505 matches
-
rînduri. Poetul ieșean își afirmă apartenența la marea familie a melancolicilor. Dar la acea familie de melancolici vii, care convertesc în literatura fizionomia de proscriși cu care trec prin viață, reușind să iși contemple chiar și năruirile cu plăcere de esteți: "și-n vreme ce-s izbit, zdrențuit, sfîrtecat/ pot zări liniștit/ cum moartea mea/ hrănește/ viața mea" (Moartea mea-viata mea). Sau care ajung la un ton extrem de uman tocmai grație contactului sensibil cu durerea pretutindeni observată: "căderile tale îmi arată
Caligrafii poetice by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17728_a_19053]
-
au putut manifesta în funcție de adevărata lor natură). Prima categorie este aceea a ";vizionarului literar, specialistul în universuri imaginare, fabricantul de fantasme, exploratorul labirintului interior. Dacă vreți scriitorul cu capul în nori" (p. 123). Este vorba de o categorie de scriitori esteți, adesea onorabili, respectați de toată lumea, care fac abstracție de realitatea politică a vremii și de dramele care se petrec adesea chiar sub ochii lor. A doua categorie o constituie scriitorii care s-au transformat ";uneori în timpul dictaturii, alteori după, în
Scriitorul în secolul totalitarismelor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14220_a_15545]
-
făceau Montaigne și Moličre, putem auzi de la femei simple lucruri de o justețe extraordinară. Cine e atent la o femeie aflată, conform destinului ei natural și etern, la ...cratițăť , poate să audă vorbe de mare bun-simț și de mare profunzime". Estet veritabil, chiar dacă aproape mereu moralizat, cu antenele întinse spre bolta umanului integral, Al. Paleologu se răfuiește și cu estetica, în felul în care o poate face un condei foarte avizat. Arta apare egalizată cu viața, nici superior-arbitrar abstrasă din viață
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7015_a_8340]
-
nici jemanfișismul, nici sexul afișat în exces în toate ipostazele posibile; e greu să distingi cît este mimare și cît ardere autentică. E adevărat că în cartea lui N.Ț. există uneori și kitsch și stridențe, impurități care zgîrie urechea esteților. Oare numai subtilitatea, numai rafinamentul dau culoare poeziei? Pun și eu întrebări stupide, compromițătoare, dar mă gîndesc că alăturarea galbenului de roșu face simțurile să zbîrnîie și asta nu e puțin lucru. Cam așa sînt textele lui N.Ț. Supărătoare
La început a fost poetul by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/15816_a_17141]
-
lor blasfemic, operînd inversiuni malefice, sunt veritabile liturghii negre, demonice, de un comic sinistru, ceea ce induce uneori senzația că totul este neverosimil, carnavalesc, imposibil. La aceasta contribuie și contaminarea artistică a actului crud, cei patru sunt într-un fel niște esteți ai cruzimii, farmacopeea sadiană presupune dozajul savant al torturii, iar ideologia este doar pretextul-cadru al desfășurării unui geniu al răului. Întregul experiment sadian se desfășoară în interiorul acestui paradox dizolvant, pe de o parte maxima libertate orientată distructiv, pe de alta
Pasolini și Sodoma modernă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9639_a_10964]
-
reale). Dar cred că aici Suciu însuși pune accentul nu pe dramatismul extincției, ci pe tragedia (din punctul lui de vedere) stilistică. În viziunea lui, un vers neinspirat e la fel de periculos ca moartea însăși, de nu cumva și mai periculos. Estet autarhic, Eugen Suciu menține (măcar declarativ) literatura într-o zonă privilegiată, în raport cu care toate celelalte (chiar și viața) funcționează ancilar. Îl ajută, în cultivarea acestei posturi revolute, și tipul de poezie pe care îl practică: unul al efectelor pe spații
Dereglarea simțurilor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2669_a_3994]
-
