944 matches
-
fi reținut. Cine Își permisese? Un junghi Îi străbătu creierul, iradiind din ochiul stâng. Avea nevoie de poțiunea lui Teofilo. Dădu din nou să se ridice, pentru a doua oară, dar mai Întâi trebuie să se descotorosească de jonglerul acela enervant care Îi urcase În cârcă, iar acum Îi agita clopoțeii pe la ureche. Își duse brațul drept la ceafă, Încercând să Îl Înșface Înainte ca ceilalți să Își dea seama de gluma vulgară al cărei obiect era. În cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Drăguț... - Nu, abatele nu era român, a continuat Elvira imperturbabilă. Și chiar dac-ar fi fost, era greu să contribuie cu ceva la o halima care s-a declanșat după ce el răposase Întru Domnul de câțiva ani buni... Matematic corect, enervant de corect; o nimerisem prost cu tentativa mea de glumă. Așa-mi trebuia! - Vă interesează aspectul? a trecut ea repede peste ușoara stânjeneală pe care mi-o provocase cu replica-i acidă. Nu e chiar istorie, dar nici foarte plicticos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
manechin ambulant, cu o față inexpresivă de robot nu foarte performant, care, În afară de „bună dimineața” și „poftă bună”, nu părea nici capabil, nici dispus să mai articuleze vreun cuvânt. N-avea decât, era problema lui... Am mâncat cu o Încetineală enervantă chiar și pentru mine. Știam că sunt supravegheat și cred că Încercam să le sugerez astfel cerberilor că, Împotriva așteptărilor lor, rămăsesem calm și stăpân pe mine. Nu știam exact la ce-mi folosea stratagema asta orgolioasă și sfidătoare, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
indiferent că le convine ori nu s-o recunoască. Eu recunosc. Ezitam să Încerc să profit de vaga apropiere care se insinuase Între noi pentru a afla mai multe despre Centru, fiindcă mi-ar fi căzut greu la stomac răspunsul enervant pe care Îl anticipam: totul la timpul potrivit. Îmi păruse mai disponibilă și mai comunicativă În altă zonă, așa că am atacat oportunist acolo: - Voi (adică, voi, subteranii misterioși și deștepți nevoie mare), voi știți de ce a murit Alexandru cel Mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
și pentru că la ea a participat, În afară de cel la care mă așteptam - despre amicul Zoran vorbesc -, și doctorul Wagner. De fapt, el a condus dialogul, Zoran mai mult a dat din cap și a zâmbit În felul lui stereotip și enervant. - Domnule profesor, a Început Magistrul, ne surprindeți cu reacțiile acestea intempestive, nu păreați o persoană Înclinată spre cascadorii nocturne... - Dumneavoastră ce-ați fi făcut În locul meu? am ripostat cu o vehemență cam nepotrivită pentru situația În care mă aflam. De când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
atenția pentru ca, În clipa următoare, să declanșeze gândul scontat: obiectul tăinuit se afla oriunde altundeva, În nici un caz aici? M-am ridicat de pe scaun, am privit către intrare și, ajuns acolo, am trecut din nou În revistă cu privirea uniformitatea enervantă a incintei. Am făcut apoi câțiva pași, până În dreptul primelor două culoare laterale, și m-am așezat pe rând, cercetător, În capătul fiecăruia. În afara micului labirint de miniculoare care despărțeau rafturile, nimic de semnalat. După a treia oprire soldată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
un cifru, o cheie, o sugestie, un indiciu oricât de firav... După ce le-am Învârtit În toate felurile și le-am Îngemănat metodic câte trei, câte patru, câte șapte - „combinări de n luate câte k”, Îmi suna În creier glasul enervant al profesorului de matematică din liceu, nu-mi prea plăcuseră științele exacte sau, cel puțin, nu În varianta lor didactică din perioada adolescenței -, după ce le-am pritocit, așadar, până mi-au ieșit ochii, a trebuit să admit că bătusem câmpii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Așadar ți-ai dat seama cum ai să începi? — Da. Am să încep avertizându-te că tot ceea ce-ți spun nu e secret. Numai că ar fi indicat să nu vorbești despre asta cu băcanii, preoții și polițiștii. E enervant cum răstălmăcesc totul, căutând nereguli la tot pasul. Deci sunteți eretici, complotiști și pe deasupra mai furați și bomboane de la prăvălie. De unde ai scos asta? Păi de la cei cărora trebuie să nu le-o spun. Dar presupun că se referă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
