1,945 matches
-
exprima mai bine convingerea, a cerut ca aceste rânduri să fie scrise pe mormântul său: «Aici odihnește un om care a știut să coopereze cu cei mai buni decât el»” (Dornan, 1999, p. 204). Pe de altă parte, menținem orientarea epistemologică pe care o observăm în metodologia educațională actuală de flexibilizare continuă a metodelor; astfel, acestea transcend cu ușurință un anumit fenomen sau o situație, devenind mult mai complexe și înglobând din ce în ce mai multe tehnici deosebit de variate, nu de puține ori contradictorii
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
la categoriile abisale ale lui Lucian Blaga, coordonată de Lucian Blaga, iar în 1946 ocupă prin concurs postul de asistent la Catedra de estetică și critică literară a Facultății clujene. În 1947 își depune teza de doctorat cu tema Funcția epistemologică a metaforei. Devine conferențiar, predă istoria literaturii dramatice la Conservatorul „Ion Andreescu” din Cluj. Instalarea comunismului va aduce prima fractură în biografia fostului ilegalist: S. este exclus din învățământul universitar în decembrie 1949, odată cu Lucian Blaga, Liviu Rusu, D. D.
SIRBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289705_a_291034]
-
tratați sunt, de asemenea, de o mare diversitate, acoperind literatura română de la începuturi până în perioada contemporană. Studiile literare sunt elaborate fie în formula monografică, despre scriitori sau opere, fie abordează teoria genurilor, speciilor sau curentelor, constituindu-se astfel un cadru epistemologic pentru judecățile de valoare. La sfârșitul anilor ’50 și începutul anilor ’60, presiunea ideologică asupra materialelor care apar în revistă se simte tot mai mult. Unele texte apelează la metodele critice sociologice de nuanță pronunțat stângistă sau cel puțin la
REVISTA DE ISTORIE SI TEORIE LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289203_a_290532]
-
Epilog (cap. 30,6): - anunțarea ultimelor două cărți ale tratatului. Demersul întreprins de Augustin este dublu. Pe de o parte, el sistematizează un anumit număr de mărturii, din Vechiul și Noul Testament, după criteriul „demnității”. În felul acesta, stabilește o ierarhie epistemologică: „Am căutat mărturiile Sfintelor Scripturi despre această ultimă judecată a lui Dumnezeu, mai întâi în Noul Testament, apoi în cel Vechi. Este adevărat că acestea din urmă au întâietate, ca timp; celelalte însă au întâietate din pricina demnității. Căci cele din Vechiul Testament
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
procese psihoafective, ci ele sunt și de natură psiho-morală, reprezentate prin valorile morale pe care Eul le acceptă sau le refuză, precum și de ordin spiritual, metafizic. Prin această caracteristică, Psihologia Morală se configurează ca o disciplină particulară În domeniul discursului epistemologic, referitor la viața sufletească a persoanei umane. 1 PSYCHE ȘI ETHOS (NATURA MORALĂ A PERSOANEI UMANEĂ De la om la persoană Obiectul psihologiei este omul. Ființa gânditoare și conștientă, capabilă de acte ca forme de manifestare ale voinței sale, cu reacții
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
ființă naturală, să se transforme În Persoană, În ființă morală. Persoana este obiectul Psihologiei Morale. Ea nu trebuie considerată ca fiind altceva, un alt fel de obiect tematic, diferit de cel al Psihologiei Generale. Ea reprezintă numai o altă tematică epistemologică În structura căreia valorile moral-spirituale sunt puse pe primul plan. Valoarea morală a persoanei deplasează sau, mai exact, focalizează atenția cercetătorului asupra conștiinței acesteia, a reprezentării de sine, dar și asupra modului În care este ea percepută de către ceilalți, asupra
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
să aibă o anumită identitate, fiind prin aceasta diferită de toate celelalte persoane, dar, În același timp, inseparabilă de ele. Punctul acesta de vedere s-a impus gândirii specialiștilor și constituie un argument, mai mult de ordin metodologic, ca atitudine epistemologică de factură structuralistă. Considerat Însă din punct de vedere dinamic, modul de a fi al persoanei umane pune În evidență, În cadrul acceptabilității normalului, modalități de a fi diferite ca tip, grad, aspect, frecvență, care surprind, creând impresia unui caracter antinomic
