 17
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
la copiii care au petrecut o perioadă mai lungă de timp în instituții; nu s-au înregistrat ameliorări semnificative între cele două etape de studiu 6% dintre copii au manifestat modele de comportament autist sau cvasiautist PARTEA a IIa CERCETĂRI EMPIRICE Capitolul 4 Părinți adoptatori și copii adoptați 284 4.1 Obiectivul general 4.2 Definirea variabilelor 4.3 Designul cercetării 4.4 Profilul părinților adoptatori 4.5 Profilul copiilor adoptați în România 4.6 Motivația adopției 4.7 Copii preferați
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
cu dizabilități fizice și/sau mintale, copii care au fost supuși la diferite forme de abuz și/sau neglijare severă, copii care au mai mulți frați și, potrivit principiilor protecției copilului, trebuie plasați împreună 285. 4.3 Designul cercetării Studiul empiric din cadrul acestui capitol se bazează pe datele culese prin metoda analizei documentelor sociale scrise. Documentele fac parte din dosarele de adopție, aflate în arhivele a șase Direcții Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din țară. Am folosit analiza directă
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
cu partenerul marital. Promovarea și dezvoltarea a fost măsurată prin implicarea și suportul oferit de către mamă copilului în acțiunile sale. În mod specific, această dimensiune va fi numită comportamentul adaptativ al mamei adoptatoare 312. 5.1.2 Ipotezele cercetării Modelul empiric care va fi testat în acest studiu este prezentat în figura 5.1. Variabilele hașurate și relațiile dintre ele vor fi analizate printr-un demers cantitativ. Săgețile indică relațiile dintre variabile pe care le testăm. Prin cercetarea calitativă din capitolul
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
Cei care aleg să dezvăluie actul adopției, sunt motivați de sentimentul de insecuritate generat de lipsa certitudinii că este posibilă tăinuirea adopției, respectiv de prezența unor diferențe fizice evidente între familia adoptivă și copilul adoptat. 7.2 Designul cercetării Rezultatele empirice pe care le vom prezenta în continuare au fost obținute în urma analizei datelor dintr-un studiu explorator, realizat în perioada aprilie-iulie 2008. Întrebări de cercetare. Acest studiu a fost menit să identifice Care este percepția socială asupra adopției ca proces
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
adopție, asupra părinților adoptatori și a copiilor adoptați. Demersul de cercetare pentru atingerea acestor obiective a fost fundamentat teoretic de primele trei capitole care ne-au orientat și ne-au oferit un cadru de raportare și comparație pentru rezultatele studiilor empirice întreprinse de noi. Următoarele patru capitole prezintă în mod distinct designul a patru cercetări și rezultatele obținute. Capitolul patru, prezintă rezultatele analizei datelor obținute prin investigarea documentelor sociale din dosarele de adopție vizând primul obiectiv al cercetării. Capitolele cinci și
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
de chestionar, respectiv ale interviurilor narative. Capitolul șapte, este dedicat unui studiu explorator, care a avut ca metodă o anchetă pe bază de chestionar și a vizat cel de-l treilea obiectiv de cercetare. Concluziile celor patru capitole de analiză empirică vor fi sintetizate în rândurile care urmează. Profilul majorității copiilor adoptați, așa cum a rezultat din analiza documentelor sociale, se înscrie în categoria copiilor "preferați" pentru adopție, cu vârstă sub trei ani, clinic sănătoși, adoptați singuri chiar dacă mulți dintre ei mai
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
necesității, împlinirea sa. Însă subiectivitatea este în întregime necesitate. Necesitățile superioare, care rezultă din natura necesității înseși, prilejuiesc formele elaborate ale culturii, care sunt arta, etica, religia. Prezența acestor forme "superioare" în fiecare civilizație cunoscută nu este un simplu fapt empiric în legătură cu care ar trebui să ne limităm la a-i constata existența. Arta, etica, religia se înrădăcinează mai curând în esența vieții, rațiunea apariției lor devenindu-i inteligibilă celui care știe să citească în această esență. La fel, barbaria, adică
