699 matches
-
apărea târziu, în 1998, și, asemenea cărții pe care o discutăm, cu problema lui politică aflată aproape în suspensie. Fiindcă, între timp, realitățile sociale și politice ale țării s-au schimbat. Pusă față în față cu realizările din critica și eseistica lui Th. Codreanu, Numere în labirint ne oferă o imagine mai familiară și puternic personalizată a celui care a scris Eminescu Dialectica stilului, și-avem în față o creație care depune mărturii asupra unei epoci, din fericire apusă, ce prin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
avansuri spre a îmbrățișa cariera de ziarist la "Vremea nouă", redactorul șef pe atunci Vasile Avram, fiind "îmboldit" de "articolele mele din "România literară"" (3275). Tot în acest an finalizează studiile universitare și proiectează teza de licență cu titlul Critica eseistică a lui Mihail Ralea (3011). Asta nu-l împiedică să-și continue lecturile și să urmărească controversele și polemicile din presa literară ori să emită judecăți pe seama societății socialiste și comuniste, setea de putere a unor nebuni sugrumând idealurile sociale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
critica, se realizează printr-un capitol numit Punct de purcedere, pentru ca cea de-a doua, Ermetismul canonic, să se încheie cu un capitol 19, reluând titlul părții și completându-l cu sintagma Final contrapunctic. Rare asemenea demersuri în critica și eseistica românească (am mai întâlnit, de pildă, compoziție contrapunctică în Ființa muzicală a lui Aurel Ion Brumaru, un alt mare discret al literaturii române contemporane). Așadar, două părți în care sunt puse în oglindă, metodic, perspectivele unei critici care l-a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
în 1976. Compune, de asemenea, un libret după Steaua fără nume de Mihail Sebastian, montat la Opera Națională din Sofia, în 1985, pe muzica lui Paraskev Hadjiev. Semnează, în presa literară, numeroase prezentări ale unor cărți de poezie, proză și eseistică românească, ducând o activitate continuă de promovare a valorilor literaturii române în orizontul cititorului bulgar. Traduceri: Nichita Stănescu, Basorelef s vliubeni [Basorelief cu îndrăgostiți], Sofia, 1979, Videnie na ciuvstvata [O viziune a sentimentelor], Sofia, 2001; Evropeiska liubovna lirika XX vek
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289851_a_291180]
-
Aceasta este explicația prezenței unor elemente lirice simultan la numeroși scriitori 47. La o analiză atentă a circulației motivelor literaturii române, se poate constata proveniența neogreacă a multora dintre acestea 48, fie că este vorba de literatura didactică (istorii, gramatici), eseistică (filosofică), cea satirică sau dramatică, de nuvelă sau de romanul sentimental, ori chiar de „cărțile pentru zăbavă“49. • Fiul unui revoluționar și patriot grec mort la Messonghi și chiar el luptător la Drăgășani, Constantin Aristia, este exemplul cel mai potrivit
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
va fi F. Brunea-Fox (aluzie la producătorul de jurnale de actualități), cu variante prescurtate: F. Br., F. Br. Fx., fx. ș.a. Folosește pseudonimele Fox, Mac, Pan, Potomac. În anii postbelici, își asigura existența prin traduceri din franceză și engleză (literatură, eseistică, pedagogie), uneori în colaborare cu soția sa, Lisette Daniel-Brunea. Revine târziu în presă, când rolul reporterului se va estompa în favoarea memorialistului. Scrisul pe care l-a desfășurat peste o jumătate de veac acest „trăpaș al condeiului” (Șt. Roll) îl poartă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285887_a_287216]
-
