1,134 matches
-
Răsărit și cu împăratul bizantin. Vitalian era de părere că o stare conflictuală nu-i ar fi de folos nimănui, așa că a încercat să restabilească relații mai prietenești între apus și răsărit. Însă, tocmai in timpul lui Vitalian, monotelismul - considerat eretic de către Roma - se răspândise în Bizanț până la cele mai înalte niveluri ale societății (împăratul Constans al II-lea, Patriarhul Petros și alții). Cu toate că n-au fost rezolvate conflictele cu caracter dogmatic, Vitalian a reușit prin mai multe scrisori să creeze
Papa Vitalian () [Corola-website/Science/305410_a_306739]
-
ereditară sau electivă. Sigismund, un catolic convins, a primit fără nicio problemă sprijinul Papei Martin al V-lea, care a emis o bulă papală pe 17 martie 1420, prin care proclama organizarea unei cruciade "pentru distrugerea wycliffiților, husiților și altor eretici din Boemia". Sigismund, însoțit de mai mulți prinți germani, în fruntea unei armate cruciate, a sosit în fața Pragăi pe 30 iunie. Cruciații veneau din toate țările Europei, mulți dintre ei fiind doar aventurieri atrași de perspectiva jafurilor. S-a început
Războaiele Husite () [Corola-website/Science/306674_a_308003]
-
al "Scrierilor" lui Miron Radu Paraschivescu lasă cale liberă pentru "Laude și alte poeme" (1959) în care «nu mai găsim nici retorica whitmaniană din primele poeme, nici lirismul sentimental din "Cântice"»; «versul se clasicizează, anecdota și morala pătrund în poem»; «ereticul Miron Radu Paraschivescu străbate și el, fără revoltă, deșerturile literaturii sfătoase, „înaripate“ (cum o numește critica momentului), scriind, pe teme curente, poeme didactice și reflexive, fără originalitate» (SSra, I 24), după cum certifică Eugen Simion. Dar printre textele ce se constituie
Miron Radu Paraschivescu () [Corola-website/Science/305876_a_307205]
-
provine, explică însuși scriitorul, din "Argesis" - vechiul nume al Argeșului. Ovid S. Crohmălniceanu propunea în studiul consacrat operei poetului din "Istoria literaturii române între cele două războaie mondiale" o altă explicație, pseudonimul ar proveni din unirea numelor a doi celebri eretici, Arie și Geza. Arghezi este unul dintre autorii canonici din literatura română. S-a născut pe data de 21 mai 1880 la București, în strada Țărani nr. 46, numele său fiind Ion Nae Theodorescu. Este fiul lui Nae Theodorescu și
Tudor Arghezi () [Corola-website/Science/297548_a_298877]
-
au fost legați printr-o strânsă prietenie, cum reiese din mărturisirea fiicei lui Demetrius, artista și nuvelista Lucia Demetrius. În romanele sale, poetul a mărturisit că nu era foarte atras de cariera de călugar, căci autorul ciclului Psalmilor era un eretic și nu un spirit mistic. A recurs la acest refugiu mai mult din comoditate, unul din unchii săi fiind un înalt ierarh al Bisericii Ortodoxe Române. În romanul Cimitirul Buna Vestire a parodiat cu sarcasm lumea monahală. În 1905 a
Tudor Arghezi () [Corola-website/Science/297548_a_298877]
-
cel Mare, Grigorie de Nazianz, Grigorie de Nissa etc. Să ne oprim doar asupra operei câtorva. Origene a fost, și el, un mare erudit, cunoscător profund al dialecticii, geometriei, astronomiei, matematicilor, eticii. În 553 Consiliul ecumenic l-a condamnat ca eretic (murise în 254 sau 255 în urma torturii, pe când era în închisoare). Aproape toți comentatorii operei sale sunt de părere că opera lui Origene este prima mare doctrină filosofică a creștinismului. El a deosebit între doctrina principală și cea accesorie a
Patristică () [Corola-website/Science/304887_a_306216]
-