unui porumbel conservat într-un melon/ metafizicele mijloace de circulație se despart/ lăsînd în urmă vâlvătăi de culori/ incendiind câmpuri imense de grozamă// ce întâmplare penibilă/ exclamă veștejitele testicule/ pierdute în cămașa de noapte/ a bătrânului academician cu insignă de estet" (Întâlnire profund realistă). Bătrânețea și singurătatea sunt teme vechi în lirica lui Petre Stoica. Scriam, cu un alt prilej, că poetul Petre Stoica pare a se fi născut bătrân, pentru că inclusiv versurile sale din tinerețe au un aer paseist, resemnat
Un suprarealist elegiac by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11110_a_12435]
-
Marco Cugno, românist pasionat care a transpus în limba lui maternă 36 de cărți din literatura română, din toate genurile, după cum ne amintește Marta Petreu în Laudatio: poezie cultă și populară, proză, teatru, eseuri, teorie literară, filosofie - "cu voluptăți de estet și realizări de virtuoz". Toate volumele traduse de el sînt însoțite de un amplu aparat critic. Dar, ține să precizeze Marta Petreu, "ca să ridice acest monument al culturii românești în Italia și-n italiană, Marco Cugno nu a fost ajutat
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8506_a_9831]
-
zilele. Dar în pofida faptului că mediile oficiale l-au tratat abia că pe un tolerat, autorul Scriitorilor moderni a izbutit a-și dobîndi aură unui mare prestigiu în lumea literară neînfeudată regimului comunist, adică singura care conta. Nego devenise marele estet, expertul suprem al literelor noastre, într-o semiclandestinitate dătătoare de nădejdi, întrucît reprezenta o formă a luptei neîncetate pentru adevăr și valoare. Iată peisajul în care era silit a-și înscrie activitatea, așa cum îl reconstituie S. Damian, în amplă prefață
EPISTOLELE MARELUI EXPERT by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17710_a_19035]
-
studiului academic se ascund de fapt condeiul autorului de ficțiune și ochiul lectorului pasionat! Abia în final, retrospectiv, vei vedea în altă lumină imixtiunile celuilalt Daniel Vighi de-a lungul întregii cărți, imixtiuni care îl înfățișează pe acesta în postura estetului nostalgic, nu a academicianului scorțos și aplicat: "Așa mi-a fost dat să-l văd întîiași dată în manualul de istorie. Acolo, în gravura aceea, stătea întins pe sofa, cu perne cilindrice sub cap și la picioare, între doi, trei
Critica si condeiul autorului de fictiune by Stefana Totorcea () [Corola-journal/Journalistic/17678_a_19003]
-
Constantin Țoiu Lângă Beaubourg, centrul Pompidou, cu aspectul lui de hală industrială, care îi șochează pe esteții prea fini, în preajma căruia se află și atelierul lui Brâncuși deschis vizitatorilor, poți vedea clădirea trompel'oeil, unică nu numai în Europa. Notez febril în carnet: rue Andry Le Bouche colț cu rue Quincampoux. Copii care se joacă la ferestre
Reflexe pariziene (III) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14877_a_16202]
-
a rămîne fidelă sieși, n-ar fi putut adopta o altă conduită. Uneori ea e lovită deschis, cu umoarea brutală a restaurației. Alteori e recuzată cu un subtil scepticism, cu grimasele unei difidențe de bonton, precum un concept "depășit". Există esteți care, disociindu-se de "patetica naivitate" a Monicăi Lovinescu, țin a se arăta mai catolici decît papa! Nu ne îndoim că perspectiva urmașilor noștri, eliberată de confuzii și inerții, de ambițiile concurențiale mai mult ori mai puțin disimulate, de carierismele
Un jurnal est-etic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14463_a_15788]
-
Farmec. Întotdeauna discret". "Omagiu. Întotdeauna vibrant, de preferință postum." O ingenioasă propunere de cuvinte-himere, în genul cuvintelor valiză, reconfirmă gustul particular al autorului pentru ludicitate. Două-trei exemple merită reținute: "Alambiguu - răsucit pînă la echivoc", "Anarhitect - constructor dezordonat, considerat postmodern", "Artrist - estet melancolic". Ceea ce surprinde și dă o ciudată impresie de inextricabil univers propriu este amestecul de personaje reale - culese din amintiri - și personaje literare, autori, convocați într-un regim de egalitate, fără nicio discriminare. Sunt citați astfel, în pagini succesive Valéry