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
deoarece auto-afectarea constituie ca atare esența oricărei ipseități posibile. Individul este astfel Întregul ființei, ceea ce în și prin ceea ce este este mereu prins într-un Tot și se pro-pune ca atare. Deoarece un Individ stă în fața lor, nu ca individ empiric în spațiu, ci ca ipseitate a oricărei pluralități și a oricărei diviziuni extatice, fortăreața și linia electrică sunt împreună într-o aceeași lume. Legile relației lor unitare sunt legile sensibilității, adică ale acestui Indiviz care este Individul, sunt legi estetice
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
fiecare dată ca una dintre ele, și aceasta în virtutea faptului că, în calitate de auto-afectare a Absolutului, subiectivitatea vieții se istorializează și se esențializează de fiecare dată în Ipseitatea unui individ și sub forma acestuia. Faptul că suntem astfel, iar nu indivizi empirici, câteva fragmente ale universului obiectiv legate de acesta potrivit unor conexiuni multiple, meniți aceluiași destin orb, la fel de ininteligibili ca și el, ci, dimpotrivă, ființe vii ce încearcă sentimentul de sine și, astfel, fiecare pentru sine, lenta mutație a dorinței suferinde
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
redus de altfel de către știință la parametrii săi ideali abstracți, la determinările fizico-matematice ale lumii științei galileene. Acțiunea și cunoașterea identificată ca fiind cea a științei cad de acum una în afara celeilalte, cea dintâi nemaifiind decât un soi de curiozitate empirică, "acțiunea" prin care savantul își mișcă globii oculari sau întoarce paginile cărții pe care o citește, sau mai curând ea alunecă în afara privirii, nemaifiind nici măcar luată în considerație, nemaiînsemnând astfel nimic. Dimpotrivă, cunoașterea înseamnă totul, ea este cunoașterea științei în
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
nu vede decât cu această condiție și în această formă. A vorbi despre o viață științifică, despre o viață a savantului în calitate de savant nu este așadar o metaforă, o aluzie la ceva ce n-ar fi decât un simplu accesoriu empiric al științei înseși, o adăugire la ființa sa proprie adăugire ce ar ține de acel fapt contingent că la urma urmei știința este făcută de către oameni. Această știință ca orice cunoaștere și ca orice viziune nu este posibilă, tocmai, decât
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
pe care le tematizează, ci constituie mai întâi de toate, din acest motiv, însăși ființa sa. Când îl opunem științei pe acest om care este la urma urmei savantul, ascundem această situație decisivă, pentru că odată cu "omul" ni se prezintă individul empiric, care nu este decât o parte a naturii, ține de aceleași legi și de aceleași explicații ca și aceasta. Însă dacă raportul individului empiric cu știința nu este de fapt decât un raport extern și care pare contingent, asta se
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
de aceleași legi și de aceleași explicații ca și aceasta. Însă dacă raportul individului empiric cu știința nu este de fapt decât un raport extern și care pare contingent, asta se întâmplă deoarece savantul nu construiește știința în calitate de acest individ empiric, ci în calitate de subiectivitate transcendentală. Aceasta din urmă este cea care se ascunde sub titulatura de "om", de "savant", numai din acest motiv aceștia pot fi concepuți ca "făcând știința", ca producând obiectivitățile care formează câmpul său tematic, deoarece în realitate
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
obiect? Prin opera acestui proces de obiectivare care este auto-obiectivarea vieții și ca efect intemporal al acestuia. Pe de o parte, viața transcendentală însăși se obiectivează, furnizându-i oricărui fenomen "uman" nucleul său concret și mai întâi omul însuși, individul empiric. O asemenea obiectivare nu este poate posibil de conceput fără o determinare naturală care îi servește drept punct de sprijin, corpul natural, însă ea nu se explică nicidecum prin aceasta și nu se reduce la ea. Nu numai că obiectivarea
