334 matches
-
așadar, nu numai istorisirile suculente de tipul celor din La Lilieci, ci și „poveștile” în formă parabolică ori în format alegoric - cu excepția acelui Pe front îndatorat vechiului mod al lui Sorescu de a înțelege și a scrie poezia. Astfel că esențializarea imaginarului se realizează împreună și coextensiv cu o esențializare a lirismului însuși, eliberat de parcursurile epice și de structura dramatică, dialogată, pe roluri și personaje, cu voci și experiențe diferite. Dacă „lumea” se reduce acum la elementele ei fundamentale și
Zona lirică by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2715_a_4040]
-
La Lilieci, ci și „poveștile” în formă parabolică ori în format alegoric - cu excepția acelui Pe front îndatorat vechiului mod al lui Sorescu de a înțelege și a scrie poezia. Astfel că esențializarea imaginarului se realizează împreună și coextensiv cu o esențializare a lirismului însuși, eliberat de parcursurile epice și de structura dramatică, dialogată, pe roluri și personaje, cu voci și experiențe diferite. Dacă „lumea” se reduce acum la elementele ei fundamentale și la puntea care o desparte, încă, de un dincolo
Zona lirică by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2715_a_4040]
-
pe un alt vector moral, parcursul brâncușian al degravitaționalizării sculpturii, al deposedării materiei de masă pînă la atingerea imponderabilității. Cel mai recent ciclu al lui Dumitraș, acela în care intră temele Adam și Eva, Treceri, Pasărea, Arcul, Melcul, este, prin esențializarea maximă, prin disoluția materiei, prin substituția substanței cu lumina, prin negarea materialului și tranformarea lui în conturul grafic al unui spațiu gol, în ipostaza perceptibilă a spațiului în sine, echivalentul păsării în văzduh a lui Constantin Brâncuși. Numai că în vreme ce
Maxim Dumitraș by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10442_a_11767]
-
de materii care suplinește materia sau că o listă de bucate care ține locul bucatelor. Dacă purismul caută un absolut himeric al calității lirice, postura intertextualistă caută un absolut himeric al textului. Dar abstragerea livresca e un factor secund față de esențializarea lirica. E un fapt de tehnica, nu de creație. O recunoaștere, nu o cunoaștere (inițiere) în substanță. De aici propensiunea intertextualității spre ceea ce reprezintă o ocolire a lirismului direct, de nu chiar o subversiune la adresa lui. Sunt utilizate tramele epice, descripțiile
Criticul de poezie numărul 1 by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16445_a_17770]
-
patul, să-ți cîștigi pîinea zilnică, să te speli, să nu calci pe bătături pe altul, să ai nevasta ta, copiii tăi, spița ta, cu grijile lor cotidiene". Mandarinul nu e decît tipul omului tradițional al unui topos idealizat prin esențializare. Semnificativ, Pandrea a refuzat totdeauna soluția emigrării: " Cine se refugiază în mapamond este o canalie sau un neputincios". Sau: " Voi rămîne aici, înzăpezit și vegetativ, în non-violență, în inacțiune, pasiv și resemnat. îmi voi apăra demnitatea umană. Ca artist și
Avocat și martor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8911_a_10236]
-
mai recent număr, 4, al revistei lunare de cultură și spiritualitate românească, TABOR, editată de Mitropolia Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului, sunt incluse studii demne de interes consacrate personalității și operei lui N. Steinhardt. În deschidere - un text remarcabil prin esențializare și prin puterea de a emoționa, semnat de Bartolomeu Anania însuși. Iată un scurt fragment: "Eu cred că botezul de la Jilava, pe care l-a administrat părintele Mina asupra lui N. Steinhardt este un moment mai mult decât istoric, e
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7007_a_8332]
-
