1,410 matches
-
sat, analfabete, pasaje erotice din O mie și una de nopți. Cartea este revendicată de pe pozițiile recuperării unei tradiții culturale care se sustrage canonului bunei soții, dar care îi evocă libertăți și dreptul de a dispune de propriul ei corp. Erosul informat cultural este încă un pas în desprinderea de cratiță a femeii arabe, în plus, seminarizarea pe care o pune în scenă Radu Mihăileanu are în vedere accesul la cultură, la educație a celor defavorizați în societatea tradițională arabă, și
Revoluția arabă în fustă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4612_a_5937]
-
decît restul oamenilor”, autorul își cultivă solitudinea cu o conștiință a incapacității organice de socializare: „Nu pot înlocui pe nimeni oricît de aspră ar fi substanța / din care e făcut”. Dat fiind cercul acestei singurătăți (singularizări) în care se include, erosul unei astfel de naturi creatoare e dificil. Femeia atentează stilistic la condiția artistului axat pe o superbie a căderii, nemaidispus a crede „ca altădată că totul e sus”, că viața ar fi „pe culmi”. Are loc o denivelare a imaginarului
Din stirpea damnaților by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5798_a_7123]
-
nivelul senzorilor care pot inspira metafora. Nefăcînd loc semnificativ conceptului, speculației, poetul se confruntă cu materialitățile precum cu o pastă îndărătnică în natura ei amorfă, spre a obține răsfrîngerea lor în imaginar, antrenarea lor în fluxul abundentei d-sale plăsmuiri. Erosul constituie, în volumul pe care-l avem acum în vedere, un motiv privilegiat, slujit de maniera autorului de a se sprijini pe văz, pe auz, pe pipăit, id est pe o receptare a concreteții tangentă la senzualitate: „Ea venea și
Valențe etnice by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5579_a_6904]
-
în relația poet-critici se revarsă, ca într-un D’ale carnavalului al vieții literare, și rizibile comentarii extatic-bombastice, referitoare la poezia lui Mircea Dinescu: „Când organicul se lichefiază sau se preschimbă într-un sunet strident, hașurând imagistica extincției, când nici măcar erosul (întotdeauna nebulos) nu poate învinge timpul, poetul stă față în față cu cele două ipostaze ale realității. Complementaritatea pare să nu (mai) fie posibilă, oscilațiile și-au pierdut și ele cadența, spațiul se îngustează până când recuzita încape într-o categorică
Să scrie, dar să nu scrie! by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/5073_a_6398]
-
plăcere indescriptibilă. Corpul întreg se abandona sărutului.” Cu alte cuvinte, plăcerea unui sărut se dovedește capabilă de a o înlocui pe aceea provocată de actul sexual. Sărutul are tot atâtea înțelesuri și însușiri câte are dragostea. Care nu e doar eros, ci și philia, agapé și sophia. La fel și în ce privește sărutul. Credincioșii contemporani sărută mâna preotului, după ce, în primele veacuri ale creștinătății, ei urmau recomandarea Apostolului Paul de a se săruta cast pe buze (osculum al romanilor), până când rigurosul papă
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/5088_a_6413]
-
pictor modern reia într-o manieră proprie tablourile unor maeștri. Epoca își spune cuvîntul. O costumație a prozei și un impuls suprarealist (amintind începuturile poeziei lui Paul Aretzu) își fac loc într-o icoană în care se amestecă maternitatea și erosul „o femeie cu ciorapi de bărbat (...) stă așezată / pe brațul Domnului ca un copil”. Senzualitatea înfioară pe alocuri epiderma textului (o senzualitate criptată, pe care o putem însă desluși ca o urmă a unei materii ce n-a putut fi
Poezie religioasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5654_a_6979]
-