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
suntem, ele poartă în ele, în prezența corpului natural și făcând din el un corp uman, ca tot atâtea semnificații goale, reprezentările ireale ale fiecăreia dintre aceste puteri ale căror replici sunt de fiecare dată în obiectivitate. Corpul obiectiv, individul empiric sunt astfel produsul unei duble obiectivări, cea a corpului subiectiv ca ansamblu al puterilor noastre de a simți, adică de a fi în mod transcendental într-o lume, cea a Arhi-Corpului mai întâi, adică posibilitatea prealabilă a acestui corp subiectiv
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
el ajunge în lume, faptul de a se simți pe sine și faptul de a se încerca pe sine ale vieții absolute. Faptul uman, faptul istoric cel mai simplu nu este inteligibil și nici măcar posibil dacă nu privește un individ empiric, dacă nu este el însuși produsul acestei duble obiectivări care face din istorie istoria indivizilor vii, adică aceea a puterilor prin care ei se raportează la o lume potrivit pluralității multiforme a proiectelor lor, însă întâi de toate la ei
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
se recunoaște și se joacă propria sa esență, adică sporirea, și acesta este motivul pentru care ea este în mod identic devenirea culturii. În ciuda obiectivismului său, proiectul galilean presupune în mod inevitabil în științele umane această zestre prealabilă a individului empiric și astfel dubla obiectivare despre care tocmai am vorbit. Însă nu se face știință cu aspectul empiric. Obiectivismul proiectului științific implică stabilirea idealităților în care datul se pretează unei tratări matematice, care sfârșește prin a ajunge la un nou dat
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
este în mod identic devenirea culturii. În ciuda obiectivismului său, proiectul galilean presupune în mod inevitabil în științele umane această zestre prealabilă a individului empiric și astfel dubla obiectivare despre care tocmai am vorbit. Însă nu se face știință cu aspectul empiric. Obiectivismul proiectului științific implică stabilirea idealităților în care datul se pretează unei tratări matematice, care sfârșește prin a ajunge la un nou dat, non-empiric de data aceasta, ci obiectiv într-un sens radical, în sensul idealității și al omni-temporalității: dat
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
O teorie științifică privitoare la om va fi ansamblul acestor corelații și acestor reguli, în sensul unei totalități coerente și sistematice. Dacă vorbim de pildă despre sinucideri, acestea pot fi numărate. Simplei acumulări încă lipsite de inteligibilitate a acestor fapte empirice i se substituie în acest fel ceva diferit, un număr, care devine semnificativ dacă putem să-l punem în raport de dependență cu alte numere și să facem să apară între ele o relație ideală ca și ele. Pentru aceasta
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
valorizării, afectivității, intersubiectivității etc. Aceste caractere sunt legate înaintea obiectivării, în viața transcendentală însăși, potrivit unor reguli fundamentale și unei ierarhii ce aparțin propriei esențe a acestei vieți și o definesc. Le regăsim apoi în obiectivare sub formă de proprietăți empirice ale căror legături esențiale nu mai sunt aparente, astfel încât științele pozitive le tematizează la întâmplare, pentru motive care nu-și mai au sălașul în esență și nu se mai confundă cu ea. Alte preocupări, alte finalități, de pildă capacitatea lor
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
se desemnează singur, nu se aduce el însuși în el însuși, în persuasiunea omni-revelării sale lui însuși, așa cum o face o frică, o senzație, o dorință asemenea vieții: este numai umbra acesteia, umbra vieții transcendentale absolute care plutește în fenomenul empiric și contingența cunoașterii, a oricărei cunoașteri obiective privind viața, cea a deciziei prin care se alege ce anume va fi făcut să corespundă acestei umbre în fenomenul considerat obiectiv, ce anume va fi considerat în acesta ca echivalând cu aceasta
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]