o latură religioasă și că pasiunea absolutului nu ocolește sufletul oamenilor care n-au în viață altă certitudine decât incertitudinea lor. Lacrimi și sfinți reprezintă despărțirea sa de teologie. Poate nu și despărțirea de religie, pentru că religia se salvează în eseistica filosofului prin sfințenie și mistică. Nici acestea nu sunt eterne, dar, oricum, par a avea mai multă valoare și durabilitate decât teologia, o disciplină pe care moralistul român o respinge categoric. În Amurgul gândurilor, C. este deja „un clasic al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286266_a_287595]
-
despre „eu” n-ar trebuie să vorbească decât Shakespeare sau Dumnezeu. Despre „scriitură” nici o vorbă. Nu intră printre obsesiile lui, deși scriitura este arma lui cea mai puternică. Cărțile scrise în limba franceză reiau multe dintre temele și fantasmele din eseistica de tinerețe. C. adaugă altele, noi, izvorâte din experiența prin care trece, cum ar fi schimbarea limbii/schimbarea identității, apocalipsul modernității. Scriitura rămâne, în continuare, strălucitoare, în contradicție cu pesimismul din adâncul frazelor. Este ceea ce se cheamă paradoxul cioranian: nihilismul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286266_a_287595]
-
Eugen Ionescu, Eugen Jebeleanu, Ilarie Dobridor, Horia Roman, Corneliu Temenschy. Proză publică Mircea Damian, George Acsinteanu, Alf Adania, Al. Sahia, Dem. Bassarabeanu, G. Ionescu, Pan M. Vizirescu, Petre Boldur, iar Octav Șuluțiu e prezent cu un fragment din romanul Lulu. Eseistica este reprezentată de Al. Drăguș, cronica plastică de Eustațiu Vladimir, cea literară de G. Ionescu (despre Brățara nopților de Ilarie Voronca) și Alf Adania (despre Viața minunată a lui Anton Pann de Sergiu Dan și Romulus Dianu), iar cea dramatică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285991_a_287320]
-
treze, grațioase fantazii se materializează liric, adesea cu efecte de umor delicios, în versurile accesibile și copiilor din volumele Întâmplări din grădina mea (1980) și Alte întâmplări din grădina mea (1983). Proza narativă este - ca, de altfel, și poezia și eseistica - eminamente meditativă. Lirice, prin autoproiecția în fabulos, prin subiectivitate în genere, piesele ce compun Cele patru anotimpuri (1977) narează aventuri cerebrale, devenind implicit moduri ale unei interogații. Într-o capelă cufundată în întuneric, ochiul descoperă, în lumina chibriturilor, roiuri de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285758_a_287087]
-
dedicat - geografia - vor pune în umbră preocupările omului de litere, dar nu le vor înlătura. Aceasta în ciuda faptului că, spirit pozitiv, practician și teoretician al științei, cărturarul era împotriva „literaturizării”, a stilului calofil în cercetare. Respinge „geografia pitorească”, foiletonul și eseistica, „stilul făcut”, aderând la atitudinea maioresciană față de stilul „multicolor”. Pe urmele lui Lessing din Laokoon, este interesat de aflarea hotarului dintre arte și mai ales dintre științe și arte. Știința nu se poate dizolva în metafore, iar arta nu se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288078_a_289407]
-
S. nu a avut opera pe care biografia lui o merita. Între viață și cărți arată un moralist învățat și fin care se folosește de literatură pentru a-și ilustra conceptele. I-a citit pe moraliștii francezi și urmează, în eseistica românească, linia Paul Zarifopol - Mihai Ralea, nu aceea a lui Mircea Eliade - Constantin Noica - Mircea Vulcănescu și, în genere, a criterioniștilor. Este prieten cu ei, dar nu face din filosofie o formă de existență, ca Noica, sau nu își ordonează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
om de carte pentru care arta este o formă de cunoaștere și de comunicare în sens moral. Autorul cel mai des citat (în Incertitudini literare, cel puțin) este Dostoievski, iar ideea ce se repetă este aceea de cunoaștere prin suferință. Eseistica lui S. se bizuie pe un estetism moral exprimat - și aici este orginalitatea sa - într-un limbaj în care se răsfață vocabulele dâmbovițene. De la „țicneli” și „nădufuri”, „împănoșați boieri” și de la craii care s-au „pirguit”, eseistul evadează spre Hegel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
