2,590 matches
-
în roman). Pupa russa este cartea necruțătoare și directă despre modul în care o femeie își savurează impudoarea, aventura sexuală substituită total aventurii existențiale. Pentru Leontina, sexul este viața și pacostea ei. Percepția și relatarea corporalității feminine angajează o adevărată epopee a senzorialității și a senzualității. Senzorialitatea reconstituie o lume, cu multiplele ei realități. Senzualitatea transcrie experiența erosului. Leontina manifestă o foame a concretului în ambele direcții. Limbajul însuși, rostirea cuvintelor, descoperirea sensurilor sunt pentru Leontina experiențe senzoriale. Ar fi de
Savoarea impudorii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9543_a_10868]
-
dotată cu trei motoare./ Mândru ca cireșu-n flore...") istorisește grozăviile eroului care "înjura pe japoneză/ și de tare ce-njura/ codrul se cutremura/ și cădea pasărea-n vrie/ lovită de-apoplexie.../ Ciocârlia, mierla, cucu'/ își făceau din zbor sepuku..." sau epopeea Finlandezei Haricleea, care și-a croit drum cu lopata (" De aceea, orice fată/ necesită o lopată/ pentru a putea răzbate/ în sistem, societate"...) O capodoperă de "realism bicanian" mi se pare Micul ajutor al mamei: "Uneori se mai întâmplă/ ca
Un liric satiric by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9548_a_10873]
-
tu m-ai învățat să fac, să visez, să sper, tu mi-ai alinat lacrimile și mi-ai întărit cugetul, pavilionul tău mi-a adăpostit primele lecturi libere, mi-a deschis zările îndepărtatului western, cu poveștile lui Karl May, cu epopeea Nibelungilor, cu miturile Helladei și ale miezenopții neguroase..." începând de aici, amintirile se înlănțuie și se întrețes într-un flux aparent liber, dar, de la un moment dat încolo, într-un climat restrictiv. Părinții fraților Cioculescu au murit tineri (tatăl în
Amintirile lui Șerban Cioculescu by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9547_a_10872]
-
Isarlîk o cetate de sine stătătoare în Joc secund și din Nastratin Hogea, exponentul ei ideal. La rândul său, Mircea Cărtărescu ajunge, pe filieră muntenească, la aceeași "raia dulce, asudată", atinsă și contemplată după cutreierarea Levantului "dân ostroave în ostroave". Epopeea orientală respiră astfel un aer foarte familiar, fiind înțesată cu elemente din fondul etnic amestecat. Manoil, eroul împrumutat din romanul lui Bolintineanu, vrea să urnească zavera împotriva domnitorului hulpav, asociindu-se, pentru acest nobil deziderat, cu "sorioara" lui Zenaida, cu
O epopee orientală by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9584_a_10909]
-
lui Anton Pann, }iganiada lui Budai-Deleanu și întinsa producție poeticească a lui Bolintineanu, versurile nostalgice ale lui Ion Pillat, sintagmele lui Ion Barbu ori personajele bine cunoscute ale lui Caragiale, și, deasupra tuturor, cantitativ și intensiv, lirismul eminescian fac din epopeea lui Mircea Cărtărescu un mixtum compositum, deliberat și asumat postmodern. Democrația funcționează însă până la un punct. Mai întâi că nu orice poet intră în spotul de lumină al Auctorelui și în organigrama opului său; iar apoi, spațiul cel mai întins
O epopee orientală by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9584_a_10909]
-
însuși. Dacă "modestia" acestuia ridică semne de întrebare, bunul lui gust, reflectat de cele șase afinități elective, e în afară de orice discuție. Leonid Dimov, vai!, n-are statuie, deși numele oniricului este invocat în Levantul: și cu toate că nu puține versuri din epopee au coloritul și insolitul poemelor din Carte de vise. Aici cred că devin vizibile cele două trepte ale viziunii proprii lui Mircea Cărtărescu și identificabile în toate scrierile lui majore, în versuri sau în proză. Se remarcă, în primul rând
O epopee orientală by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9584_a_10909]
-
un anumit nivel al abilităților epice (în speță, cel al povestirii) și, ca atare, exegezele de mai mare rafinament eșuează în cazul său. Uneori, se sugerează chiar că Dickens ar aparține exclusiv literaturii pentru copii, transferul operei lui către marea epopee a romanului fiind inoportună. De fapt, în aceste clișee de hermeneutică literară, se ascunde lipsa de interes a comentatorilor pentru ceea ce se află dincolo de palierul strict narativ al scrierilor lui Dickens și pentru investigarea elementelor profunde ale artei sale romanesti
Cronica unui paricid epic by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7718_a_9043]
-
eterogene. Pentru că în Intrarea Soarelui există elemente de roman de mistere și polițist (misteriosul cadavru descoperit de Sal în pivnița din blocul lui Harry), love story (grosul cărții iubirea adolescentină dintre Sal și Emi, devenită adulterină la maturitate) și aventură (epopeea fugii de acasă a celor doi adolescenți cu refugierea în depozitul din curtea unui bătrân ar putea constitui o excelentă povestire de sine stătătoare). Cu siguranță mai multă simplitate nu ar fi stricat acestui roman destul de stufos și risipit în