la Toronto University Press cartea colectivă The double twist; from ethnography to morphodynamics, unde câțiva dintre exegeții cei mai importanți ai problemei își prezintă punctul de vedere. Formula canonică a mitului este față de mit ceea ce mitul este față de lume: o esențializare de ordinul al doilea. Narativitatea, în toate manifestările ei, se dovedește a se afla sub semnul intuiției geniale a maestrului antropologiei culturale. Civilizația noastră ar fi de neconceput fără teorema lui Pitagora Revenind la Poetica matematică, de la a cărei apariție
Solomon Marcus - "De la studenții mei am învățat nu mai puțin decât de la profesorii mei" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10257_a_11582]
-
ai cărții (Gabriel Dimisianu puncta „tragismul integral al unei viziuni”, iar Eugen Simion califica versurile ca „sublime prin tragedia pe care o exprimă”), relectura face posibil ceea ce părea imposibil: și anume, dezmembrarea și a acestei structuri lirice de o apreciabilă esențializare. În Puntea, Sorescu nu-și mai ghidează cititorul, nu se mai explică, nu se mai „traduce” prin constituenți raționali, distincți de cei vizionari. Poezia nu mai este, în subsidiar, o lecție despre poezie, o demonstrație a ei, un atelier artistic
Cartea morții by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2750_a_4075]
-
un lirism aproape pur; iar pe de alta, particularizată intens și dramatic, devenind una cu pielea și bubele bolnavului cu sfîrșitul aproape. Abia cînd ne eliberăm de efectul uimitor al acestui complex poetic în care Sorescu reunește, ca un magician, esențializarea și corporalizarea, generalul și particularul, simbolistica morții și așteptarea ei, demersul analitic poate fi întreprins. Obiectul lui fiind volumul în întregul său, cea mai adecvată procedură este abordarea preliminară a unui poem tipic pentru „vechiul” Sorescu și inclus în noua
Cartea morții by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2750_a_4075]
-
a suferindului stoic), iar în acest episod de pe front apar alte personaje, surprinse în directul suferințelor și cu rugămințile pe care mai apucă să le facă. Sorescu alege aici modalitatea de multiplicare și punere în perspectivă, iar nu decantarea și esențializarea lirică operate în celelalte poeme din Puntea. El pune tot materialul necesar și face întreg parcursul poetic impus de modalitatea alegoric-parabolică. E nevoie de mai multe personaje, de mai multe planuri temporale, de mai multe analogii pe fiecare nivel și
Cartea morții by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2750_a_4075]
-
scene ale vieții efective, autodistructive ale tinerei rebele, cu amiciții periculoase sînt alternate cu altele în care, ca într-o oglindă corectivă, avem proiecția aceleiași dacă nu și-ar fi părăsit familia și nu ar fi forțat firescul. Maniera de esențializare a factologicului reușește să sugereze viața complexă a comunității locale din care nu lipsesc contrastele, și mai numeroase în interiorul clanului, să ilustreze salturile sociale și culturale, cu tot mai frecventele schimbări de modă și obiceiuri, mai anevoie de mentalitate, cum
Mariolina Venezia - De o mie de ani mă aflu aici by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/8736_a_10061]
-
forme/ mai adevărate decât ceea ce/ se poate rosti// nimic privirea nu poate surprinde/ nimic nu se lasă înșelătoarelor simțuri deschis// o șansă cât o boare de vânt:/ poarta neagră/ cu mânere de aur străvechi/ poarta hăului lumii" (Poarta). Simplitatea și esențializarea conlucrează, în poezia Marianei Filimon, cu precizia detaliilor, cu tăietura fină și sigură a versului, ce proclamă fără ascunzișuri vraja miniaturalului: ,Mici animale și păsări/ alcătuiesc lumea/ sarea cu diamantele-i reci/ aminte aduce de un fel de copilărie a
Caligrafie de iarnă by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/11113_a_12438]
-
pe un alt vector moral, parcursul brâncușian al degravitaționalizării sculpturii, al deposedării materiei de masă pînă la atingerea imponderabilității. Cel mai recent ciclu al lui Dumitraș, acela în care intră temele Adam și Eva, Treceri, Pasărea, Arcul, Melcul, este, prin esențializarea maximă, prin disoluția materiei, prin substituția substanței cu lumina, prin negarea materialului și tranformarea lui în conturul grafic al unui spațiu gol, în ipostaza perceptibilă a spațiului în sine, echivalentul păsării în văzduh a lui Constantin Brâncuși. Numai că, în vreme ce