cunoscutul Cornel Marandiuc îi pare mai comunicativ decât Truman Capote și, pentru a fi mai convingător, îi cheamă în ajutor pe Plutarh, Jünger și Montherlant. Atâta bunăvoință în critică strică, totuși, scara de valori. Critica lui S. se salvează prin eseistica din interior, care place prin imaginația ideilor și prin finețea portretului moral. În 1991 Virgil Ciomoș a publicat Jurnalul fericirii, o confesiune care se îndepărtează de formele consacrate ale memoriilor și ale autobiografiei. Este un jurnal de detenție scris după ce
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
lui Laokoon se întreține cu Hölderlin și Mallarmé, cu Gottfried Benn și J. Guillén din care a și tradus. Pe scurt, profilul său de bază e al unui cerebral, un intelectualist din familia lui Valéry, cultivând ca și acesta o eseistică revelatoare. Ca la Valéry, discursul lirico-epic tinde prioritar spre abstract și generalizare filozofică, spre un ritm universal. Deși acceptă teza logocentrică mallarméană potrivit căreia un cuvânt cheamă imprevizibil pe altul (dictând asupra fluxului poematic), Doinaș supraveghează lucid devenirea textului punându
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
într-o pacificare sui generis, moartea convertindu-se în amintire fastuoasă sub o netulburată boltă astrală. După Pasărea tăiată (întâia ei carte) începea o lungă călătorie fără iluzii; adânciri în psihismul tragicilor greci, în Shakespeare, Dostoievski și Kafka (invocați în eseistica din Vina tragică, 1980) îi dezvăluiau la rece genunile omenescului problematic, în criză existențială. Peste câțiva ani se adunau (în Călătorie spre mine însămi, 1987) subtile impresii de lectură, bunăoară despre Camus care o făcuse să "înțeleagă mai bine pe
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
1990-1994), „Istoria azi” (1993-1994), „Contemporanul - Ideea europeeană” (1993-2000), „Caietele Prodan” (1994-1995), „TV Satelit” (Cluj, 1994-1996) și la „East” (din 1998), prima revistă autohtonă pe internet. P. e un spirit proteic, pasionat egal de cercetarea istorică și politologică, de ficțiune și eseistică, de invenții SF, de viața de zi cu zi. Tocmai de aceea între cărțile lui nu există granițe. Dacă scrie o lucrare precum Arpadieni, angevini, români (2001), adică despre amestecul nobiliar de pe teritoriul Transilvaniei în secolele al XII-lea - al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288744_a_290073]
-
pornește discuția asupra grilei potrivite de lectură a prozei lui Eliade. Există, pe de o parte, după expresia Lăcrămioarei Berechet "o decodare impresionistă - a prozei scurte a lui Eliade (n.m) - prin grile previzibile, inerțiale, fără o lectură atentă a eseisticii și a operei științifice, încărcată aluvionar de prejudecăți estetice", în care integrează o mare parte a receptării interbelice, pe de altă parte, "o receptare curajoasă și onestă, comunicând real cu autorul, cu eseistica sa, cu opera științifică, o lectură care
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
previzibile, inerțiale, fără o lectură atentă a eseisticii și a operei științifice, încărcată aluvionar de prejudecăți estetice", în care integrează o mare parte a receptării interbelice, pe de altă parte, "o receptare curajoasă și onestă, comunicând real cu autorul, cu eseistica sa, cu opera științifică, o lectură care-i respectă intenția de a nu păși nicio clipă în "urma" marilor modele, asimilând creația istoriei și construind premisele momentului următor"32. În acest sens, opera lui Mircea Eliade trebuie citită ca un
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
