623 matches
-
puteam s-o alung din minte cu cât mă încăpățînam mai mult s-o uit, conștient în același timp că mă amuz, neputînd-o s-o alung. Și totuși, continuam cu persecuția spre Irina, pe care mi-o închipuiam distrată, plictisită, enervată, doritoare s-o las mai iute în pace, cu plăcerea de a mă simți și a apărea caraghios, plăcere egală cu aceea când, fiind de obicei bun, faci fără nici o pricină rău unui animal la care ții, numai ca să te
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Să scriu faptele ca să mă lămuresc mai bine. În mijlocul scrisorilor ei toate bune, pline de planuri, o alta cam neexplicită: "Familia și-a pus un gând ridicol cu mine". Am înțeles o proiecție de mariaj cu o partidă acceptabilă. Atunci, enervat, i-am trimis o scrisoare mică și rea, în care îi reproșam că mă ofensează, că dă vecinice ocaziii la astfel de întîmplări, că de n-are pesemne un alt scop, eu îmi dam consimțământul. După o zi, o nouă
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
tifos! Vestea s-a transmis printre toate cunoștințele noastre din Cavarna imediat. Unii ne felicită și vor să scoată din rezultatul acesta argumente de fericire. Cei mai mulți, influențați de figurile noastre, nu știu ce să spună. Am telefonat doctorului Bogdan, de data aceasta enervați și pe el. Și dânsul n-a găsit decât să exclame: "Fir-ar al dracului!" Pe doctorul Petroff aproape l-am certat, și a suportat cu o mutră imbecilă tot scandalul nostru. Apoi, tot așa bîiguind: "Eu tot febră tifoidă
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
pe Balamber cum se ridică dintr-odată, cum se întinde peste masă și îi trage câteva palme tovarășului său; acesta tresări, se apără cu mâinile, dar nu reacționă, mulțumindu-se să-l privească pe comandantul său mai mult uimit decât enervat. — Ține-ți mâinile la locul lor! îi strigă Balamber în dialectul lor mongol. Ai băut prea mult. V-am avertizat să vă purtați cum se cuvine! Ai uitat că avem nevoie de el? Kayuk, care rămăsese cu mâna plină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
grâul și toate bunurile pe care le au cu ei. întorcându-se spre Canzianus, îi spuse aceleași cuvinte în galo-romană, însă călugărul obiectă: — Toate bunurile, zici? Și din ce-o să mai trăiască toți oamenii aceștia după plecarea voastră? Balamber replică enervat: — Pretinzi prea mult; dintre grânarele din sat, pe două le-a mistuit focul. — Nu din vina noastră. Dar putem îndrepta lucrurile: dacă le garantezi viața și un minimum de mijloace de supraviețuire fraților mei, de-aici, ei o să-ți spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
vă place să vă numiți - sunt împreună cu Atila și că... Expresia alarmată cu care Sebastianus privea spre Maliban îl făcu să tacă și să întoarcă, la rândul său, privirea către soldat. Acesta se ridicase în tăcere și îl fixa vizibil enervat, cu mâna pe mânerul săbiei: — Tu ești un ofițer roman, iar eu îți datorez respect, dar tu trebuie să mă privești când îți vorbesc și nu trebuie să mă întrerupi și nici să-mi insulți poporul. Vitalius, alarmat și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
grăbea pasul ca să ajungă înaintea lor la villa, Hippolita își scoase vălul, descoperindu-și astfel pletele lungi negre și cârlionțate, pe care și le scutură. Flavia făcu la fel, cu grijă, însă, să nu-și strice coafura complicată, apoi răbufni enervată: — Nu te mai saturi de Cilonus? îngâmfatul ăla răutăcios! Simțind asupra ei privirea severă a prietenei sale, Hippolita se opri și se întoarse către ea, apucându-i afectuos mâinile și dăruindu-i surâsul ei cel mai fermecător: — Hai! Nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
fără să mai stea pe gânduri. E limpede că nu vrea să renunțe la sclavii pe care i-a capturat pentru sine și se gândește că nu o să avem curajul să ucidem băiatul. Făcându-l să tacă printr-un gest enervat și hotărât pe interlocutorul său, Reinwalt îi vorbi din nou lui Mabertus — Bine. Noi plecăm. Ai cuvântul meu. Acum lasă-l liber pe fiul meu. Fără să slăbească strânsoarea în care îl ținea pe băiat, soldatul scutură din cap. — Glumești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