procedeu al lui Nicolae Coande e dat de-o potențare oximoronică a factorilor terifianți. Vocea puternică scade, devine șoaptă înfiorată (Roagă-te să nu se întîmple iarna). Același efect îl are oscilația între grandiosul sumbru, strivitor și delicatețea pe care Erosul înțelege a și-o păstra (Tălpi mici). Aplecat să înțeleagă „cărările filozoficești ale trupului/ și delicatele sale contorsiuni”, autorul își întoarce zbuciumul pe revers, pentru a măsura ceea ce se pierde „la sunetul celor șapte trîmbițe ieșit direct din patimile noastre
Un absolut al ființei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4508_a_5833]
-
eu și lui și ție?” Chiuretaj este o capodoperă a deznădejdii, în plăcere, de a fi femeie, în expulzia, dorința și slăbirea vieții care oprește o viață, în tensiunea unei existențe care se năruie în cabinetul crimei medicale, acolo unde erosul se împletește cu agonia: „Trupul puternic, slab narcotic/ Și puțin fu,/ Convulsioneaz-acum erotic:/doar tu, doar tu// Pereții cad, scaune, masă,/ De sânge, de țesut sunt pline,/ În îmbulzeal-arzând setoasă/ Imensă scufundarea vine.” La Benn putem sesiza cel mai bine
Gottfried Benn – melancolie și distrugere by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/3450_a_4775]
-
mie-mi era inaccesibilă”. Dacă Ondina e într-atât de accesibilă încât se autoanulează emoțional, Ada Comenschi e ireductibilă ca personalitate - nu i se livrează niciodată, în ciuda disponibilității erotice totale: „Devenisem hârtia ei de turnesol, materialul testului ei cu privire la stranietățile erosului. Eram de fapt un substitut al lui Teacher, un bărbat de probă, dotat cu toate atributele generice pe care ea simțise nevoia să mi le pună sub lupă, un fel de pilot de încercare mult mai plin de curaj decât
Bovarism masculin by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3579_a_4904]
-
investi într-o călătorie, nu se poate ignora în cele din urmă dacă rătăcim spre noi înșine sau mergem spre Celălalt, pentru a ne îndepărta. Corina Ciocârlie este adepta tensiunii dintre două concepte mult întrebuințate în timp: e vorba despre eros și seducție. Dacă seducția alterează sensul și identitatea, desfăcând legăturile, erosul e cuprindere și procreare. Prin urmare, starea de aporie, de neîmplinire, va defini întreaga literatură a frontierelor. Scriitoarea româno-luxemburgheză nu are în vedere factorul politic; ci doar o literatură
Frontiera care ne apropie by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3396_a_4721]
-
urmă dacă rătăcim spre noi înșine sau mergem spre Celălalt, pentru a ne îndepărta. Corina Ciocârlie este adepta tensiunii dintre două concepte mult întrebuințate în timp: e vorba despre eros și seducție. Dacă seducția alterează sensul și identitatea, desfăcând legăturile, erosul e cuprindere și procreare. Prin urmare, starea de aporie, de neîmplinire, va defini întreaga literatură a frontierelor. Scriitoarea româno-luxemburgheză nu are în vedere factorul politic; ci doar o literatură, așa-zicând, ideală. „Punând seducția frontierelor în relație speculară cu frontierele
Frontiera care ne apropie by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3396_a_4721]
-
scenariu menit a-l menține în formă, adică în ipostază de jucător pe arena istoriei, gata a apela la cruzimile care o pecetluiesc: „aici săvîrșesc carnagiu după carnagiu, piramidă după piramidă, ucid” (Viziunea turmei). Și ororile continuă chiar în zona erosului (Însemnări din anul porcului). Aici se pot face două observații. Mai întîi aceea că autorul e un disimulat moral. Din orgoliu, d-sa își ascunde nuditatea suferinței, dîndu-i glas indirect, sugerînd-o doar prin poza de sangvinar, precum un alibi. Cruzimea
Confruntarea cu provincia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3144_a_4469]
-
o fermecătoare artă a fugii. Într-un du-te-vino sprințar, autoarea sare de la potențialul fantasmatic al graniței concrete la acela al frontierelor simbolice, de la geopolitică la peratologie, atrăgând pe orbita centrală o întreagă constelație de motive (călătoria, grădina de dincolo, vânătoarea, erosul, pactul conjugal, seducția, aventura inițiatică, barbarul, Fata Morgana etc.) din varii literaturi și opere (Danubius și Dincolo de Itaca de Claudio Magris, Limba salvată de Elias Canetti, Semne lângă drum, Podul pe Drina de Ivo Andric, Enciclopedia morților de Danilo Kiš
