726 matches
-
poezii ce „constată și spune starea lucrurilor” (Alexandru Paleologu), însă modelând-o și interpretând-o într-o configurație de o superioară spiritualitate. Moralist și istorist, V., smerit la prima vedere, are obiective mari: panoramarea sapiențială a existențialului, din detaliile evocării enunțiative fiind abstras generalul. Ceea ce frapează și pare definitoriu este omogenitatea tematică, stilistică și valorică. Se poate cita de oriunde, eventual un poem precum Capodopera cinematografică din volumul cu același titlu (1999): „intrăm să vedem capodopera în timp ce afară / se pregătește alt
VIERU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290556_a_291885]
-
interjecțiile de interpelare. Deoarece aparțin planului vorbirii directe, formulele de adresare au o mai slabă legătură gramaticală cu restul frazei și cele mai multe dispar când enunțul este transpus în vorbire indirectă (interjecțiile adresative, de exemplu). Pronumele au cea mai puternică integrare enunțiativă - pot îndeplini diverse funcții sintactice, inclusiv cea de subiect, sunt supuse mecanismului acordului și în vorbire indirectă se transformă în pronume de persoana a III-a. În descrierile sociolingvistice, formulele de adresare sunt un indicator al relației dintre locutor și
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
ei, ritmul ei real în planul omenescului (A. Pleșu, Minima moralia) = "Așadar intermitența e nu numai condiția gândirii, dar și igiena ei, ritmul ei real în planul omenescului". A doua situație este aceea în care structura corelativă relaționează două predicate enunțiative. Dislocarea primului component se produce în același fel: verbul se plasează între negație și adverbul restrictiv. Repoziționarea provoacă apariția lui că expletiv într-o construcție de tipul nu numai că..., ci, dar cu ambele predicate afirmative (compară cu situația descrisă
[Corola-publishinghouse/Science/85016_a_85802]
-
conector interpropozițional, aparența disponibilității sale de a lega constituenți nonpropoziționali fiind dată de elipsă 22) cu și (considerat adverb, dar demonstrându-și în acest caz natura duală, conjuncțională și/sau adverbială, în funcție de context), dar și funcționează drept copulativ în planul enunțiativ strict (cel al informației factuale), dar ca adversativ în plan metadiscursiv 23. Atare interpretare îi explică prezența neutrală pragmasemantic în contexte ca: (10) "De la ruși vine gazul", dar și scumpirile ("Realitatea TV", 22.VI.2008) (11) Cu toată tristețea, dar
[Corola-publishinghouse/Science/85001_a_85787]
-
Ele s-au bucurat și de atenția cercetătorilor români; de pildă, Manu Magda (2003a: 76-97) consacră un capitol "actelor lingvistice inițiatoare" în româna vorbită regional, Zafiu (2001:81-82) vorbește despre "formulele tautologice ale autocomentării", iar Pop (2005: 67) despre "prefixele enunțiative". - În mesajul actual al politicienilor, mai cu seamă al demnitarilor, expresiile vreau /doresc să spun etc. sunt folosite ca focalizatori (subliniind afirmațiile pe care le precedă), dar, și pentru a conferi o notă suplimentară de autoritate și fermitate discursului lor
[Corola-publishinghouse/Science/85023_a_85809]
-
singular a nominalului centru au mai multe interpretări: ca marcă de distanță politicoasă, atribuită unor utilizări populare și regionale (2.4.1), ca marcă de calificare (adesea) depreciativă (2.4.2) și ca marcă globală a distanțării ironice, la nivel enunțiativ (2.4.3). Evoluția valorilor nu e foarte clară; dacă distanțarea poate fi convertită deopotrivă în politețe și ironie, e cert că și valoarea calificativă a structurilor de tip de-alde (2.3) a intervenit în diferențierea semantico-pragmatică a uzurilor
[Corola-publishinghouse/Science/85032_a_85818]
-
