309 matches
-
partea polițiștilor. De la ferestrele clădirilor din apropiere oamenii aruncau în insurgenți cu obiecte mărunte și pungi cu apă ("2000 Reds" 1). Referitor la același incident, Wilson scria în articolul său semnat la sfârșit (semnătura situată la sfârșitul articolului evocă forma epistolară, mai familiară și, implicit, mai subiectivă), publicat în The New Republic la 11 februarie: "O persoană aflată la un etaj superior al clădirii Sun Building aruncă o pungă de hârtie plină cu apă înspre mulțimea din jurul statuii. Punga se desface
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
unele situații particulare sau comentând unele texte biblice cu implicații sau tangențe sociale. A făcut-o aceasta mai ales în numeroasele sale scrisori și în omiliile pe teme biblice, ambele dându-i ocazia să dialogheze cu ascultătorii și cu partenerii epistolari contemporani lui și să se refere la aspecte ale vieții lor curente fie moralizând de pe amvon, fie încercând să dea soluții sau să intervină pentru soluționarea unor necazuri ale cunoscuților și ale păstoriților săi (Plămădeală, 1980, p. 288). "Sfântul Vasile
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
să demonstrăm că latina nu trebuie privită ca o limbă de anticariat, așa cum întreaga cultură europeană, bazată pe latină trăiește, nici ea nu trebuie uitată..."622. Tot legat de limba latină, Limba Europei viitoare este un articol scris sub formă epistolară, adresată de Alexandru Mușina lui "Cis". Subiectul în jurul căruia gravitează articolul este limba oficială a Uniunii Europene. Faptul că limba oficială a unei țări poate fi declarată limba oficială a tuturor țărilor din Uniunea Europeană, poate genera o serie de conflicte
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
Intâi științifică, apoi literară. Lecturile din varii domenii 40 ale cunoașterii îl pregăteau pentru viața practică, pe când literatura îl propulsa în lumea ideilor, într-o meta-lume, aceea a valorilor spirituale absolute, precum iubirea, credința, mila. Mai adaugăm încă o mărturie epistolară, făcută Veronicăi în perioada definitivării poemului Luceafărul : „Cred chiar că talentul de versificare a fost numai un incident al tinereței și că proză e ceea ce voi scrie de-acum înainte” (Dulcea mea Doamnă/Eminul meu iubit - Corespondență inedită Mihai Eminescu
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
Aceia care au căutat cu obstinație o dramă a geniului în Luceafărul, pornind de la o însemnare marginală a autorului, vor fi dezamăgiți citind acum „liniște perfectă”, „senin ca amorul meu împăcat”, 42 „un gen cu totul nou”. Dacă punem confesiunea epistolară alături de alte constante din versuri și proză, să le zicem cuvinte cheie: „pace”, „eterna pace”, „somnul”, „armonia”, „echilibrul”, „cumpăna gândirii” etc., vom înțelege cât de greșită a fost absolutizarea contradicției (romantice !) din gândirea poetului, în defavoarea armoniei, păcii și a echilibrului
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
Intâi științifică, apoi literară. Lecturile din varii domenii 40 ale cunoașterii îl pregăteau pentru viața practică, pe când literatura îl propulsa în lumea ideilor, într-o meta-lume, aceea a valorilor spirituale absolute, precum iubirea, credința, mila. Mai adaugăm încă o mărturie epistolară, făcută Veronicăi în perioada definitivării poemului Luceafărul : „Cred chiar că talentul de versificare a fost numai un incident al tinereței și că proză e ceea ce voi scrie de-acum înainte” (Dulcea mea Doamnă/Eminul meu iubit - Corespondență inedită Mihai Eminescu
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
Aceia care au căutat cu obstinație o dramă a geniului în Luceafărul, pornind de la o însemnare marginală a autorului, vor fi dezamăgiți citind acum „liniște perfectă”, „senin ca amorul meu împăcat”, 42 „un gen cu totul nou”. Dacă punem confesiunea epistolară alături de alte constante din versuri și proză, să le zicem cuvinte cheie: „pace”, „eterna pace”, „somnul”, „armonia”, „echilibrul”, „cumpăna gândirii” etc., vom înțelege cât de greșită a fost absolutizarea contradicției (romantice !) din gândirea poetului, în defavoarea armoniei, păcii și a echilibrului
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
a publicat în presa franceză sau s-a trimis prin poștă unui anumit număr de alegători "Scrisoarea adresată tuturor francezilor". Sensul acestui enunț politic nu se reduce doar la "conținut", căci el nu poate fi separat de punerea în scenă epistolară, subliniată prin faptul că formula de adresare ("Dragii mei compatrioți") precum și semnătura ("François Mitterand") sînt scrise de mînă. Punerea în pagină întărește efectul de corespondență privată: la stînga textului este lăsată o margine materializată cu ajutorul unei linii trase ca într-
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