Fascinația (absenței) frontierelor by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/3369_a_4694]
-
pozitivă a primilor termeni ai binoamelor este valabilă. Cu toate că sfârșesc în moarte, unii eroi căzuți pradă seducției ajung, astfel, la o renaștere spirituală și, în fond, la autenticitatea ființei (de pildă, Apostol Bologa ori Gavrilescu). Circularitatea, asociată, în general, cu erosul platonician, cu regăsirea „centrului“, nu este, uneori, decât cercul strâmt al conveniențelor și al falselor certitudini (cazul Bologa, pentru că rătăcirea lui Gavrilescu se dovedește, până la urmă, tot o odisee, prin regăsirea Hildegardei, iubirea abandonată în tinerețe). Plecând de la seducția frontierelor
Fascinația (absenței) frontierelor by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/3369_a_4694]
-
prin a degaja terenul, dînd la o parte preocupările comune majorității poeților români. Printr-o decizie deliberată - deși, probabil, frustrantă și limitativă pentru el - noul poet renunța la tematica moștenită, privită cu dispreț: nu va publica poezie de iubire, ștergînd erosul din catalogul său; va ignora peisagistica și așanumita „descriere de natură“ (cele cîteva tentative în acest sens au la el aer parodic); nu va apela nici la decorul contemporan, nu va prezenta casele, grădinile, orașul, mizeria citadină și mizeria rurală
Alexandru Philippide, astăzi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3225_a_4550]
-
albastru, Emma, și, din acest moment, Adèle se regăsește pe deplin în cuplul care se formează treptat, prin apropieri subtile, prin întârzieri și tatonări care sunt comune oricărei relații dintre tinerii îndrăgostiți. Jocul este condus de Emma, care relevă un eros informat cultural, amestecând filosofia sartriană cu amorul liber și arta, un coctail preparat în laboratorul franțuzesc de fantasme erotice unde snobismul este fasonat la deznădejde. Emma îl preferă pe Klimt lui Egon Schiele, însă în disputa cu o altă artistă
Emanuelle, Adèle etc. by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3037_a_4362]
-
romanului, care nu este unul de idei, decât prin repercutare, ci de evenimente și de explorări psihologice. Referindu-se la romanul ,,stufos" al Soranei Gurian, I. Negoițescu a vorbit despre tematica lui ,,aproape exclusiv sexuală", ceea ce nu corespunde chiar adevărului. Erosul (și nu neapărat sexualitatea) e un domeniu important de manifestare a personajelor, de experiențe, de aspirații, de trăiri morale, de eșecuri, dar nu singurul. Personajul masculin principal, acel medic de țară căruia îi spun toți Șeful (alt apelativ nici autoarea
Sorana Gurian by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14874_a_16199]
-
de departe, chiar și de la oraș. Era de toți prețuit și iubit pentru că nu punea doar pricepere în ce făcea dar și suflet și cele mai mari bucurii i le aducea munca lui. Nici vorbă așadar de angajare numai în eros a eroului, după cum nici la alte personaje nu este. Ann, fiica Șefului din prima căsătorie, trăiește febrele adolescenței și mai apoi se confruntă cu boala survenită pe neașteptate, după cum eroul însuși e atins la sfârșit de boală și doborât. Vivian
Sorana Gurian by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14874_a_16199]
-
și mai apoi se confruntă cu boala survenită pe neașteptate, după cum eroul însuși e atins la sfârșit de boală și doborât. Vivian, iubita excentrică a doctorului, este pictoriță și are, desigur, preocupări artistice. Olga Slugariu, aparent ființa cea mai dedicată erosului, ațâțătoare, carnală, e în realitate frigidă și alt țel nu urmărește decât acela de a-l prinde în lațul conjugal pe doctorul văduv, ceea ce îi și reușește. Nu pot fi ignorate apoi deschiderile către social ale romanului, imaginile vieții de
