901 matches
-
terminologice întăresc caracterul științific, realizează distincțiile necesare la nivelul contextelor specializate. Numeroase alte sintagme fixe au caracter diagnostic: logică în sintagmele monoreferențiale - logică simbolică (matematică), logica probabilistică etc; subiect în asociere cu conținuturi conceptuale precum: axiologic, epistemic - subiect axiologic, subiect epistemic etc. Interpretarea monoreferențială a sensului unor termeni presupune o profundă stapânire a domeniului. Așa de pildă, element poate desemna atât particula/ particulele primordiale, din combinarea cărora s-a născut universul (sens filozofic), cât și particulele care intră în componența materiei
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
asupra problemelor de mediu. Desigur, chiar dacă sunt de accord cu urgența unor acțiuni privind diminuarea unor dezechilibre ale mediului, trebuie să atrag atenția asupra pericolelor unei interpretări fataliste a ecologismului. Argumentele cele mai puternice ale optimiștilor pornesc de la incapacitatea noastră epistemică de a avea o cunoaștere anticipativă completă asupra viitorilor posibili, atât a acelor evoluții care depind de mintea și acțiunile noastre, cât și a celor care depind de Pământ ca ecosistem global. În primul rând, ne aflăm într-o zonă
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
Drept urmare, antropocentrismul este inevitabil, iar cerința de a-l evita este cel puțin confuză din punct de vedere conceptual. Argumentul lui Grey este supus unei critici care ia în considerare diferențele fundamentale dintre o înțelegere antropocentrică a eticii și situarea epistemică umană. Astfel, Val Plumwood 127 consideră că este imposibil ca oamenii să evite perspectiva epistemică specific umană. Cunoașterea omenească se bazează pe experiența omenească asupra lumii. Dar această localizare epistemică a omului nu este tot una cu antropocentrismul. Grey amestecă
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
punct de vedere conceptual. Argumentul lui Grey este supus unei critici care ia în considerare diferențele fundamentale dintre o înțelegere antropocentrică a eticii și situarea epistemică umană. Astfel, Val Plumwood 127 consideră că este imposibil ca oamenii să evite perspectiva epistemică specific umană. Cunoașterea omenească se bazează pe experiența omenească asupra lumii. Dar această localizare epistemică a omului nu este tot una cu antropocentrismul. Grey amestecă în argumentul său două lucruri diferite, interesele etice și situarea epistemologică. Atunci când ne raportăm la
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
diferențele fundamentale dintre o înțelegere antropocentrică a eticii și situarea epistemică umană. Astfel, Val Plumwood 127 consideră că este imposibil ca oamenii să evite perspectiva epistemică specific umană. Cunoașterea omenească se bazează pe experiența omenească asupra lumii. Dar această localizare epistemică a omului nu este tot una cu antropocentrismul. Grey amestecă în argumentul său două lucruri diferite, interesele etice și situarea epistemologică. Atunci când ne raportăm la alți oameni suntem într-un context etic, iar acest context etic presupune prin el însuși
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
ne mai lua în considerare pe noi înșine și nu am mai avea nici o bază pentru a ne raporta la ceilalți. Impresia de inadecvare din argumentul lui Grey vine din confuzia dintre preocuparea etică pentru sine și eliminarea tuturor amprentelor epistemice ale sinelui, adică din confuzia dintre egoism și situarea epistemică. Situarea epistemică în propria experiență sau în experiența culturală a unui grup nu presupune faptul că nu ne putem raporta la ceilalți sau la alte grupuri. De unde rezultă că este
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
am mai avea nici o bază pentru a ne raporta la ceilalți. Impresia de inadecvare din argumentul lui Grey vine din confuzia dintre preocuparea etică pentru sine și eliminarea tuturor amprentelor epistemice ale sinelui, adică din confuzia dintre egoism și situarea epistemică. Situarea epistemică în propria experiență sau în experiența culturală a unui grup nu presupune faptul că nu ne putem raporta la ceilalți sau la alte grupuri. De unde rezultă că este greșit să susținem că situarea epistemică este antropocentrică atâta timp cât facem
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
avea nici o bază pentru a ne raporta la ceilalți. Impresia de inadecvare din argumentul lui Grey vine din confuzia dintre preocuparea etică pentru sine și eliminarea tuturor amprentelor epistemice ale sinelui, adică din confuzia dintre egoism și situarea epistemică. Situarea epistemică în propria experiență sau în experiența culturală a unui grup nu presupune faptul că nu ne putem raporta la ceilalți sau la alte grupuri. De unde rezultă că este greșit să susținem că situarea epistemică este antropocentrică atâta timp cât facem distincție între
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
dintre egoism și situarea epistemică. Situarea epistemică în propria experiență sau în experiența culturală a unui grup nu presupune faptul că nu ne putem raporta la ceilalți sau la alte grupuri. De unde rezultă că este greșit să susținem că situarea epistemică este antropocentrică atâta timp cât facem distincție între situarea epistemică și preocupările etice. O altă eroare cuprinsă în argumentul lui Grey ar consta în esențializarea sau reificarea categoriei de om sau ceea ce este omenesc, oferindu-i privilegii în raport cu celelalte descrieri posibile 128
