559 matches
-
cu vechiul PNL. Timp de un deceniu însă, PNL a fost mai degrabă un miraj al politicii românești. Partidul de la care se aștepta asumarea unui rol pe măsura celui jucat în perioada ante-comunistă, și-a irosit potențialul istoric într-o epuizantă confruntare intra-liberală, ale cărei bătălii s-au soldat de fiecare dată cu câte o nouă schismă. În urma alegerilor din 1990, când a câștigat circa 7% din voturile exprimate, PNL devenea a doua forță politică a momentului și cel mai
by Radu Alexandru [Corola-publishinghouse/Science/1087_a_2595]
-
Fibrele musculare implicate în efort, fibrele roșii ST (slow twitch) sînt fibre "lente" favorabile efortului de rezistență. * Rezervele energetice mobilizate și calitatea metabolismului. * Elasticitatea vasculară, capilarizarea periferică, compoziția sîngelui, capacitatea pulmonară. * Pregătirea volitivă și motivația subiectului pentru efectuarea unor eforturi epuizante. FORȚA Definiție. Posibilitatea organismului de a realiza eforturi de învingere, menținere sau cedare prin intermediul contracției musculare. Forme de manifestare a forței (Gh. Cîrstea, 1993) * În funcție de participarea grupelor musculare sînt: a) Forța generală în care participă prin contracție pentru învingerea unei
by ELENA LUPU [Corola-publishinghouse/Science/1004_a_2512]
-
moarte care, uneori, nici măcar nu survine în urma respectivei maladii. În acest context, bolnavii ajung în mod inevitabil să aibă mai multă încredere în medicii de familie și în farmaciști decât în medicii specialiști, pe care îi asociază cu un tratament epuizant și, în opinia multora, ineficient. Unitatea medicală este din ce în ce mai mult doar o etapă ce permite triajul și luarea în evidență a pacienților în vederea continuării procedurilor medicale ulterioare, percepute drept standardizate. Lumea medicală franceză a perceput modificările legislative intervenite în 1997
MALPRAXISUL MEDICAL by RALUCA MIHAELA SIMION () [Corola-publishinghouse/Science/1374_a_2741]
-
pe care îi asistasem ca avocat, și atunci nu mi s-a părut imposibil un astfel de demers din perspectiva adaptării necesare în planul legislației românești. Mi s-a spus că va fi foarte dificil, că va fi o muncă epuizantă și că resursele la care aș putea avea acces sunt extrem de limitate, dar toate aceste motive au făcut demersul cu atât mai interesant, întrucât nu mă știu să fi fost tentată să străbat neapărat cărări bătute deja de alții. În
MALPRAXISUL MEDICAL by RALUCA MIHAELA SIMION () [Corola-publishinghouse/Science/1374_a_2741]
-
sărace în glucide refacerea depozitelor are loc în 8-10 zile). O întârziere în refacerea depozitelor de glicogen apare și dacă conținutul alimentelor în lipide este crescut, indiferent de conținutul acestora în glucide (11, 41). După un exercițiu fizic intens sau epuizant, se poate observa o scădere paradoxală a toleranței la glucoză, ca urmare a creșterii nivelului catecolaminelor și AGL și alterărilor musculare induse de exercițiile intense, evidențiate prin creșterea nivelului creatinkinazei și mioglobinei (22). Pe lângă adaptările musculare, exercițiul fizic recent are
Tratat de diabet Paulescu by Carmina Alexandru, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92227_a_92722]
-
scăderea clearanceului metabolic, observată atât în timpul cât și după un efort fizic intens. Scăderea clearanceului metabolic este secundară scăderii eficienței de extracție a glucozei, în timp ce utilizarea totală a glucozei este aceeași ca și la subiecții de control. Deci, în timpul exercițiilor epuizante, hiperglicemia este necesară pentru asigurarea unui aport constant de glucoză la nivel muscular, iar în perioada postexercițiu pentru creșterea suplimentară a ratei clearanceului metabolic și revenirea graduală a glicemiei plasmatice la nivelul dinaintea exercițiului (49). Din aceste motive, se consideră
Tratat de diabet Paulescu by Carmina Alexandru, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92227_a_92722]
-
complicațiilor micro- și macrovasculare sau a oricărei patologii asociate. Un examen riguros al aparatelor cardiovascular, respirator și locomotor este necesar. Inițial se prescrie un regim de activitate moderat, intensitatea acestuia urmând a fi crescută treptat. Exercițiile de intensitate crescută sau epuizante trebuie evitate. Vor fi preferate programele de exerciții ce-și propun reducerea hiperglicemiei postprandiale și va fi descurajată activitatea fizică în timpul vârfului de acțiune al insulinei sau după administrarea de sulfonilureice. O atenție deosebită trebuie acordată și prevenirii apariției hipoglicemiei
Tratat de diabet Paulescu by Carmina Alexandru, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92227_a_92722]
-