îi apăruseră lacrimi de furie. Apoi, aplecându-se deodată în față, se agățase de gâtul catârului și, căutând să-i apuce căpăstrul, îi strigase servitorului care o conducea să se oprească; acela se opri de îndată, temându-se că animalul, enervat acum, ar fi devenit până la urmă furios. Go-Bindan, roșie ca para focului, îi vorbi din nou lui Balamber arătându-i din nou cu degetu pe oamenii aceia: „Ucide-i, Shudian-gun!“. Despre turingieni, Balamber nu avea în general o părere prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
dușman toate acele neamuri războinice, făcu să tremure pământul sub picioarele lui Balamber. Așadar, asalt general, dar nu pentru el: într-adevăr, puțin mai devreme, Utrigúr îl chemase și-i poruncise să rămână în rezervă. La protestele sale, răspunsese aproape enervat: „Ar trebui să-mi mulțumești. Nu înțelegi că e o mare onoare pentru tine? Atila a apreciat mult purtarea ta de ieri, de la râu, și vrea ca mingan-ul tău să se alăture celorlalte care sunt direct sub comanda sa. Astăzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
fardul și mucuri de țigară pătate cu ruj de buze. N-am intrat în bucătărie, în dormitor și în baie, am deschis doar ușile ca să mă asigur că Seymour nu se ascundea pe acolo. Pe de o parte, mă simțeam enervat și cuprins de lene. Pe de alta, eram extrem de ocupat cu ridicarea jaluzelelor, deschiderea aparatelor de aer condiționat, golirea scrumierelor încărcate. Și apoi, ceilalți membri ai grupului au năvălit aproape imediat peste mine. — Aici e mai cald ca în stradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
lui Tallulah, nu mai reușea să stârnească amuzament. Gâtul Îi ieșea În evidență, arăta umflat, iar sprâncenele șaten deschis, pensate ca niște aripi, se tot ridicau. Din când În când ochii Încercau să caute ajutor. Era, pe de altă parte, enervată. Trăgea din răsputeri. Până și să se Încrunte i se părea dificil. Ceva o Împiedica. La o bluză de satin decoltată purta o fustă mini. Nu, se răzgândi Sammler, era o minifustă, o fâșie verde peste coapse. Părul vopsit În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
dreapta până ce am găsit o cameră pe ușa căreia scria cu litere mari de tipar: "Pedagog". Înăuntru ne aștepta o femeie cam de treizeci și cinci- patruzeci de ani, cu priviri plictisite, obosită după o zi lungă de muncă și enervată că noii elevi tot continuau să vină chiar și în miez de noapte. Era o femeie cu forme rotunde ce cădeau în valuri de sub un halat de culoarea cerului spălăcit. Scuipa semințe ca un golan în timp ce ne tuflea în brațe
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
spun să se păzească. Cineva i-a pârât și poate să se termine totul aiurea... Geamul de la camera fetelor rămăsese deschis și când am sărit pe podea, cei doi au rămas încremeniți. Ce cauți pe-aici, măi, figură? întrebă Petruș enervat. Nu vezi că e ocupat? Îmbrăcarea! am strigat ca-n armată. Pedagoga vine spre voi și o să vă prindă. În lumina lunii le invidiam trupurile goale ce arătau ca două statui antice. Erau doi adulți în comparație cu mine. „Tu trebuie să
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
În obrăznicia mea nemăsurată, îi trânteam chestia cu: eu sunt plătită ca profesoară, nu ca activistă de partid. Trebuie să-i învăț carte pe copii, propagandă să-i învețe el și alți toași pozitivi, că, slavă Domnului, sunt destui. Mustăcea enervat foc, strângea din cutele de deasupra nasului, dar tăcea. În ianuarie ’90 a venit la mine acasă și m-a întrebat încetișor, aproape conspirativ: - Tov... Pardon! Doamna Miroiu, de unde ați știut că se termină? Pe cinstite, în felul lui omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
un prost. „Cum adică ți-e frigă, Paul? Ce-i aia frigă?” „Mi-e și frig, tovarășu’, și mi-e și frică. Da, tovarășu’!” Eram în zi proastă, n-aveam chef să mă las impresionat. Am reluat întrebarea, încăpățânat și enervat. „Zi, de ce n-ai învățat?” Paul a tras aer în piept și cu o respirație a spus tot, tot, umilindu-mă! „Da’, tovarășu’, când am ajuns ieri acasă s-a luat curentu’, și-am adormit îmbrăcat și m-a sculat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
vă faceți că nu vedeți.... E vorba să iasă Soarele. - Ce să nu văd? Așa ceva nu-mi închipuisem. El vorbi însă în continuare, „direct”, așa cum spusese, cu voce hotărâtă, stăpân pe el: - Schimbarea, înlocuirea voturilor, înțelegeți? - Adică falsificarea rezultatelor? făcui enervat. - Da, dacă așa numiți treaba asta. - Domnule prefect, vorbii reținut, dacă pentru asta m-ați invitat aici, vă spun că așa ceva nu pot să fac, nu numai datorită funcției ce-o dețin ci și ca om. Nu e posibil. - Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