muntenesc, conține numeroase exemple de utilizare a lui alde, dintre care - cu toată ambiguitatea inerentă - unele pot fi explicate ca desemnând grupul familial (a), altele ca formule de deferență individuală (b), dar multe apar în contexte neutre (de simplă aproximare enunțiativă) sau (mai probabil) ironice și vag persiflante (c): (a) Guica s-ar fi dus acasă la alde Besensac; (b) alde nean-său Cristache al lu' Dumitrache, cu alde Leana lui Floricel; (c) Polina era în vorbă cu alde Birică; neamțul e
[Corola-publishinghouse/Science/85032_a_85818]
-
valorii peiorative a lui alde, recunoscute ca atare de vorbitori, dar nu lipsite de ambiguitate. 2.4.3. Distanța ironică Sunt situații în care nu se mai justifică o intenție de desemnare peiorativă, alde funcționând doar ca marcă de imprecizie enunțiativă, de atenuare ironică a aserțiunii: cum fu Mizilul stație pentru rapidul de Berlin, la alde Caragiale (EZ 4.X.2006); Și alde Pinocchio avea o Conștiință care-l bătea la capul lui de lemn (EZ 8.XII.1999). În exemplele
[Corola-publishinghouse/Science/85032_a_85818]
-
folosite în comunicarea scrisă. Sunt introduse și câteva noțiuni pregramaticale cuvinte ce denumesc ființe, lucruri. Aceste noțiuni sunt reluate în clasa a Ii-a pe un plan superior. Cunoștințele de limbă română se diversifica. Astfel., elevii vor discuta despre propoziții enunțiative, exclamative și interogative (fără definiție), cu accent pe folosirea corespunzătoare a semnelor de punctuație. în capitolul "Cuvântul, silaba, sunetul, litera, alfabetul", elevii vor învăța despre omonime, sinonime, antonime (fără definiții), despre cuvinte cu înțeles de sine-statator nume, acțiuni, însușiri și
COMUNICAREA CORECTĂ ŞI EFICIENTĂ ÎN CICLUL PRIMAR by ARINA CRISTINA OPREA [Corola-publishinghouse/Science/319_a_622]
-
de fugari și spectatorului, tabloul tinde să construiască un spațiu curbat, pare să creeze un efect de convexitate care evidențiază, în plan vizual, zona în care se află personajele principale ale narațiunii vizuale. În felul acesta, tabloul construiește o strategie enunțiativă care plasează observatorul sub aceeași boltă cerească sub care sunt plasați și actorii poveștii din pictura lui Elsheimer. Dar cu toate că observatorul și personajele se află, în sensul pictural al cuvântului, în același spațiu, personajele nu văd celelalte segmente narative ale
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
narațiunea în întregimea ei. Corrian arată, în finalul comentariului, că eclerajul nocturn care în planul enunțului, prin selecționarea vizibilului și heterogenizarea spațiului pictural, creează ierarhii și parcursuri structurând narațiunea și lectura tabloului, prefigurează pentru énonciataire, în planul enunțării, o poziție enunțiativă sau mai exact, plasarea lui în parcursul narativ al enunțului. Ea consideră însă că observatorul nu este tematizat ca un fugar real sau potențial, ci este mai degrabă implicat în planul thymique, în sensul în care, prin această proximitate, participă
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
se lasă astfel descrisă ca împletire de plaje instabile, agitate, ca aglomerare de tensiuni permanente și devine, în aceste condiții, o descriere tensivă. Beyaert își construiește demersul analitic pe încercarea de a stabili o legătură între percepția observatorului și dispozitivele enunțiative care fragilizează relația de asemănare. Ea pleacă de la observația că în spațiul pictural matissian, normele perspectivei atmosferice și normele perspectivei lineare, în loc să se armonizeze, ca în pictura Renașterii, se află în discordanță. Această nepotrivire a perspectivelor are ca efect o
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
sunt conectate nu numai între ele, dar care pun în evidență și alte aspecte. Vizibilul se separă de tactil, de ceea ce poate fi gustat” Beyaert arată că pictura lui Matisse cere o altfel de abordare. În tablourile lui, unele construcții enunțiative întrerup rutina perceptivă și suspendă reperele iconice, ferindu-le de perspectiva lineară simplificatoare și de determinarea figurativă, într un proces în care plasticul înfrânge iconicul. Una din problemele rămase deschise în abordarea autoarei este aceea a relației de cauzalitate între
