930 matches
-
s-a ascuțit și mai mult, atât din motive de identitate etnică cât și statală. Evreii tradiționali, în prima fază a propagării noii religii în Palestina, împreună cu autoritățile locale romane, i-au prigonit pe cei care erau judecați drept impostori, eretici și provocatori de dezordine. Adepții evrei ai creștinismului și cu atât mai mult prozeliții creștini de alte etnii nu mai acordau însemnătate existenței statale și tradiției etnice particulare evreiești (iudaice) și s-au atașat tot mai mult de caracterul universal
Evrei () [Corola-website/Science/297257_a_298586]
-
se celebra deja în 336 d. Chr., la Roma. (în Est, „Boboteaza”, serbată la data de 6 ianuarie începând cu secolul al IV-lea, celebra pe atunci nașterea, botezul și primul miracol al lui Iisus, în timp ce gnosticii (sectă creștină considerată eretică de către creștinismul canonic) serbau aceeași „Epifanie” în Egipt, încă din secolul al II-lea, tot la data de 6 ianuarie, când, în viziunea lor, „Iisus s-a arătat ca "Fiul lui Dumnezeu" la botez” ). Sextus Julius Africanus, un creștin din
Crăciun () [Corola-website/Science/296839_a_298168]
-
aflat pe linia de demarcație dintre catolicism și ortodoxie a influențat istoria acestei țări. În secolele XI-XIII pe teritoriul de azi al Bosniei-Herțegovina populația era divizată între catolici și ortodocși. În această perioada se formează și biserica bosniacă, formațiune considerată eretică atât de către catolici cât și de ortodocși. Divizarea religioasă și lipsa de atenție a celor două biserici creștine față de acest teritoriu a favorizat islamizarea unei mari părți a populației slave în secolele XV-XVI, ceea ce a fost determinant pentru demografia Bosniei
Demografia Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/303135_a_304464]
-
regi sau profeți) pentru a le da autoritate. Printre aceste apocrife sunt: Pentru Noul Testament apar în sec. al II-lea „Evangheliile apocrife“. Cărțile apocrife, deși interesante prin conținutul lor, sunt totuși interzise de Biserică, unele dintre ele cuprinzând chiar idei eretice sau lucruri ascunse, obscure. Până în secolul al IV-lea nu a existat o graniță sigură, unanim acceptată, între scrierile canonice și cele asa-zise "apocrife". Ca urmare, foarte multe evenimente, personaje sau episoade, precum viața părinților după trup ai lui
Apocrif () [Corola-website/Science/320332_a_321661]
-
până în zilele noastre. Evangheliile apocrife păstrate sunt numeroase, în jur de 30, cu texte fluctuante. Ele sunt atribuite, în general, apostolilor lui Christos sau altor apropiați ai Săi. De fapt, scrierile sunt opera unor medii mai mult sau mai puțin eretice, de multe ori gnostice. Cele mai cunoscute Evanghelii apocrife sunt: În general autorii apocaliptici au încercat să adune și să ordoneze informațiile care circulau în tradiția orală creștina și au dezvoltat aspecte pe care Evangheliile canonice nu le pomeneau deloc
Apocrif () [Corola-website/Science/320332_a_321661]
-
Prejudecata cu care au fost întâmpinați se vede din cuvintele Annei Comnena, fiica împăratului Alexios. Zvonul-scria ea- se răspândise că armatele francilor fără țară se apropiau. (Pe împărat)îl înspăimântau sosirea lor, știindu-le pasiunea de luptători neînfricați, caracterul lor eretic, temperamentul nehotărât, fără a mai vorbi de alte însușiri proprii celților și urmările lor inevitabile, ca de pildă setea după bani, care-i face, se pare, totdeauna gata să încalce jurământul depus, fără scrupul și fără vreun motiv serios. Cum