prezența și mi-a făcut voios cu mâna, deja afumat pe jumătate. Sam, frumoasa mea! Ce mai faci, fetiță? Sigur, ești o viziune a frumuseții în seara asta. Probabil își dă seama că exagerează cu accentul, dar oricum e la fel de enervant. —Bine, Tom, am spus, dacă ai sărutat vreodată Blarney Stone 1, sigur n-ai făcut-o cu gura ta. S-a întâmplat ca vorbele mele să se suprapună unui moment de liniște trecătoare; cântecul despre Galway Bay se întrerupsese pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
ridicolă și nepotrivită. Probabil din cauza asta și-a ales-o, pentru neconcordanța dintre ceea ce însemna - numele „Baby“ descriind ceva mic, rotund și drăgălaș - și ceea ce semnifica - Baby Thompson, o personalitate PR, o victimă a modei și o gânganie extraordinar de enervantă. S-a înființat numaidecât lângă noi și a sărutat aerul din fața noastră, aplecându-se în pantofii ei cu platformă și lăsând în urmă o dâră puternică de Obsession. Am tușit intenționat. Nu o mai văzusem de la petrecere, dar nu mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
înțelepciunea de netăgăduit, de care se umple spațiul la fiecare cuvânt de-al său, de care nu face însă caz niciodată. Genial - și o știe. De ce n-o spune, ca să am de unde-l apuca? De ce nu greșește nicodată? Groaznic de enervant. Dar îl iubesc. Mă inspiră. Aș vrea să schimbăm locurile - dacă s-ar putea, evident -, numai că banii tatălui meu nu ajung pentru asta. Sunt un dobitoc nețărmurit. Încet, înainte de a mă ridica din jilțul meu nubian, fredonez clasicul mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
era însoțită de un alb atât de scîrbos, atât de urât, încât Abdulah aproape că vomită. Tipul era pur și simplu diform, avea un nas plin de bube, iar sub el, și asta i se păru de departe cel mai enervant lucru, o mustață de două ori mai mare decât a lui. Aha, deci asta era, nu mustața conta, ci faptul că era altfel, că era diferit, că era de altă rasă decât ea. Asta conta și asta avea să conteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
mai faci? (îi tremura capul) Ei, cum o mai duci, Vadia? Îi tremura capul epileptic și părea că uită imediat cuvintele pe care le spune, că se scutură de ele, motiv pentru care o lua de la capăt cu o încăpățânare enervantă. Mă sfredelea cu ochii, iar nasul lui ca un cioc de răpitoare se încrețea de bucurie. Ținându-mă de mână și pășind cu spatele înapoi, mă trase spre o măsuță la care stăteau încă două persoane. După felul cum mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
nu sunt surd, Cristi. Surprins, inspectorul era cât pe ce să-i scape capul de pe brațe. Ochii moșului erau larg deschiși, privindu-l lung. Însă nu asta îl nedumerise. Pentru prima dată Calistrat îi spusese pe nume, în sfârșit, acel enervant "băiete" dispăruse. Stai liniștit și spune-mi dacă te doare ceva! îl întrebă Cristian pe bătrân. Toate, icni Calistrat, mă simt ca și cum am trecut prin mașina de tocat carne. Unde-i vâlva? A plecat, cocoșii au cântat a treia oară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
împinse pe Toma până în capăt, obligându-l să rămână acolo, lipit de peretele din fund. Își scoase de la brâu pistolul arătându-i-l ostentativ lui Toma: Vreau să rămâi aici până se lasă întunericul! spuse el calm, cu același accent enervant. Eu voi fi afară cu ochii pe remorcă. N-am de gând să bag pistolul la loc în toc. Dacă te pune dracu' să ieși afară, nu voi ezita să-l folosesc. Să nu te crezi că am de gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
liniștit, dar brusc, fără a-l preveni, conștiința pasului temerar pe care era gata să-l facă îi tăie respirația, ca și cum ar fi fost lovit în plin în diafragmă. Încă mai era timp să dea înapoi, o scuză oarecare, ce enervant, am uitat un document extrem de important fără de care nu pot vorbi cu domnul șef al redacției, dar nu era adevărat, documentul era acolo, în buzunarul interior al sacoului, vinul a fost servit, comisare, acum nu ai altă soluție decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
totul, dar nebunele de ștoarfe nici măcar nu se sperie de mine. — Tu ești tipul de „băiețel drăguț“, a sugerat Amory. — Tocmai aici e buba. Orice mamă crede că fiică-sa-i În siguranță dacă iese cu mine. Zău că-i enervant. Dacă Încerc s-o prind pe una de mână, râde de mine și mi-o lasă, ca și cum n-ar face parte din trupul ei. De cum pun mâna pe o mână, o deconectează de ce mai au. — Încruntă-te, l-a sfătuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
