2,389 matches
-
Hans Vaihinger, meticulosul profesor din Halle, a cărui orbire prematură nu doar că nu l-a împiedicat să vadă natură fictivă a conceptelor, dar chiar l-a ajutat să ia filosofiei șansa de a fi o cunoaștere sigură, dacă acest erudit posac ar fi avut prilejul să citească textele lui Bohr, și-ar fi descrețit fruntea într-o gest de triumf tardiv: limba e o colecție de noțiuni cărora le lipsește putința de a surprinde ceva din realitate, fiecare termen fiind
Patru constrîngeri by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2854_a_4179]
-
scriitor autohton, ce pare prins cum nu se poate mai bine în fragmentul citat. Nu cred să avem vreo formulare mai sintetică ce-ar putea defini mai fidel, mai expresiv, creația lui Mircea Cărtărescu... Livius Ciocârlie extrage din aceste solilocvii erudite latura dinamică a vieții, din care artiștii autentici și-au confecționat un adevăr „puternic individualizat”. Dincolo de toate, inventarul imaturității realizat de Livius Ciocârlie trădează o atracție mai veche a scriitorului către dezechilibre, chiar și aparente, dar care pot oferi un
Dezordinea necesară by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2855_a_4180]
-
Nicolae Scurtu Itinerariul biografic și creator al filologului, lingvistului și istoricului literar Gheorghe Bulgăr (1920-2002) se impune a fi cercetat întrucât eruditul învățat transilvănean a cunoscut o lume imprevizibilă, dificilă și, adesea, nefixată într-o anume ordine morală. Biografia sa, atât cât se cunoaște, conține o sumă de necunoscute, incertitudini și denaturări ce ar trebui elucidate apelând la izvoare certe existente în
Intregiri la biografia lui Gheorghe Bulgăr by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/2751_a_4076]
-
meleaguri se face în legătură cu valoarea sa simbolică pentru creștinism, anticipează una dintre concluziile cărții - ne avertizează autorul - și anume aceea că vinul nu este pentru români o simplă băutură, ci un produs „cu un complicat conținut spiritual” (p.20). Foarte erudite și foarte interesante, explorările în secolele obscure ale literaturii noastre aduc în fața cititorului două căi prin care, cum spune autorul, „vinul se scurge... în pagină”, adică în diverse scrieri, prin intermediul celor două modele umane comune epocii, deși concurente: călugărul, omul
Vinul și literatura by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2871_a_4196]
-
lirice în marginea destinului cărților. Tenta paginilor trădează mina unui cărturar dezamăgit de mundi peripsema (mizeria lumii), care își convertește căința istorică în elogiu bibliofil. De aceea volumul e un ditiramb vaporos în numele nobleței de spirit dintre coperțile unei cărți, eruditul benedictin făcînd apologie livrescă. Pentru Richard de Bury cartea e totul: e spirit, e binecuvîntare, e leac, e refugiu, e iubită. Într-un cuvînt, ea e un factotum menit a face orice și a ține loc de orice, dar cu
Biblioteca perfectă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3899_a_5224]
-
născut din cauza instinctului criminal din om, rinoceritei politice. Sar de la una la alta. Nu sînt critic literar. Citesc cu pasiune cartea Gabrielei Gîrmacea fiindcă mi-l scoate pe Mihail Sebastian viu din jurnalele lui, din scrisorile lui, cînd intelectual foarte erudit (către Camil Petrescu,) pe teme proustiene) „Observațiile despre psihologism, executarea esteticii Hoffmann-Novalis - Maeterlinck, elogiul sumbru al artei de cunoaștere, utilizarea celor două citate din Montaigne și Barres - erau tot atîtea puncte de vedere aparținînd Cetății literare”, cînd descriindu-i, plin
Jocul și visul. by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/3901_a_5226]
-
de fiecare dată - prin subtilitatea detectivistică și acribia suplă a demonstrațiilor, servite de un stil plin de vervă intelectuală, naturalețe și eleganță. Ca și în studiile despre „Eminescu la Berlin”, unde atmosfera urbană și muzeele berlineze erau recompuse cu migală erudită, traseele pariziene ale lui Cioran și vizitele sale din anii ’60 la galeria de paleontologie de la Muzeul din Paris sunt reconstruite imaginar cu empatie de ghid expert. Cu aceeași virtuozitate reconstitutivă sunt urmărite lecturile suspect de extinse și aprofundate ale
Paleontologie cioraniană by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3903_a_5228]
-
baldachin voința îți vede nestingherită de intențiile ei. Ce-i rămîne de făcut unui gînditor e să-și smerească rațiunea punînd-o în slujba unui sentiment pe care nici o filosofie nu îl poate deștepta: sentimentul sublimului. Neavînd talent, filosoful e un erudit care repetă convențiile epocii cu aerul că rostește verdicte grave, cînd de fapt sentințele lui sunt așchii desprinse din trunchiul clarviziunii artistice. Discursul speculativ e ritualul care se petrece în trena artelor, poetul sau muzicianul avînd un fler al misterului
Velle non discitur (III) by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3918_a_5243]