37. Despre romanele trăiriste, "existențialiste", "realiste" ale lui Eliade pe care le încadrează într-o literatură a "autenticității" și a "experienței", Ovid S. Crohmălniceanu spune că "personajele-mituri, disputele intelectuale, speculațiile filosofice și "trăirile" lor morale (sunt) reductibile aproape toate la eseistica lui Mircea Eliade, multiplicată acum în tot ce spun eroii săi"38. Gheorghe Glodeanu consideră interesul scriitorului pentru cuceririle științelor exacte (interes cu ecou în plan literar), iar mai târziu spiritul enciclopedic și admirația manifestă (v. Jurnalul) "față de adevărații oameni
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Nedelciu, Gheorghe Crăciun, Gheorghe Iova, Mircea Cărtărescu, Sorin Preda, Nicolae Iliescu, Cristian Teodorescu, George Cușnarencu, Ioan Lăcustă, Constantin Stan, Petru Cimpoeșu, Ioan Mihai Cochinescu, Hanibal Stănciulescu, Alexandru Vlad, Daniel Vighi, Ioan Groșan, Ștefan Agopian, Bedros Horasangian. În critică și în eseistică generația ’80 nu a produs o revoluție la fel de clar perceptibilă și de radicală precum cea din literatura propriu-zisă. Spiritul teoretic și modernizarea uneltelor au fost preluate de la elita înaintașilor imediați, cu o tendință de continuitate și de emulație, iar nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288562_a_289891]
-
îl înfățișează pe Góngora, Ion Anestin pe Gauguin, Menilek „omul de la Adua”, Nicolas Fouquet, pe „cetățeana” Tallien ori pe țarina Caterina „cel Mare”, Eugen Ionescu îl are în vedere pe „un oarecare van Gogh” etc. Cu fervoare e abordată și eseistica. Aproape șase ani (1932-1938), pe lângă studiile consacrate alchimiei asiatice și celei babiloniene, Mircea Eliade dă la iveală textele ce vor forma volumele Fragmentarium și Oceanografie, precum și intervenții în favoarea lui Mihail Sebastian și a lui Nae Ionescu (Judaism și antisemitism, Creștinătatea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290654_a_291983]
-
științelor sociale și al antropologiei. E. LOVINESCU Critica lui Sanielevici e mai degrabă o estetică în care se discută „probleme sociale și psihologice”, făcându-se mari asociațiuni biologice în stilul unei erudiții vii, extravagante, tip Hasdeu. [...] Toată această parte a eseisticii sale, trecând peste latura doctrinară ce poate forma obiect de violente discuții, se remarcă printr-un spirit polemic viu, amestecat cu elemente de grandomanie mai curând inocente și simpatice, acordând paginilor sale mișcări de umoare care încântă. G. CĂLINESCU SCRIERI
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289471_a_290800]
-
și atunci când analiza opera lui Zarifopol, se întrevede o tentativă de identificare cu ideile scriitorului asupra căruia își concentrează la un moment dat atenția. Este și cazul lucrării Mateiu I. Caragiale comentat de... (1996), sinteză la hotarul dintre didacticism și eseistică, prin intermediul căreia se conturează o bună schiță de portret. În schimb, Ion Creangă - spectacolul lumii (1996) își are punctul de pornire mărturisit în aserțiunile călinesciene referitoare la caracterul dramatic al prozei lui Creangă, analizată printr-o grilă care evidențiază ludicul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290239_a_291568]
-
cloneze. Traducător al lui Faust, D. nu putea rămâne străin de daimonismul creatorului, de imperativul vocii interioare, divizată în simplu demonism și în activitate înfăptuitoare superior daimonică. Acestea sunt și principalele direcții în care s-a orientat și foarte bogata eseistică a lui D.: raportul creatorului cu limbajul și cu poemul, autocontemplarea în poem, narcisismul theist / demonic al creatorului. Între o afirmație de început, dar emblematică: „Aceasta e aventura poeziei: o aventură a spiritului care luptă cu sine însuși, după cum spune
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]