vorbii reținut, dacă pentru asta m-ați invitat aici, vă spun că așa ceva nu pot să fac, nu numai datorită funcției ce-o dețin ci și ca om. Nu e posibil. - Ce nu e posibil? vorbi, de data asta vădit enervat. - Ce-mi cereți. - Dar colegii dumneavoastră... - Nu cred că au fost de acord cu cererea dumneavoastră. Arătați-mi unul singur, în orice caz eu nu fac așa ceva. El schimbă brusc tonul: - Știu că nu sunteți căsătorit. V-ați gândit, însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
e o persoană care se lasă ușor provocată să acționeze, dar lucrul ăsta l-a stârnit. Spune că o să-i „dăm de cap“. Pentru asta o să avem nevoie de Helen și de atuurile ei. Din fericire, și ea e foarte enervată și spune că o să o facă pe gratis. Una e să-ți facă un câine pipi la poartă, dar rahatul de câine e cu totul altceva. Mama ta iubitoare, Mama P.S. Ce poate să fie la mijloc? După cum știi, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
OK. Hai să ieșim la o pizza. —Bună idee. (O ușoară ezitare.) Dar mai întâi trebuie să trec pe la Rachel și Luke. Mi-am pierdut ceva acolo aseară. M-am uitat fix la ea. —Ce anume? Capul? — Nu. Părea puțin enervată. —Mobilul. Am îndrugat o scuză. Dar când am ajuns la Rachel și Luke, ca să vezi, ghici cine era tolănit pe canapeaua lor, izbind bosumflat cu cizmele în perete? Nimeni altcineva decât Joey. Știai că o să fie aici? am întrebat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
auzit pe ei. Am arătat cu coada ochiului spre grupul de lângă noi. —Grozav. Scrie-l. — Următoarea întrebare! Cine a regizat Mic dejun la Tiffany? —Știi? l-am întrebat pe Mitch. Nu. Tu? — Nu. Întrebările astea sunt foarte grele, am zis, enervată. Fata de la poartă avea dreptate, a zis Mitch trist. Chiar ai mai multe șanse când sunt patru în echipă. Am stat în tăcere, singurii oameni din parc care nu vorbeau. Dar n-aveam nimic de spus. Dacă eu nu știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
locuitorilor din Málaga acum patru ani, înainte de a intra în oraș și de a lua femeile și copiii în captivitate? Poți să-mi dai asigurarea, al-Mulih, că nu se va întâmpla la fel la Granada?“ Vizirul răspunse pe un ton enervat: „Nu-ți pot da nici o asigurare, în afară de faptul că voi rămâne eu însumi în acest oraș, că voi împărtăși soarta fiilor săi și că voi folosi întreaga energie pe care Cel-de-Sus va binevoi să mi-o acorde pentru a face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
aprobat-o? — Oare armata din Africa nu a avut autoritatea să-l aleagă împărat pe Vespasianus? Ei bine, și armata din Pannonia are autoritatea să pornească războiul împotriva lui Vitellius. Cuvintele lui Antonius stârniră ovații. Vedius Aquila dădu din mâini enervat, cerând liniște. — În mesajele sale, Vespasianus recomandă ca, în cazul în care pătrundem în Italia, să ne oprim la Aquileia... Vespasianus vrea să-l facă pe Vitellius să se predea lăsându-l să sufere de foame prin oprirea proviziilor care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
aducere-aminte tânguitoare a profunzimilor infinite ale lumii. Se ridică în picioare și descoperi că era singur. Un moment de panică. Strigă numele lui Virgil în luminiș. Apoi, venindu-și în fire, auzi vocea din pădure. Vocea lui Virgil, groasă și enervată. Se furișă către sunet cu agerimea din copilărie. în pădure Virgil se certa cu o veche cunoștiință. DOUĂZECI ȘI ȘASE — După cum vezi, spunea „vocea“ gorfului, am rămas. — Mâna celui băgăreț din născare, îi spunea Virgil, nu se poate abține nicidecum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
adopți în domeniul ales de dumneata, dar aș putea oare să sper că nu vei perpetua tocmai acel mit? Vultur-în-Zbor simți deodată că pășește pe nisipuri mișcătoare. Vreți să spuneți, domnule, că Grimus nu există? întrebă el. Ignatius Gribb păru enervat. — Da, da, da, da, da! Spuse el. Normal că asta vreau să spun. Și nici prețioasa lui mașinărie, nici presupusele lui dimensiuni, nici altceva. Totul e doar sporovăiala unui idiot ca Jones - zgomot și furie lipsite de noimă. — Sunt uimit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]