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
agenții) comunicării; * distanța dintre aceștia; * dispoziția așezării lor (ambele sunt importante pentru precizarea particularităților canalului de transmitere a mesajului); * cadrul și contextul instituțional al comunicării, ceea ce imprimă, automat, un anumit tip de cod: oficial, mass-media, colocvial, didactic, secret etc.; * situația enunțiativă (interviu, dezbatere, lecție, sesiune științifică etc.); * repertoriile active sau latente ale emițător receptorilor; * retroacțiunile practicate; * elemente de bruiaj (zgomotele). Pentru fiecare dintre acestea, comunicarea în clasă are specificul său, determinat de cadrul instituțional în care se desfășoară și de logica
COMUNICAREA PROFESOR, ELEV, FAMILIE ÎN CONTEXTUL SOCIAL ACTUAL by IOANA PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/657_a_1272]
-
terminologia lingvistică 5), unde mare parte dintre termenii noi se includ în tiparul prototipic de masculine: actanți, adjuncți, ambreiori, antecedenți, aproximatori, clasificatori, complementizatori, conectori, constituenți, cuantificatori, determinanți (și varianta terminologică determinatori), determinativi, focalizatori, formanți, functori, guvernori, indicatori ai deixis-ului, integratori enunțiativi, intensificatori, marcatori, modalizatori, modificatori, operatori, predeterminanți (și predeterminatori), referenți, relativizatori, relatori, rematizatori, semnificanți, semnificați, specificatori, șifteri, tematizatori. - Substantivele atrase de la alte genuri către masculin se includ în același tipar (în DOOM1: acumulatoare/acumulatori, adjuvante, aștri/astre, echivalente, fagoturi, nuclee, robinete
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
mai mult decât o expresie a contrastului și emfazei, dublarea clitică se înscrie în mecanisme pragmatice variate, ca, de pildă, cele ilustrate în continuare: explicitarea semnificației codificate prin clitic, disocierea între instanțele discursive, stabilirea unei relații adversative implicite cu secvența enunțiativă anterioară, corectarea implicită a aserțiunii interlocutorului, participarea la o strategie a politeții pozitive de autoincludere a vorbitorului în grupul interlocutorului, de asociere sau empatizare cu interlocutorul, respectiv corectarea presupoziției interlocutorului: am luat trenu↑ ne-a costat pă mine și pă
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
3) metaregula de non-contradicție impune condiția ca textul să nu introducă în dezvoltarea sa nici un element care să contrazică o secvență anterioară sau un conținut deductibil din ea prin inferență. Contradicțiile inferențiale sau presupoziționale sînt extrem de rare, în schimb, cele enunțiative apar des în producțiile copiilor; 4) metaregula de relație, de natură strict pragmatică, implică aspectul că acțiunile și evenimentele evocate trebuie să fie congruente (și percepute ca atare de interpret), fiind necesar ca această congruență să fie realizată din punctul
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
în consecință, astfel etc.) și grupuri nominale sau prepoziționale (în ciuda acestui fapt). În clasa generală a conectorilor au fost delimitate trei tipuri de mărci de conexiune: 1) conectori argumentativi propriu-ziși; 2) organizatorii și mărcile textuale și 3) mărcile de asumare enunțiativă. Cele trei tipuri de conectori îndeplinesc aceeași funcție de relaționare semantică a unităților de rang diferit (cuvinte, propoziții, grupuri de propoziții și chiar porțiuni de text). Funcția lor fundamentală este de a marca o conexiune între două unități semantice pentru a
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și chiar porțiuni de text). Funcția lor fundamentală este de a marca o conexiune între două unități semantice pentru a crea o structură. Ceea ce îi diferențiază este faptul că ei adaugă sau nu la această funcție de conectare indicația de asumare enunțiativă și/sau de orientare argumentativă. Aceste morfeme care contribuie la liniarizarea discursului controlează o porțiune mai lungă sau mai scurtă de text, fenomen care a primit denumirea de incidență: incidență la stînga și/sau incidență la dreapta. Conectorii argumentativi cumulează
