453 matches
-
țări. Anii 1980 au fost marcați de confruntarea sângeroasă între militanții Frontului Farabundo Martí, de stânga, si Junta Militară sprijinită de SUA. Lovitură militară de stat din 15 octombrie 1979 a fost urmată de represiune, teroare și asasinate organizate de „Escadroanele Morții”. Între primele victime ale acestora a fost arhiepiscopul de San Salvador, Oscar Romero. Asasinarea arhiepiscopului Romero în data de 24 martie 1980 a dus la escaladarea violențelor. Dictatură militară a propagat sloganul „Fii patriot, ucide un preot!” Chiar la
El Salvador () [Corola-website/Science/298096_a_299425]
-
distrug orașele {[Washington]], New York, Los Angeles, Tokyo, Paris și altele cu arme energetice. Între timp, căpitanul Steven Hiller este chemat să ia parte la un contraatac împotriva extratereștrilor, dar rachetele lor se opresc în câmpul de forță care înconjoară navele. Escadronul este împrăștiat de navele extraterestre iar baza de unde fuseseră lansate este distrusă. Hiller scapă și chiar reușește să doboare o navă inamică, luând prizonier un extraterestru. Recuperat din deșert de un grup de refugiați din care face parte Russell Casse
Ziua independenței (roman) () [Corola-website/Science/324507_a_325836]
-
golful și s-au întărit acolo. Regele a decis să atace flota franceză. Pe 22 iunie 1340 Eduard a pornit pe mare, adunând un număr maxim de nave (cca. 200). În largul coastei Flandrei forțelor engleze s-a alăturat un escadron sub comanda amiralului Robert Morley, astfel flota britanică atinsese 250 de nave. La 23 iunie flota engleză s-a apropiat de golful Sluis, aici bazându-se o flota franceză de până la 400 de nave (numai 190 fiind însă gata de
Bătălia de la Sluys () [Corola-website/Science/328732_a_330061]
-
din trei escadrile, era comandată de amiralul Hugues Quiéret și de un oarecare genovez Barbavera. Francezii s-au aliniat în patru rânduri, dintre care primul era alcătuit din nave mai mari și mai puternice, care erau susținute de arbaleți genovezi. Escadronul englez era constituit în două linii, dintre care primul, la fel ca și la escadronul inamic, era completat de navele cele mai mari. Bătălia a început pe 24 iunie. Amiralul francez a decis să le stopeze englezilor intrarea în port
Bătălia de la Sluys () [Corola-website/Science/328732_a_330061]
-
Francezii s-au aliniat în patru rânduri, dintre care primul era alcătuit din nave mai mari și mai puternice, care erau susținute de arbaleți genovezi. Escadronul englez era constituit în două linii, dintre care primul, la fel ca și la escadronul inamic, era completat de navele cele mai mari. Bătălia a început pe 24 iunie. Amiralul francez a decis să le stopeze englezilor intrarea în port, dar navele britanice cu manevre complexe au putut să se întoarcă și să atace escadronul
Bătălia de la Sluys () [Corola-website/Science/328732_a_330061]
-
escadronul inamic, era completat de navele cele mai mari. Bătălia a început pe 24 iunie. Amiralul francez a decis să le stopeze englezilor intrarea în port, dar navele britanice cu manevre complexe au putut să se întoarcă și să atace escadronul francez pe toate flancurile. Bătălia a durat toată ziua și sa încheiat cu înfrângerea completă a francezilor, datorită unei flexibilități și mobilități mai mare a navelor engleze. Pierderile francezilor au fost aproximativ 16 - 20.000 de oameni, fiind ucis în
Bătălia de la Sluys () [Corola-website/Science/328732_a_330061]
-