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
că, de fapt, din punctul de vedere al moralei, pentru a rămâne În limitele unei rigori științifice, trebuie să se vorbească mai mult de modele de personalitate decât de tipuri de personalitate, dar această precizare de termeni nu afectează cadrul epistemologic al problemei. Din cele prezentate mai sus, rezultă că tipurile morale de personalitate au caracteristici particulare care le diferențiază, atât În ceea ce privește configurația, cât și geneza lor, de celelalte tipuri psihologice. Tipul de personalitate, din punct de vedere moral, derivă dintr-
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
de suferințe, care Își au „sediul” În persoana umană. Separarea lor implică o segmentare a persoanei Însăși. Cele două forme de patologii trebuie considerate diferite, În primul rând din punct de vedere doctrinar și metodologic, dar și În sensul atitudinii epistemologice pe care o adoptă specialistul observator față de acestea. Patologia psihiatrică și cea psihomorală sunt separate, În primul rând, după criterii valorice. Prima are la bază criteriile clinico-medicale ale psihiatriei, cea de-a doua criteriile sau, mai exact, valorile morale, În
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
sesiza Între lumea imaginală a mitologemelor mai multor tradiții religioase și reactivarea literară fantastică a unor nostalgii ale integrării În același univers. Premisa logică a continuității poate fi formulată Însă și altfel, printr-o premisă mai necesar și mai apăsat epistemologică, așa cum va face Culianu În prefața din 1988: nu ne putem imagina nimic fantastic, și nu putem transcrie sau Îmbogăți experiența narativă a fantasticului În afara dialogului cu istoria globală a experiențelor propriu-zis fantastice. Ele nu sunt numai schițate și nu
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
lumea Întreagă”4. Firește, textul acesta e probant mai ales la intersecția celor doi Eliade descifrați de Culianu - și analizați cu mai multă lejeritate după moartea celui real - cu acel Culianu care, epistemolog și istoric, se află puțin Înaintea propunerii epistemologice cu consecințe extreme din Arborele gnozei. Textul, oricum, e mai complicat decât pare - și chiar decât poate fi o prefață la o ediție de nuvele fantastice. Mai Întâi pentru că nu acceptă pactul literar consacrat al ficțiunii totale, dar nici nu
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
faimosul Richs șsic!- Richardț Pischel la Halle am Saale și care mi-a dat primele Îndrumări”1. Pot fi Înregistrate și alte ecouri care confirmau vocația formativă a unui text care și pentru alții „ieșea din Yoga”2. Pentru ca bucla epistemologică literatură-erudiție să fie completă, Însă În alt decor, Eliade, Întrebat despre Zerlendi de unul dintre asistenții săi de atunci, Norman Girardot 3, a schimbat repede subiectul vorbind despre Honigberger cel real4. Căci tehnica edificării narative dădea Încă roade: Eliade putea
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
unei comparații Îndoielnice. Ceea ce surprinde Însă e modul În care Eliade aproape că a plagiat autorii, citatele și concluziile lui Lindqvist (pe care Îl citează deseori). Teozofia a mizat, pernicios, pe negarea tradiției retorice europene și asiatice, și a originilor epistemologice ale funcționării ei. În cel mai bun caz, din istoria metafizicii a preluat elemente disparate, un fel de categorii supuse refolosirii grosiere. Și totuși e de admis că problema rămâne considerabil mai complicată, recrudescențele teozofice sau măcar minime simpatii apărând
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Ordinea umană „Omul-obiect” ca obiect al cunoașterii „Imaginea-om” ca formă de cunoaștere epistemé simbol uman „Omul-subiect” ca subiect cunoscător Omul ca „lucru” sau ca „obiect” al lumii fizice Omul ca „imagine simbolică” sau ca element operațional în spațiul cunoașterii epistemologice Omul ca „persoană”, ființă reflexivă, conștientă de sine și de lume Conform schemei de mai sus, remarcăm trei aspecte sub care se înfățișează și poate fi studiat omul: a) în ordinea naturală, avem de-a face cu „omul-obiect”, considerat obiect
