1,388 matches
-
e atemporal. Grete Tartler 1 Nikos Engonopoulos, Antologie poetică. Ediție bilingvă. Studiu introductiv, cronologie și traducere: Tudor Dinu. Editura Omonia, București, 2011. 2 Mihalis Pieris, Metamorfozele orașelor. Antologie poetică-ediție bilingvă. Traducere: Elena Lazăr. Cuvânt înainte al poetului la ediția românească. Epilog: Paola Maria Minucci. Editura Omonia, București, 2011. 3 Stephan Eleutheriadis, Fiul ceasornicarului, Ediție îngrijită de Elisabeta Moraitaki, Editura Omonia, București 2011. 4 Stephan Eleutheriadis, Mangalia in memoriam. Elegias visuals. Elegii vizuale. Ediție îngrijită de Elisabeta Moraitaki. Cuvânt înainte de Dan Grigorescu
Călătoriile grecilor by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/5140_a_6465]
-
în lături anulează momentul și compromite schița. La fel, cine mai este domnul Lefter, după ce s-a dezangajat de pe un drum pe carel credea câștigător? Tot nimeni, de aceea naratorul nu mai vrea să știe nimic de el, iar falsul epilog îl lasă, mai bătrân cu niște ani, în momentul în care l-a lăsat și finalul. Al unei schimbări de macaz care lui nu-i este la îndemână. Aparenta versatilitate a tipurilor din Momente și schițe e înșelătoare. Ei sunt
Identitate... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5214_a_6539]
-
ca pe ceva "normal". Altfel spus, nemaiasumându-și așa-zisele categorii negative, ci preluându-le ca atare și, cel mai adesea, persiflându-le. Dacă mai adăugăm că arhitectura compozițională a cărții Roxanei Pavnotescu respectă rețeta clasică în care prologul și epilogul nu lipsesc, diferența se adâncește. S-a putut observa că n-am insistat asupra subiectelor "povestirilor" din cartea comentată aici, limitându-mă cel mult la tema lor și la paginile în care pot fi găsite. Am făcut-o deliberat, pentru că
Mit și demitizare by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/6649_a_7974]
-
central al cărții, deși el apare în toate momentele importante ale romanului. Talliaferro e, simultan, un personaj de prim-plan și de umplutură: face legătura între ceilalți protagoniști și episoadele ca atare, însă nu-și depășește inconsistența decât, poate, în epilogul cărții. Problema este că finalul funcționează în sine, asemeni unei povestiri de sine stătătoare, fără ca experiențele parcurse la bordul vaporului Nausikaa să aibă vreo importanță pentru identitatea adâncă a personajelor. Faulkner a simțit însă precaritatea istoriei deja narate și, din
Primul Faulkner (VII) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6730_a_8055]
-
se puteau oferi, dar acesta poartă cu el angoasele mileniului trei. Să nu cădem și noi în păcatul lor, luând de bun ceea ce trebuie luat, cum spuneau latinii, cu un grăunțe de sare: la sfarsitul românului propriu-zis, adică imediat înaintea epilogului și-a anexelor extrase din efemeridele anului 1897, există o notă deconcertanta: „Domnul editor Socec-fiul puse manuscrisul jos, zwickerul pe masă, si scrise mare, cu cerneală violeta, NU. Era primul manuscris pe care-l respingea după moartea tatălui său.” (p.