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
-se nu numai pe puterea sabiei, Alexie i-a atacat pe opoziționiști pe altă cale. Călugărul Euthymios Zigabenos a scris un tratat împotriva bogomililor, cât despre Comnen, acesta a izbutit, printr-o intrigă abilă, să-l dovedească vinovat de afirmații eretice pe "patriarhul" lor, un anume bătrân pe nume Vasile, care a fost ars pe rug prin hotărârea judecății. Spre sfârșitul vieții, Alexie a suferit foarte mult de reumatism, cu greu se ridica din așternut. La curtea sultanului de Iconion erau
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
valori creștine, ca de exemplu în cazul lui Marsilio Ficino sau Pico della Mirandola. Etica se studia independent de teologie, iar în locul autorității Bisericii se aplica logica rațională, ceea ce îi punea pe umaniști în permanent pericol de a fi numiți eretici. Epopeea antică este o poezie lungă, descriptivă, care deseori avea o temă demnă despre acte eroice care erau importante pentru națiune, de exemplu Iliada și Odiseea lui Homer, sau Eneida lui Virgiliu. În epoca Renașterii, epopeile antice au cunoscut un
Literatura Renașterii () [Corola-website/Science/317919_a_319248]
-
marxiști și menționând că ea conține învățăminte și pentru o economie socialistă. Cartea a fost publicată, celebrată în presă ca originală, apoi criticată, autorul înfierat ca revizionist burghezo-cosmopolit, în final retrasă din circulație și din toate bibliotecile din țară ca eretică. În 1959, a fost dat afară din Institutul de Cercetări Economice și pus sub interdicție de a publica în literatura economică. Atunci a început un proces autodidact de recalificare. Avea 37 de ani, și era conștient de riscul de a
Egon Balas () [Corola-website/Science/321339_a_322668]
-
Pe 11 mai, Consiliul de Stat a ordonat arestarea celui responsabil de acest pamflet. A doua zi, colegul lui Marlowe, Thomas Kyd, a fost arestat. Locuința lui Kyd a fost cercetată și s-a găsit un fragment dintr-un opuscul eretic. Kyd a declarat, probabil sub tortură, că acesta îi aparținea lui Marlowe. Cu doi ani înainte ei lucraseră împreună pentru un patron aristocrat, probabil Ferdinando Stanley, Lord Strange, și Kyd a declarat că atunci, pe când împărțeau același atelier, documentul s-
Christopher Marlowe () [Corola-website/Science/308940_a_310269]
-
ul este o sectă creștină eretică dualistă, influențată puternic de maniheism, care face o distincție între Dumnezeul creator al cerului și al pământului și Dumnezeul creator al sufletelor, singurul care merită să fie adorat. Se presupune că numele acestei mișcări a fost luat fie de la apostolul
Paulicianism () [Corola-website/Science/320195_a_321524]
-
era de aceeași părere ca Împăratul Herakleios), al III-lea Conciliu de la Constantinopol l-a pedepsit la 40 de ani după decesul lui cu anatema. În cadrul ședinței din data de 28 martie 682 monoteletismul a fost condamnat ca o convingere eretică. Apoi a mai fost confirmată de diferiți papi, printre care și Leon al II-lea. Anatema de atunci a fost un argument principal împotriva Dogmei Infaibilității papilor (vezi Conciliul Vatican I din 1870).