Alte legături bolnăvicioase by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7734_a_9059]
-
cât de cât, pe uneltele sale. Peste timp, personajele, sunt sigur, se vor întoarce singure în paginile din care au evadat, se vor așeza în cohorta fără număr a actanților pitiți prin cine știe ce paragraf de cronică, de roman sau de epopee. Trăim vreme de epopee, în adevăr, dar marele creator, în loc să stea la masa lui și să o scrie, își pierde cuvintele combătând ca columnist. (Și cacofoniile fac parte din marea epopee de acum...) ...Mulți dintre cititorii acestor șiruri poate își
Două tablete by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/8175_a_9500]
-
uneltele sale. Peste timp, personajele, sunt sigur, se vor întoarce singure în paginile din care au evadat, se vor așeza în cohorta fără număr a actanților pitiți prin cine știe ce paragraf de cronică, de roman sau de epopee. Trăim vreme de epopee, în adevăr, dar marele creator, în loc să stea la masa lui și să o scrie, își pierde cuvintele combătând ca columnist. (Și cacofoniile fac parte din marea epopee de acum...) ...Mulți dintre cititorii acestor șiruri poate își mai amintesc de un
Două tablete by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/8175_a_9500]
-
prin cine știe ce paragraf de cronică, de roman sau de epopee. Trăim vreme de epopee, în adevăr, dar marele creator, în loc să stea la masa lui și să o scrie, își pierde cuvintele combătând ca columnist. (Și cacofoniile fac parte din marea epopee de acum...) ...Mulți dintre cititorii acestor șiruri poate își mai amintesc de un fabulos personaj folcloric care prin anii '70-'80 acaparase piața prostului-gust: Băbălău. Avea și o pereche, Magdalena (cu varianta Marilena). Creaturile, cu isonurile lor, se ițeau la
Două tablete by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/8175_a_9500]
-
-ți este cunoscut. Dar nu despre asta era vorba. O operă durabilă ar trebui să-și dezvăluie alte fațete la o nouă lectură. Nu e cazul poeziei lui Bolintineanu, în toată întinderea ei (Florile Bosforului, Legende istorice, Basme, Macedonele, Reverii, epopeile Conrad și Traianida etc.), și nici al romanelor Manoil (1955) și Elena (1862). Acestea rămân iremediabil perimate. Pe cel mai interesant Bolintineanu l-am aflat în altă parte: în însemnările de călătorie, în cartea despre Cuza (Cuza-Vodă și oamenii săi
Farmecul vetusteții by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9748_a_11073]
-
din poezie, adică volumul din 1865 Poezii de D. Bolintineanu atât cunoscute cât și inedite, cu secțiunile Florile Bosforului, Legende istorice etc., volum dublat de varianta sa franceză din 1866 Brises d´Orient, cu întregul sumar, la care a adăugat epopeile Conrad (1867) și Traianida (1869), plus poemele epice Andrei sau luarea Nicopolului de români și Sorin sau tăierea boierilor la Târgoviște (ambele din 1855). Nu aș avea, în principiu, nimic de reproșat. Aparatul critic e identic cu cel din ediția
Farmecul vetusteții by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9748_a_11073]
-
pace, tată și mamă! V-ați îndeplinit misiunea de părinte cu succes! De acolo de unde sunteți, vegheați și mai departe pașii noștri, ca să putem și noi ajunge acolo unde sunteți voi!”. Scrierile Lidiei Vrabie alcătuiesc într-un fel original o epopee a satului natal, văzut când din perspectiva copilăriei, când din cea a maturității. Toate textele contribuie la acest amplu edificiu, amplificat afectiv. Colajul lor este veridic. „Aurica” - continuă tonul moralizator, apologetic, misionar, care, de altfel caracterizează întreaga scriitură. Scenele de
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
proprie Cu decoruri existențiale variate, Zilnic jucate cu casa închisă La întâlnirea realului cu iluzia, Într-un ritm infernal. Bestiarul uman îl întrece în vulgaritate și cruzime pe cel mitologic, medieval, care se compune din animale legendare, stranii, încorporate marilor epopei scrise. Rămâne la latitudinea cititorului să aprecieze scurta disertație adresată unei categorii umane cu apucături de fiară privilegiată a speciei, și revin la obsesia destrămării unei familii frumoase cu doi copii. Această chinuitoare preocupare m-a urmărit mulți ani, ani
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
astfel de știre (X l-a ucis cu toporul pe Y și i-a atârnat capul sângerând într-un par), făcând înconjurul lumii în ani, în zeci de ani-în antichitate bunăoară, se confunda cu însuși mitul sau devenea subiect de epopee sau de tragedie, nu? O explicație similară ne oferă Mircea Eliade. Cert este că, odată trecut prin lumea ficțiunii, subiectul, în fond banal, atunci primea pregătirea necesară pentru a intra gata dedurizat, în sufletul oamenilor. Și devenea, printre altele, motiv