Pe stil vechi în stil nou și retur by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6543_a_7868]
-
ficțiunii unui jurnalist cu fumuri literare? E un răspuns posibil. Dar atunci cum de vocile care evoluează în carte sună atât de autentic? {i cum de lumea de azi, cu stereotipiile ei, e prinsă atât de bine în câteva pagini? Epilogul lasă deschise ambele uși. Locurile și personajele din român sunt aduse unul câte unul la zi. Fosta stradă a Fântânei se numește azi, General Berthelot, fostă stradă a Teilor, Vasile Lascăr, Sărindarul tuturor jurnalelor mari, C. Mille și așa mai
Pe stil vechi în stil nou și retur by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6543_a_7868]
-
pare să aibă, aici, posteritate. De Dan Cretu n-avem idee ce s-a ales. A rămas alături de ceilalți, în prag de secol XX? S-a întors cu adevărat în anii 2000? O sugestie ne dă interferarea episodica, în același epilog, a unui pasaj din Miguel de Unamuno, pe care Jacques, fratele Iuliei, îl citește că din senin: „De fapt, voiau amândouă viețile odată, iar omul vrea toate pământurile și toate secolele și să trăiască în tot spațiul și în tot
Pe stil vechi în stil nou și retur by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6543_a_7868]
-
căreia poate da misterului o față precumpănitor intuitivă. Prin uriașa promisiune pe care o reprezintă, teoria supercorzilor e reîncarnarea Sfîntului Graal și ipostaza modernă a pietrei filozofale. De la ea se așteaptă actul final al epopeei cunoașterii umane, un fel de epilog menit a desăvîrși viziunea noastră asupra universului. De aceea, odată încheiată în articulațiile ei, această megateorie ne va da dreptul să spunem că în sfîrșit am pus degetul pe temeiul universului, că l-am atins și l-am priceput. Apoi
Pătura vibrîndă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6421_a_7746]
-
acest sanctuar în care existența dobândește valoare, în care ies din ascundere dorințele și spaimele eroinei, în care dă expresie liberă anxietății, construiește himere simultan cu desfășurarea vieții obișnuite, cu automatismele și țelurile ei inevitabile. Fuga eroinei din orfelinat este epilogul firesc al aducerii în lumina clară a conștiinței, a fobiilor și conflictelor de care se va fi lecuit, înțelegându-le zădărnicia. Altfel spus, Cecilia, personalitate scindată, reușește să metabolizeze bezna și halucinațiile subconștientului (al doilea eu!), transformându-le în lumina
Cecilia vs. Vivaldi by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/6314_a_7639]
-
și alte schimburi de mesaje între cei doi, unele sub forma dialogului liric, prin poezii ale unuia cărora celălalt le răspunde tot prin poezii. Unei balade despre „cei ce nu mai sunt" a lui Horea îi răspunde Brad printr-un „Epilog". De fapt la poezia lui Horea am vrut să ajung, o elegie declarat villonescă despre cei dispăruți. Despre cei care, nemaifiind, „cu ei se depărtează și veacul ros de cariu". Veacul pe care ne obișnuisem să-l numim „al nostru
Însemnare despre Ion Horea by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/6320_a_7645]
-
rană mare pe piept. L-am întrebat: “Cine este acest om?” Regele iadului mi-a răspuns: “Acesta este Aung Sân, liderul revoluționar din Myanmar. El este aici pentru că a persecutat și a ucis creștini, pentru că nu crede în Iisus Hristos.” Epilog După descrierea infieratoare a iadului, acest fost călugăr budist ne descrie cum a vizitat și paradisul, în cele 3 zile cât timp el a fost mort. Apoi, ca un miracol el s-a trezit. Iată ce ne mai povestește el
Site de spiritualitate: E bine să omorâm, atât timp cât credem în Iisus by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/63592_a_64917]
-
destinul unui oraș din munții Albaniei, ale cărui ziduri sunt zguduite de invaziile succesive pe care le aduce Al Doilea Război Mondial. Microromanul Vremea nebuniei, este continuarea, la câțiva ani după ce războiul sa încheiat, a poveștilor din orașul Gjirokaster. Acest epilog nu marchează întoarcerea la normalitate, ci consfințește schimbarea iremediabilă pe care au suferit-o oamenii, locurile și vremurile. La 33 de ani după succesul romanului Cronică în piatră, Kadare imaginează continuarea acestuia în microromanul Vremea nebuniei, prin vocea inconfundabilă a
