349 matches
-
separare esențială a originalului de ceea ce derivă din el. Romanul fantastic sud american, subcontinental, ba chiar și cel nigerian, pot în fond să fie mai previzibile sau mai reprezentative generic în prețiozitatea lor decât cele mai simple pagini ale unei englezoaice oarecare, ce se descoperă cu sau fără bună știință descendenta lui Jane Austen. Distincția importantă este cea dintre prospețimea în substanță, metodă și sentiment pe de o parte, și pe de altă parte ceea ce derivă din preconcepții sau împrumuturi tehnice
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de emoție decât îndrăznea să mărturisească". Marea este zbuciumată, iar ruliul îi aruncă unul spre celălalt. Pentru a-și menține echilibrul, Mary își strecoară mâna pe după brațul naratorului. Curând, se ghemuiesc alături sub o învelitoare. Când vântul îi smulge tinerei englezoaice pălăria de pe cap, aceasta îl roagă să i-o înnoade sub bărbie, apoi râde, văitându-se cu delicatețe că o gâdilă. Naratorul, extrem de tulburat, încearcă atunci cu sfială să-și mărturisească iubirea. Îi povestește fetei un vis pe care îl
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
naratorul, ca și cum ea l-ar fi cunoscut de ani buni. Odată trecută surpriza, Jean de la Ville d'Avray se lasă încet-încet cucerit de farmecul redutabil al acestei femei-copil. Într-o zi, dorind să-i arate o aluniță de pe umăr, tânăra englezoaică își descheie cu dezinvoltură primul nasture de la corsaj, dar dintr-odată o zbughește la fugă: "era deja departe, alergând după femeia care vindea prăjituri, hohotind ca o smintită în mijlocul unui nor de zahăr pudră care o făcea să arate ca
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
nu poate găsi o poziție comodă în care să hrănească copilul. Este exasperată și pentru moment micuțul care suge o rănește. Mă tem că buna și zeloasa doamna Venert nu este „très habile”. <...> Din fericire (Sitta - n.n.) are o bonă englezoaică, St. John, foarte drăguță cu copilul care nu face agitație și nu complică lucrurile”. Sâmbătă, 29 octombrie. Regina-Mamă continuă depănarea amintirilor legate de primele zile ale nou-născutului: „M-am dus la Sitta și am găsit-o tot necăjită cu laptele
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
bine integrată În Europa. Iar Bucureștiul era deja de multă vreme supranumit „Micul Paris“. Cei doi scriitori sunt foarte diferiți: Paul Morand, un francez monden, cu strânse relații În mediul românesc (căsătorit cu o româncă), și Olivia Manning, o tânără englezoaică retrasă și frustrată, puțin dispusă să vadă lucrurile Într-o lumină favorabilă. Primul a publicat În 1935 volumul-eseu Bucarest, cea de-a doua, mai târziu, Începând din 1960, o Trilogie balcanică, ale cărei prime două volume (Marea șansă și Orașul
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Carol I (octombrie 1914) a Înlăturat o piedică. Neavând copii, i-a succedat nepotul său de frate, Ferdinand. Tot un prinț german, dar care nu a ezitat să Îmbrățișeze opinia majoritară din țara de adopție. În plus, regina Maria era englezoaică, nepoată a reginei Victoria. Rolul ei În noua orientare a Curții a fost Însemnat. Jocurile le-a condus prim-ministrul liberal Ionel Brătianu (fiul lui I.C. Brătianu), care a evoluat treptat și abil dinspre neutralitate spre angajarea alături de Antantă. Cererile
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
evreu din Ungaria, dar atașat cauzei românești, a compus un tablou simbolic: România revoluționară. Este chipul unei femei frumoase, cu privirea hotărâtă, Îmbrăcată În costum țărănesc, cu o salbă de aur la gât. De fapt, este portretul Mariei Rosetti. O englezoaică, pictată de un evreu ungur, simboliza România. Iată o anecdotă amuzantă, dar nu mai puțin semnificativă pentru spiritul european al momentului. Însă toate acestea sunt cazuri punctuale. Anglia rămânea nespus de departe, iar engleza o limbă cu totul exotică pentru
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
chiar atât de ștearsă În societatea românească, dar cert este că românii (poate și majoritatea româncelor) nu prea au Încredere În femeile care se lansează În arena publică. Actul de conducere pare a fi rezervat bărbaților. S-ar putea ca englezoaicele să fi adus un spirit nou În România: un comportament mai degajat și o concepție mai activă despre viață. Într-o vreme când Anglia și România abia se cunoșteau (nici azi nu se cunosc prea bine), câteva soții englezoaice se
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