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
poate că n-ar fi existat cu adevărat acel război și n-ar mai fi trebuit să moară falnicii fii ai Troiei. N-ar fi existat Calul Troian și nici odiseea pe mare a lui Ulises, pretext pentru a doua epopee a lui Homer. Caul Troian? Oare ar mai fi existat? Da, dar sub altă înfățișare. Oare n-am văzut Cal Troian funcționând și mai bine pe timp de pace? E ca și cum nici Războiul Troian n-ar fi trebuit să dureze
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
fi devenit. Obiecte de unică folosință. Sau, dacă n-ar fi încăput în texte literare, ar fi devenit simplă istorie. Fără Homer, Achile ar fi rămas numai un simplu comandant de oști și nici într-un caz un erou de epopee. Viteaz da, dar fără a fi însă personaj. (vezi Nichita Stănescu-Fiziologia poeziei) Țărână grea fără “strai de purpură și aur”. În altă ordine de idei, iată miracolul în care a fost zidit și așezat omul pe Pământ. Miracolul se numește
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
viața dumitale, e alta. Da, sunt de acord că viața noastră e prefigurată de o altă lume care depășește puterea noastră de înțelegere. Este de fapt ceva deasupra logicii care ne aproprie. Îmi câștigase încrederea. Acum aveam curaj: Da. În epopeile antice, observați că întotdeauna, într-o confruntare umană se amestecă în chip nevăzut zeități care se războiesc mai abitir decât oamenii. Războiul lor e decisiv și pentru oameni. Acolo se aranjează cine va fi învingătorul aici pe pământ. (Vezi lupta
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
luptelor sindicale, a unui boom economic, dar și a crashului din 1929. I-a luat aproape 15 ani regizorului să facă acest film, ultimul al carierei sale, filmul a plutit ca o obsesie în jurul lui, așa că pelicula are propria ei epopee. Este un basm așa cum îl arată titlul? Basmele se termină întodeauna cu happy end, ori nu este loc decît pentru tristețe în filmul lui Sergio Leone, o poveste la fel de veche de cînd lumea despre prietenie și trădare. Intrăm pe poarta
America, odată ca niciodată... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9191_a_10516]
-
știrbită spre limba Curistului, o înțeapă, o străpunge dintr-o parte în alta și i-o scoate afară printre dinți răsuflînd în sfîrșit ușurat. Asta da lucrătură, Potaie, ca pînă la urmă nimeni să nu iasă prea șifonat la capătul epopeii, cum a simțit că urma să intri într-o pasă proastă, Mortăciune l-a pus pe urmele tale pe Picioruș de Ghips, care abia aștepta să-ți plătească polițele din trecut. Așa se explică că te a urmărit șontîc-șontîc așa cum
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
-ntreagă religia ebraică și își dau sufletul fără să fi ajuns la sfârșit? Ia zi, măi, acum că, evreu fiind, le-ai rezolvat pe toate la paișpe ani, știi măcar un singur lucru din minunata istorie și moștenire consemnate în epopeea poporului tău? Pe obraji, însă, lacrimile îi curg deja șiroaie și noi și noi lacrimi stau să i se rostogolească din ochi. — Are numai zece la școală, zice el, dar în problemele de viață a rămas la fel de ignorant ca în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
de puțină vreme: — Tu ești ignorantul! Tu ești ăla! — Alex, strigă soră-mea dând să mă apuce de mână, de parcă i-ar fi teamă ca nu cumva s-o ridic împotriva lui. — Da’ asta e! Cu tot căcatul ăsta de epopeea tâmpită! — Liniște! Taci! Destul! strigă Hannah. Du-te la tine-n cameră... Între timp taică-meu își târșâie picioarele până la masa din bucătărie, cu bărbia în piept, încovoiat, de-ai zice c-a încasat o grenadă în stomac. Și chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
înseamnă ceva mai mult decât cuprind categoriile astea dezgustătoare și inutile! Și, în loc să vă mai văicăriți din cauza celui care la paișpe ani refuză să mai calce vreodată într-o sinagogă, în loc să vă tânguiți din cauza celui care a întors spatele glorioasei epopei a poporului său, mai bine ați vărsa lacrimi pentru înseși jalnicele voastre făpturi, zău, care molfăie și tot molfăie la nesfârșit strugurele ăla acru al religiei! Evreu evreu evreu evreu evreu evreu! Îmi iese pe nas, epopeea asta a evreilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
întors spatele glorioasei epopei a poporului său, mai bine ați vărsa lacrimi pentru înseși jalnicele voastre făpturi, zău, care molfăie și tot molfăie la nesfârșit strugurele ăla acru al religiei! Evreu evreu evreu evreu evreu evreu! Îmi iese pe nas, epopeea asta a evreilor chinuiți! Faceți-mi și mie o favoare, dragii mei conaționali, și vârâți-vă-n curul vostru ăla, chinuit, toată moștenirea voastră chinuită - că, întâmplător, sunt și om! Dar tu ești evreu, îmi zice soră-mea. Ești un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]