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
naturii, ca obiect al lumii fizice; omul ca ființă umană sau aspectul său subiectiv, considerat ca existență temporală, sau dimensiunea istorică a omului. „Imaginea-om” este un simbol operațional, desemnând de fapt personalitatea și nu persoana, sau totalitatea cunoștințelor noastre epistemologice despre om. Aspectul subiectiv este inclus în cel obiectiv. K. Jaspers, situat pe pozițiile interdisciplinare ale medicului psihiatru și ale filosofului, consideră omul ca pe o „ființă-în-sine”, concept cuprinzător, globalizant (Ungreifende), care este construit din următoarele: a) ființa care ne
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
se adapteze. În sistemul educațional, într-o societate viitoare, este nevoie de stimularea creativității și acest lucru este posibil numai prin promovarea interdisciplinarității. Interdisciplinaritatea se referă la transferul metodelor dintr-o disciplină la alta putându-se distinge trei grade: 1. epistemologic (transferul metodelor logicii formale în domeniul dreptului) 2. gradul generator de noi discipline (metodele din matematică sunt transferate în fizică; din informatică în artă, au dus la arta informatică) 3. contribuie la big-bang-ul disciplinar. Interdisciplinaritatea este „o formă de cooperare
FIZICA ŞI PERSPECTIVA INTERDISCIPLINARĂ. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Iuliana-Elena State () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_903]
-
educațional” semnată de doamna învățătoare MARIA GEANGU, lucrare ce izvorăște din experiența de peste 30 de ani în activitatea la catedră. Aflată la confluența dintre tradițional și modern, autoarea reușește prin ample informații ale didacticii actuale să stabilească coordonatele cognitive și epistemologice ale caracterului elevului implicat și educat în același timp, printr-o modalitate diversă și complexă de abordări în plan teoretic. Lucrarea doamnei MARIA GEANGU este centrată pe ideea pasiunii cadrului didactic, definită ca ”flacăra unei vieți împlinite, o trăire și
CADRUL DIDACTIC CREATIV IMPLICAT ÎN ACTUL EDUCAŢIONAL GHID EDUCATIONAL. In: CADRUL DIDACTIC CREATIV IMPLICAT ÎN ACTUL EDUCAŢIONAL:GHID EDUCATIONAL by MARIA GEANGU () [Corola-publishinghouse/Science/480_a_848]
-
modalitate complexă de organizare și structurare a unui conținut. Ea presupune o interacțiune între două sau mai multe discipline; de asemenea, ea necesită conexiuni disciplinare sistematice și elaborate care să constituie expresia unei viziuni pluridisciplinare. Astfel de conexiuni presupun analiza epistemologică a disciplinelor și identificarea conceptelor sau a metodologiilor comune și/ sau extrapolabile. Pentru promovarea interdisciplinarității, munca trebuie realizată în echipe de profesori. Până la remanierea în acest spirit a programelor, este necesar a se înfăptui o schimbare în instrumentele de lucru
O altă viziune asupra transdisciplinarităţii. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Ungureanu Eugenia () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1188]
-
Lucian Blaga, Ion Barbu, Tudor Arghezi, Mircea Eliade, Camil Petrescu. Într-o nouă carte, Discursul postmodern (2002), T. cercetează scrieri ilustrative din perioada contemporană, individualizate prin „deconstrucția spațiului și timpului” (Cezar Baltag), „alegoria ca trop al postmodernității” (Marin Sorescu), „criza epistemologică - o consecință a incertitudinii ontice” (Nichita Stănescu), „deconstrucția reprezentării: preeminența limbajului” (Ana Blandiana), „metafizica clișeului și simulacrului” (Mircea Cărtărescu). A tradus, de predilecție din literatura americană, proză psihologică (Edith Wharton, William Dean Howells, Henry James) și proză fantastică (într-o
TUPAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290303_a_291632]
-