gura căscată. Toată primăvara Amory purtase o corespondență intermitentă cu Isabelle Borgé, corespondență punctată de certuri violente și Însuflețită mai ales de strădaniile sale de a găsi cuvinte de amor inedite. Descoperise că Isabelle cea din scrisori era discret și enervant de nesentimentală, dar spera, În pofida evidenței, că ea nu se va dovedi o floare prea exotică pentru a se Încadra În spațiile vaste ale primăverii, așa cum se Încadrase În cuibușorul de la clubul Minnehaha. În mai i-a scris documente de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
luni de la ultima Întâlnire cu Rosalind. Totuși Îi venea deja greu să și-l imagineze pe flăcăul acela numai inimă, care coborâse din mijlocul de transport, dorind pătimaș să trăiască aventura vieții sale. Într-o noapte, În timp ce zăpușeala, nimicitoare și enervantă, năvălea prin ferestrele camerei, s-a chinuit mai multe ore cu o Încercare nedeslușită de a imortaliza emoția violentă a acelor clipe: Străzile de februarie, măturate noaptea de vânt, răsuflă pline de bălți pe jumătate intermitente, purtând pe trotuare irosite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
dacă este iarnă, dar În primul rând ar trebui să deschizi fereastra camerei de hotel, apoi să faci o baie călduță și să-ți Încălzești corpul. Dacă ai noroc, țânțarii or să intre pe fereastră. Când o să le auzi bâzâitul enervant pe lângă urechi, urmărește-i fără milă. Concentrează-te numai pe asta! Trebuie să crezi că totul e numai din vina țânțarilor, și faptul că nu te ia somnul, și că te copleșesc angoasele. Urmărește-i și omoară-i! Dacă ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
sunt maeștri ai neastâmpărului fără rost și o tot atât de grozavă mană pentru lumea noastră ca un misionar care debarcă în Tahiti cu o valiză plină cu sutiene. Nu era vina lui Bruno, căci, în ciuda băuturii și a micilor sale metehne enervante, era încă detectivul bun pe care-l salvasem din obscuritatea unei funcții pe linie moartă în secția Kripo din Spreewald. Nu, eu eram cel care purtam vina: descoperisem că eu însumi eram la fel de incompatibil cu noțiunea de parteneriat precum aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
băieții lui. Joey a crezut că e ziua lui de naștere, mai ales când s-a dovedit că Lubbe era bolșevic. Numai că a uitat că arestarea unui vinovat înseamnă un proces, ceea ce presupunea că ar fi trebuit să existe enervanta formalitate a înfățișării de probe. Și normal că, de la bun început, pentru orice om cu capul pe umeri era limpede că Lubbe nu ar fi putut să acționeze de unul singur. — Și atunci, de ce nu a zis ceva la proces
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
nu prea avem ce face în direcția aia. — Și ce vreți să facem noi în timp ce dumneavoastră aveți grijă de văduvă? interveni Becker, care era pe punctul de a-și permite un zâmbet pe care aș fi putut să-l găsesc enervant. Adică, în afară de a verifica rapoartele Gestapoului. Am decis să nu fiu prea sensibil în legătură cu chestia asta. Ar fi dat de gândit. — Korsch, am zis, vreau să fii cu ochii pe cercetările făcute de Gestapo. În paranteză fie spus, cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
niște grote, unde se ascundeau copiii când jucau pitulacu. Să vedeți ce s-a întâmplat într-o zi pe „Luncă”, unde văcuțele se lăfăiau la umbra copacilor crescuți sporadic pe platformă, mișcându-și urechile clăpăuge, pentru a se feri de enervantele muște și tăuni ce nu le dădeau pace. Sătule, rumegau în timp ce-și făceau siesta, iar copiii se alergau pe toată platforma să nu fie prinși de cel care „punea ochii” la pitita. Se întâmplase să fie prins Dany
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363789_a_365118]
-
eu cu omul ăsta? Nu citesc chestii de informatică, despre informaticieni... Ba, uite, într-un interviu din 24 aprilie 2007, publicat în „Metropotam”, zice o treabă haioasă: “ Românii nu sunt proști, dar au o serie de complexe și frustrări foarte enervante.” Mă uit la poze. El e! Ce păcat de tinerețea lui! La nici 30 de ani, să te stingi așa...absurd! Mint! Îmi plac informaticienii! Sunt cei mai fascinanți oameni pe care-i cunosc! Bogdan, de exemplu, un fost elev
CONDESCENDENŢĂ (FICTIUNE) de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363420_a_364749]