urmărire. În bătălia de la Jemappes, pe 6 noiembrie 1792, Beaulieu a acoperit retragerea ca comandat al diviziei sale pe flancul stâng al armatei feldmareșalului Albert, format din trei batalioane de infanterie, cinci companii al Corpului Voluntar Sârbesc („Freikorps”) și un escadron de husari al Regimentului „Blankenstein” nr. 16, împotriva flancului drept francez sub comanda generalilor Pierre Riel Marquis de Beurnonville și Louis-Auguste Conte d’Harville. Bătălia a fost pierdută de către Prințul de Saxonia-Teschen, și ca urmare a acestei înfrângeri, Austria a
Jean-Pierre de Beaulieu () [Corola-website/Science/315300_a_316629]
-
numit sub el Șef al Statului Major la 21 august 1794. În ziua de 4 martie 1796 generalul a fost avansat la gradul de Feldzeugmeister și Comandant Suprem Imperial al Armatei Lombarde, formată din 42 de batalioane și 24 de escadroane, cu 140 de tunuri, împreună 45.000 de ostași. La 17 martie al anului Beaulieu a preluat comanda acestei armate de la predecesorul său Oliver Conte de Wallis. Dar campania împotriva genialului Napoleon a avut să aibă o istorie nefericită: Subordonații
Jean-Pierre de Beaulieu () [Corola-website/Science/315300_a_316629]
-
beneficiat de comandanți de valoare - Michel Ordener, Frédéric Henri Walther sau Claude Étienne Guyot - și s-a ilustrat prin șarjele sale devastatoare, care deseori contribuiau decisiv la obținerea victoriei. În 1805, la bătălia de la Austerlitz, Grenadierii Călare au șarjat împreună cu escadronul de Vânători Călare și Mameluci al generalului Rapp și a respins cavaleria Gărzii ruse care amenința să oprească inaintarea diviziei generalului Vandamme. Al doilea moment important a fost bătălia de la Eylau, în 1807. Grenadierii Călare au fost chemați din nou
Regimentul de grenadieri călare din Garda Imperială () [Corola-website/Science/309459_a_310788]
-
și Regimentul 44 Infanterie și "Detașamentul Lotru" - comandat de colonelul Traian Moșoiu, compus din Regimentul 5 Vânători și Regimentul 2 Infanterie. Forța combativă a grupului era de tăria unei divizii de infanterie de rezervă, având 17 batalioane de infanterie, 1 escadron de cavalerie și 12 baterii de artilerie. La 25 august/7 septembrie 1916 forțele Grupului Olt-Lotru au fost constituite în Divizia 23 Infanterie sub comanda generalului Matei Castriș. Divizia 23 Infanterie nu era prevăzută a se înființa în planul de
Divizia 23 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/337105_a_338434]
-
Divizia 2-1 Cavalerie, comandată de generalul Cleante Davidoglu. Având gradul de plutonier de cavalerie, ia parte la forțarea Tisei și la șarjarea unităților lui Béla Kun. La 30 august 1909 face parte dintre cei 400 de cavaleriști ai celor trei escadroane de cavalerie ale Brigăzii 4 Roșiori care intră în Budapesta sub comanda generalului Gheorghe Rusescu, și asistă personal la episodul opincilor puse pe turnurile clădirii parlamentului. La terminarea războiului se retrage cu Regimentul 6 Cavalerie la Cluj, unde se împrietenește
Petre Ivanovici () [Corola-website/Science/330929_a_332258]
-
a dobândit și abilități în domeniul strategiei și tacticilor de luptă în deșert. În confruntările împotriva italienilor a utilizat cunoștințele de geografie locală și dispunere a reliefului (care erau necunoscute adversarilor săi). Mukhtar și-a condus de mai multe ori escadronul în atacuri împotriva italienilor, după care proceda la disimularea în deșert. Soldații aflați sub comanda lui Mukhtar au organizat mai multe atacuri și ambuscade asupra avanposturilor italienilor, întrerupând liniile de aprovizionare și comunicare. În general, armata italiană a fost surprinsă
Omar Mukhtar () [Corola-website/Science/330921_a_332250]
-
anume aceea de a nu scrie articolul hotărît "-l", se explică scrierea hipercorectă a unor cuvinte ca "al nostrul", "Alexandrul", "de exemplul", unde corect se scrie fără "-l" la final. Cuvintele scrise și pronunțate greșit "excadron", "excalada", "excroc" etc. în loc de "escadron", "escalada", "escroc" sînt și ele cauzate de hipercorectitudine, prin impresia că în neologisme dintre secvențele "s"+consoană și "x"+consoană numai a doua poate fi corectă. Pronunția hipercorectă transformă la unele cuvinte vocala "i" în "e": "vereghetă", "petec", "plastec", "împiedeca