Dialogue des littératures, Poétique et philosophie, Histoire littéraire et histoire des mentalités, Images et systèmes du român, Dancing with the Word, De la «structura a cumulo» à la «structura ordinata», Imaginaire moderne et médieval. Se includ studii ample, comentarii din perspective epistemologice diverse, oferind un bun prilej pentru reinterpretări și reevaluări, relatări și dârî de seamă despre congrese, colocvii, simpozioane (rubrică „Chronique”), recenzii și prezentări de carte („Notes de lecture”, „Comptes-rendus”), pagini documentare și revista revistelor („Notices bibliographiques”, „À travers leș périodiques
SYNTHESIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290028_a_291357]
-
K.; Bellini, L.; Sadullah, S.; Nishi, E.; James, F.; Mathangani, A., 2000, „UN Habitat Indicators Database: Evaluation as a Source of the Status of Urban Development Problems and Programs”, Cities, vol. 17, nr. 3, pp. 237-244. Mărginean, Ioan, 1979, Probleme epistemologice și metodologice ale măsurării fenomenelor sociale - teză de doctorat. Mărginean, Ioan, 1982, Măsurarea în sociologie, Editura Ștuiințifică și Enciclopedică, București. Mărginean, Ioan, 2002, „Semnificația cercetărilor de calitate a vieții”, în I. Mărginean, A. Bălașa (coord.), Calitatea vieții în România, Editura
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
a cunoaște omul, juristul devenind un om de știință și un umanist. Mesajelor privind relația de cunoaștere dintre omul de știință ca expert și justiție Îi dau viață coordonatele eticoștiințifice ale expertizei medico-legale psihiatrice prin ceea ce s-a numit „naturalizarea epistemologică de cunoaștere a psihicului uman”, justificată de multitudinea situațiilor din lumea vie, inclusiv mentale, ca și de criteriile etico științifice ce o promovează. Se stabilesc astfel punți epistemice Între actus reus și mens rea, care, deseori, depășind dreptul, promovează drepturile
COORDONATE ETICO - ŞTIINŢIFICE ALE EXPERTIZEI MEDICO - LEGALE PSIHIATRICE. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Gh. Scripcaru, V. Astărăstoae, I. Agrosoaie, C. Scripcaru () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1481]
-
o promovează. Se stabilesc astfel punți epistemice Între actus reus și mens rea, care, deseori, depășind dreptul, promovează drepturile omului la reinserție socio-umană. Premizele etico-științifice ale expertizei medico legale psihiatrice Expertiza medico-legală psihiatrică Își afirmă, În primul rând, conținutul său epistemologic de Înțelegere științifică a structurării și destructurării comportamentului uman grație unor constructe naturale sau sociale plasate de la genetic la nosologic. Criteriologia științifică a diagnosticului psihiatrico-legal poate deveni fiabilă numai prin stabilirea corespondenței de realitate dintre fapta comisă și judecata perturbată
COORDONATE ETICO - ŞTIINŢIFICE ALE EXPERTIZEI MEDICO - LEGALE PSIHIATRICE. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Gh. Scripcaru, V. Astărăstoae, I. Agrosoaie, C. Scripcaru () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1481]
-
a III-a Prefață la ediția a II-a Prefață la ediția I Secțiunea I: Psihopatologie generală 1. Normalitate și anormalitate în viața psihică 2. Domeniul psihopatologiei 3. Antropologia medico-psihologică 4. Sănătatea, suferința, boala 5. Doctrina bolii psihice 6. Semnificația epistemologică a procesului psihic morbid 7. Conceptele și limbajul științific în psihologie și psihopatologie 8. Metode și tehnici în psihologia medicală și psihopatologie 9. Relația „medic - bolnav” 10. Cercetarea științifică în psihologie și psihopatologie Secțiunea a II-a: Psihopatologie clinică 11
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
a medicinei. Pe aceste considerente orice abordare a psihopatologiei trebuie să înceapă prin a-i delimita sfera de domeniul psihiatriei clinice, cu care de multe ori este asimilată în mod eronat. Trebuie prin urmare făcută în mod exact această delimitare epistemologică, între psihiatrie și psihopatologie. Psihiatria, ca specialitate clinică în cadrul științelor medicale, se ocupă cu studiul bolilor psihice, urmărind cauzele care le produc, stabilirea formei clinice a bolii prin intermediul diagnosticului pozitiv și diferențial, încheind prin instituirea unui tratament de specialitate adecvat
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]