314 matches
-
năpustit asupra căminelor studențești din toate centrele universitare, arestând, doar În 12 ore, câteva mii de studenți, care, din punct de vedere intelectual, constituiau floarea tinerimii române și ar fi format, de n-ar fi fost Întemnițați, elita națiunii, devenind emuli magnifici ai generației de aur 1922. Autoarea cărții, pe care o prezentăm cu cea mai aleasă plăcere, era În anul acela fatidic studentă În ultimul an la Facultatea de Litere și de Filosofie a Universității din Cluj (studentă apreciată summa
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
atunci Înseamnă că nu prin exercițiu, ci prin talent, chiar prin har divin a putut autorul să se exprime numai În duh și În adevăr, cu mare meșteșug lexical, literar, creând o carte excelentă și devenind, ca narator, unul dintre emulii marelui povestitor humuleștean, pe care probabil l-a și cunoscut În altă viață, având În vedere că Grigore Caraza acreditează teoria metempsihozei. Iată ce scrie, În această privință, la pagina 339: „Trăiesc mereu cu gândul c-am existat În mai
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
avut de remarcat cu totul alta, și anume că, mort în anul nașterii lui Eminescu, 1850, la Oberdöbling, lângă Viena, unde avea să fie internat, peste 33 de ani, și cestălalt, s-ar zice că (scuze!Ă de la însuși Lenau, emulul căruia era („Vântu-o foaie vestejită/ Mi-au adus mișcând fereastra...“Ă, iar nu de la vreo damă oarecare, se va fi molipsit botoșăneanul... Iar Carmen, expunându-și ipoteza, roși din cap până-n picioare, fără a da, însă, înapoi. — Fiindcă nu gândim
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
toate orașele și castelele răpite în vremea din urmă de la romei, afară de două, căci nu se mai ținu decât Patmos, cetatea dinlăuntrul munților Achridei, precum și bine întăritul oraș Tzepaena, zidit în punctul unde se ating două puternice șiruri de munți, Emul și Rhodope, prin mijlocul cărora curge Hebrus, numit îndeobște Marița. Patmos căzu curând de armele romeice conduse de Alexios Dukas Philantropenos, pe când Tzepaena se menținu statornică, nu voi nici să știe de-o supunere de bunăvoie, oțărînd rău pe ambițiosul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
surdă, adică mută. Voia cumva să mă Îndepărteze de o carieră de om de litere ale cărei dificultăți, capcane, probleme practice, și Înainte de toate financiare, el le cunoștea mai bine ca mine? Se temea oare să descopere că crescuse un emul al lui Casanova? Ar fi trebuit să mă supăr! Ar fi trebuit să-i scriu: „Fiul tău Îți aduce la cunoștință că scrie un roman. Datoria ta e să-l Încurajezi“. Sincer vorbind, cu ce anume Îl deranja acest lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
altele. Și profesorii dar și presa. Ioanid Romanescu, a cărui poezie Sandu Tăcu Malin o adoră, Își explică astfel talentul literar constatat după lecturarea versurilor rămase din copilăria și adolescență celui plecat acolo unde avea să ajungă mai apoi și emulul: ,,Eu, unul, nu am aflat altă explicație decât susținerea unei dotări naturale prin educația și deschiderea spre artă, manifestate În familie. Însuși tatăl său fiind poet (mai puțin cunoscut nu pentru că nu ar fi meritat, ci dintr-o vitregie a
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
teorie critică, o ideologie, un instrumentar, n-am venit dinspre o poziție, o doctrină anume. Am citit de plăcere, am scris de plăcere și mi-e teamă că subiectivismul ăsta exacerbat nu este catalitic deloc, adică nu poate să facă emuli. Acum câțiva ani, profesorul Paul Cornea mi-a spus, șocându-mă: „Măi Dane, locul tău era la noi la facultate“. De la Media Pro mi s-a spus să vin să predau la Facultatea de Jurnalistică. Același lucru de la Academia Diplomatică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
îl ocupa cu strălucire Nicolae Titulescu, altcuiva. Îl întâlnea deseori pe ministru, seara mai ales, în același Hôtel des Bergues, la care trăgea și el invariabil, suplu, cu figură de chinez, cu vocea subțiratică, emanând energie și înconjurat permanent de emuli și celebrități. N-a vorbit însă niciodată cu el, cum vorbise cu alții, la fel de celebri, în țară. În lungile săptămâni cât au rămas în Geneva, treburile ei erau puține și limitate, a strâns niște contacte cu cei de la Comitetul Internațional
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
cum se poartă lumea în alte țări, el exclamă indignat: Așa se petrec lucrurile în Europa Și chiar în Austria. Iar nu ca căpitan Căpităneanu, Care nu mi-a plătit chiria!... State Prudănescu a avut ceasurile lui de mare celebritate. Emulul lui la Craiova era poetul Basma. Rușii încep să se retragă din țară, urmați de blestemele și de ura românilor. La un moment dat există temerea că va fi ciocnire între cele două armate. În București se zvonește că armata
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