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
propria experiență sau în experiența culturală a unui grup nu presupune faptul că nu ne putem raporta la ceilalți sau la alte grupuri. De unde rezultă că este greșit să susținem că situarea epistemică este antropocentrică atâta timp cât facem distincție între situarea epistemică și preocupările etice. O altă eroare cuprinsă în argumentul lui Grey ar consta în esențializarea sau reificarea categoriei de om sau ceea ce este omenesc, oferindu-i privilegii în raport cu celelalte descrieri posibile 128. Putem să ne descriem pe noi înșine și
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
avea o discontinuitate, adică dacă toți oamenii unei generații ar dispărea la un moment dat și, după un timp, oricare ar fi el, oricât de mic, ar apărea o altă generație, ceea ce nu este cu putință. O problemă de tip epistemic este aceea că noi nu știm acum care sunt dorințele generațiilor viitoare. Totuși, putem argumenta că, în ciuda incertitudinii viitorului, trebuințele de bază vor fi aceleași și în viitor, pentru aer, apă, hrană, spațiu al locuirii, chiar că vor rămâne constante
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
generație de sociologi nu a fost depășită până astăzi. Durkheim, Weber, Simmel și Marx au răspuns la întrebări importante și au demonstrat capacitatea intelectuală de a da sens transformărilor economico-sociale din timpul lor". Nu trebuie să uităm, dincolo de această dimensiune epistemică a valorii istoriei sociologiei, dimensiunea etică a aplecării asupra trecutului, altfel spus recunoștința și respectul pe care-l datorăm înaintașilor și efortului lor constructiv. Mulțumită lor noi avem astăzi posibilitatea de a activa într-un domeniu al cunoașterii pe care
by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
pe un traseu ce pornește de la omogen spre eterogen, de la simplu la complex, de la societatea militară (omogenă, puternic coercitivă) la societatea industrială (puternic vascularizată de libertate). Progresul social este rezultatul evoluției, nu al conflictului. * Explicația de tip cauzal constituie modalitatea epistemică definitorie la care apelează, consolidând acest tip de explicație ce va avea mare succes în sociologie. Rămâne în acest fel la o exprimare unilaterală, incompletă și fragmentară a conexiunilor. * Este adeptul liberalismului politic, condamnând ca fiind nefructuoasă social orice intervenție
by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
doar din dinamica întregului. De fapt, în ultimă instanță, nici nu există părți; 2. Trecerea de la structură la proces. În noua paradigmă, fiecare structură e văzută ca o manifestare a unui proces fundamental; 3. Trecerea de la știința obiectivă la cea epistemică. În noua paradigmă se consideră că epistemologia înțelegerea procesului cunoașterii trebuie să fie explicit inclusă în descrierea fenomenului natural: 4. Trecerea de la construcția piramidală la cea de tip rețea, ca metaforă a cunoașterii; 5. Trecerea de la "adevăr" la descrieri aproximative
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
și performanța locutorilor implicați în realizarea actului de comunicare. În gramatica generativ-transformațională, agramaticalitatea, considerată drept una dintre formele posibile ale incompatibilității, în opoziție cu gramaticalitatea, este asociată competenței specifice pe care o are locutorul de a formula o anumită judecată epistemică și de a face deosebirea dintre construcțiile gramaticale considerate și acceptate, de gramaticile normative, ca fiind corecte și cele incorecte. V. gramaticalitate, normă. CHOMSKY 1966; DSL 2001; VARO - LINARES 2004. CC ALTERITATE. Pentru scolastici, alteritatea reprezenta ceea ce aparține lumii externe
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
pe de o parte, prin stabilirea condițiilor de adevăr (pe baza opoziției adevărat/fals), și, pe de altă parte, prin identificarea unor nuanțe aletice (necesitate, imposibilitate, posibilitate și contingență). Asemenea nuanțe au fost preluate de semiotică și completate cu cele epistemice (certitudine, incertitudine, improbabilitate, probabilitate) și cu cele deontice (prescripție, caracter facultativ, interdicție, permisiune). Asemenea perspective asupra modalității au fost transferate deseori analizei discursului și considerate ca fiind caracterizante pentru enunțurile ce intră în structura discursului. Există însă și opinii care
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
integrat sufletește Într-o formă statornică și prezentând În structura lui lăuntrică o unificare șovăielnică, flotantă. Problema individualității consistă tocmai În această Îmbinare aparent paradoxală de date, conducându-ne la o concepție esențial relativistă a noțiunii de individ. 6. Balans epistemic Între conceptele de evoluție și creație În formarea psihologiei umane Evoluția, În sens biologic, poate fi descrisă ca procesul prin care speciile se schimbă prin transformări succesive pornind de la alte organisme și nu prin generare spontană sau creație divină. Scopul
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
