585 matches
-
toate iluziile. Astfel, masele îl pot împodobi cu cîte și ce calități doresc. A stîrni apetitul pentru enigmă, a menține curiozitatea mereu trează în privința propriilor vreri, iată două obligați ale conducătorului, mai ales în momentele decisive. Charles de Gaulle le erijează în principii: "Prestigiul nu poate exista fără mister, căci oamenii nu se supun celor pe care îi cunosc prea bine"209. Sau, mai vulgar spus: pentru valeți nu există oameni celebri. Vălul de mister care ascunde liderul este întotdeauna împodobit
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
simbolic al Puterii comuniste și ceaușiste). La fel de importantă a fost „tele-revoluția”, care a început să fie difuzată pe singurul post de televiziune aflat la dispoziția românilor, recepționat în toată țara, dar și în străinătate. Și, desigur, constituirea Frontului Salvării Naționale, erijat în singurul organism democratic de tranziție, capabil (după cum susținea) să tuteleze proaspăta Românie eliberată de regimul Ceaușescu. Organismul părea credibil cel puțin prin platforma democratică pe care a formulat-o (comunicatul către țară al FSN din 22 decembrie a constituit
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
infiltrează ca reprezentant al noii Puteri, anunțând hotărârea din balconul Comitetului Central (grupul Iliescu nu este nici aplaudat, nici respins, dar, lucru esențial, este filmat, iar discursul membrilor noului organism politic este transmis în direct - spre deosebire de celelalte grupuri care se erijaseră în virtuale noi organisme de putere, dar care nu fuseseră filmate). Grupul Iliescu se retrage apoi într-o încăpere păzită, pregătind prima listă a Frontului Salvării Naționale, pigmentată cu tot felul de ingrediente (disidenți, ofițeri de carieră, apparatciki, revoluționari), spre
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
opinie predominant sau majoritar. În fine, o eroare frecventă - și cultivată uneori deliberat în scopuri propagandistice și comerciale - este aceea în care se conferă unor persoane statutul de reprezentanți ai opiniei publice. Editorialiști, jurnaliști, oameni politici sau alte personalități se erijează, nu de puține ori, în purtători de cuvânt ai maselor, ai poporului sau ai unor largi pături sociale și vorbesc în numele opiniei publice, fără să dispună de o radiografie concretă a ei, ci doar pe bază de impresii (și, bineînțeles
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
redând totodată logicilor clasării și rupturii o nouă forță de solidificare. Perspectiva de totalizare a antropologiei ceea ce constituie totodată originalitatea și aportul ei esențial este convocată aici în orientarea ei proprie de descoperire a articulărilor de date, fapte și concepții erijate în domenii de interes separate și specifice de către celelalte discipline ale științelor sociale. Această orientare epistemologică vizează să dizolve în mod tendențial autonomia categoriilor economicului. Să luăm așadar ca exemplu o ipoteză a economiștilor, care ajung să considere că în
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
ca o reflectare a importanței conferite circulației banilor, pe de o parte, și stăpânirii tehnicii, pe de altă parte. Atât una, cât și cealaltă se prezintă, desigur, ca punctele nevralgice ale funcționării producției capitaliste, însă ele nu sunt mai puțin erijate în atribute ale dominației străine, ba chiar dimpotrivă. Aproprierea lor de către fracțiunile sociale superioare africane ivoriene sau alogene concentrează mizele sociale esențiale care, atât în întreprindere, cât și în câmpul politic global, încadrează modurile de instaurare a autorității și de
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
teoretic, antropologia furnizează materiale pentru relativizarea imaginilor muncii și hegemonia ei în Occident în secolele XIX și XX pornind atât de la configurațiile economice, cât și de la cele simbolice și statutare. Dacă congruența "muncă statut identitate subzistență" nu poate fi așadar erijată în model universal, luarea în considerare a singularității nu ar putea servi ca suport de legitimare pentru expulzarea din munca protejată și din salariat a unor fracțiuni din ce în ce mai importante ale populației. În fața realităților actuale ale întreprinderii și ale muncii ale
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
démocratie locale. Représentations, participations et espace public, PUF, Paris, 1999; C. Neveu (coord.), Espace public et engagement politique, L'Harmattan, Paris, 1999. 119 A se vedea lucrările lui Catherine Neveu. 120 B. Badie, 1999, op. cit. 121 Figura lui José Bové, erijat în erou al luptei antimondializare după ce a devastat un restaurant McDonald's pentru a protesta împotriva penalizării vamale a brânzeturilor de către Statele Unite și despre care unul din tovarășii de luptă spune că e "cel mai bun promotor al brânzei Roquefort
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
