1,134 matches
-
ci și studiul constructivist al intersubiectivității - al normelor și al drepturilor. În cele din urmă, ce consecințe are acest raționament asupra cercetării și discursului din domeniul relațiilor internaționale? Constructiviștilor le sugerează că teoria lor - indiferent dacă este înțeleasă ca metodologie, epistemologie sau ontologie - nu ar trebui înțeleasă ca o paradigmă, în sensul în care sunt interpretate realismul, liberalismul și marxismul. Prin paradigmă înțelegem aici un set de ipoteze despre modul cum funcționează politica. Constructivismul este o colecție de presupuneri despre felul
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
cărți scrise și un număr mai ridicat de monografii au constituit baza de date și au creat un sistem compus din zece domenii de activitate - fiecare datat la debut și cu multiple conexiuni. Cele zece direcții reprezintă istoria naturală, religia, epistemologie și sinteză, sociologia, logica, ontologia, biologia, reprezentarea, percepția și educația. Fără îndoială, când procesul de prelucrare a întregii opere piagetiene (a peste 1 000 de itemi) ia sfârșit, se vor naște noi categorii care creează noi legături. Sub o privire
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
o imagine corectă, așa cum sunt organizațiile) ceea ce există și o ajută la Îmbunătățirea funcționării lor, În ceea ce privește cultura organizațiilor domină o altă viziune (interpretativ-simbolică), diferită de prima. „Una dintre cele mai importante diferențe pe care le vom consemna se referă la epistemologia subiectivă adoptată de interpretativismul simbolic În comparație cu epistemologia obiectivă a perspectivei modernistă (...) folosirea unei abordări obiective Înseamnă că privim fenomenele care ne interesează din afară, așa cum un cercetător al naturii procedează atunci când adoptă rolul unui observator independent. Abordarea subiectivă a viziunii
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
există și o ajută la Îmbunătățirea funcționării lor, În ceea ce privește cultura organizațiilor domină o altă viziune (interpretativ-simbolică), diferită de prima. „Una dintre cele mai importante diferențe pe care le vom consemna se referă la epistemologia subiectivă adoptată de interpretativismul simbolic În comparație cu epistemologia obiectivă a perspectivei modernistă (...) folosirea unei abordări obiective Înseamnă că privim fenomenele care ne interesează din afară, așa cum un cercetător al naturii procedează atunci când adoptă rolul unui observator independent. Abordarea subiectivă a viziunii interpretativ-simbolice implică prezentarea modului În care cei
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
și construiesc lumea lor, care implică confruntarea cu Înțelesurile și interpretările lor, În loc de a impune Înțelesurile asupra lor. Aceasta este ceea ce antropologii se referă ca la o viziune naturală («nativăă), iar Înțelegerea ei necesită empatie, care este Încurajată de o epistemologie subiectivă”<footnote Hatch Mary Jo, Organization Theory, New York, Oxford University Press, 1993, p. 201 (* - sublinierea noastră). footnote>. Pentru teoriile „obiectiviste” (colectivist normative), interpretarea se face pe baza unor norme, standarde, constrângeri generale, existente În contextul social. Pentru T. Parsons (1902-1976
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
se unesc în părerea că adevărul nu vine de la simțuri. Teoria cunoașterii - implicit problema originii cunoașterii - va atinge în antichitate cele mai înalte culmi prin filosofia lui Socrate, Platon, Aristotel. Opinia că adevărul nu vine de la simțuri, ce-a caracterizat epistemologia greacă, se regăsește și în primele mari sisteme ale filosofiei moderne concepute de René Descartes, Thomas Hobbes, Baruch Spinoza, Gottfried Leibniz. Cele două mari începuturi ale filosofiei europene sunt legate de numele lui Socrate și Descartes: primul a descoperit, a
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
caracter probabilist;cauzalitatea are un caracter probabilist;certitudinea cunoașterii, în sensul preciziei absolute a măsurilor, e irealizabilă; - științele, ca terminologie, obiect și metodă, se caracterizează prin pluralism. Am reținut aceste principii lăsând de o parte principiile de interes pentru construcția epistemologiei generale, pentru că ele se opun principiilor metafizicii neo-tradiționale ce se regăsesc în versiunile contemporane ale empirismului sau pozitivismului logic ce au penetrat și în cunoașterea sociologică: - viitorul este determinat de trecut; - orice eveniment are o cauză determinată suficientă; - cunoașterea trebuie
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
de l’électrocardiogramme”, Presse Médicale no. 83, 14 octobre 1936 (recenzie a aceluiași Jean Filliozat În JA, 1936, fasc. 3, pp. 521-522), sunt cei dintâi care au stabilit posibilitatea științifică a acestor experiențe, adică au reușit omologarea, conform unei singure epistemologii, a două universuri complet diferite. De altfel, faptul a fost posibil, exact ca În vremea lui Honigberger, prin colaborarea cu yoghinii indieni. De această dată Însă, ea a dezvoltat forme atrăgătoare (un bhaktiyoghin care, „din curtoazie”, reintroduce În experiența sa
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