care oferă o definiție a constructivismului. Emanuel Adler, spre exemplu, definește constructivismul ca fiind "acea abordare care consideră că modul în care lumea materială modelează și este modelată de acțiunile și interacțiunile umane depinde de dinamica normativă și de interpretarea epistemică a lumii materiale."28 John Ruggie vede această abordare ca problematizând rolul conștiinței umane în viața internațională: constructiviștii încearcă să lărgească sferele explicative și empirice dincolo de hotarele neorealismului și neoliberalismului instituțional prin problematizarea statelor, identităților și intereselor, prin lărgirea ariei
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
interesante cu studiile de pace din timpul Războiului Rece. Un corpus de lucrări abordează temele și conceptele clasice ale studiilor privind pacea prin intermediul teoriei sociale și sociologiei istorice. Acest corpus de lucrări include opera lui Emanuel Adler cu privire la semnificația comunității epistemice americane care se ocupa de studiile strategice și de rolul acesteia în promovarea ideii de control al armamentelor, respectiv de semnificația acestei contribuții în determinarea sfârșitului Războiului Rece sau reînvigorarea teoriei lui Karl Deutsch privind comunitățile de securitate.172 Adler
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
anumit grad de ierarhie morală pentru consolidarea și difuziunea normelor comunitare?733 Bibliografie A. Lucrări generale Acharya, Amitav, and Alastair Iain JohnstoN, Crafting Cooperation. Regional International Institutions in Comparative Perspective, Cambridge University Press, 2007. AdleR, Emanuel, Communitarian International Relations. The epistemic foundations of International Relations, Routledge, London and New York, 2005. Appadurai, Arjun, Modernity at Large: Cultural Dimensions of Globalization, University of Minnesota Press, Minneapolis, 1996. Barnett, Michael N., Dialogues in Arab Politics: Negotiations in Regional Order, Columbia University Press, New York, 1998
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
Hansen, Op. cit., p. 195. 170 Kier, Elizabeth, "Culture and Military Doctrine: France Between the Wars" în International Security, 19:4, 1995, pp. 65-93. 171 Buzan, Barry, and Lene, Hansen, Op. cit. p. 197. 172 Adler, Emanuel, "The Emergence of Cooperation: National Epistemic Communities and the International Evolution of the Idea of Nuclear Arms Control" în International Organization, 46:1, 1992, pp. 101-45; Ibid. "Imagined (Security) Communities: Cognitive Regions in International Relations" în Millennium, 26:2, 1997, pp. 249-277; Adler, Emanuel, and Michael
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
periodice academice din străinătate: „Neohelicon”, „Études balcaniques”, „Philologica Pragensis” ș.a. Încă de la primul volum C. se profila ca un istoric literar cu vocație teoretică și deschidere interdisciplinară. Cercetarea pozitivă, bazată pe documentarea riguroasă la izvoare primare, este dublată de tensiunea epistemică, așa încât contribuțiile sale, mai ales începând cu Originile romantismului românesc (1972), includ și un discurs asupra metodei (nu e întâmplător că teoreticianul a întocmit și prefațat cu un solid studiu volumul Conceptul de istorie literară în cultura românească, 1978). „Tehnica
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286421_a_287750]
-
ca trăsătură definitorie a acestui concept literar ia astfel naștere și prin folosirea a două procedee de scriitură care organizează întregul text. Îm nuvela "Hanul Ciorilor", Slavici le folosește cu abilitate laolaltă; ele sunt imperfectul și modalizarea, mai precis modalizarea epistemică. Aceasta din urmă reprezintă actul de evaluare a adevărului unui enunț, de indicare a gradului de certitudine pe care îl are locutorul în legătură cu realitatea stării de lucruri descrise în enunț. Modalizatorii epistemici nonfactivi de tipul "poate", "probabil" sunt folosiți parcimonios
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
ele sunt imperfectul și modalizarea, mai precis modalizarea epistemică. Aceasta din urmă reprezintă actul de evaluare a adevărului unui enunț, de indicare a gradului de certitudine pe care îl are locutorul în legătură cu realitatea stării de lucruri descrise în enunț. Modalizatorii epistemici nonfactivi de tipul "poate", "probabil" sunt folosiți parcimonios. Sunt preferate diferite forme verbale ale operatorului modal "a putea": Ajunsese de nu-și mai putea da seamă dacă stă treaz ori visează și vedea oarecum ceea ce gândește. Acestea se regăsesc însă
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
a eșuat în încercarea de a deveni o abordare larg acceptată în sociologie nu doar pentru faptul că scopurile și obiectivele acesteia au fost eronat înțelese și interpretate, dar mai ales datorită confuziilor și contradicțiilor interne" (Dennis, 2003). Analiza principiilor epistemice pe care se întemeiază etnometodologia ori a multiplelor controverse generate de această abordare depășesc obiectivele prezentei lucrării. Relevantă pentru dezvoltarea pragmaticii motivării este afirmarea plasării cercetătorului pe altă poziție decât cea consacrată de sociologia convențională. Caracteristicile cercetării etnometodologice în mediul
by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]