ISMAIL KADARE - Cronică în piatră Vremea nebuniei by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/4789_a_6114]
-
privește și e privită ca un obiect de artă asupra căruia se poate interveni cu reflectoare și chirurgii ingenioase, îndrăznețe, care o pun în valoare, fără a-i altera independența. Nu e nimfomană (o spune și autorul într-un fals epilog, confruntare epistolară lămuritoare și ambiguă cu eroina sa), ci gurmetă - o degustătoare de plăceri erotice, cu o ars amandi pe cât de sofisticată, pe atât de dezvelită. Mici amintiri ale sexualității incipiente, tatonante, chiar dacă direct și frust exprimate, se varsă în
Despre ambivalență by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4541_a_5866]
-
Drăghici. De asemenea, este de citit Ștefan Bănulescu - inedit. Sunt pagini admirabile dintr-un mare prozator: un fragment din Cuvântul autorului, în care Bănulescu vorbește despre intențiile sale auctoriale și un fragment din Cartea Milionarului, partea a IV-a, intitulată Epilog în orașul Mavrocordat. Amurg sau declin? În „Mici reverii editoriale”, articol din numărul din 1-7 decembrie al DILEMEI VECHI, Dan C. Mihăilescu se întreabă de ce autori precum Schopenhauer sau Spengler nu sînt traduși la noi în ediții serioase. În cazul
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5068_a_6393]
-
l pe tînărul neexperimentat Felix „să o cultive” și să nu o neglijeze. Ceea ce el face, plin de scrupule c-o trădează pe Otilia. Georgeta are planul unei căsătorii de fațadă cu prostănacul văr al lui Felix, Titi, dar în epilog se va mărita cu volubilul și ticălosul Stănică Rațiu, un „maestru al combinațiilor”. În teatrul românesc mai apare, în chip de femeie fatală, o tîrfă cam păguboasă: Wanda Serafim. În Gaițele lui Kirițescu, ea îl seduce scurt pe Mircea Aldea
Viața și opera personajelor by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/4504_a_5829]
-
se-atingeau foșnind etc.” (p. 49). Au fost, acestea, eliminate de Cenzură? Nu mi se pare probabil, ele fiind, în totului tot, mai puțin scandaloase decât restul? Au fost adăugate de Lippet pe parcurs, așa cum sugerează însăși aparența lor de epilog? Nu știu. Dar dacă e așa, atunci, dată fiind intenția recuperatoare a prezentei antologii, găsesc că ar fi fost mai indicată respectarea primei variante în ordine cronologică.
Grupuri și grupaje by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3291_a_4616]
-
și Irina Petraș, a acordat premiul pentru cel mai bun roman al anului, ex-aequo, volumelor Cronicile genocidului de Radu Aldulescu și Viețile paralele de Florina Ilis (ambele romane au apărut la Editura Cartea Românească). Colocviul dedicat prozei a avut un epilog poetic: lansarea volumului antologic de versuri Recviem pentru nimiciri și tăceri de Aurel Pantea, prezentat de Nicolae Manolescu. Să amintim că și actuala ediție a Colocviului a fost organizată de Filiala Alba a USR, cu sprijinul generos al Consiliului Județean
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3546_a_4871]
-
fiind extras din spiritul Fugii, grație unei deducții logice. Fuga e o construcție strictă de perfecțiunea unui silogism, iar cine știe premisele poate anticipa concluzia, în chiar asta constînd contribuția lui Erich Bergel la completarea operei lui Bach: a adăugat epilogul ce lipsea din edificiul fonic. Astfel sasul născut la Râșnov va da melomanilor din Germania, în anii ´80, încheierea „obiectivă”, după norme verificabile, a operei neterminate a maestrului Barocului. În 1955 Erich își încheie studiile de dirijorat și preia conducerea
Contrapunctul al XVIII-lea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3712_a_5037]
-