Max Dumitraș sau despre sculptura Zen by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9825_a_11150]
-
susține Culianu - o efigie mentală și o statuie în inima tuturor românilor. În „esența” sa, însă, Eliade este mult mai mult: un „Mare Maestru al unui zen românesc”, adică al unei „forme de iluminare” care permite „salvarea de istoricitatea existenței”. Esențializarea lui este, așadar, strâns legată de dialectica relației maestru-discipol. Prin inițiere, în virtutea unui „ritual al destinului” (formulă preluată de la psihanalistul jungian Erich Neumann), discipolul trăiește o „revelație fulgurantă”, al cărei conținut poate să întruchipeze însăși statuia Maestrului. Culianu se grăbește
Inima înțeleptului și statuia lui – Contribuții la exegeza lui Eliade – by Liviu Bordaș () [Corola-journal/Journalistic/4625_a_5950]
-
eseul și cartea domnului Maior, care constituie partea teoretică, ci mai ales tandemul lor cu reușitele practice, ridică ștacheta valorică a gândirii sale moderne, în care schimbul de cunoaștere și interacțiunea aduc soluții și un climat stabil. Valoroasele idei despre esențializarea puterii, dar mai ales căutarea poate uneori iluzorie a unei formule de distribuire corecte a acesteia, poate fi interpretat ca un mecanism de diminuare a tensiunii dăunătoare. De fapt, prin demnitățile pe care le-a deținut, G. Maior s-a
Teoria și practica puterii by Flaviu Pre () [Corola-journal/Journalistic/2431_a_3756]
-
semnificație, și sunt distribuite maniheistic, în marele roman apărut postum portretul abstract devine o adevărată artă. El nu mai înseamnă o neputință a scriitorului în sfera tipologiei, dar o reușită artistică indiscutabilă, ieșită dintr-o estetică rafinată și decantată prin esențializarea și descifrarea ,enigmei sinelui". Ca și în opera diaristică, autorul tinde să proiecteze în planul conștiinței tot ceea ce percepe, observația devenind reflecție. Jurnalul unui jurnalist fără jurnal este astfel unul, în cuvintele lui Jean Rousset, cu ,deschidere maximală". Scrierea lui
Un maraton literar by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11365_a_12690]
-
rusă. Lui George Bălăiță îi reușește, și încă la un prag estetic foarte înalt, conjugarea a două modalități narative formal disjuncte: descripția hiperrealistă, minuțioasă, cu abundența detaliilor, cu desenarea fiecărei cute de pe marea stofă a vieții; și, la polul opus, esențializarea simbolică, transfigurarea tuturor acestor date primare ale existenței, marcajul alegoric al traseelor, aparent, atât de sinuoase pe care le parcurge Antipa. Protagonistul însuși, memorabilul funcționar navetist între Albala și Dealu-Ocna, ascunde sub trăsăturile sale două sau mai multe euri, o
Viața e în altă parte (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11745_a_13070]
-
de secol 20 presupune diferențieri: Stockhausen revine în Licht la o tehnică formulată prima oară în piesa Formel (1951). Este un procedeu asemănător cu cel definit de Hermann Hesse în Jocul cu mărgelele de sticlă, o tehnică a simplificării, generării, esențializării și simbolizării componistice. Pur și simplu, compozitorul definește trei figuri melodice corespunzătoare pentru Michael, Eva și Luzifer. Simultaneitatea lor conduce la o "Tripelformel" sau "Superformel" emblematică pentru întreg ciclul de șapte opere. Rolul său devine acela de cărămidă de construcție
O sută de ani între o Tetralogie și o Heptalogie by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12860_a_14185]
-
e decât/ somnolența singurătății tale/ ce îmbibă toți porii aerului// ai fi preferat mai degrabă nu/ și poate era mai bine să/ decât doar așa ca și cum/ așteptând că va fi să fi fost/ fără să". De altfel, spre sfârșitul ciclului, esențializarea devine tot mai accentuată, poemele capătă aspect de haiku. În cea de-a doua secțiune a volumului, amplitudini de probabilitate, registrul poetic suferă mutații semnificative. Dacă în o neglijență a atenției (aproape) totul se reducea la trăire, acum accentul cade
