335 matches
-
delicatețea liniilor conturează realitatea printr-un pitoresc fără sentimentalism. Spiritul debussyist pare să fi asimilat pe deplin esența viziunii componistice a graficelor lui Hokusai și Hiroshidge, creând la rândul său imagini a căror precizie și claritate tind spre o evidentă esențializare a expresiei (gestul lui Debussy de a recurge la una dintre graficele lui Hokusai - Vague (Val) - pentru a asigura fundalul la coperta primei ediții de la Marea confirmă profunda admirație ce o nutrea față de miracolul artei japoneze). Retras din mijlocul conflictelor
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
investită, în același timp, cu atributul transparenței. Textura sonoră semnalează preferința pentru o evoluție de natură motivică, ale cărei structuri melodice asimetrice se încadrează, cel mai frecvent, în spațiul redus al unui ambitus de cvartă, ca simbol al purificării, al esențializării. Sfera armonică asociază variate culori diatonice cu scara în tonuri, precum și succinte momente pentatonice, toate expuse într-o concepție prioritar acordică. Aceasta, la rândul său, este construită din multiplele planuri contrapunctice ale motivelor suprapuse, operând frecvente intersectări sau juxtapuneri într-
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
planurilor cu rol de pedală ritmică, intenționându-se realizarea unui fenomen hipnotic. Gradul ridicat de abstractizare rezultă cu precădere din utilizarea acestor entități melodice reduse care, prin evitarea unei reprezentări conturate a obiectului, tind spre o „depersonalizare” a acestuia, o esențializare ce intenționează depășirea particularului. Factorul armonic este definitoriu la nivelul procesului de delimitare a structurii formale, circumscrierea părților constitutive realizându-se astfel prin adoptarea scării hexatonic-anhemitonice și a celei cromatice pentru secțiunile extreme, în contrast cu spațiul diatonic de mi major al
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
descoperim pașii de odinioară, obosiți sub povara unor gânduri doar de noi știute. Iar clipa revederii cu propriul Eu este secunda „oglindirii” supreme, a privilegiatei Regăsiri de sine. Expresia temei introductive relevă dimensiunea unei simplități ce transcende spre o remarcabilă esențializare. Acea distilare a limbajului decurge din aspectul monoritmic al debutului și spațiul restrâns al scării pentatonice descrise de linia melodică superioară a acordurilor, care avansează în acalmia unei mișcări lente (Très calme et doucement triste - foarte calm și ușor trist
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
departe de spațiul cotidian. Formele prind contur prin respectarea regulilor generale care implică, în egală măsură, principii practice și mitice, deopotrivă. Astfel, materialele utilizate, îmbinarea culorilor sau liniile contururilor sunt alese conform canoanelor tradiționale care impun asocierea grotescului cu stilizarea, esențializarea și hiperbolizarea. Creatorul măștii alege acele elemente esențiale pentru a sublinia caracteristicile personajului reprezentat, le supune propriei viziuni dar le și adaptează putinței de înțelegere a semenilor; o formă sau un mesaj mult prea încifrat ar îndepărta creatorul de publicul
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
în artă în Concepte și atitudini estetice, Editura Meridiane, București, 1983, p. 8 footnote> Ca veridicitate, arta presupune îmbinarea inspirației cu nevoia de a transmite ceva vital. Se creează tipare posibile pentru infinitatea de manifestări a eului prin capacitatea de esențializare a experienței umane, a adevărului vieții. În secolul al XX-lea distanțarea dintre adevărul scriitorului și adevărul operei nu mai poate fi tranșată, iar profunzimea autenticității se impune ca o esențializare a omenescului. Conceptul capătă, pe de o parte, substanță
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
pentru infinitatea de manifestări a eului prin capacitatea de esențializare a experienței umane, a adevărului vieții. În secolul al XX-lea distanțarea dintre adevărul scriitorului și adevărul operei nu mai poate fi tranșată, iar profunzimea autenticității se impune ca o esențializare a omenescului. Conceptul capătă, pe de o parte, substanță filosofică, iar pe de alta, modalități specifice de realizare. În plan european, conceptul se alimentează din cele mai recente teorii filosofice, fundamentale fiind intuiționismul lui Henri Bergson și fenomenologia lui Edmund
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
de cunoaștere, iar romancierul renunță la modelele și idealurile epocii, cultivând subiectivitatea și autenticitatea. Ca veridicitate, arta presupune îmbinarea inspirației cu nevoia de a transmite ceva vital. Se creează tipare posibile pentru infinitatea de manifestări a eului prin capacitatea de esențializare a experienței umane, a adevărului vieții. În secolul al XX-lea distanțarea dintre adevărul scriitorului și adevărul operei nu mai poate fi tranșată, iar profunzimea autenticității se impune ca o esențializare a omenescului. În Testament literar Anton Holban se arată
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