și nu regula. Simon Sebag Montefiore reușește de asemenea să radiografieze subtil și altceva - un soi de suflet al locului, o spiritualitate care a dăinuit indiferent de ocârmuire, de războaie sau de interesele de moment ale mai marilor vremii. În Epilog există câteva pagini în care autorul relatează cu detașare cum decurge o zi obișnuită din viața orașului. Traducerea aruncă din păcate o ușoară umbră asupra cărții, deoarece sunt sesizabile suișuri și coborâșuri de stil. Uneori textul sună extrem de fluent, de-
Vârstele Ierusalimului by Mihai Răzvan Năstase () [Corola-journal/Journalistic/3609_a_4934]
-
ideea m-a fascinat pur și simplu”, mărturisește autoarea însăși într-un preambul. Să reținem trei lucruri. Primul este că, spre deosebire de alte romane (nu știu dacă spre deosebire de toate), romanciera a simțit nevoia unui preambul explicativ, la care se adaugă un epilog, nici el obișnuit. Agatha Christie precizează că avea nevoie de epilog spre a da o explicație (iarăși o explicație!) perfect rațională misterioaselor crime de pe insulă. Al doilea lucru demn de reținut este că nici Miss Marple, nici Hercule Poirot nu
Zece negri mititei by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3410_a_4735]
-
un preambul. Să reținem trei lucruri. Primul este că, spre deosebire de alte romane (nu știu dacă spre deosebire de toate), romanciera a simțit nevoia unui preambul explicativ, la care se adaugă un epilog, nici el obișnuit. Agatha Christie precizează că avea nevoie de epilog spre a da o explicație (iarăși o explicație!) perfect rațională misterioaselor crime de pe insulă. Al doilea lucru demn de reținut este că nici Miss Marple, nici Hercule Poirot nu sunt prezenți în . Poate de aceea a fost necesar epilogul, înlocuitor
Zece negri mititei by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3410_a_4735]
-
de epilog spre a da o explicație (iarăși o explicație!) perfect rațională misterioaselor crime de pe insulă. Al doilea lucru demn de reținut este că nici Miss Marple, nici Hercule Poirot nu sunt prezenți în . Poate de aceea a fost necesar epilogul, înlocuitor al concluziilor pe care le trag cele două personaje-cheie în finalul altor romane (nici de data aceasta, nu pot spune dacă e vorba de toate). Voi insista ceva mai încolo pe dorința autoarei de a oferi o rațiune întâmplărilor
Zece negri mititei by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3410_a_4735]
-
rațiune întâmplărilor, fiindcă nu mai e vorba de o excepție, ci de o regulă la Agatha Christie. Al treilea lucru este că atunci când și-a conceput romanul, autoarea nu știa cum îl va încheia. Se poate deduce de aici că epilogul a salvat-o, un procedeu rarisim în proza polițistă, în general. Și, pe deasupra, un pic artificial, dacă nu de-a binelea forțat. Istoria cu manuscrisul vârât într-o sticlă aruncată în mare a fost de obicei un mod de a
Zece negri mititei by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3410_a_4735]
-
soți există doar o legătură contractuală, necesară pentru a ieși din țara „Cizmarului”. Încolo, amenințări, vieți paralele, incest și afaceri. Cele patru secțiuni ale romanului surprind înstrăinările din familie, exilul fetelor la un cămin elvețian, emanciparea artistică a nimfetei și epilogul. Mai mult poetico-teatral decât picaresc, romanul înaintează printre senzațiile amestecate ale tinerei naratoare. Problema identității se revarsă peste toate tonalitățile. Țara e recunoscută prin mirosul mâncării și scrisorile celor rămași (între care bunica este ucisă de dor sau de Securitate
Ziduri paradoxale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3184_a_4509]
-
devine ceea ce am numi un alter ego implicat într-o relație cu un personaj raissoneur. Un astfel de personaj îl regăseam și în A fost sau n-a fost în rolul secundar, dar semnificativ, al cameramanului, cel care „scrie” și epilogul filmului și care filmează cu camera în mână, fapt emblematic pentru regizorii Noului Val, puseu novator amendat de establishmentul refractar. Ca și Aurora al lui Cristi Puiu, mutatis mutandis, filmul lui Porumboiu este făcut în oglindă, el reprezintă un manifest
Lumini și umbre cinematografice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3188_a_4513]