a face bine decât de a purta ură unui adversar. În anul 238 a mers în "Cezareea Capadochiei", pentru a-l vizita pe Firmilian, iar în 244 a mers în Arabia pentru a-l converti pe Berilus de Lostra, un eretic modalist. În timpul persecuției anticreștine (250 - 251) dezlănțuite de împăratul Decius, a fost aruncat în închisoare, în lanțuri, fiind torturat pentru credință, ca urmare a refuzului de a aduce sacrificii zeilor imperiali. A murit, la Tyr, în Fenicia, în anul 254
Origene () [Corola-website/Science/302163_a_303492]
-
confuze și a considerării ideii că Origene ar fi instituit o ierarhie de tip plotinian în trinitate, idee susținută și de faptul că, după părerea lui Origene, Tatăl reprezintă principiul ("arche"), originea sau cauza ("aitios") și sursa trinității. Au existat eretici ai vremii care și-au argumentat pozițiile prin autoritatea lui Origene, cărora Sfântul Vasile cel Mare și Sf. Grigore de Nazianz le-au răspuns că Origene fusese înțeles incorect. S-a putut susține, astfel, că Triada plotiniană "Unu - Intelect - Suflet
Origene () [Corola-website/Science/302163_a_303492]
-
și s-au convertit la romano-catolicism. În secolul al-III-lea, francii au migrat în Galia (Franța de azi), iar în anul 498 sub regele Clovis au adoptat creștinismul. Francii au devenit protectorii Bisericii Romane și s-au angajat în lupta împotriva ereticilor arieni și a păgânilor. Alemanii și ceilalți germanici din Europa Centrală au adoptat creștinismul între secolele VII-VIII, în urma eforturilor Sfântului Bonifaciu și a cuceririlor lui Carol cel Mare, împăratul francilor. Creștinarea anglo-saxonilor a început în anul 597, odată cu venirea Sfântului
Creștinarea popoarelor germanice () [Corola-website/Science/330420_a_331749]
-
cruci de consacrare, aparținătoare decorului provizoriu al bisericii, o ipoteză ar fi aceea ca acest strat a fost sfințit, la un moment dat, de un episcop catolic, fapt petrecut cândva în vremea regilor angevini, sub care măsurile de constrângere a „ereticilor” ortodocși au devenit din ce in ce mai aspre. Dacă părerile istoricilor privitoare la apartenența confesională inițială a bisericii nu concordă, după anul 1447 lucrurile sunt limpezi, căci, din acel moment, destinul edificiului s-a legat îndeaproape de cel al familiei Cândea din Râu
Biserica cnezilor Cândea din Sântămăria-Orlea () [Corola-website/Science/322479_a_323808]
-
veste a ajuns la Nasimi care, s-a grăbit la locul execuției și a mărturisit că ideile sunt ale lui. Poetul moare astfel torturat. În izvorul arab ""Kunuz-uz-zahab"", despre execuția lui Nasimi în orașul Aleppo din anul 1417, se spune: ""Ereticul Ali Nasimi a fost executat în timpul lui Iașbek. În vremurile acestea la "Dar-ul-adle"" ("Palatul justiții") "cu prezența șeicului nostru Ibn Hatib an-Nasiri, naibul" (reprezentantul) "cadiului șeicul, Izzuddin Șamsuddin ibn Aminuddovle, cadiului suprem Fathuddin al-Maliki și cadiul suprem Șihabuddin al-Hanbali se
Nasimi () [Corola-website/Science/309216_a_310545]
-
1736-1739, culminând cu moartea împăratului în 1740, au stopat pe moment transmigrația, care s-a întețit însă sub domnia împărătesei Maria Terezia. Au urmat două valuri mari, 1752 - 1757 și 1773 - 1776, când au fost "transmigrați" (deportați) alți 3000 de "eretici" din Lande ob der Enns din Kärnten și Steiermark. În anii '50 au fost deportați în special locuitori din Austria Superioară (Oberösterreich), din regiunile "Gmunden", "Laakirchen" și "Vöcklabruck", pentru ca în anii '70 să mai fie deportați 188 de locuitori din
Landler () [Corola-website/Science/304636_a_305965]
-
și Editură Adriada Francis, H.T. - „"Vânătoare de noapte"” - Editură Recif Frontenac, Y. - „"Orgi ale tăcerii" - "Nunți în tenebre"” - Editură Cantemir Gibson, W. - „"Lumină virtuală"” - Editură Nemira Greenberg, M.H. „"Prietenii Fundației"” - Editură Nemira Haldeman, J. - „"Conexiunea Psi"” - Editură Teora Herbert, F. - „"Ereticii Dunei"” - Editură Nemira Herbert, F. și Ransom, B. - „"Pandora - Incidentul Iisus"” - Editură Nemira Herbert, F. și Ransom, B. - „"Efectul Lazăr"” - Editură Nemira Herbert, F. și Ransom, B. - „"Incidentul Iisus"” - EdituraNemira Le’Guin, U.K. - „"Deposedații"” - Editură Nemira Kurtz, K. - „"Noaptea