pentru infinitatea de manifestări a eului prin capacitatea de esențializare a experienței umane, a adevărului vieții. În secolul al XX-lea distanțarea dintre adevărul scriitorului și adevărul operei nu mai poate fi tranșată, iar profunzimea autenticității se impune ca o esențializare a omenescului. În Testament literar Anton Holban se arată un teoretician al textului autentic, prin realizarea distincției între romanul dinamic și cel static al experiențelor interioare, cu adeziunea declarată pentru cel de-al doilea. Capitolul „Structuri narative” urmărește caracteristicile narațiunii
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
curtezane și, în sens meliorativ, prostituatele stradale și din bordeluri. În sens restrâns, propriu, curtezanele sunt persoanele care au un statut special, acela de a fi întreținute, de a obține privilegii și alte avantaje dorite. Curtezanele mitice și legendare sunt esențializări ale genezei cosmice, teogonice, antropogonice, ale fertilității naturale și umane, ale feminității exprimate prin sexualitate, maternitate, iubire maternă, paternă, filială, erotică exclusivă, selectivă sau multiplă. Unele curtezane sunt creaturi legendare, cu sau fără suport istoric real. Curtezanele sacre sunt slujitoarele
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
lustruiește materiale pînă cînd acestea capătă o strălucire și o suplețe ireale, devenind idei, altul revine asupra gîndului, îl ruminează îndelung în tăcere, pînă cînd ajunge la forma cea mai firească, memorabilă. Cei doi fac o muncă de concentrare, de esențializare, ajungînd la înțelesuri mai adînci decît cele pe care le au de obicei respectivele obiecte și cuvinte. Un puternic detergent moral, lacrima îi apropie pe poeți de oamenii religioși. Și unii și alții „se silesc pentru lacrimi”, și le provoacă
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
din Curious Shifts of the Poor au apărut în capitolul 45, al cărui titlu a fost botezat cu același nume (Sister Carrie, 403). Astfel, în mijlocul ficțiunii canonice se adăpostește o aluzie la statutul fenomenologic care, prin exemplul său, se opune esențializării literare, tocmai cum s-a întâmplat și cu volumul de povestiri scurte ale lui Crane, Barca de Salvare (The Open Boat). STRATEGIILE utilizate de Stephen Crane, Lafcadio Hearn, Abraham Cahan și Theodor Dreiser, printre alții, amintesc de sfatul oferit reporterilor
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
politic". O altă măsură care reflectă trecerea "conceptului de știri tradițional american" poate fi observată în declarația de principii a lui Charles Dana atunci când el și alți investitori au cumpărat Sun în 1868. Ziarul urma să "urmeze principiile condensării, clarității, esențializării și se va strădui să prezinte imaginea zilnică a evenimentelor din lumea înconjurătoare într-un mod cât mai clar și vioi" (O'Brien, 199). "Condensarea," "claritatea" și "esențializarea" lui Dana fac parte dintr-un efort de a prezenta reportaje concise și
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
investitori au cumpărat Sun în 1868. Ziarul urma să "urmeze principiile condensării, clarității, esențializării și se va strădui să prezinte imaginea zilnică a evenimentelor din lumea înconjurătoare într-un mod cât mai clar și vioi" (O'Brien, 199). "Condensarea," "claritatea" și "esențializarea" lui Dana fac parte dintr-un efort de a prezenta reportaje concise și precise (sau specifice), cum ar fi certitudinea transcrierii care pare a fi asigurată de o fotografie, deși percepția acelei certitudini tinde să se eschiveze de ochiul subiectiv
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
crime comise de trei adolescenți, care a fost considerată drept o anticipare a romanului Cu sânge rece (In Cold Blood) de Truman Capote (Applegate, 165). Mary McCarthy nu reușea să convingă publicul să îi ia în serios jurnalismul literar din cauza esențializării esteticii. Într-un articol publicat în revista Harper's în 1953, intitulat "Artists in Uniform", ea povestește cum s-a confruntat odată cu antisemitismul unui colonel. Prin intermediul subiectivității sale recunoscute în mod deschis, McCarthy încearcă să transforme cititorii din spectatori pasivi
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
profunde. Alternarea stereotipiei și a evenimențialului apare că una din structurile textului literar. Pariziana instalează în text evenimentul prin organizarea spectacolului și fenomenului, la nivel de scenarii globale și scene ritualizate sau circumstanțializate. În cazul Parizienei putem vorbi despre o esențializare prin mijloace teatrale, adecvate inerentei personajului. Femeia pariziana încearcă să introducă în ordinea monotona divertismentul, jocul, aventură, surpriză. În reprezentarea scenica totul vine în acțiune prin arhitectură jocului de sensuri. Esențializându-se printr-o formulă de mitopo(i)etică a aparentei
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
specific prin impunerea condiționalităților de aderare. Cercetătorii constructiviști au analizat diverse comunități interstatale, precum Uniunea Europeană, Asociația Națiunilor din Asia de Sud Est (ASEAN), Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE), relația SUA Canada sau SUA Israel, etc.693 Implicațiile normative ale esențializării identităților sunt mult mai serioase pentru a fi ignorate, în mod special în mediul internațional de după 11 septembrie, în care diferențele esențializate sunt în mod deschis postulate ca fiind cauze de conflict.694 Se poate argumenta că atunci când colectivitatea internațională