un același interes literaturii fantastice, ar putea face câteva descoperiri importante: bunăoară, În primul rând că poziția operei, văzută din cele două calote, este pentru autorul ei binară și contradictorie: istoria religiilor există deopotrivă pentru că există și funcționează, conform unei epistemologii postiluministe, memoria diferitelor tradiții religioase, și, totodată, pentru că secularizarea fiecăreia (a „sacrului”) a făcut posibilă, pentru prima dată În istoria Occidentului, reunirea lor sub un unghi comun, În timp ce literatura fantastică urcă În amontele acestei secularizări. Și mai simplu spus, istoricul
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
experiența istorică. Mai exact spus, lumea rosicruciană poate sugera neinițiaților o apropiere exoterică de religii și că doar francmasoneria reprezintă cu adevărat poarta către lumile originale prin care am fost de atâtea ori și care nu pot deriva dintr-o epistemologie științifică, ci numai din transcendența lor. Prin știință pot studia fenomenele care le am în fața ochilor și atunci lumea pe care inițierea ne-o deschide este o realitate iluzorie numai pentru că nu o avem obiectiv în fața ochilor? Epistemologic și experimental
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
mii și mii de ani. Cum ar putea această legătură să refacă ceea ce de fapt am pierdut cu atâta nonșalanță? pare o întrebare epistemologică dintr-o antropologie empirică și teologică născută din contextul vieții și experiența realității sociale și istorice. Epistemologia fizică a științelor naturale determină dimensiunile antropologice ale percepției și cunoașterii, în final reflectând adevărul. Ne repetăm discutând despre implicarea celor cinci simțuri într-un arc reflex al omului în raport cu lumea înconjurătore, nu numai a reflexelor primare și comunicarea noastră
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
totalitar a determinat o reacție firească de supraviețuire pe diverse planuri, prin emergența unor forme specifice de discurs care să asigure permanența culturală și spirituală a spaiului românesc, expresia manifestării plenare a ființei umane, pe dimensiunea sa creștină. Teologia imaginii Epistemologia Imaginarului se fundează pe logica contradictoriului, logica terțiului inclus, în contrapunct cu logica terțiului exclus care a dominat gândirea occidentală a pozitivismului, a nominalismului și a materialismului. Raportul dintre logos și mythos care guvernează tradiția filosofică și culturală europeană este
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
tradiția filosofică și culturală europeană este mediat de un al treilea element, imago, specific logicii contradictoriului. Nu putem înțelege această ipoteză de lucru dacă nu facem apel la gândirea filosofului român Ștefan Lupașcu. Logica sa este strâns legată de apariția epistemologiilor moderne ale "noului spirit științific", anticipat de Hegel și reluat de Bachelard, Foucault, Derrida, Althusser și Deleuze. Încercarea de a reuni filosofia și știința constituie o provocare impresionantă pe care Lupașcu o lansează gândirii contemporane. Într-o lume în care
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
circulația valorilor religioase ce dau profunzime unei culturi, vom rămâne tributari sintezelor etnoteologice riscante, pietismelor sau ecumenismelor facile. Singura soluție ar putea să o constituie reinstituirea vechiului învățământ enciclopedic, cu ierarhia validă a științelor în care studiul teologiei să urmeze epistemologiei clasice. Dacă acest lucru este dificil de realizat, atunci să se permită laicatului creștin competent în problemele religioase să pătrundă în teologie. Cu siguranță, teologii au obligația de a superviza această imixtiune a laicatului creștin, dar nu de a-l
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
și subalternă, vag orientativă. Acum, este adevărat că filozofia s-a dezvoltat sub diferite protectorate: la început cel al religiei și al teologiei, pe urmă cel al politicii, al istoriei și al științelor umane, azi mai cu seamă cel al epistemologiei. Așadar nimic rău în faptul că astăzi și tehnica îi găzduiește întrebările. Dar riscul care intervine în această nouă împărțire în discipline și în general riscul numeroaselor filozofii la genitiv care apar în număr mare: filozofia medicinei, filozofia sportului, filozofia
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
lasă totuși neclarificat modul real de existență ai acestui sistem. Pentru a trata această problemă într-un mod adecvat, s-ar cuveni să soluționăm controverse ca acelea dintre nominalism și realism, mentalism și behaviorism - pe scurt, toate problemele principale ale epistemologiei. Totuși, pentru scopurile ce le urmărim, va fi suficient să evităm două atitudini opuse : platonismul extrem și nominalismul extrem. Nu trebuie să ipostaziem sau să "reificăm" acest sistem de norme, să facem din el un fel de idee-arhetip care domnește
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
și cuvântul "imagine", cuvântul "simbol" a dat și el numele unei anumite mișcări literare. *9 Ca și cuvântul "imagine", el continuă să apară în contexte și cu sensuri foarte diferite. El apare ca noțiune în logică, matematică, semantică, semiotică și epistemologie; el are, de asemenea, o îndelungată tradiție în domeniul teologiei ("simbol" este sinonim cu "crez"), al liturgicii, al artelor frumoase și al poeziei. Elementul comun în toate aceste accepțiuni curente îl constituie probabil ideea unui element care înlocuiește, care reprezintă