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Aceste morfeme care contribuie la liniarizarea discursului controlează o porțiune mai lungă sau mai scurtă de text, fenomen care a primit denumirea de incidență: incidență la stînga și/sau incidență la dreapta. Conectorii argumentativi cumulează funcțiile de segmentare, de asumare enunțiativă și de orientare argumentativă a enunțurilor. Ei declanșează o recaracterizare a unui conținut prepozițional fie ca argument, fie ca o concluzie, fie ca motivație pentru a fundamenta sau de a întări o inferență, fie ca un contra-argument. În această categorie
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
mai ales, ca, printre altele, și astfel) care au funcția de a introduce exemple care să asigure enunțului un statut de ilustrare a aserțiunii principale. Marca semnalează că, dintr-un ansamblu, a fost reținut un singur element. Mărcile de asumare enunțiativă. În această categorie sînt cuprinse: a) mărcile de cadre mediatoare sau surse ale cunoașterii: conform, potrivit, după, cît despre, din sursă sigură și indicatorii metonimici de tipul: la Arad, la Fundația Libertatea etc. Aceste mărci semnalează că o anumită porțiune
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
altă voce sau de un alt punct de vedere. Sursele diverselor informații pe care le vehiculează un text sînt astfel localizate și diferențiate. Segmentarea tipografică, timpurile verbale și recursul la conectori concesivi sînt mijloace curente de semnalare a unui cadru enunțiativ; b) mărcile de reformulare indică, într-un anumit punct al textului, o reluare metaenunțiativă, care este adesea o modificare a punctului de vedere (adică, altfel spus, înseamnă/se numește, într-un cuvînt, în alți termeni etc.) și/sau asociază cu
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
structurare a conversației (bun, bine, păi, atunci etc.) și mărcile fatice (știi, vezi tu, ăă etc.) care, punctîndu-le, joacă un rol important în structurarea textelor orale. Prin aceasta, ele se apropie de organizatorii textuali, dar oralitatea le conferă o tonalitate enunțiativă și interactivă mai accentuată. Utilizările și frecvența conectorilor variază în funcție de genurile discursului. Textele juridice, de exemplu, integrează foarte puțini conectori, comparativ cu genurile argumentației. Funcționarea morfemelor de conectare variază și în funcție de tipurile de text. Textele descriptive conțin mai puțini conectori
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
constă, în cazul subiectului vorbitor, în determinarea unui statut al adevărului, astfel încît el să poată fi considerat real. În acest scop, vorbitorul poate recurge la trei poziționări sau strategii de credibilitate: 1) se plasează într-o poziție de redare enunțiativă neutră, deși opinia pe care o exprimă, prin modul de argumentare, prin felul judecăților și prin evaluarea personală, nu face decît să expliciteze cauzele unui fapt sau să demonstreze ceva; 2) se plasează într-o poziție de angajare, de opțiune
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
denumite prin sintagmele deicticele periferice / opace; cunosc astfel de uzuri expresiile demonstrative și pronumele de persoana a treia. În cadrul clasei deicticelor, un rol important revine deicticelor personale, în special celor care trimit la eul vorbitorului, ca sursă a oricărui act enunțiativ. Atît participanții la actul comunicării, cît și deicticele de timp și de spațiu se organizează în funcție de acest pol central al comunicării. Rolul esențial al deicticelor personale este acela de a articula enunțul în situația de enunțare, prin trimitere la persoanele
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]