Constructivism și securitate umană by IOANA LEUCEA () [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
de după 11 septembrie, în care diferențele esențializate sunt în mod deschis postulate ca fiind cauze de conflict.694 Se poate argumenta că atunci când colectivitatea internațională este stabilită la nivel global precum în abordarea cosmopolită a relațiilor internaționale, implicațiile negative ale esențializării identităților dispar. Esențializând umanitatea ca entitate se va face pe seama sferei non-umanului. Ceea ce un astfel de argument nu are în vedere este procesul prin care se poate ajunge la o comunitate globală. În prezent nu există o bază normativă suficientă
Constructivism și securitate umană by IOANA LEUCEA () [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
-se cu acuratețe, persoana efectuează oarecum de la sine primul pas ascensional care adeverește strânsa intercondiționare ontologică a tărâmurilor ideal și pragmatic, indicând sensul dublu de vizare care apropie reciproc cele două regiuni. Fără generozitate suprastructurală și fără curajoasă și abstractivă esențializare a actului nu se poate construi unitatea indivizibilă a persoanei, postulat psihologic de gradul întâi al condiției umane ideale și concept al imaginii statornice a ansamblului de ipostaze de manifestare în care individul, după o sentință nicasiană, "se distribuie fără
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
traducerea evenimențială, expresia fenomenologică de natură concretă, "atingând" realitatea palpabilă într-o modalitate particulară care ține de o încarnare a principiilor abstracte. Pe de altă parte, obiectul se ridică la demnitatea ideală conținută în produsul final al unui demers de esențializare și inducție, urcând treptele unei scări ontologice a investirilor succesive ce pot fi obținute în exercitarea constantă a actului. În prima situație este întâlnită la scară individuală ilustrarea aplicativă a unui nivel superior de raționalitate în teritoriul său subordonat, coborârea
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
Almodovar, Cărtărescu are o savuroasă aplecare către mixaj literar, preluarea și prelucrarea unor imagini sau scene consacrate. Clișeele, bancurile și legendele urbane sunt relatate cu o poftă care mă lasă de prea mult timp rece. Dan Lungu a încercat o esențializare rapidă a acestora în Sunt o babă comunistă!, Corneliu Porumboiu, la fel, în excelentul film A fost sau n-a fost?. Am menționat doar vârfurile. Încercările de descoperire a laturii amuzante, tragice, crude a realității cotidiene comuniste au fost nenumărate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
păpușă japoneză (de 1/2 m, mânuită de două-trei persoane), păpușă mecanică, siluetă/păpușă decupată din carton, mască, himeră, umbră, păpușă-jucărie, obiect animat 76, parte a corpului prezentată ca personaj de sine stătător 77 etc., toate având ca principale caracteristici: esențializarea, stilizarea și îngroșarea 78; construcție și funcționalitate, "păpușa este rezultatul întâlnirii a trei factori: păpușa sculptură, actorul animator și spectatorul" (Ciobotaru, 2006a, pp. 64-65), de unde și multitudinea valențelor ei în planul spectacolului de teatru și al procesului semnificării; * personaj entitate
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
pp. 23-25; Dănăilă, 2003, pp. 168-177; Banham, 1990, p. 795; Gîtză, Chimet & Silvestru, 1968, pp. 143-144; Dinu & Lenkisch, 1963, p. 6; Niculescu, 1957, p. 27 etc. 77 Pepino, 2005, pp. 28-29. 78 Vezi Ciobotaru, 2006a, unde sunt explicitate aceste trăsături: esențializare = "găsirea acelor semne teatrale care, încărcate de o maximă semnificație, au un impact puternic asupra spectatorului" (Ciobotaru, 2006a, p. 66); stilizare = "păpușa nu trebuie să imite realitatea, viața, ci să o sugereze" (Ciobotaru, 2006a, pp. 66-67; vezi și Bujoreanu, 2008
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
de la Expoziția Națională de artă naivă de la Pitești. Soluțiile pentru el ca cioplitor le-a învățat de la alți artiști, căutând după aceea singur elementul său specific în forme ba alungite, ba modificate ca structură în chipurile din lemn duse până la esențializare. Iftinchi modifică însăși linia formată pe volum, lăsând deoparte elementul sculptural pentru narațiune care la artist capătă un farmec static cu acel haz original al unui artist făcut să se întrebe mereu dacă lucrările sale care au un merit deosebit
Prefaţă. In: Caravana naivilor by Augustin Lucici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1037]
-
trunchiul comun cu curriculum-ul la decizia școlii, ceea ce face posibilă diferențierea instruirii, funcție de interesele și motivațiile elevilor; f) Principiul racordării la social, facilitându-se în acest mod crearea legăturii dintre școală și comunitate; g) Principiul descongestionării, ceea ce permite școlii esențializarea trunchiului comun și încadrarea în programul săptămânal minimal. 2. Gruparea disciplinelor de învățământ pe cele șapte arii curriculare, ceea ce permite asigurarea coerenței interși transdisciplinare a sistemului: Limbă și comunicare, Matematică și Științe ale naturii, Om și societate, Arte, Educație fizică
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]