singur enunțiator). Tensiunile respective nu pot fi rezolvate în totalitate, dar textul poate încerca să le atenueze, să le facă uitate. Este ceea ce observăm în ultima frază, care introduce scena validată pentru a justifica conversația din scena politică în scena epistolară: Am ales acest mijloc, de a vă scrie, pentru a mă exprima asupra tuturor subiectelor importante care merită să fie tratate și discutate între francezi, ca un fel de gîndire în comun, așa cum se întîmplă seara, în jurul mesei, în familie
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
intuiește poate că ele vor fi documente sub ochii celor ce vor vrea să fie înțelegători. Răsturnarea valorilor se petrece atunci, în acei ani, iar ea este victimă tragică a acestor răsturnări. Talentul țâșnește orbitor, suculent aproape, din fiecare construcție epistolară, fie că evocă Crușețul, fie că își descrie deplorabila situație materială, fie că își declară incendiar dragostea ei maternă. Amintirile despre Crușeț sunt catifelate: conacul, moșia, nașterea Mumei, sunt puncte care produc scintilații în trecut pentru a lumina bezna prezentului
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
cu inducții patetice, cu rezistență la schimbare și nou, ci ca o atmosferă însuflețită de o bogată trăire interioară, de sentimente adânc umane și de interes pentru natură, mediu, culoare, exuberanță, sensibil, disponibilitate. În literatură, de la memorialistica lirică și eseistica epistolară se ajunge la proza plastică, sugestivă ideologic și poetic, în special la Alecu Russo, la comediile lui Alecsandri, de la Farmazonul din Hârlău și Iorgu de la Sadagura la serialul Chirițelor. Nu rămâne niciun ungher din Iașul mai vechi care să nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
nu există prea multe documente masonice la Ratisbone, dar Archiv des bischöflichen Ordinariats din Ratisbone este o veritabilă mină, în mare parte neexploatată. Dacă vă interesează documentele esoterice din epocă, veți fi într-adevăr interesat să consultați aceste arhive”. Conjuncția epistolară frugală dintre Wikander și Antoine Faivre indică și mai bine poziționarea specifică a celui dintâi, care cu siguranță căuta în formele oculte reperele unei identificări și orientări proprii. Ca și în cazul mult mai familiar nouă al lui Hasdeu, dar
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
jurnalul” nu este ficțiune, nu este roman! O spun cu atât mai clar cu cât eu Însumi, În acel text publicat de mine În Viața Românească În care Îi luam apărarea Epistolarului său, avansam ideea că Liiceanu propune o „proză epistolară”, un gen hibrid, Între memorialistică și jurnal, pamflet literar sau anchetă de opinie. „Jurnalul” ca gen secund este interesant când este semnat de o autoritate Într-una din speciile majore ale culturii - filosofie, roman, eventual știință. Sigur, aceste vreo două
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
n-ar dori să se instaleze într-o eventuală Palestină independentă. Este din Nazaret își propune să rămână aici. Pentru el, idealul pe termen lung ar fi existența a două state, dar, pentru moment, este prea ocupat cu gherila lui epistolară și juridică dusă împotriva confiscărilor, cacialmalelor și exproprierilor fără despăgubiri, cu mulțimea de jalbe adresate miniștrilor și judecătorilor. "Sub Rabin, lucrurile s-au îmbunătățit mult. Asasinarea lui a însemnat un dezastru și pentru noi. Ne-am înțeles întotdeauna mai bine
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
informații ale unei prezențe a lui la ferma, în timp ce două scrisori din a doua perioadă a lunii iunie semnate "Florentiae" și "în Firenze", scrise după mai mult de o lună în care nu a mai avut niciun fel de activitate epistolara, ne sugerează că acesta s-a reîntors în oraș. O a doua perioadă de ședere la Sant'Andrea părea să fi avut loc de la sfârșitul lunii august până la scrisoarea din decembrie. Într-o scrisoare adresată lui Giovanni Vernacci la 4
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
era niciodată vreme pierdută; co respondența lui cu scris filigranat mai păstra pentru noi ceva-ceva din savoarea și interesul permanent al scrisorilor lăsate de oamenii veacului al XVII-lea și al XVIII-lea (Saint-Évremond, Voltaire, Vauvenargues, Di derot), admirabila artă epistolară pier dută În zilele noastre din neastâmpărul și automatismul funcțiilor noastre pe toate planurile vieții - triumf al omului despuiat de orice personalitate. Cea dintâi manifestare a lui Emanoil Bucuța În public, În ciclul conferințelor Ideii Europene din toamna lui 1922
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