ca englezoaicele să fi adus un spirit nou În România: un comportament mai degajat și o concepție mai activă despre viață. Într-o vreme când Anglia și România abia se cunoșteau (nici azi nu se cunosc prea bine), câteva soții englezoaice se fac remarcate la București. Despre Maria Rosetti am vorbit. Mai merită menționată Elisabeta, soția lui Take Ionescu (1858-1922), unul dintre cei mai strălucitori oameni politici români de la Începutul secolului al XX-lea, partizan Înflăcărat al alianței cu Franța și
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
nu și-l mai putea ascunde. I-a spus-o pe șleau generalului Averescu când acesta, silit de Împrejurări, se pregătea să negocieze pacea separată cu germanii: „Nu te mai chinui, generale, să-mi Înțelegi atitudinea. Explicația e simplă: sunt englezoaică, și englezii nu obișnuiesc să piardă.“ Cu o asemenea neclintită credință, nu putea decât să câștige. România avea nevoie atunci de un „Salvator“. Regele Ferdinand, Întru totul opusul Mariei, era un om inteligent și cultivat, dar de o nehotărâre bolnăvicioasă
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
mult. Sunt În măsură să vă comunic adresa sa: 8, rue de Paris. VILLEBON YVETTE 91. El a avut atelierul În 11, impasse Ronsin (Paris), vecin fiind cu Brâncuși și cu fratele meu, sculptorul George Teodorescu. Este căsătorit cu o englezoaică, cu care a petrecut câteva vacanțe În țară, trecând de fiecare dată prin Fălticeni. Vărul său, Paul Călinescu, regizor de film, s-a născut la Basarabi. Când veți veni la București, veți avea ocazia să-l cunoașteți. Cu urări de
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
un amănunt important pentru noi, birouri de schimb valutar cu cel mai avantajos curs al dolarului din câte am întâlnit până acum la Paris. VASILE GÂRNEȚ: Piațeta din fața Catedralei Notre-Dame. Lume trântită direct pe asfalt, epuizată de atâta alergătură. Două englezoaice bătrâne mănâncă sendvișuri și comentează elementele de arhitectură ale catedralei. Un pictor care face portrete, momentan fără clienți - ultimul care l-a refuzat am fost chiar eu - , intră în vorbă cu „femeile care dejunează pe asfalt” și le spune ceva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
care dejunează pe asfalt” și le spune ceva despre ornamentele celor trei uși de la intrare. Locul în care se află el, continuă pictorul c-un aer de cunoscător, e cel mai potrivit pentru a observa atent întreaga fațadă a edificiului. Englezoaicele îi dau dreptate și-l servesc cu un sendviș. VITALIE CIOBANU: Căile de urcuș spre cartierul Montmartre sunt înțesate de mici birturi, unul mai cochet decât celălalt, având fiecare o decorație unică și un ecleraj îmbietor. Deși celebritatea colinei i-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de la Villa Mont-Noir, cuprinzând textele scriitorilor care au petrecut aici sejururi literare în ’98-’99, consemnează, pe lângă prezența a doi colegi de-ai noștri din Trenul Literaturii - albanezul Fatos Kongoli și franțuzoaica Annie Saumont -, un cubanez galicizat, un belgian, o englezoaică, o rusoaică, doi polonezi, o daneză, un finlandez, o italiancă și un ungur. Așadar, totul e posibil. Dorința celor de aici e ca Analele de la Mont-Noir să devină cronica unei Republici a Literelor, resuscitând, după 500 de ani, căminul umanist
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
mână în centrele mari ale Europei, își dăduse întâlnire pe vestitul țărm al Mărei de Nord. Nicăiurea nu am văzut atâta lux desfășurat, atâția tineri high life174 îmbrăcați după ultima modă, atâtea femei frumoase în toalete scumpe, mai cu samă englezoaice, care desigur nu venise după căutarea sănătății lor, căci cei mai rumeni trandafiri străluceau pe obrajii lor albi ca spuma mării. Românii însă ca nealtădată erau puțini la număr în anul acela. Numai trei: baronul Eudoxiu de Hurmuzachi, un mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
metri peste nivelul mărei atâtza lume la masă într-un otel tot atât de bine condiționat ca toate otelurile din marele capitalii ale Europei. Eu însă eram tăcut și gânditor cu ochii în farfurie, și nu vedeam nici oacheșele italience, nici diafanele englezoaice, nici binenutritele rusoaice, nici grațioasele pariziene, care vorbeau în jurul meu în limba lor și își comunicau impresiunile. Eram încă sub înrâurirea spectacolului ce mă uimise, a simfoniei de lumini ce colorase perspectiva Alpilor, lumini care îmi jucau încă în fundul ochilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