Hipercorectitudine () [Corola-website/Science/315199_a_316528]
-
doar în după amiaza zilei de 6 iulie, prea târziu pentru a mai putea interveni, nu sunt amintite în cadrul acestui articol. În același sens, corpul francez VIII, lăsat în afara teatrului de ostilități; garnizoana franco-aliată și bateriile de pe insula Dunăreană Lobau; escadroanele și regimentele franceze lăsate pe malul drept al Dunării pentru a proteja liniile de comunicație și cea mai mare parte a Corpului de Centru al armatei franco-italiene "din Italia", aflat la Pressburg, nu sunt amintite în cadrul acestei enumerări, deoarece nu
Forțele prezente la bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/316590_a_317919]
-
ora 11, mareșalul Villars este rănit la un genunchi de o muschetă și îi lasă comanda lui Boufflers. Atacul final decisiv este dat de infanteria britanică aflată sub comanda contelui Hamilton, care, trecând la atac asupra centrului inamic slăbit, forțează escadroanele de cavalerie ale casei regelui să înfrunte cavaleria prințului de Hesse-Cassel. Mareșalul Boufflers preia el însuși comanda centrului francez și reușește să respingă de șase ori atacul inamicilor; dar la ora 15, sub focul infanteriei britanice, Boufflers ajunge la concluzia
Bătălia de la Malplaquet () [Corola-website/Science/331794_a_333123]
-
fusese deja descumpănit și înfuriat de comportamentul portughezilor, care le garantaseră accesul nestigherit comercianților musulmani din Cannanore. Kōlattiri a organizat și o rezistență armată împotriva portughezilor, asediind fortul din Cannanore. În 1507 misiunea lui Almeida a fost întărită prin sosirea escadronului lui Tristăo da Cunha. Detașamentul lui Afonso de Albuquerque se despărțise de escadronul lui Cunha în apropierea țărmului de est al Africii, cucerind noi teritorii spre vest. În martie 1508, la cererea negustorilor arabi din Calicut, o flotă egipteană, aflată
Francisco de Almeida () [Corola-website/Science/335910_a_337239]
-
comercianților musulmani din Cannanore. Kōlattiri a organizat și o rezistență armată împotriva portughezilor, asediind fortul din Cannanore. În 1507 misiunea lui Almeida a fost întărită prin sosirea escadronului lui Tristăo da Cunha. Detașamentul lui Afonso de Albuquerque se despărțise de escadronul lui Cunha în apropierea țărmului de est al Africii, cucerind noi teritorii spre vest. În martie 1508, la cererea negustorilor arabi din Calicut, o flotă egipteană, aflată sub comanda lui Amir Husain Al-Kurdi (Mir Hussain) a atacat și învins escadronul
Francisco de Almeida () [Corola-website/Science/335910_a_337239]
-
escadronul lui Cunha în apropierea țărmului de est al Africii, cucerind noi teritorii spre vest. În martie 1508, la cererea negustorilor arabi din Calicut, o flotă egipteană, aflată sub comanda lui Amir Husain Al-Kurdi (Mir Hussain) a atacat și învins escadronul portughez comandat de Lourenço de Almeida în Bătălia de la Chaul. Lourenço de Almeida a fost ucis în timpul bătăliei, care a dus la retragerea temporară a portughezilor din apele Oceanului Indian. Afonso de Albuquerque a sosit la Cannanore la sfârșitul anului 1508
Francisco de Almeida () [Corola-website/Science/335910_a_337239]
-
ca pe o navă a Marinei; pentru a obține asta, a plătit 100 de lire pentru a deveni membru al Royal Yacht Squadron. A putut astfel să impună o disciplină militară asupra expediției, și cum nava a fost înregistrată în Escadronul Regal a putut fi încadrată în afara unor regulamente care altfel i-ar fi interzis să navigheze. Scott a definit două obiective în anunțul său inițial: „Scopul principal al expediției este de a ajunge la Polul Sud și de a asigura