-
au reinvestit estetic și spiritual, un bun mânuitor al bibliografiilor labirintice, sintetic și precis, radical în premise, dar echilibrat în concluzii. A doua carte a sa ar putea fi la fel de bine un volum de poezii sau un roman, un studiu erudit despre «fantezia dictatorială», să zicem, sau un jurnal de călătorie prin cărțile populare. Ne place să credem însă că, după această carte de sigură și valoroasă referință, va urma abordarea și valorizarea în același spirit a colindelor românești, a descântecelor
Doi eseiști, la începuturile lor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4303_a_5628]
-
psalmilor; comentarii și glose ale lui Dosoftei pe marginea acestora; în fine, versuri originale semnalate ca atare de autorul însuși. Stilul personal, puternic și inspirat, unește cele trei specii de text într-un șuvoi continuu, unitar stilistic; doar o examinare erudită și atentă la nuanțele fiecărei strofe mai poate identifica astăzi cele trei straturi care compun poezia lui Dosoftei. Opera primului nostru poet cult a avut șansa de a se fi aplecat asupra sa un exeget excepțional, Mihai Dinu. Acesta se
Apariția poeziei românești culte: Dosoftei (1623-1692) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4307_a_5632]
-
47 de ani, cam la aceeași vîrstă la care peste un secol Dosoftei avea să editeze Psaltirea (1673). Ca și Dosoftei, poetul polon poseda o operă vastă, dincolo de scrierea ce i-a adus faima; a compus în latină literatură de erudit, dar și în polonă poezie în diferite registre, poezie didactică ori poezie lirică de atmosferă tragică; așa-numitele Trevy din 1580 au făcut din Kochanowski primul mare liric al literaturii sale. Proiectele și realizările poetice ale lui Dosoftei vor fi
Apariția poeziei românești culte: Dosoftei (1623-1692) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4307_a_5632]
-
cinci preconizate, care vor dărui în limba română variata operă, deopotrivă critică și eseistică, a marelui artist (premiul Nobel, 1948). Atent concepută, cartea conține traduceri de Șerban Foarță, Mircea Ivănescu, Sorin Mărculescu și Șerban Foarță @ Adriana-Carmen Racoviță, o edificatoare și erudită prefață de Ștefan Stoenescu, o cronologie alcătuită de Ioana Zirra, precum și indispensabile note datorate lui Mircea Ivănescu, Sorin Mărculescu și Ștefan Stoenescu. Cel din urmă, dăruit profesor și traducător, descrie sintetic, deja prin titlul prefeței, evoluția complexului univers liric al
T.S. Eliot sau aventura poetică totală by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4252_a_5577]
-
Mihai Zamfir Oricare nouă carte specializată și erudită semnată de Virgil Nemoianu spune cititorului român mai mult decît contribuțiile academice de prim rang semnate de altcineva: lucrările sale scrise și publicate în Statele Unite se adresează unui public cosmopolit extrem de larg; dar faptul că, în ele, lumea est-europeană și
De partea lui Nemoianu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4478_a_5803]
-
student. Prima parte a cărții lui Evelyn Underhill nu venea deci cu nimic nou. Ea compilează și sistematizează lucruri știute - fapt recunoscut, de altfel - împănându-le abundent cu citate și, uneori, cu note personale. De aceea putea da oricărei persoane erudite în filozofie și religie sentimentul că se poate folosi de ea ca de un bun comun. Dar o parte dintre izvoarele ei nu sunt prea ortodoxe din punct de vedere științific. Pentru Underhill magia e reprezentată de ocultismul european medieval
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
lucrurilor"19. Dar prea multă gravitate devine monocordă, obositoare. Nuanțele ironice, ludice sunt, deci, bine venite: Singuraticule, stacojiule, Omega, cântă-mi apoteoza somnului și a morții. de mult dau târcoale și adulmec, vai, tras-am sorții. Sinucisule în bibliotecă, moartea erudită, rarisimă, te-a decavat. agonizai avar peste pleava cunoașterii, zaraf ursuz, putred, blazat. (Docta ignorantia) Tema suicidului revine obsesiv în opera lui Emil Botta. Ideea de a grăbi moartea nu este străină de imperiul oglinzilor scânteietoare și al scenei, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
pentru a cunoaște un nou rol, poetul moare pentru a intra în carte. Să ne amintim acum cu câtă asiduitate evocă Emil Botta în eseurile sale două personaje celebre: Dr. Jekyll și Hyde. Sunt personajele lui Robert-Louis Stevenson. Dr. Jekyll, erudit și foarte generos, se confruntă cu Hyde, urât, primitiv și vulgar. Doctorul Jekyll, mare specialist în medicină transcendentală, descoperă o poțiune miraculoasă care îl ajută să se transforme moral și fizic în altcineva. Pentru ca metamorfoza să fie cât mai spectaculoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