care îmi jucau încă în fundul ochilor. Eram ca clopotul, care după ce a sunat o dată, continuă încă multă vreme să vibreze pănă se stinge ultima ondulațiune. Apoi, după ce m-am sculat de la masă și m-am cotit cu vro două, trei englezoaice care, negreșit, m-au luat și ele drept un maur sălbatec, m-am dus binișor să mă culc. Am dormit, se înțelege, neîntors și aș fi dormit desigur pănă a doua zi târziu, dacă cornul Alpilor nu mi-ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
un timp cu o „englezoaie“, dar nu s-a însurat cu ea. Cuvântul englezoaie e folosit doar la eșuarea unei relații. Când amicul acesta al meu a cunoscut-o pe funcționara mai mare cu patru ani ca el, femeia era „englezoaică“. Adică o persoană cu o aleasă legitimitate istorică în Toronto și, în ciuda faptului că nu era nici frumoasă, nici bogată și nici prea tânără, era o partidă. Autohtonii se țin separați de noii emigranți și o fac cu o obstinație
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
mult decât prudență. Părinții fetei nu făceau un secret din lipsa de considerație pentru român. Român, polonez sau ucrainean, pentru ei era totuna: un străin. Mai bine zis, un corp străin. În cei patru ani cât a durat relația cu „englezoaica“, amicul meu a dormit la ea, a luat masa cu ai ei, le-a studiat obiceiurile, ca să nu fie niciodată inoportun, dar niciodată n-a putut să spună, după slujbă, că se duce acasă. „Am știut de la început - mi-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
-ul, ereticul dinăuntru, din același câmp al credinței. La un moment dat, min au fost denumiți și creștinii, iar minut, erezia lor. 7 iulie 2004 Părinți și copii, așchii ce sar prea departe de trunchi. Sfârșit de an universitar. Tatăl englezoaicei care locuiește la primul etaj a venit să-și ajute fiica la întoarcerea acasă în "perfidul Albion". Rover-ul elegant tras în fața ferestrei mele, cu volanul pe dreapta, blanc cassé cu scaune de piele, este încărcat metodic cu zeci de cutii
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
vitaminizare prin reflecții surâzătoare. Pastile de acest gen avem, fiecare își poate recomanda singur o medicație corespunzătoare; în ce mă privește, îmi propun: Dimineața, când spiritul e mai aspru și mai excitat, câteva doze mici de gânduri cu privire la vindecarea unei englezoaice surde prin urale. Doamna nu mai auzea din ’43, când căzuse lângă ea o bombă. În ’68, în epoca ultrasunetelor, ultrascurtelor și ultraultra, bătrâna se duce la Portsmouth să-l primească pe Sir Alex Rose, marele navigator solitar, și uralele
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
rețele hoteliere, obține de la NASA dreptul de a construi primul hotel pe Lună. Pentru a preveni accidentele de circulație în timpul nopții, ofițerul de poliție Frederik Cook din Bournemouth, de altfel specialist în probleme rutiere, acceptă ca la rochiile lor mini englezoaicele să poarte jartiere fluorescente. Stația de control radioactiv din Ottawa înregistrează 2,1 pCi (picocurie) pe metru cub de aer, ca urmare a experienței nucleare americane din Nevada, la 6 decembrie. Nivelul normal al radioactivității este de 0,1 pCi
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
ce înseamnă pe această planetă o autentică cruzime mentală.) Totuși, doamna nu a cedat și a cerut să i se dea explicații: de ce nu e cruzime mentală ceea ce dânsa numește așa? Ce paradis se ascunde în infernul din mintea acestei englezoaice!”. Agerpres: „Varșovia - 30 martie 1969. Cu stupoare au constatat gardienii grădinii zoologice din Wroctaw că un periculos șarpe provenind din America de Sud a dispărut din cușca sa. În urma unor cercetări intense, șarpele a fost descoperit în stomacul partenerei sale, care căpătase
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
și de proaspătă. Draga mea, vei fi o mireasă fermecătoare. Te-ai gândit deja cu ce te îmbraci? — Cu... o rochie de mireasă? zic prostește, iar Robyn izbucnește într-o cascadă de hohote de râs. — Și ce umor! țipă. Voi, englezoaicele! Ai avut dreptate, îi spune lui Elinor, care încuviințează cu grație din cap. Elinor a avut dreptate? În legătură cu ce? Au vorbit despre mine? — Mersi! spun, încercând să fac un pas finuț înapoi. Nuu... Arăt spre masă. — De ce nu? zice Robyn
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Robyn. — De ce, mă rog? — Pentru că nu poți! Pur și simplu nu... Nu mai pot continua și încerc să-mi păstrez calmul. Alicia, ne cunoaștem de foarte mult timp. Și știu că... nu ne-am înțeles întotdeauna... dar, serios. Suntem două englezoaice aflate la New York. Amândouă o să ne căsătorim. Într-un fel, suntem... suntem practic, surori! Îmi vine să mor când rostesc aceste cuvinte, dar n-am ce face. Trebuie s-o câștig de partea mea. Cu o ușoară greață de la stomac
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]