somn și-și Întărea voința Înghițind lucruri dezgustătoare; iubirea Îi relevă „misterul totalității”. În alte situații, el face paralele Între teoriile fizicii moderne și diverse experiențe mistice etc. În artistică a lui Eliade, hermeneutica Își păstrează acest caracter existențial, fiind erijată, după cum aprecia I.P. Culianu, În tehnică principală de subzistență și de eliberare” (/256). „Hermeneutica În sine e salvatoare, nu sensul descifrat care e, sau poate fi, fără noimă” (/282). „Singurul sens al existenței e de a-i găsi un sens
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
colective în ceea ce privește viitorul. Astfel, patrimoniul apare structural dependent de măsura în care națiunea protectoare este conștientă de el, pentru a descoperi și aprecia în el marca propriei măreții istorice și a alegerilor responsabile care o leagă de ea [...]. Statul se erijează în moștenitor legitim al șirului de generații care au constituit națiunea, luând în posesie bunurile culturale considerate reprezentative și transformându-le în vectori ai unității naționale. Acest demers implică o veritabilă deturnare a sensului și un fel de captare oficială
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
de drepturi. Sunt însă și momente în care cei doi scriitori devin, am putea crede, tributari epocii în care trăiesc, și adoptă orientarea misogină, ridiculizând sau ironizând fin încercarea femeii de a dobândi un nou statut social, de a se erija într-un egal al bărbatului. Însă această ezitare, o pendulare aproape firească între două atitudini contrare, nu umbrește imaginea de protofeminiști pe care și-au creat-o prin accentuarea valorii personajului feminin în universurile lor diegetice. Lucrarea de față a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
În cel de-al patrulea capitol am insistat pe un aspect ce subliniază din nou nevoia de emancipare a femeii: accesul ei la educație. Considerăm că Giovanni Boccaccio și Geoffrey Chaucer sunt printre primii scriitori care insistă asupra acestui aspect, erijându-se nu doar în apărători ai principiului feminin, ci și în veritabili pedagogi, preocupați direct și sincer de nevoia unei instrucții feminine. Ultimul capitol, cel mai amplu de altfel, debutează printr-o privire panoramică asupra universurilor diegetice ale celor doi
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
personaj, spre agentul care declanșează evenimentele 113. 113 Herta Perez, Ipostaze ale personajului în roman, Iași, Editura Junimea, 1979, p. IX. 48 IV. Educația personajelor feminine IV. 1. Doi medievali preocupați de instruirea femeii Giovanni Boccaccio și Geoffrey Chaucer se erijează în apărători ai femeii pe care o consideră nedreptățită de societatea medievală intransigentă, masculină. Sunt, în pofida epocii în care scriu, primii feminiști în adevăratul sens al cuvântului: încearcă să-i ofere femeii un loc al ei, îi atribuie o scriitură
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
sau o salvare de la superiorii ei. Dimpotrivă, devine familiară cu argumentele clericilor și încearcă să li se opună, respingând imaginea defavorabilă prin care erau portretizate femeile, văzând-o ca pe un produs al unor bărbați bătrâni și lipsiți de virilitate, erijați în voci impersonale ale unei autorități eclesiastice, pe care ea, cu dezinvoltură, îi acuză de viciu.324 Reproduce în vorbirea ei aceste blamări misogine asupra sexului slab și astfel oferă o parodie spirituală, expresivă, care subminează autoritatea numelor pe care
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
de drepturi. Sunt însă și momente în care cei doi scriitori devin, am putea crede, tributari epocii în care trăiesc, și adoptă orientarea misogină, ridiculizând sau ironizând fin încercarea femeii de a dobândi un nou statut social, de a se erija într-un egal al bărbatului. Însă această ezitare, o pendulare aproape firească între două atitudini contrare, nu umbrește imaginea de protofeminiști pe care și-au creat-o prin accentuarea valorii personajului feminin în universurile lor diegetice. Lucrarea de față a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
În cel de-al patrulea capitol am insistat pe un aspect ce subliniază din nou nevoia de emancipare a femeii: accesul ei la educație. Considerăm că Giovanni Boccaccio și Geoffrey Chaucer sunt printre primii scriitori care insistă asupra acestui aspect, erijându-se nu doar în apărători ai principiului feminin, ci și în veritabili pedagogi, preocupați direct și sincer de nevoia unei instrucții feminine. Ultimul capitol, cel mai amplu de altfel, debutează printr-o privire panoramică asupra universurilor diegetice ale celor doi
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
personaj, spre agentul care declanșează evenimentele 113. 113 Herta Perez, Ipostaze ale personajului în roman, Iași, Editura Junimea, 1979, p. IX. 48 IV. Educația personajelor feminine IV. 1. Doi medievali preocupați de instruirea femeii Giovanni Boccaccio și Geoffrey Chaucer se erijează în apărători ai femeii pe care o consideră nedreptățită de societatea medievală intransigentă, masculină. Sunt, în pofida epocii în care scriu, primii feminiști în adevăratul sens al cuvântului: încearcă să-i ofere femeii un loc al ei, îi atribuie o scriitură