acestea fac din pelerinajul de la București unul foarte dificil. Evenimentul în sine este unul foarte „teatral” și ține de amplasarea raclei, rândul ce urcă maiestuos pe Deal, luminile, muzica religioasă din difuzoare etc. Dar rândul, așteptarea în sine sunt dificile, epuizante. Comerțul cu obiecte religioase. Tarabele care vând mărfuri cu conținut religios sunt distanțate spațial de perimetrul unde se găsește rândul de așteptare, spre zona „fântânilor” din Piața Unirii. Sunt supravegheate constant de jandarmi și poliție, spațiul viu al comerțului nu
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
Îmi spune : „Păcat că nu aveți și un reportofon cu dumneavoastră, puteați să înregistrați chiar acum pe doamna, să vă spună chiar ea o minune”. Aflu apoi că doamna doctor are o fiică ce pregătește examenul de rezidențiat, un efort epuizant, iar din această cauză „și-a pierdut somnul”. Mama sa, ferventă rugătoare și pelerină la Iași, a venit la racla Sfintei, iar fiica ei a izbutit să învingă insomniile care o chinuiau ; îmi spune toate acestea acum pe un ton
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
deopotrivă cu spiritul care a marcat lumea românească la Începutul secolului XX. Campania Întreprinsă atunci, În ajunul marelui război, peste tot În țară, l-a obosit peste măsură, În timp ce pregătirea noii ediții a Istoriei românilor Îi impunea eforturi și mai epuizante. „Am văzut, va mărturisi N. Iorga, volumele revăzute ale marii sale lucrări: ele reprezintă o inițiere fulgerătoare, care inspiră respectul. Trăsnit, el Însuși a căzut. Niciodată căderea unui Învățat n-a fost mai nobilă“. „Căderea“ invocată a Însemnat ani lungi
Prelegeri academice by Acad. ALEXANDRU ZUB () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92347]
-
aruncați într-o groapă comună, iar familia nu este anunțată de moartea lor. Totul este nimicit chiar și după moarte, astfel încât să nu mai rămână nici o urmă (la Belomorkanal, spune Soljenițîn, deținuții care cădeau și mureau pe șantier, din cauza muncii epuizante și a foamei erau lăsați acolo, înghețau, iar cadavrele măcinate și amestecate cu nisip intrau în componența materialelor de construcție). Se pierd nu numai viețile, dar și numele, poveștile personale, legăturile de familie. În aceasta constă încărcătura emoțională enormă a
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
libertate, a hranei proaste și insuficiente, dar nu sunt supuși programului zilnic de hăituire nesfârșită. Dintre închisori, șarașka ("închisoarea specială nr. 1 a MGB-ului") are un regim incredibil de blând, deoarece deținuții nu sunt înfometați sau obligați la munci epuizante. Asta face din ea doar "primul cerc" al infernului sau "anticamera" sa, rezervată intelectualilor omologii poeților și filosofilor Antichității din primul cerc al Infernului dantesc. Despre ultimul cerc al infernului concentraționar vorbește mai ales Varlam Șalamov în Povestirile din Kolîma
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
rîndul. Nu eram invidios, dar pe undeva, într-un ungher de suflet gînduri ascunse încercau să-și croiască drum spre gură. Îmi consum și ultima picătură de energie cu problemele tuturor. Ce va rămîne oare în urma mea din această strădanie epuizantă? Mi-am făcut curat în apartament, am mai cumpărat niște mobilă, știți... am cîștigat ceva bani în plus și... Mi-ar face plăcere să vă vizitez, dar mereu sînt în criză de timp. Acum nu aveți de ce veni. După ce am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
să nu sufere cîtuși de puțin. Culmea ironiei. Mă despart cu regret de locurile care mi-au oferit o altă viață, un alt mod comportamental. Complicat, dar nu atît de solicitant ca munca de edil, nu atît de stresant și epuizant. Îmi iau rămas bun de la toate, cu privirea ce nu vede amănunte și simt chiar că sînt legat mai mult decît am crezut că este posibil și de aceste locuri, pe unde au bîntuit pirații, pe unde și-au plîns
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
beția este activitate în sine. Chiar dacă din start băutul presupune o non-activitate. Probabil, omul care scrie nu poate accepta că e o ființă pasivă ce acționează predominant textual și de aceea încearcă să transfere unei non-activități calitățile unei munci fizice epuizante. Stăm aici, „La lemne“, și bem cu toată lumea care ne vizitează. Din când în când, mergem până la budă. Acolo stă o zdreanță care niciodată nu ne cere bani. De ce stă ea acolo - e o problemă care ne obsedează, problemă pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
ceașcă de ceai și i-a dat-o mamei să-și revină și să înceapă treaba. Și munceau amândouă, cot la cot, două femei singure, două prietene având fiecare obligații față de familiile lor, supunându-se zilnic unor munci grele și epuizante cu eforturi plătite scump din însăși sănătatea lor. Mama și-a început activitatea obișnuită. Spitalul era de fapt o casă ceva mai mare care fusese naționalizată, adică luată cu forța de comuniști de la fostul proprietar. Era o anumită ordine în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