Lista cărților științifico-fantastice publicate în România după 1989 () [Corola-website/Science/327439_a_328768]
-
modalitățile și timpurile de intervenție nu doar în plan doctrinar, dar și în celelalte sectoare, cum ar fi de ex.: cel liturgic (în consecvență cu interpretările teologice ale pătimirilor Domnului determinată data Paștelor); cel dogmatic (privind valabilitatea botezului administrat de eretici). Autoritatea unor astfel de rezoluții găseau o referință în textul din Matei 16,18-19: «Și eu îți zic: Tu ești Petru și pe această piatră voi zidi Biserica mea și porțile infernului nu o vor birui. Ție-ți voi da
Papă () [Corola-website/Science/296846_a_298175]
-
prin minele și văile din apropiere. Jacob se dezvăluie a fi liderul grupării Remnant, descendenți ai Profetului Constantinopolului. Pe măsură ce Lara îi ajută pe aceștia, ea ajunge să afle mai multe despre Profet și orașul pierdut Kitezh. După ce a fost declarat eretic de Trinity și dat în urmărire, Profetul și apostolii săi s-au restabilit în Rusia, unde au construit orașul Kitezh. Cu toate acestea, ațâțați de agenții Trinity, armata mongoleză condusă de Ginghis Han a atacat orașul, iar Profetul a fost
Rise of the Tomb Raider () [Corola-website/Science/334757_a_336086]
-
s-au stabilit în acea zonă, jurând să păstreze secretul orașului. Jacob o avertizează că, cu toate că Sursa Divină există, nu este ceea ce ea se așteaptă să fie. Oamenii lui Konstantin au atacat în rânduri repetate gruparea Remnant, clasificându-i ca eretici și spunând că masacrul este din voia lui Dumnezeu. Cu toate acestea, Lara descoperă că Ana este pe moarte și că l-a manipulat pe fratele său pentru a găsi Sursa Divină, pentru a se salva. Jacob și Lara decid
Rise of the Tomb Raider () [Corola-website/Science/334757_a_336086]
-
umaniștii, care la început credeau că este o simplă ceartă între călugări, au trecut de partea lui Luther. Nu au lipsit excesele și mulți învățați au început să privească cu ochi critici și alte realități din Biserica Apusului. Denunțat ca eretic, Luther s-a adresat națiunii germane, în anul 1520, prin trei scrieri-program, din cele 30 câte a scris în acel an. Prima: Către nobilimea creștină de națiune germană despre îndreptarea stării creștine, tipărită în august 1520, susținea că dacă papalitatea
Luteranism () [Corola-website/Science/299840_a_301169]
-
transmutației. În secolul al XIV-lea, alchimia înregistrează un recul datorat edictului Papei Ioan al XXII-lea, care interzicea practicile alchimiste, ceea ce a descurajat alchimiștii ce aparțineau de biserică. De asemenea Inchiziția urmărea și persecuta alchimiștii, considerându-i vrăjitori și eretici. Nicholas Flamel (1330-1419) menține aprinsă flacăra alchimiei: În perioada "Cinquecento", disciplinele științifice erau greu de delimitat. Interferență exista și între științe și reflexia speculativă, dar și magica astrologică de altfel. Magia, medicina, alchimia, științele naturale, astronomia, astrologia formau un fel
Alchimie () [Corola-website/Science/310969_a_312298]
-
El predică nu numai în biserica mare și frumoasă, zidită de Constantin, sau în biserica cea veche, ci în toate bisericile din Antiohia și din împrejurimi. În timpul celor 12 ani de preoție la Antiohia, Sf. Ioan i-a combătut pe eretici, îndeosebi pe anomei și pe iudeo-creștini și s-a străduit pentru formarea morală a credincioșilor săi. La moartea patriarhului Nectarie al Constantinopolului, în 397, Sf. Ioan a fost numit patriarh al Capitalei prin influența lui Eutropiu, ministru atotputernic pe lângă slabul
