260 matches
-
responsabilitatea pentru acest statu-quo era difuză și ținea de raporturile de forță încă nedefinitivate de la sfârșitul războiului și deci nu putea fi atribuită preponderent, așa cum încearcă să ne convingă Ion Șuța, dezinteresului vinovat al puterilor occidentale (Șuța: 1991, 286-297). Tonul encomiastic al istoriografiei române din perioada conducerii lui Gheorghiu-Dej la adresa rolului Armatei Roșii în reorganizarea postbelică a țării avea să fie atenuat treptat în timpul epocii Ceaușescu, pe măsură ce veleitățile independentiste ale secretarului general al PCR se amplificau. În ultimii ani ai regimului
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
la București în a doua jumătate a anului 1962 pentru a convinge conducerea PMR de oportunitatea supranaționalizării CAER și de absența substituirii acestuia conducerilor naționale. În ciuda fricțiunilor existente, discursurile ținute de Gheorghiu-Dej cu această ocazie au fost, așa cum se obișnuia, encomiastice la adresa Uniunii Sovietice și a lui Hrușciov personal, existând chiar cuvinte de laudă la adresa "diviziunii internaționale socialiste a muncii"! (Dej: 1962: 372). Liderul sovietic și-a manifestat nemulțumirea în raport cu eforturile depuse pentru industrializarea economiei românești, interpretând de asemenea nefavorabil planurile
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
1975, 96). În schimb, Dicționarul diplomatic publicat în 1979 începe cu enumerarea funcțiilor publice ale lui Ceaușescu: "secretar general al Partidului Comunist Român, președintel Republicii Socialiste România, comandantul suprem al forțelor armate". Abia apoi urmează formulele de mai sus, continuând encomiastic: "tovarășul Nicolae Ceaușescu și-a consacrat energia și pasiunea revoluționară slujirii intereselor fundamentale ale națiunii române, viața sa împletindu-se organic cu istoria partidului și a patriei, cu drumul eroic parcurs de poporul român în anii luptei împotriva nedreptăților sociale
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
societății se vor uni, vor acționa împreună, ele vor putea pune capăt politicii imperialiste, colonialiste, vor putea preîntâmpina declanșarea unui nou război mondial, asigura pacea și colaborarea între popoare (Politica internaționalistă...:1972, 116; subl.m.). În sfârșit, într-o lucrare encomiastică la adresa concepțiilor internaționale ale lui Ceaușescu, N.S. Stănescu atrăgea atenția asupra unei trăsături fundamentale a gândirii președintelui țării noastre, și anume asupra abordării realiste a tuturor problemelor și proceselor instaurării unei noi ordini economice și politice internaționale. Acest realism se
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
turcă și bulgară, pe motiv de lipsă de translatori), mai sustrăgîndu-se apoi unei tovărășești vizite de lucru și unei răsădiri de mesteacăn inaugural, incorigibilul umanist și-a așezat acum zîmbetul Divertis sub haioasa tocă oxfordiană, bifînd astfel și bagatela asta encomiastică. Nu-i de ocolit, la o adică, umorul, vai, atît de îndoielnic (dar, vai, atît de adevărat, iată) gen Jean Constantin, care înlocuiește Honorisul cu Humorisul. Știa el ceva, autohtonul Belu Zilber, cînd îl combina pe Marx cu Caragiale. Gaudeamus
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cea mai mare parte opera doctorului Brăescu. Într-o scrisoare către Epitropia Spitalelor Sfântul Spiridon din Iași, aceeași personalitate spunea că urmașii doctorului Brăescu îi minimalizau inutil importanța, expediindu-i existența în câteva cuvinte, pentru a face loc altor furori encomiastice, temporar poate justificate. Singur, necăsătorit, urmele materiale ale trecerii lui prin viață s-au risipit repede. După război, prin dispariția bustului său, se pierduse ultima imagine fizică al acestui remarcabil pionier al psihiatriei românești. Corespondența lui particulară s-a pierdut
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
viforos,/ pentru morți,/ pentru cei săraci și goi, pentru toți / și-ai despicat în două istoria, -/ țăran de cremene / cum n-a fost altul să-ți semene,/ Horia!” Energice linii finale actualizează, în fapt, un simbol, fraza având un aer encomiastic vaticinar: Horia „uriaș domn”, Horia în „cămașă-nsângerată”, Horia statuie de piatră, Horia pedepsind „mișelnici tâlhari” , un Horia innumerabil, „însutit” și „înmiit”, multiplicat în suflete de iobagi, un Horia biruind pe Iosif-împăratul; iată reliefuri complementare, chipuri de inspirat poliptic narativ
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286453_a_287782]
-
Însă primul care a înmănunchiat trecuturile până atunci separate ale românilor ardeleni, munteni și moldoveni într-o singură desfășurare istorică a fost Samuil Micu, în lucrarea sa rămasă nepublicată din 1805, Istoria și lucrurile și întâmplările românilor. Într-un pasaj encomiastic închinat întru slava lui Traian, de pildă, Micu afirmă că " Acesta au fost săditorul și părintele românilor celor ce astăzi sunt în Daciia, adecă în Moldova, în Țara Românească, în Ardeal și în Țara Ungurească până la Tisa, că Tisa iaste
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
frecvența citării și incidența nominală, este completată de dimensiunea calitativă a cultului, care poate fi numită epitetica ceaușistă. În calitate de documente oficiale, manualele de istorie arborează, de regulă, o sobrietate analitică și un mai rezervat patos poetic comparativ cu producțiile literare encomiastice la adresa Conducătorului publicate în Scânteia, de pildă. Chiar și așa, literatura didactică este străbătută de un fior expresiv care ia forma unei panegiric închinat liderului. De exemplu, manualul de Istoria contemporană a României este împovărat de formule elogiante și descrieri
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
în 1924, lupta eroică pentru dreptate socială și națională, totul culminând cu organizarea "insurecției naționale" din 23 august 1944 un act profund patriotic soldat cu eliberarea națională și intrarea în epoca "democrației populare". După această dată, martirologia se preface în encomiastica de partid. Din acest moment, periodizarea istoriei României se face în funcție de Congresele PCR. Tragând linie și făcând bilanțul general al perioadei național-comuniste (1964-1989) în privința gestionării politice a trecutului, trebuie punctate două aspecte, primul legat de procesualitatea revoluției mnemonice, al doilea
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]