501 matches
-
Țărilor Române, deși, în ansamblu, vizibilitatea lor scăzuse dramatic, la fel ca și aceea a "frontului antiotoman" pe care îl exemplificau până nu de mult. Noile manuale și-au plasat povestirea în limitele verificate ale tradiției școlare, reproducând atent coordonatele eposului ștefanian, fie pentru a demonstra binecunoscutele sale virtuți sale militare, fie dimpotrivă, pentru a invita la o lectură mai puțin conflictuală asupra evului mediu românesc. Varianta clasică, ofensivă, a narațiunii s-a regăsit, de exemplu, în manualul editurii Corvin 147
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
se modifică sensibil, pentru că "tradiția" și legenda l-au susținut stăruitor pe Ștefan. Iar așezarea sa recentă în rândul sfinților ortodocși români confirmă și amplifică, odată în plus, dimensiunea legendară a posterității sale. Dacă harta istorică pe care o acoperă eposul lui Mihai este categoric mai cuprinzătoare, aceea aflată sub semnul lui Ștefan compensează, la fel de cert, prin densitate. Numele lui Ștefan apare în orice colț al Moldovei, cel mai adesea în lipsa ori chiar împotriva evidenței istorice. În Iași, de exemplu, persistă
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
să accepte slăbiciunile textelor respective. Chiar și acești critici au fost cândva seduși de povestea unui trecut plin de culoare. Un fost elev din "Epoca de Aur" altminteri acid nu a omis mărturisirea: "citeam, naiv la început, rezervat mai apoi, eposurile eroico-istorice ale lui Dumitru Almaș și Eusebiu Camilar" (vezi Paul Cernat, Supraviețuirea sub un clopot de sticlă, în Paul Cernat, Ion Manolescu, Angelo Mitchievici, Ioan Stanomir, O lume dispărută. Patru istorii personale urmate de un dialog cu H.-R. Patapievici
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
O comparație pe care o făcea Barthes ilustrează sugestiv problema dominanței în interiorul ecuației roman/ parodie. Literatura, constată el în Gradul zero al scriiturii, e asemenea fosforului, "strălucește mai mult atunci când e gata să se stingă". Așa că, o dată cu abolirea importanței acordate eposului și în special povestirii, care își pierde statutul de narațiune principală și se vede redusă la dimensiuni episodice, este validat romanul, aclamat întâi de marele public, de Societatea cu majusculă care, prin posibilitățile astfel deschise, fie își neagă istoria, fie
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
care e Don Quijote, precum satira menippee din Antichitate (cu revenirile ei ulterioare) sau acele fabliaux ori soties din literatura medievală franceză, burla italiană din Renaștere poate n-ar mai fi existat ca atare. În capitolele "Din preistoria discursului romanesc" și "Eposul și romanul" din volumul Probleme de literatură și estetică, Bahtin studiază particularitățile evolutive ale romanului din epopeic, ale epicului din eroic, concluzionând că la baza separației dintre sacru și profan (corespunzătoare binomului epopee/ roman) stă înclinația către parodiere a autorilor
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
că la baza separației dintre sacru și profan (corespunzătoare binomului epopee/ roman) stă înclinația către parodiere a autorilor, care a intrat în spațiul scriiturii o dată cu invazia realului în imaginar. "În epoca elenismului are loc contactul cu eroii ciclului epic troian; eposul se transformă în roman", dar "materialul epic se transformă în material romanesc" numai prin mijlocirea acelui stadiu numit de Bahtin al "familiarizării și al râsului", prin parodie spărgându-se clișeele pietrificate ale genului "necrozat"32. Însăși nașterea realismului, anticipată prin
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
atingere a eroismului este, în Satyricon, accederea la un status superior, produsă prin trecerea de la condiția de sclav la cea de om liber și, grație unei curioase sforțări a destinului, neapărat îmbogățit peste noapte, precum Trimalchio). Tendinței de "supraviețuire" a eposului eroic, subminat de parodist atât prin ironie ca marcă stilistică, cât și prin disocierea completă de conținutul său i se opun noile universuri, noile figuri, noile limbaje, contraponderi ale registrului grav, serios, definibile prin comicul de orice natură. Cu alte
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
sunt, de altfel, două dintre produsele de care literatura latină s-a folosit în lucrările cu pronunțat caracter satiric și/ sau parodic; ele nu puteau lipsi nici din Apokolokyntosis. După cum nu lipsește nici parodia directă la adresa vechilor greci și a eposului eroic. La acest capitol, rareori Seneca folosește aluziile ironice, preferând ca ținta să fie vizibilă. E cazul episodului în care Claudius ajunge în cer, unde trebuie, respectând uzanțele locului, să fie recunoscut de însuși Hercule, cel care cutreiera "întreg pământul
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