Papa Honoriu I () [Corola-website/Science/305409_a_306738]
-
întemeiat la rândul său o a șasea lojă, „Zorile”, majoritar românească, la Silistra, și apoi încă una, bulgară, la Ruse, în 1830. Francmasonii și Biserica Ortodoxă au avut până în 1937 relații bune, pe când biserica romano-catolică i-a socotit timp îndelungat eretici și apostați. Ca exemplu, episcopul Dunării de jos și academicianul Mihail Ștefănescu (1823-1892, cunoscut sub pseudonimul de „Melchisedec”) a fost și un însemnat demnitar francmason. În 1821, numeroși au fost românii afiliați la „Eteria” masonică condusă de Alexandru Ipsilanti, descendent
Istoria francmasoneriei în România () [Corola-website/Science/312542_a_313871]
-
lucrează cu duhurile rele, și că tulbură adevărata credință. Ei au încercat să-l oprească din predicare, dar în multe părți cei care au avut câștig de cauză au fost montaniștii. Totuși, în cele din urmă, mișcarea a fost declarată eretică, iar montaniștii au fost excluși din biserici. Condamnarea oficială de către biserică a montanismului s-a întâmplat în timpul papei Zefferin (papă între anii 199 - 217 d.Cr.)
Montanism () [Corola-website/Science/307660_a_308989]
-
influența. Ordinul își pierde din caracterul popular pentru a deveni din ce în ce mai aristrocratic; astfel se împotrivește spiritului în care a fost gândit acesta de către întemeietorul ei. continuă să primescă privilegii din ce în ce mai mari din partea sultanilor care îi considerau un aliat împotriva mișcărilor eretice. Din secolul al XVIII-lea,devine o instituție de stat,însă restângerea treptată a Imperiului,duce la închiderea treptată a centrelor mawlawite din afara Asiei Mici,apoi chiar a celor din preajma Anatoliei. În 1925 centrul se mută de la Konya la Alep
Ordinul Mawlawiya () [Corola-website/Science/329370_a_330699]
-
și pentru că revendicările hotărâte pentru pedeapsa capitală erau de neauzit în istoria anterioară bazată pe conceptul creștin al milei și iertării. Schimbarea s-a produs odată cu venirea Inchiziției în 1184. Sectele catarilor și valdezienilor erau o țintă comună, dar acești „eretici” nu erau persecutați numai pentru presupusul satanism dar și pentru că erau acuzați din ce în ce mai mult de curvie și sodomie. În 1307, printre acuzațiile cele mai mari din Judecata Cavalerilor Templieri se afla și sodomia. Unele dintre acuzații erau direct intentate împotriva
Sodomie () [Corola-website/Science/305568_a_306897]
-
cauză, a fost acuzat înaintea Papei Dionisiu, care a convocat un Sinod care să discute asupra problemei ivite. Papa a publicat apoi (atât în numele său cât și al conciliului) o importantă scrisoare doctrinară în care, mai întâi era condamnată doctrina eretică (greșită) a lui Sabelius, apoi erau refuzate părerile false ale acelora care - asemeni marcioniților - separau Preasfânta Treime în trei ființe complet distincte, sau care considerau pe Fiul lui Dumnezeu doar ca pe o creatură, aceasta în timp ce Sfintele scripturi îl declarau
Papa Dionisiu () [Corola-website/Science/305388_a_306717]
-
opiniile, sau și-au stăvilit entuziasmul . Ceea ce Newton ținea secret, Whiston striga în gura mare”. Așadar, cei doi oameni erau caractere opuse. Astfel William Whiston și-a exprimat dezacordul față de Biserica Anglicană în ce privește învățăturile Bibliei. Drept urmare, el a fost declarat eretic. Atitudinea sa i-a adus, astfel, batjocuri, dar și respect. William Whiston a fost un strălucit coleg al lui Sir Isaac Newton la Universitatea Cambridge. Dacă veți consulta ediția în engleză a scrierilor istoricului evreu Flavius Josephus, din secolul I
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