Cartea neliniștirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10467_a_11792]
-
moderne, de la Shakespeare și până la Eminescu; iar aceasta drept expresie a unei spiritualități autohtone, personalizate în extinse perioade ale timpului. Există în mod firesc o preocupare constantă privind raporturile național - universal, tonal - modal, echilibrul structurilor, raporturile dintre acestea în cadrul operei, esențializarea gândirii tematice. Aproape un deceniu desparte prima simfonie, scrisă în anul 1965, de grupul celorlalte șapte, ultima fiind terminată în anul 1987; este timpul meditației utile formulărilor de semnificație, definirii unui diapazon ideatic larg. În plus, nu poți să nu
Momente discografice semnificative by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5353_a_6678]
-
șapte, ultima fiind terminată în anul 1987; este timpul meditației utile formulărilor de semnificație, definirii unui diapazon ideatic larg. În plus, nu poți să nu observi spectrul larg al mijloacelor, forme muzicale simetrice și cele liber dezvoltate, elaborări extinse și esențializări pregnante, formule orchestrale diversificate, și - mai presus de toate - spectrul larg privind tipologia discursului muzical, de la monodie la polifonia relativ simplă sau cea complexă, raportări armonice tonale sau modale, zone de atonalitate și serialism, mijloace utilizate cu abilă funcționalitate în
Momente discografice semnificative by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5353_a_6678]
-
de a reface în minte celebre episoade antice), slăbiciunea pentru mare sau deșert sunt doar câteva focare ale acestei biografii mitizate. Nu nevoia de falsificare îl reține însă pe Paler din a-și povesti de-a-fira- păr traseul existențial, ci pasiunea esențializării. În foarte puține cazuri afirmațiile lui Paler sunt contrazise de realitate. Dacă putem fi de acord că eseistul a traversat o epocă de mari răsturnări istorice ca un visător („eu am trecut printr-un război mondial fiind preocupat de... războiul
Mizantropul umanist by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4245_a_5570]
-
cuvintele nu te învață de la sine; cel ce te învață este învățătorul lăuntric, lumina-caracter. Vasile Fetescu, șlefuitorul de diamante vii - atâtea generații i-au trecut și îi vor trece prin viața-opera lui -, iată că preface prin demers transfigurativ, de sublimare, esențializare, lapidaritate însăși proza (proza vieții de zi cu zi), dându-i chip de poezie. Astfel, identificăm - în al doilea capitol din iconomia acestei cărți - îngemănarea pascaliană a spiritului fineții și a spiritului geometriei, precum și intuiția lui Ion Barbu că în
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
început un grup de persoane care au în comun anumite caracteristici (motiv pentru care teoria lui xe "Young"Young a fost criticată), ci își construiește referentul în concordanță cu anumite contexte specifice. Deosebit de important este faptul că, pentru feministele poststructuraliste, esențializarea teoretică sau descriptivă a femeilor nu pornește de la o premisă biologică. Împărtășirea unui set comun de experiențe care provin din construcția socioculturală a femeilor, a celor care nu sunt de natură biologică reprezintă acum un „măr al discordiei” (în termenii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1990_a_3315]
-
pur sau simplu, doar purificat prin expresia poetică și simplificat prin urgența implicării. Un credo poetic sever al integrității, somând teluricul cotidian să dea seamă În fața interogației tumultuoase a spiritului. Acutizată asumare a eului și a lumii, am spune. Ferma „esențializare” În Poeme nerușinate, Cartea Mâniei și Apocalipsa după Marta (la acest volum antologic mă refer În cele ce urmează) ar putea șoca amatorii de virtualități ludice. Recunoștem aici o direcție poetică majoră În cultura europeană. Nu neapărat la Goethe mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]