în cucerirea Troiei, iar în capitolul LII, îl numește Hermeros pe Hector); toate sunt edificatoare pentru formele orale ale parodiei și importanța acordată reprezentațiilor. Imaginea lui Socrate este ridiculizată și prin abordarea unui procedeu specific dialogurilor, numit de Bahtin, în "Eposul și romanul", "autoelogiere ambivalentă" (pe principiul lui "sunt mai înțelept decât ceilalți fiindcă știu că nu știu nimic"), procedeu cu ajutorul căruia se construia, la vechii greci, imaginea "neștiinței înțelepte". Petronius sfidează parodic modelul, punându-și personajul într-o postură autolaudativă
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
nu întotdeauna singular. Vorbim astfel de elemente precursoare ale parodiei cunoscute, mai mult sau mai puțin episodic, sub formele de faceție și burlă, la anumiți autori, de o parodie în sine, prin care excelează această perioadă în Italia -și anume eposul eroi-comic, născut sub influența epopeii comice din Antichitate -, și de un manierism parodic 201, inițiatorul acestui stil fiind italianul Folengo. "În Renaștere", parodia literară străbate "o epocă de mare înflorire, ca semn al inteligenței epicurismului declarat, superiorității aristocrate a spiritului
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
este) pură ficțiune, joc auctorial în deplină conștiință de sine, maximă concizie, dezmorțire a spiritelor adormite. Plăcerea împrumutului nu putea să lase indiferent restul Europei, care va contribui ulterior cu propriile date la promovarea "stilului facețios"210, preluându-l, prin intermediul eposului eroi-comic, în roman. Dintre toate tipurile de parodie existente în Renaștere, cel care s-a impus în imediata "vecinătate" a romanului, pentru că unea realitatea stilistică cu o tematică de "tot hazul", a fost eposul eroi-comic. La început doar o temătoare
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
stilului facețios"210, preluându-l, prin intermediul eposului eroi-comic, în roman. Dintre toate tipurile de parodie existente în Renaștere, cel care s-a impus în imediata "vecinătate" a romanului, pentru că unea realitatea stilistică cu o tematică de "tot hazul", a fost eposul eroi-comic. La început doar o temătoare apariție, el câștigă un redutabil teren în fața altor forme de expresie, obligând numeroși autori să se înarmeze cu săgețile ironiei, creativitate și spontaneitate în versificație. Dovadă și faptul că mai toate statele europene au
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
s-a produs la distanță de numai unu-două secole sau mai multe: în Franța apar Éneide travestie (Virgil travesti) și La Gigantomachie (1644) ale lui Paul Scarron sau Le lutrin (1674) de Boileau; Anglia oferă o categorie tematică specială, eposul comic al vieții sociale, prin Pope (Rape of the Lock, 1712-1714), Gay (Fan, 1714; Trivia, 1716) sau Hayley (Triumph of Temper, 1781), iar Germania numără cel puțin treizeci de titluri, majoritatea anonime. Nici literaturile din sud-estul Europei nu se lasă
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
literaturile din sud-estul Europei nu se lasă mai prejos, în timp ce, cât privește literatura română, aproape două secole despart Țiganiada lui Ion Budai-Deleanu de Papuciada lui Camil Petrescu (1966) sau Fuchsiada lui Urmuz, iar în Polonia, I. Kraciski dă Monachomachia (1778). Eposul eroi-comic se distinge prin unicitatea în contextul celorlalte fenomene cu care se înrudește: autorii unor astfel de opere iau drept punct de pornire "sclerozarea interioară a unui moment de criză literară, a unui caracter sau a unui curent, ba chiar
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
râsul prin mimică, gesturi sau limbaj) și Orlando furioso al lui Ariosto: "Dar pe deasupra particularităților apărute în funcție de predilecțiile individuale, se formează un stil burlesc, un stil al parodiei italiene care va face epocă în istoria culturii europene. Romanul cavaleresc și eposul medieval sunt tratate într-o manieră apropiată de cea populară. Personajele istorice suferă o diminutio capitis care le scade din grandoare și le supune unei tratări comune"212. Titulatura de epos este pe deplin justificabilă dacă ne gândim la fidelitatea
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
face epocă în istoria culturii europene. Romanul cavaleresc și eposul medieval sunt tratate într-o manieră apropiată de cea populară. Personajele istorice suferă o diminutio capitis care le scade din grandoare și le supune unei tratări comune"212. Titulatura de epos este pe deplin justificabilă dacă ne gândim la fidelitatea cu care aceste poeme și-au urmat modelul narativ. "Termenul slujește pentru a desemna acele moduri de narațiune, în versuri sau în proză, unde vigoarea și suflul inspirației artistice, obiectivate, amintesc
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