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
sau o salvare de la superiorii ei. Dimpotrivă, devine familiară cu argumentele clericilor și încearcă să li se opună, respingând imaginea defavorabilă prin care erau portretizate femeile, văzând-o ca pe un produs al unor bărbați bătrâni și lipsiți de virilitate, erijați în voci impersonale ale unei autorități eclesiastice, pe care ea, cu dezinvoltură, îi acuză de viciu.324 Reproduce în vorbirea ei aceste blamări misogine asupra sexului slab și astfel oferă o parodie spirituală, expresivă, care subminează autoritatea numelor pe care
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
a făcut asta o perioadă scurtă de timp, ci În mod constant. Era o metodă bună pentru ca oamenii să se gândească la altceva decât la situația lor reală”. Atunci când Națiunea, Rasa, Partidul, Biserica, Binele comun, privite În mod abstract, se erijează În valori supreme, se ascund În spatele unor majuscule menite să intimideze, distrug În cele din urmă cetățeanul. Societățile Își pot propune scopuri contradictorii. Regimul sovietic a Încercat ca, În economie, etatizarea să devină compatibilă cu eficiența. Nu a fost posibil
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
fapt de a exprima opinii și a lua atitudini în anumite momente sensibile. Nu poți trăi în afara politicului, indiferent de natura preocupărilor tale profesionale, pentru că nu-ți este indiferentă viața. De aceea, nu mă exclud din chestiune și nu mă erijez într-un judecător infailibil: mă simt și eu îmbibat de „scoriile”, de toxinele acestui loc, și îmi asum responsabilitatea pentru „mersul șontâcăit”, postsovietic, al comunității mele. Poate că aș fi reușit să fac mai multe și mai bine, poate că
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
conștiință ale intelectualilor și, implicit, ale întregii societăți. Deficitul editorial la acest capitol are la noi o relevanță tristă și dezonorant edificatoare privind curajul scriitorului basarabean în epoca sovietică, chiar dacă acesta, scriitorul, căzut parcă într-un interminabil vis amnezic, se erijează deseori în martir sângerând, disident zgomotos sau opozant subtil și rafinat în lupta cu minciuna oficializată. Este pusă astfel în circulație o impresionantă mitologie a disidenței scriitoricești, care, din păcate, nu poate fi regăsită și probată în nici o pagină scrisă
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
hipo- și hipertextului. Din prisma actualității cel puțin, Antichitatea greco-latină pare dominată de un paradox: corpusurile teoretice care conțin evidente încercări de definire, note sumare sau excursuri enumerative cu privire la parodie fac referire, în suficient de multe cazuri încât să se erijeze într-o cvasi-regulă, fie la opere astăzi în întregime sau parțial pierdute, fie la autori despre care documentaristica literară nu comunică prea multe. Dispariția, de-a lungul timpului, a celor dintâi parodii menționate de Aristotel în Poetica, care nu au
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
ar fi cine s-ar apuca să amestece toate soiurile acestea de versuri, ca Hairemon"103. Acel nelalocul lui atât de condamnat de Aristotel, care desemna de fapt spargerea ordinii instituite, de-clișeizarea, a provocat aprige dispute atunci când s-a erijat în modalitatea capitală de compoziție a unor scrieri precum Apokolokyntosis, în care Seneca îi alătură metrului eroic, epopeic, substanța unei ridiculizări semantice fără precedent. Iată confirmate aici spusele de mai târziu ale abatelui Sallier, care sesizase că fiecare epopee conține
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
limbajul. Privind lucrurile la adevărata lor amploare, ne vedem nevoiți să concluzionăm că descoperirea acelei contre-partie comico-parodice a fiecărui tip de discurs în parte și, la un macronivel, a înseși formulei epice în al cărei reprezentant Lucius Annaeus Seneca se erijează cu brio face parte din modul roman de înțelegere a lumii, prin prisma căruia "tot ce era serios trebuia să aibă și avea dublura sa comico-parodică. Așa cum în Saturnalii măscăriciul îl dubla pe rege, sclavul pe stăpân, tot așa în
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
a cărei apariție fusese posibilă mulțumită farmecelor vrăjitorului Merlin, aflat la mare preț în literatura cavalerească, cel puțin în privința motivației unei largi sfere de fenomene miraculoase. De fapt, introducerea acestei instanțe cu puteri magice juca aici rolul de a o erija într-o continuare a romanelor cavalerești din ciclul breton, care se bucuraseră, în secolul al XII-lea, de autoritatea lui Chrétien de Troyes și își păstraseră avantajul de a fi citite cu interes și în versiunile în proză; prin urmare
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]