că ați avut o prietenie de aproape douăzeci și cinci de ani cu Iris Murdoch, unul dintre scriitorii pe care i-am citit cu drag în facultate. Ați avut un schimb îndelungat de epistole cu Iris Murdoch. Funcționau oare strategiile de epatare epistolară în relațiile de la distanță? Dacă da, în ce fel? Și cum ați ajuns să vă împrieteniți... de fapt, să-l cunoașteți pe Saul Bellow? Credeți, doamnă Ralian, în prieteniile construite în jurul cărților? Este textul un liant mai bun pentru prietenie
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
scriitoarea britanică Iris Murdoch - și în mai mică măsură cu Saul Bellow -, am vorbit și am scris atâta, încât nu prea știu cum să fac ca să nu mă repet. În ceea ce privește schimbul meu de scrisori cu Iris Murdoch, strategiile de epatare epistolară n-au func ționat decât unilateral: din partea mea. M-am străduit, chiar din momentul când am cunoscut-o pe Iris Murdoch, s-o epatez, deși poate că „epatez“ e prea mult spus. Să-i demonstrez că mi-am făcut temele
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
că „așa e bărbații“. Mi-a scris o scrisoare în care mi-a comunicat că acum erau trei: el, noua soție și, permanent prezentă între ei, Iris. Altfel spus, ménage à trois. Cu Saul Bellow n-am avut o prietenie epistolară. Și despre el am răspovestit. L-am cunoscut când a venit la București, la puțin timp după ce i se decernase Premiul Nobel. Își însoțea nevasta ro mâncă, transfugă: matematiciana Alexandra Bagdasar, fiica fostului ministru Florica Bagdasar, aflată pe patul de
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
rețea de curieri secreți (în special prin valiza diplomatică franceză). Această bogată corespondență, descoperită după moartea Monicăi Lovinescu în casa ei din strada François Pinton 8, face obiectul publicării în ediția de față. Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu trăia sufletește numai prin legătura epistolară cu fiica ei. Își limitase orizontul afectiv, social și intelectual la lucrurile și la persoanele care aveau legătură cu Monica Lovinescu. Exproprierea Mumei și pierderea casei părintești de la Crușeț, bolile ei înseși și ale celor din familie, sărăcia, excluderea din
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
scaun de păpușe, în picioare, îmbrăcată în lizeuza roz de lână, vrând să aprinzi tu pomul tău de Crăciun? Dar „Mo-Cătun, Mo-Că tun, nu mai ’ta pe d’um, vin’ la noi apum“? [...] Iată, sfârșitul acestei hârtii determină efuzia mea epistolară de astăzi. Nu înainte de a-ți spune că aștept scrisorile tale, cu viclenie față de mine însămi. Trec prin fața cutiei și mă fac indiferentă, mă uit cu ochelarii - și fără - și apoi plec mâhnită, resemnată și totuși fericită că aștept, că
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
impuneau modificări care aveau efecte în lanț: înlocuiri, ajustări, amînări, renunțări. Uneori colaboratorii ne cereau explicații, alteori simțeam noi nevoia să li le dăm. Cum? Prin corespondență, căci pînă în anii ’70 nu toți aveam telefoane. Deși îmi lipsește vocația epistolară și nu-s iute la scris, am acordat atenție acestui aspect. încercam să nu mă dezic de angajamentele asumate, să-mi reafirm consecvența în aprecieri față de cei afectați, eventual să le propun alternative ori să le ofer compensații. Ca să nu
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
Oare se poate controla? Nimic? Cel puțin, nu mare lucru! Și tu, mon amour. Cum te simți? Ai reușit să-ți domini durerea grație loviturilor de pedale ale bicicletei tale? Ți-ai găsit al doilea suflu, disciplina ta? Tăcerea ta epistolară nu-mi dă un răspuns satisfăcător. Scrie-mi, te implor! A te citi - a te revedea în curând! Te îmbrățișez, René. Vineri, 24 mai 1974 Gabriela, mon cœur. Azi-noapte, neputând să adorm, m-am pus pe citit celebra Biografie a
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
inițiativă. Chiar și ceilalți prea-eminenți episcopi și cardinali au considerat Institutul providențial. Și mi-e drag să-mi amintesc de expresiile călduroase de complăcere ale lui don Calabria și a părintelui Lombardi». Don Calabria era de multă vreme în legătură epistolară cu mons. Adriano Bernareggi, episcopul de Bergamo. Lui i-a deschis inima, arătându-și marea dorință de a vedea realizat proiectul Institutului Apostolic Sacerdotal, furnizorul de preoți după «Inima lui Dumnezeu», pentru a reforma Biserica și a readuce omenirea la
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Participă la concursul pentru o catedră de învățător elementar la Arsiero (Vicenza). Nu reușește. Se prezintă anul următor pentru o catedră la Gambellara (Vicenza). Îl obține și primește numirea pe 28 octombrie 1913. De câțiva ani se afla în legătură epistolară cu don Calabria. Dorea să se unească Operei, dar mai existau încă anumite inconveniente de depășit. În sfârșit, la 24 august 1914, intră să facă parte din Casa Copiilor Buni. După câteva luni, pe 8 decembrie 1914, depune voturile private
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]