în această curte a miracolelor. Ca și Moretta, Sven este prins în maelströmul unei conspirații ce aspiră să dea Revoluției și lui PeauNoire, comandantul ei suprem, ocazia de răsturna ordinea americană din Caraibe. Umbra republicii Haiti se întinde asupra narațiunii. Emuli ai lui Che, revoluționarii naționalizează prada lui Moretta, iar Bonbon este stratregul acestei mișcări îndrăznețe. Ființă cu mii de fețe, enigmatică și senzuală, Bonbon pare a fi entitatea ce aduce împreună energiile revoluției din Europa, Americi și Caraibe. Moretta nu
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
trec doar adierile compatibile cu dublul tetracord al stanței papadiamantopoline. Cu Hilbert geometria îl regăsește pe Euclid: cu Moréas, poezia se întoarce la Alceu. Dar această revenire e întărită de toată forța exhaustivă a gândirii moderne. Stanța lui Moréas devine emul al enunțului matematic. Se înveșmîntă în aceeași frumusețe canonică, datorită nu știu cărei celebrități sumare, unei arte mai general concepută - a teoremei. Emoția e mai ptrofundă și agravată parcă de densitatea pe care i-o conferă o formă avară. Muzicalitatea ei devine
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
de la Adam la atom.(Leonard Louis Levinson); „Istoria este cea dintâi carte a unei nații. Într-însa ea își vede trecutul, prezentul și viitorul.( Nicolae Bălcescu); Istoria este ecoul a tot ce cade pe drumul neamului omenesc.(Lamartine); Istoria este emulul timpului, depozit al acțiunilor, martor al trecutului, exemplu și înștiințare a prezentului, avertisment al viitorului.(Miguel de Cervantes în Don Quijote de la Mancha); Istoria este martorul care confirmă trecerea timpului; iluminează realitatea, vitalizează memoria, oferă călăuzire în viața de zi cu
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93065]
-
adversar al „formulelor artistice perimate”, al „clișeelor deprinse de pe băncile școlilor” și un adept al artei care trece „dincolo de legile naturii”, în vreme ce tînărul Gala Galaction, teolog de stînga și, mai tîrziu, prozator cu tentă moralizantă, era la acea dată un emul al extravaganțelor decadentiste; împreună cu „ereticul”, „anteclericalul” Tudor Arghezi (acesta din urmă - fost călugăr la Mănăstirea Cernica, eliminat din monahism pentru legătura cu profesoara de etnie evreiască Constanța Zissu - debutatase ca poet la periodicul Liga ortodoxă al lui Alexandru Macedonski). Primele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
1899), „Poezia nouă“ și „Transformarea liricii“ (1900) de Ștefan Petică. Potrivit Lidiei Bote, după eclectismul unor Macedonski, Traian Demetrescu & Co, primul volum simbolist „pur” și matur apărut la noi este însă abia Fecioara în alb (1902) al lui Ștefan Petică, emul avizat, la un moment dat, al prerafaelitului John Ruskin. În aceeași perioadă, G. Bacovia își publică majoritatea poemelor care vor alcătui sumarul volumului Plumb (1916). După 1895 apar, de asemenea - sub patronajul lui Alexandru Bogdan-Pitești -, primele expoziții de pictură ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
avem nimic de împărțit cu futurismul italian”. Afinitățile rămîn strict formale: „Comun este modul de elaborare al materiei prime”, fapt valabil atît în ceea ce privește artiști precum Fernand Leger sau Ezra Pound (cu al său „Manifest al vorticismului“), cît și în cazul emulilor români din anii ’20. O evaluare comparativă a influențelor futuriste în Europa centrală și de sud-est scoate la iveală similitudini și diferențe sugestive. De pildă, futurismul va avea audiență intelectuală mai ales în state naționale tinere, intrate relativ tîrziu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Brunea Fox, Maxy, Moldov) unei pactizări cu burghezia. O burghezie conotată tot mai „fascizant”, pe fondul ascensiunii mișcărilor de extremă-dreapta și al înmulțirii proceselor anticomuniste. Venită după „excomunicarea” de către unu a lui Virgil Gheorghiu, ruptura dintre Voronca și fostul său emul, Stephan Roll (care îi recenzase volumele anterioare în tonuri flamboaiante), va scinda revista: de o parte, majoritatea celor ostili trădătorului, de cealaltă - mai ales Geo Bogza, prieten și apărător fidel. Divorțul (citește: eliminarea lui Voronca) nu va întîrzia prea mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