originea celui dintâi volum rabelaisian în ordinea tipăririi sale, Pantagruel, au stat, după unii cercetători, mai multe legende despre uriași binefăcători circulând, în secolul al XV-lea, în regiunea Lyon, dintre care unele au fost culese și publicate, arborând formula eposului eroic cu uriași. Dar cine și le mai amintește astăzi? Cele două opere, cea populară și cea cultă, purtându-i semnătura lui François Rabelais, au statute diferite și variind în funcție de epoci: dacă la început s-au consacrat una pe cealaltă
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
astăzi? Cele două opere, cea populară și cea cultă, purtându-i semnătura lui François Rabelais, au statute diferite și variind în funcție de epoci: dacă la început s-au consacrat una pe cealaltă, opera de autor fiind primită ca o continuare a eposului cu uriași, ulterior cea cultă a depășit-o ca importanță, înlocuind-o chiar în percepția majorității cititorilor. În termeni genettieni, hipertextul și-a înghițit hipotextul până la anihilarea lui. Problema nu ține, așa cum s-ar putea crede la prima vedere, nici
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Dacă urmai pe Democrit, Epicur ori pe discipolii lor, făceai parte însemnată râsului și diminuării burlești a faptelor și obiectelor", remarcă Zoe Dumitrescu-Bușulenga254. Autorul pune față în față cele două mostre de gândire în situații preluate din literatura populară a eposului cu uriași, de unde și sciziunea, distanțarea care fac posibilă deriziunea, lansând o modă care va fi, de acum înainte, specifică literaturii franceze: parodia survine din suprapunerea discursului filozofic peste situațiile burlești, ce va fi mai târziu practicată de Voltaire în
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
și pulpă și spinare/ Jupânul iepure, iar ei ca zmeii/ Îl fugăriră, cu oțet și sare,/ Pân'ce, iertați, i-au apucat cârceii"255. Secvența nu lasă loc nici unor ambiguități interpretative: autorul a intenționat să "îngâne", adică să parodieze, prin eposul său cu uriași buni și dispuși mai degrabă să filozofeze decât să-și măsoare, aprigi, forțele în luptă, atât modelul care l-a inspirat, cât și numeroase alte teme, motive, autori... "Parodia se găsește peste tot în carte, de la acest
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
pe autor drept un continuator de primă mână al tradiției parodice pe care literatura română a inaugurat-o prin însăși cea dintâi mare "poemă" a sa, scrisă cu geniu tocmai fiindcă apare in medias res, în lipsa unui model, așa cum apăruse eposul eroi-comic pe teren italian ori francez. Cititorul avizat, dispus să-și "ancoreze" speculațiile interpretative exact în litera textelor aduse de noi în discuție, le va înțelege poate deplin intenționalitatea dacă le va raporta la romanele în care titlul, alcătuit, îndeobște
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Despre teoria parodiei)", în Ce este literatura?, p. 502. 30 Idem, pp. 504-505. 31 Mihail Bahtin, François Rabelais și cultura populară în Evul Mediu și în Renaștere, traducere de S. Recevschi, Editura Univers, București, 1974, p. 28. 32 Mihail Bahtin, "Eposul și romanul", în Probleme de literatură și estetică, traducere de Nicolae Iliescu, prefață de Marian Vasile, Editura Univers, București, 1982, pp. 546-547. 33 M. Bahtin, "Din preistoria discursului romanesc", în Probleme de literatură și estetică, p. 511. 34 M. Bahtin
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
și romanul", în Probleme de literatură și estetică, traducere de Nicolae Iliescu, prefață de Marian Vasile, Editura Univers, București, 1982, pp. 546-547. 33 M. Bahtin, "Din preistoria discursului romanesc", în Probleme de literatură și estetică, p. 511. 34 M. Bahtin, "Eposul și romanul", în op. cit., pp. 538-539. 35 Idem, p. 539. 36 Mihail Bahtin, "Cuvântul la Dostoievski", în Problemele poeticii lui Dostoievski, traducere de S. Recevschi, Editura Univers, București, 1970, p. 269. 37 Idem, p. 266. 38 Idem, p. 269. 39
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Din preistoria discursului romanesc", inclus în volumul Probleme de literatură și estetică, traducere de Nicolae Iliescu, prefață de Marian Vasile, Editura Univers, București, 1982, pp. 510 și urm. 135 Ibidem. 136 Mircea Doru Lesovici, op. cit., p. 138. 137 Bahtin, M., "Eposul și romanul", în Probleme de literatură și estetică, p. 538. 138 Cizek, Eugen, Evoluția romanului antic, Editura Univers, București, 1970, p. 110. 139 Principalul cercetător al formelor epice antice citat de Eugen Cizek în lucrarea sa, Q. Cataudella, avertizează cu
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
știu; de bună seamă însă că se căca pe toate". 150 Seneca, ed. cit., p. 16. 151 Seneca, Apokolokyntosis, ed. cit., pp. 26-27. 152 Vers aparținându-i poetului Catullus, cf. Ilieș Câmpeanu, op. cit., p. 30. 153 Idem. 154 Mihail Bahtin, "Eposul și romanul", în Probleme de literatură și estetică, Editura Univers, București, 1982, p. 559. 155 Idem, pp. 559-560. 156 Seneca, Petroniu: Apokolokyntosis, Satyricon, Editura pentru literatură, București, 1967, p. XV. 157 Idem, p. XIV. 158 Idem, p. XVI. 159 Idem
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]