Ioan Gură de Aur () [Corola-website/Science/302162_a_303491]
-
astfel procesul putând dura timp îndelungat, sfârșitul procesului se termina cu o sentință în care acuzatul putea fi numai nevinovat sau vinovat cu recunoașterea vinii. O formă specială a inchiziției era cea a bisericii catolice, care se ocupa cu procesele ereticilor din Evul Mediu ("inquisitio haereticorum" respectiv " inquisitio haereticae pravitatis"), cu înlăturarea și combaterea altor învățături care nu corespundeau intereselor și ideilor bisericii romano-catolice și care erau condamnate ca idei eretice. La început aceste procese erau prezidate de clerul înalt, ca
Inchiziție () [Corola-website/Science/308357_a_309686]
-
Instituția veche de la Roma, ca organ al Vaticanului, a fost denumită în anul 1908 "Sacra congregatio Romanae et universalis Inquisitionis seu Sancti Officii" sau pe scurt "Sanctum Officium". În timpurile vechi ale creștinismului numai episcopii puteau să ia măsuri contra ereticilor. În perioada următoare când creștinismul devine religie de stat, cei care propovăduiau învățături străine, neacceptate de creștinism, au fost urmăriți și condamnați ca eretici. După edictul dat în anul 380 de împăratul roman Teodosiu I (Theodosius cel Mare (347-395), primul
Inchiziție () [Corola-website/Science/308357_a_309686]
-
adepții acestei religii fiind urmăriți ca eretici. Transformarea inchiziției într-o instituție se va petrece prin secolul XIII, folosindu-se interpretări din biblie cu citate vechi, cel mai des citat fiind teologul antic Augustin de Hipona (354-430) care susținea că ereticii numai cu forța pot fi aduși pe calea cea bună spre biserică. Au avut loc în această perioadă diferite condamnări ale ereziilor, ca de exemplu excomunicarea și lăsarea sufletului păcătos în seama diavolului, (în noul testament). Alt pretext de condamnare
Inchiziție () [Corola-website/Science/308357_a_309686]
-
quibus digni sunt exerceri” - „noi vrem ca să-i corectăm, să-i avem îndreptați și nu omorâți, noi dorim izbânda educației creștine și nu moartea lor meritată” sau afirmația lui „Johannes Chrysostomos” (Ioan Gură de Aur) „Condamnarea la moarte a unui eretic este o greșeală ireparabilă” această părere este împărtășită și de Ambrosius din Milano și Martin din Tours. În Evul Mediu a luat naștere, în paralel la Roma și în partea centrală a Franței, o biserică cu caracter organizat. Chiar după
Inchiziție () [Corola-website/Science/308357_a_309686]
-
Leul) se oferă în anul 1147 să întreprindă o cruciadă contra slavilor de Elba, creștinați parțial. De asemenea, până în 1150 are loc botezarea forțată a evreilor, care a fost ulterior interzisă prin „Decretum Gratiani”. Prigonirea și executarea la moarte a ereticilor, de către autoritățile feudale a existat deja în Franța, Germania și Italia cu secole în urmă. Procesul "ad-hoc" al unui eretic fiind urmarea unei declarații a unui martor. În anul 1184 a fost alcătuită o comisie pentru cercetarea cazurilor de erezie
Inchiziție () [Corola-website/Science/308357_a_309686]
-
are loc botezarea forțată a evreilor, care a fost ulterior interzisă prin „Decretum Gratiani”. Prigonirea și executarea la moarte a ereticilor, de către autoritățile feudale a existat deja în Franța, Germania și Italia cu secole în urmă. Procesul "ad-hoc" al unui eretic fiind urmarea unei declarații a unui martor. În anul 1184 a fost alcătuită o comisie pentru cercetarea cazurilor de erezie, aceasta fiind o reacție a mișcării religioase a katharilor (curaților, între sec. XI-XIV, pornită din sudul Franței), împotriva cărora s-
Inchiziție () [Corola-website/Science/308357_a_309686]