Expediția Terra Nova () [Corola-website/Science/323960_a_325289]
-
tunuri. El era îngrijorat de faptul că ar putea avea loc un atac al unor întăriri maghiare de pe drumul lateral dinspre Târgu Mureș, așa că-l apăra cu trei regimente de pușcași din Zamość, 16 tunuri, 5 batalioane de geniu, 4 escadroane dizlocate din regimentul prințului de Nassau , o divizie de cavalerie și un escadron de cazaci. El a plasat un regiment de pușcași din Lublin pe drumul spre Odorhei, cu 5 batalioane de pușcași, 12 tunuri, alte 4 escadroane de cavalerie
Bătălia de la Albești () [Corola-website/Science/334756_a_336085]
-
al unor întăriri maghiare de pe drumul lateral dinspre Târgu Mureș, așa că-l apăra cu trei regimente de pușcași din Zamość, 16 tunuri, 5 batalioane de geniu, 4 escadroane dizlocate din regimentul prințului de Nassau , o divizie de cavalerie și un escadron de cazaci. El a plasat un regiment de pușcași din Lublin pe drumul spre Odorhei, cu 5 batalioane de pușcași, 12 tunuri, alte 4 escadroane de cavalerie și 3 escadroane de cazaci, întreaga unitate aflându-se sub comanda generalului Aleksandr
Bătălia de la Albești () [Corola-website/Science/334756_a_336085]
-
geniu, 4 escadroane dizlocate din regimentul prințului de Nassau , o divizie de cavalerie și un escadron de cazaci. El a plasat un regiment de pușcași din Lublin pe drumul spre Odorhei, cu 5 batalioane de pușcași, 12 tunuri, alte 4 escadroane de cavalerie și 3 escadroane de cazaci, întreaga unitate aflându-se sub comanda generalului Aleksandr Bogdanovici Engelhardt. El a poziționat un escadron cazac de recunoaștere pe drumul către Făgăraș. Batalionul de artilerie a fost plasat pe drumul către Mediaș. În
Bătălia de la Albești () [Corola-website/Science/334756_a_336085]
-
regimentul prințului de Nassau , o divizie de cavalerie și un escadron de cazaci. El a plasat un regiment de pușcași din Lublin pe drumul spre Odorhei, cu 5 batalioane de pușcași, 12 tunuri, alte 4 escadroane de cavalerie și 3 escadroane de cazaci, întreaga unitate aflându-se sub comanda generalului Aleksandr Bogdanovici Engelhardt. El a poziționat un escadron cazac de recunoaștere pe drumul către Făgăraș. Batalionul de artilerie a fost plasat pe drumul către Mediaș. În plus față de aceste forțe, Lüders
Bătălia de la Albești () [Corola-website/Science/334756_a_336085]
-
regiment de pușcași din Lublin pe drumul spre Odorhei, cu 5 batalioane de pușcași, 12 tunuri, alte 4 escadroane de cavalerie și 3 escadroane de cazaci, întreaga unitate aflându-se sub comanda generalului Aleksandr Bogdanovici Engelhardt. El a poziționat un escadron cazac de recunoaștere pe drumul către Făgăraș. Batalionul de artilerie a fost plasat pe drumul către Mediaș. În plus față de aceste forțe, Lüders avea sprijinul unei armate austriece aliate comandate de generalul Eduard Clam-Gallas. Grupul său, format din șase batalioane
Bătălia de la Albești () [Corola-website/Science/334756_a_336085]
-
el a fost rănit de două ori și i s-a acordat Crucea Sfântului Gheorghe. În 1917, s-a alăturat Partidului Bolșevic și, în curând după aceea a intrat în rîndurile Armatei Roșii. În timpul războiului civil rus a comandat un escadron de cavalerie al Detașamentului de Cavalerie a Gărzilor Roșii din Kargopolsky în campania împotriva armatelor Gărzii albe conduse de amiralul Aleksandr Kolceak. Rokosovski a primit cea mai înaltă(pe atunci) distincție sovietică Ordinul Steagul Roșu. În 1921 el a comandat
Konstantin Rokosovski () [Corola-website/Science/311026_a_312355]