nevoie de intervenția legatului papal și ulterior de cea a Papei pentru aplanarea conflictului. Siger s-a retras la Liège. În 1277 a avut loc o condamnare a aristotelismului, de către Episcopul Parisului, printr-un act ce cuprindea 219 teze considerate eretice. Actul conținea și trimiteri la adresa lui Siger din Brabant și Boethius din Dacia. Siger a fost convocat să răspundă în fața unor acuze de erezie. Ulterior, Siger și Boethius din Dacia au plecat în Italia, unde au murit în condiții mizere. Siger
Siger din Brabant () [Corola-website/Science/305545_a_306874]
-
sau instituții de învățământ superior găzduite de o moschee, unde se predă teologia islamică, dar și alte materii. Ele există în toate țările musulmane, dar și în unele nemusulmane europene datorită influenței exercitate de otomani. Pentru a combate anumite secte eretice și a-și consolida puterea în fața acestora, selgiucizii au acordat o foarte mare atenție propagării culturii musulmane sunnite. În marile orașe își aveau sediul un număr mare de medrese, unde veneau tineri din toată țara, dar și din alte țări
Medresă () [Corola-website/Science/331926_a_333255]
-
cunoscută sub numele de Baia de sânge de la Stockholm. Fratele Christinei, Erik Nilsson, Lord de Tullgarn, a fost executat prin decapitare, ca mulți alți nobili suedezi influenți. Rămășițele soțului Christinei au fost exhumate și arse în public pe rug ca eretic. Gyllenstierna a fost declarată trădătoare și rebelă, și, ca atare, regele Christian a chemat-o și i-a cerut public să aleagă: ce preferă, să fie arsă pe rug sau îngropată de vie? Confruntată cu această alegere, i-a fost
Christina Gyllenstierna () [Corola-website/Science/332978_a_334307]
-
părăsirea incintei pe timpul nopții, chiar dacă pe timpul zilei erau lăsați să presteze activitaățile economico-financiare disprețuite de creștini, într-un timp în care politică este influențată puternic de dogme religioase, tradusă în termeni morali, ai gustului și dezgustului, purității și impurității (evreii eretici posibili purtători de sifilis, portretizați că necurați și totodată senzuali și corupători prin obiceiurile lor), politica foarte asemănătoare cu delegarea unui spațiu convenabil pentru romii indezirabili și „mizeri” de la Pată Rât, așa cum apar în multe comentarii anonime în media locală
Antropologie performativă. Cazul ghetoului Pata Rât (partea I) () [Corola-website/Science/295677_a_297006]
-
un elev de Johannes Rhodius (Hinne Rode), director al Scoalii St Jerome din Utrecht. Rode a fost un proponent al Sacrament arianismului, si in 1520 tatăl său l-a chemat înapoi la Woerden, probabil îngrijorat din cauza acestor puncte de vedere eretice. Jan s-a mutat la Leuven, iar în 1522 și-a finalizat educația acolo. El a revenit la Woerden, a fost hirotonit că preot în Utrecht, si a ajutat tatăl că gropar și diacon. Jan a început să se răspândească
Woerden () [Corola-website/Science/315821_a_317150]
-
a mutat la Leuven, iar în 1522 și-a finalizat educația acolo. El a revenit la Woerden, a fost hirotonit că preot în Utrecht, si a ajutat tatăl că gropar și diacon. Jan a început să se răspândească opiniile sale eretice și, în mai 1523, el și un alt preot au fost arestați de către administratorul castelului. După o scurtă perioadă au fost eliberați, si se considera că cei doi au călătorit la Wittenberg, dar nu există nici o dovadă că s-au
Woerden () [Corola-website/Science/315821_a_317150]
-
Școlii din Atena este datata aproximativ prin 515 e.n., ca succesor al lui Zenodot. Dar carieră să de Diadoh al Academiei va fi de scurtă durată. Împăratul Iustinian interzice prin decret, în 529 e.n., învățământul filozofiei non-creștine, mai cu seamă ""ereticilor"", evreilor și ""celor bolnavi de nebunia elenilor nepioși"" . În 532 e.n. Iustinian confiscă toate bunurile neoplatonicienilor. La vârsta de 67 de ani, conform cronologiei stabilite de Asmus și Westerink, Damascius este așadar constrâns la exil. Va fi primit, împreună cu alți
Damascius () [Corola-website/Science/311407_a_312736]