artist meloman diletant -, solitudinea excentrică, oarecum ascetică, aerul cvasimistic de inocență conservată cu încăpățînare, dincolo de pragul maturității, enigmele biografiei, sinuciderea la o vîrstă tînără ș.a.m.d. îi vor asigura lui Urmuz o aură postumă în care tot mai mulți emuli nonconformiști își vor proiecta reprezentările mitizante, impregnate de aerul „anilor nebuni”. Ar fi eronat să vedem în el - asemenea atîtor apologeți - un precursor absolut al noilor orientări artistice din veacul al XX-lea. Reprezentanți ai comicului absurd și ai poeticii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și conține observații relevante: apropieri de Mark Twain și Alfred Jarry, amintiri despre colegul „căpetenie, îndreptător”, „muzician”, „drăcos pînă la geniu”, „chinuit de probleme metafizice” și „de un umor rece, cerebral, mai greu de sesizat și de gustat”). Apar și „emuli” urmuzieni: de la epigoni fără har precum Moldov și Madda Holda (Magdalena Binder, sora lui Sașa Pană) pînă la autori afini precum Jacques G. Costin, Grigore Cugler sau Jonathan X. Uranus. Acuzat de epigonism, ultimul va simți nevoia să se delimiteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Roll, Jonathan X. Uranus. Se adaugă faptele „exemplare” (relatate de G. Ciprian, V. Voiculescu sau M. Cruceanu) și coincidențe „revelatoare” (de ex.: cele relatate de T. Arghezi). Numai minunile mai lipsesc... Primii „convertiți” - critica modernistă interbelică Dincolo de fervoarea militant-hagiografică a emulilor, „Lectura paginilor urmuziene confirmă, în esență, observațiile și intuițiile descendenților avangardiști, care au pus cîteva accente exacte și prompte acolo unde critica „oficială” a ezitat ori s-a menținut, cu puține excepții, la suprafața textelor” (Ion Pop, Avangarda în literatura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
sînt, treptat, convertiți. Din rîndul lor se va desprinde primul „canonizator” autentic — e drept, ambiguu: G. Călinescu în „Curs de poezie” (1939) și Istoria... (1941). Primul critic-apologet a fost Lucian Boz - tînăr comentator de plan secund al epocii, cunoscut ca emul „ecumenic” al avangardei și al literaturii noii generații. Cele mai importante articole encomiastice sînt „Jocul minții cu moartea”, în Excelsior, I, nr. 18, 4 aprilie 1931, p. 6-8, și „Sub semnul lui Urmuz” în Ulise, anul I, no. 3, octombrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
astăzi sîntem mai aproape de convingerea că există un univers urmuzian deopotrivă de substanțial și constituit ca acela, să zicem, al Hortensiei Papadat-Bengescu”. În centrul eseului se află afinitățile dintre proza lui Urmuz și cea a lui Arghezi — „probabil și întîiul emul” al autorului „Fuchsiadei”: „Cel care l-a dezamăgit (pe Arghezi) e Rebreanu. Ar dori să scrie ca Urmuz” (p. 542). Atît Tabletele din Țara de Kuty, cît și Cimitirul Buna-Vestire ilustrează, în opinia lui Nicolae Manolescu, „o reluare conștientă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
sfîrșitul secolului al XIX-lea, vizita oficială a „magului” decadent Josephin „Sâr” Peladan (al cărei succes are o notă certă de spectacol provincial) și a sponsorizat expoziția din 1908 de la București a pictorilor impresioniști Derain, Forain și Galanis, invitați de emulul lor Iosif Iser. Cu toate contradicțiile aferente, rolul lui Bogdan-Pitești în „lansarea” și susținerea literaturii și a artei moderne rămîne, cred, determinant. Din același unghi al „complexului periferiei” am încercat să examinez și primele ecouri ale Futurismului italian în România
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
arbitrară). Primul „val” are drept bornă inaugurală anii de dinaintea Primului Război Mondial, respectiv ruptura față de simbolism (în literatură) și impresionism (în pictură). Principalii protagoniști: scriitorii Ion Vinea, Tristan Tzara, Adrian Maniu, Jacques G. Costin, grupul teribilist al adolescenților de la revista ieșeană Fronda (emuli ai lui Tudor Arghezi) și artistul plastic Marcel Iancu (elev al postimpresionistului Iosif Iser). În aceeași perioadă, sculptorul franco-român Constantin Brâncuși amorsează arta abstract-primitivistă, iar Demetru Demetrescu-Buzău își elaborează „paginile bizare”. Primul „val” avangardist autohton cuprinde, apoi, independenți postestetizanți, prinși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Ilarie Voronca, Mihail Cosma-Claude Sernet) s-au afirmat de fapt odată cu primul, iar o parte dintre membrii așa-numitului „grup suprarealist român” din anii ’40 („algiștii” Gherasim Luca, Paul Păun) au făcut parte în adolescență din „al doilea val”, ca emuli și discipoli ai lui Geo Bogza, trecînd inclusiv printr-o fază de militantism proletar realist-socialist. Spre deosebire însă de suprarealismul incipient al „uniștilor”, creația principalilor reprezentanți ai micului „grup” - maturizată și radicalizată artistic la un deceniu după ce mișcarea franceză își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
la vremea aceea. La moartea acestuia, Yves, medic generalist, la fel ca tatăl lui, preluase În mod firesc conducerea laboratoarelor, dar continuase să-și exercite meseria. Spunea mereu că nu prea avusese de ales. Era singurul medic de pe insulă, iar emulii lui Esculap, ispitiți de exilul pe care Îl reprezenta instalarea la Lands’en, nu se Înghesuiau deloc. Pentru Yves, problema nu se pusese niciodată În termenii ăștia. Se născuse acolo și avea să moară tot acolo. Iar filozofia lui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]