Nu întâmplător imploratorul la ușa metamorfozei este atât de preocupat de această poveste fantastică. Actorul se "sinucide" în personaj. Devine celălalt într-un mod fatal și, uneori, ireversibil. Poetul "se sinucide" în poezie. Acestea sunt moartea și învierea lui. "Moartea erudită, rarisimă" este o formă hilară a exersării morții, voluntare sau nu. Predomină figuri terifiante ca "Înecatul", "Spânzuratul" ș.a. Semnificativă este opțiunea morții prin spânzurare. Spânzurătoarea, prin verticalitatea ei, este simbolul unei ascendențe inversate asupra timpului. În genere, suicidul semnifică pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
spunea Apostolul Ioan citat de Patriarh, ca un adevărat monarh învestit de Dumnezeu. Limbile de foc i-au purificat pe apostoli, i-au pregătit cu mană cerească, ca să înmulțească credincioșii înmiit! Umilit și mic m-am simțit, Patriarhul este un erudit, cumpănit în ale credinței, deslușind în metafore rare, acolo unde povestea e subțire pentru mine cel neinstruit. Te ascunzi cu boala ta ca o floare cu rădăcina înnegrită, gata să moară; încă înflorită tace, își ascunde fața dăruită. Cine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
până ce copiii s-au exprimat și încercau să-și explice senzația aceasta ciudată și rea. Atunci am înțeles că nu numai câțiva oameni mai inițiați știu ce se întâmplă, ci fiecare om, de la tânăr la bătrân, de la om simplu la erudit simt acest fenomen urât care vrea să ne doboare; dar tot atunci am intuit că ROMÂNIA nu va cădea, oricât de greu va fi, pentru că toate ființele ei, fiecare în felul ei, luptă pentru lumină. Și este Lumină și va
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
aproape imperceptibilă, la „profesoratul” său în ale dragostei, mai are un „moft”: refuză orice asociere livrescă între orele și zilele trăite de el cu Teodora și eventuale scene, episoade din romane cunoscute prin „componenta” erotică. Profesorul, oricât de instruit și erudit ar fi, nu o poate privi pe Teodora precum Fred Vasilescu pe mediocra actriță Emilia din romanul „dâmbovițeanului” Camil Petrescu. P.H.L. crede că, pentru Domnul R., tânăra lui prietenă este o apariție aproape „providențială”, care l-a „reactivat”, atât intelectual
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
obicei, tot felul de asocieri de idei și inventând ipoteze „originale”. Teodora nu-i spune cât de convingătoare sunt, dar îl ascultă cu atenție, strecurând din când în când, discret, câte o părere personală. Profesorul, deși absorbit de construcțiile sale erudite, observă în ochii ei când admirație, când fugare umbre de neîncredere. Îi acordă (tacit) libertatea de a-l aproba sau nu. Știe că dacă nu ar fi „tratat-o” totdeauna de la egal la egal, Teodora nu s-ar fi deschis
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
nu fi reușit să-i ghicească dorința „din prima”. Și este la fel de cald și apropiat când, comentând, analizând, disecând fapte și întâmplări, se străduiește să afle linia dreaptă, echilibrul în judecăți și corectitudinea aprecierilor făcute „la rece”. Chiar și trimiterile erudite nu-l fac „nesuferit” pentru că știe să le lege de lucruri obișnuite, să le topească în adevărul unor fapte trăite de ea, de el sau de alții. Dacă se întâmplă să se înflăcăreze pledând pentru vreo idee anume, ca „un
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
care poetul domină dimensiunile și problematica majoră a existenței. Este suficient să amintim în acest sens măiestria cu care sunt plasticizate geneza și stingerea lumilor din Scrisoarea I, sau iradierile nemărginite din Luceafărul. Este ciudat și ține de mania asociațiilor erudite sonore, faptul că s-a căutat peste hotare originea viziunii spațiale infinite eminesciene, viziunea cosmică a autorului Luceafărului. În realitate, această origine nu se află nici în Estetica transcendentală din Critica rațiunii pure nici în Vedele sacre. Filozofia kantiană a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
textele din Miros de roșcată amară. Amploarea evantaiului e firească, fiindcă, la rândul lui, Dan Alexe atrage etichetele cum magnetul pilitura. în funcție de adorația sau de resentimentele ștampilatorului, pe forumuri sau în alte medii, el a fost făcut dobitoc, genial, pervers, erudit, dement, sublim, netreb nic, potlogar, maestru, nerușinat, criminal, teribil, senzațional, apostat, mizerabilist, acrobat, superb, bou Îîn contragere: superbou), dezabuzat, epopeic, handica pat, miraculos, cretin, reconfortant, bestie, înger și așa mai departe. O singură reacție lipsește: indiferența. Și e logic să
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
am posedat-o repetat în vis. Era comic și dulce, iar licorile ei înmiresmate, cu gust de mirodenii netriate, nu făceau cheaguri. Mușchii circulari funcționau impecabil. După amor astral, a fost bună, inteligentă și tandră. Am băut și am râs erudit cu ea vreme de vreo trei bombardamente, după care a început iar să mă pupe, iar eu am traversat un zid și mi-am uitat geanta cu computerul într-un tren. Stăpânul inelelor din Daghestan într-o lume justă și
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]