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
neoclasice despre poezie, figurile de stil tipice barocului sânt, desigur, à/è prost-gust, de "fais spirit" - fie denaturări intenționate ale naturalului și raționalului, fie acrobații lipsite de sinceritate ; iar din punct de vedere istoric, ele sânt expresii retorico-poetice ale unei epistemologii pluraliste si ale unei ontologii supra-naturaliste. catahreza ne oferă un exemplu interesant, în 1599 John Hoskyns anglicizează termenul traducându-l prin "abuz" și deplânge faptul că această figură de stil "este acum la modă..." El o consideră o expresie forțată
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
societățile în tranziție 74 Acțiunea socială și „ideile” ca obiect al cunoașterii 76 Producerea strategiei: cunoaștere științifică sau cunoaștere instituțională? 77 Explicarea tranziției: ideologie și știință 78 Asimilarea într-o paradigmă comună a perspectivei cognitive și a perspectivei sociale 79 Epistemologia problemelor cu soluție unică versus epistemologia problemelor cu soluții multiple 83 Dubla perspectivă: cognitivă și socială 85 Decizia P.I. și decizia C.P. 86 Capitolul 5 - Comunalitatea strategiilor tranziției: actorii externi 90 Actorii externi în modelarea tranziției 90 Comunalitatea 90 Interesul
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
și „ideile” ca obiect al cunoașterii 76 Producerea strategiei: cunoaștere științifică sau cunoaștere instituțională? 77 Explicarea tranziției: ideologie și știință 78 Asimilarea într-o paradigmă comună a perspectivei cognitive și a perspectivei sociale 79 Epistemologia problemelor cu soluție unică versus epistemologia problemelor cu soluții multiple 83 Dubla perspectivă: cognitivă și socială 85 Decizia P.I. și decizia C.P. 86 Capitolul 5 - Comunalitatea strategiilor tranziției: actorii externi 90 Actorii externi în modelarea tranziției 90 Comunalitatea 90 Interesul Occidentului 91 Teama 91 Instituțiile occidentale
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
economia „de pradă” 175 Corupția ca formă a economiei de pradă 180 Modelul explicativ al eșecurilor tranziției 183 Două opțiuni strategice ale explicației 183 Structura modelului explicativ 184 Cinci structuri ale explicației în funcție de etapele evoluției tranziției 188 Ieșirea din dogmatismul epistemologiei problemelor cu soluție unică 189 Epilog: istoria merge mai departe, dar cum? 191 Bibliografie selectivă 193 Mărturisiretc "MĂrturisire" Această carte a început să se închege încă din primele zile de după Revoluție. Ea nu este un exercițiu rece de sociologie asupra
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
originală” devenise o etichetă pusă pe orice idee care s-ar abate de la modelul dogmatizat al noii societăți. Spaima de originalitate este greu de explicat într-o epocă a inovării și descoperirii. La baza ei stă ceea ce eu numesc o epistemologie a problemelor cu soluție unică. Nu există decât o singură cale istorică (tranziția) și o singură strategie a tranziției, presupusă a reflecta univoc experiența țărilor occidentale. Ceea ce trebuie făcut este implementarea hotărâtă a reformelor conținute în această strategie. Încercarea de
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
hotărâtă a reformelor conținute în această strategie. Încercarea de explorare a alternativelor era suspectată a fi expresia mascată a mentalităților comuniste, care nu fac decât să întârzie reforma sau chiar să o blocheze prin invocarea originalității. Efectul distorsionant al acestei epistemologii apare mai ales în conceperea democrației. Democrația nu mai are nici o legătură cu „voința colectivității”, aceasta putând fi „politic incorectă”, purtătoare a unei mentalități de tip comunist. În mod paradoxal, democrația a tins să fie echivalată cu adoptarea programului de
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
public, constituie un exemplu clar de impunere a unor priorități inadecvate. * * * Două concluzii sunt importante aici. În primul rând, alegerea, explicită sau, de regulă, tacită, a unui model epistemologic are efecte asupra procesului de alegere a strategiei și a acțiunii. Epistemologia problemelor cu soluție unică produce o linie de raționare proprie. Dacă strategia tranziției a fost corectă, era de așteptat ca procesul de schimbare să meargă satisfăcător. Dar atunci când strategia însăși este sursa rateurilor? Acestea tind să fie prezentate doar ca
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
factori externi. Este reeditată paradigma leibniziană a lumilor posibile: „Trăim mereu în cea mai bună lume posibilă”. Tranziția pe care am adoptat-o modelează cea mai bună lume posibilă. O asemenea paradigmă este însă mai puțin credibilă în lumea actuală. Epistemologia problemelor cu soluții multiple deschide o cu totul altă linie de raționare. Strategia aleasă nu este singura posibilă și nu neapărat cea mai bună. Fenomenele negative pot fi rezultatul alegerii unei strategii mai slabe; o altă strategie ar putea minimiza
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]