supus unui control medical de specialitate, în mod sigur i s-ar fi prescris o anumită medicație atât pentru protecția fătului, cât și a propriului organism sau măcar i s-ar fi recomandat întreruperea pentru scurtă durată a interminabilelor și epuizantelor activități domestice. Nici una, nici alta dintre ipoteze nu putea fi luată în calcul de mama care nu concepea să-și lase copiii în voia sorții. Așa că, dând dovadă de o voință extraordinară, și-a mobilizat resursele fizice și morale, preluând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
pomenește la ore despre Dumnezeu... Domnul Pârvulescu l-a privit pe băiat fără să se arate surprins sau deranjat de brusca și ciudata lui apariție. Biță încerca să-i explice ceva, dar nu reușea din pricina emoției și a efortului fizic epuizant. -Liniștește-te, trage adânc aer în piept, bea un pahar cu apă, așază-te pe un scaun! l-a învățat profesorul de latină pe Biță. După câteva minute, băiatul a fost în stare, în sfârșit, să lege cuvintele: -Tovarășe profesor, eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Ceaikovski?! Un compozitor mai liric, mai nostalgic era greu de găsit. Când Îi Întâlneam pe stradă sau la pub, toți acești coriști păreau oameni de treabă și cu totul normali, dar ca grup, și molipsiți de artificialitatea operei, se dovedeau epuizanți. Bancurile lor neîncetate Îmi tăiau concentrarea. Eu Încercam să-i aduc În atmosfera duioasă și sensibilă a lanurilor de grâu și a câmpiei slave nesfârșite, pe care o sugerau decorul și muzica, ei se jucau cu spicele ca la grădiniță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
din nou într-un amfiteatru ca student în anul IV (an pe care, astfel, l-am făcut de două ori). Dând mâna cu mine, Toma Pavel, în a cărui grupă nimerisem, a exclamat: „A, dumneata ești celebrul Cristea!” * Discuții lungi, epuizante cu mama. Mă aflu în dormitorul lor, ea stă întinsă pe pat, îmbrăcată, ca în timpul zilei (e după-amiază sau seara devreme), eu - în picioare, rezemat de soba în care de mult nu se mai face foc, cu mâinile la spate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
actor ce interpreta un personaj din una dintre piesele sale, personaj ce se trezește asaltat de confesiunea altuia, ce ar trebui să facă el în timp ce ascultă spovedania, Cehov a răspuns: „Să fluiere încetișor!” * Spre sfârșitul nopților de insomnie, lungi și epuizante, la granița dintre veghea torturantă și somnul mult râvnit, imaginația noastră, excesiv solicitată, istovită iese uneori de sub control și începe să producă fizionomii de o uluitoare precizie a trăsăturilor, care ar putea face gelos pe orice pictor portretist: capete, fețe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
torționari, cunoaște toate formele de umilire, toată panoplia de „metode” folosite de aceștia. „Împărțitorii de dreptate” sunt abjecți, poltroni, cupizi, gardienii au o inepuizabilă fantezie în terorizarea deținuților. Scoși atât pe căldură sufocantă, cât și pe ger năprasnic la munci epuizante, cu puștile paznicilor ațintite asupra lor, cu câinii asmuțiți împotriva „trântorilor”, deținuții muncesc până la epuizare, sunt hrăniți cu ciorbă de murături, astfel că sunt stăpâniți de psihoza foamei, iar unii mănâncă șerpi, șoareci, șobolani („șobolan la proțap”), lucernă, în timp ce doctorul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288741_a_290070]
-
revarsă sfâșietor, patetic, dureros. Dragostea și mila. Dragostea lui Choubert pentru Madeleine, mila lui pentru căderea ei sub dominația polițistului, nădejdea lui mereu amânată de a o regăsi ; dragostea Madeleinei pentru Choubert, regretele și remușcările ei, mila pentru interminabila și epuizanta lui hăituire de către polițist. Mărturisirea deznădăjduită, de dragoste și regrete, a polițistului, în ipostaza de tată, către Choubert care nu-l aude ; de asemeni, mărturisirea lui Choubert, ca fiu, către polițist, care nu-l aude, nici unul nu-l va putea
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
dau, adesea, prea mare importanță. Deoarece geniul unui romancier - care, În esența sa, este un poet! - lucrează cel mai adesea cu intuiția, pe care, după legea simplă și paradoxală a lui Croce, o află el Însuși În travaliul chinuitor și epuizant al scrierii - „Expresia precedă intuiția!”. Dar numai o anumită „expresie”, cea animată de un geniu interior și condusă de mâna expertă a rutinei, care și ea se despică În două: cea a scriitorului, a „scribului”, dar și cea a „meseriei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
palpabilă” a propriei existențe. A fi „viu”, În sensul umanului, nu Înseamnă și a te Îndoi că ești? Un poet, un romancier „scrie” pentru a „reflecta”, e adevărat, dar... dacă merge până la capăt, el o face, se Înhamă acestui travaliu epuizant și „ridicol” vrând a se convinge pe sine - pe unul dintre acei „sine”, poate cel mai radical, mai „greu de convins”, mai rebarbativ, uneori aproape dușman! - că este! Și, În această „nesiguranță”, ridiculizată de nu puține „spirite pozitive”, cu „capul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]