Sorana Gurian by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14874_a_16199]
-
un oraș cu oarecare animație. Năzuința prozatoarei este de a deschide cât mai mult compasul, de a lărgi necontenit cadrul narațiunii și aici și este o slăbiciune a cărții. Dând curs impulsului de atotcuprindere, narațiunea se dezechilibrează. Trăirile din sfera erosului au totuși în roman ponderea cea mai mare. Doctorul, cu toată stăpânirea de sine arătată public, este un om cu temperament și este râvnit de femei pentru că ,,iradia căldură". Este cu ele afectuos-ocrotitor, dar adesea se închide în sine, refuză
Sorana Gurian by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14874_a_16199]
-
operă de Homer al țărănimii românești", creînd "un adevărat ciclu rapsodic țărănesc." Nimeni dintre scriitorii noștri, afirmă criticul, n-ar fi fost mai indicat să traducă Odiseea decât Creangă. Semn al unei construcții sufletești primitive, marelui povestitor îi lipsește sentimentalismul, erosul său nedepășind nivelul instinctului. Nostalgia amoroasă ar fi treabă orășenească. De aici, scrisul plin de echivocuri și aluzii, "luminându-se pe sub înțelesul aparent de o abia reținută latență sexuală." Finul comentator constată apoi că la Creangă avem de-a face
Centenar Vladimir Streinu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/15173_a_16498]
-
expresii lozincarde, cititorul de peste timp primind discret, dar convingător imboldul de a-l descifra într-o cheie deloc indigestă: ,La 20 de ani deveneam un proletar al culturii care sfărîmam lanțurile intelectualismului lui Camil Petrescu". Politicul se amestecă adeseori cu erosul în aliaje solide, făcînd parcă abstracție de inavuabilul aparent al acestor febre ale sîngelui. După o partidă de amor pe un teanc de reviste Flacăra, conchide aiuritor: , Cred că de aici, din combinezonul ei aselenizat pe colecția Flăcării, s-a
Octombrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11201_a_12526]
-
tragicului. Pe latura cealaltă, a mamei, nu se percepe finitul, căci legăturile vieții au un început nemijlocit. „Femeia - geneză existenței”, ce exact o spune poemul Geneză nevăzuta (p. 71)! Că salvare din fractură amintită se invocă relația dintre cuvânt și eros, în sensul lor adânc, de a aduna, de a pune împreună, de a strânge laolaltă. „Trăim, constelații de munte și mare, / Prin copii, veșnică noastră mișcare”, Între munte și mare, p. 84). Și totuși, cuvantul rămâne salvator: „cred că eu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
pamflet" - e un îndemn care trădează o ambiție secretă. În mijlocul cărții, de la pagina 188 la pagina 279, VVM așează o trilogie, Metapsihica. Postulatum, cu următoarele părți: LOGOS (despre imanența și primatul adevărului absolut), ETHOS (cu subtitlul ,țara noastră reală") și EROS (sau ,dragostea la oameni"). O sută de pagini suntem martorii unui delir filosofic perplexant, în fraze alambicate de genul: ,Regimul liberal și formal al Ideii de la care pleacă în subiect în cercetarea valentă și-n căutarea sinoptică a substanței vieții
Un roman împotriva cititorilor by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10722_a_12047]
-
parodice. Ce să înțelegem dintr-o frază de sinteză a pretinsei filosofii a lui VVM, în care sunt reunite cele trei direcții ale trilogiei: , Prin forța centripetă, de esențe, existențe, acte și funcțiuni, a trinomului său existențial: ethnos, ethos și eros, într-o unică sursă de voință, de putere, de viață și de acțiune ce o are de la țara reală prin contingența realităților ei univoce cu procesul de interferență al prezenței publice, Statul-Logos nu poate fi decât în afară de maximalul raport: popor-neam
Un roman împotriva cititorilor by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10722_a_12047]