BARDADRAC,un pic din toate by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10359_a_11684]
-
înseamnă informație, înseamnă relaxare (dar numai în orele în „viața care se viețuiește” e pusă în paranteze), înseamnă, știu eu, obligație academică, înseamnă, poate, snobism. Oameni de bibliotecă sunt din ce în ce mai puțini astăzi. Șiatunci, în aceste condiții, e explicabil că formidabilul, estetul, culturalul Șerban Foarță beneficiază de un statut ierarhic ancilar. Căci e, între scriitori, un cititor. Discuția e mult mai lungă și nu cred că e momentul s-o detaliez acum. Destul să repet că Narațiunea de a fi e, realmente
Afinități efective by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3648_a_4973]
-
găselnițele de ordin „tehnic”, cu abisurile psihologice, până la urmă recurgem automat la asemenea scenarii ancestrale și deloc perisabile. Spun, probabil, platitudini, dar suntem mai marcați de ele decât suntem dispuși să acceptăm. Lupta dintre bine și rău (pe care, sigur, esteții o privesc cu suspiciune) nu e nici atât de abstractă, nici atât de infantilă cum s-ar putea crede. E doar umană. Îi respectăm scenariul zi de zi, de cele mai multe ori inconștient, când ne uităm la un meci de fotbal și ținem
Întoarcerea acasă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2497_a_3822]
-
parte. Limba este pentru el o unealtă de sugerare, nu un lăcaș al frumosului. Deși economicos în descrieri, scrisul lui este expresiv, căci te face să vezi cu ochiul minții nuanțe pe care nu le exprimă direct. Nu e un estet dornic să aibă un stil propriu, ci un mirean adulmecînd mirosul nevăzutelor. Poate de aici și tonul calm, tihnit, nepatetic al scrisului său. Dan Ciachir evocă trecutul fără să-l dramatizeze, și nu depășește pragul emoției narative nici măcar în acele
Bilanțul amintirilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8024_a_9349]
-
Wong Kar Wai pentru încadrări picturiale: personajele sunt mereu înrămate prin intermediul unei uși, ferestre, arcade de clădire, deci fiecare cadru e și un tablou. În acest sens, filmul se poate interpreta ca un comentariu la adresa noțiunii de spectator, voyeur și estet deopotrivă. Totul este studiat în acest lungmetraj, fără a da impresia de artificialitate. Obiectele ocupă prim planul la fel de mult ca personajele. Apar multe ceasuri fără a avea funcția de a marca timpul, care e precizat de intertitluri; altfel, conexiunea dintre
Wong Kar Wai la rampă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12218_a_13543]
-
Lovinescu și a emulilor săi apare mai curînd dublată decît negată de plano, printr-o autonomie a funcției speculative, frecvent interferentă cu arta literară. Profesorul și gazetarul Nae Ionescu n-ar fi putut fi considerat la rigoare un soi de estet al ideilor? Măcar atît pentru cei reticenți față de sfera spiritualității! Discipolii săi au ilustrat modul înalt al libertății de gîndire propus de magistru, într-o frenezie a disocierilor și asocierilor, într-un joc superior ce tinde a se desprinde de
Despre Nae Ionescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15244_a_16569]
-
pe care-l confundă, însă, cu G.A. Geanoglu), pe Nicolae Scurtescu și, după alții, ejusdem farinae, pe Carol Scrob. Neputând găsi o explicație pentru o atare prăpastie, încerc să găsesc măcar criteriul de selecție. Departe de a fi un estet, Bacalbașa e un pragmatic. Caută, în literatură, nici măcar referentul, ci ecoul la public, audiența, impactul, succesul (fie el și scandalos). Îi plac poemele ocazionale. Cantabile. Exaltă, de asemenea, în fața poeților ocazionali. Grație lui, știm astăzi cu toții de un State Prudănescu
O altădată căptușită cu totdeaună by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2611_a_3936]
-
Pilsudski la Mussolini, de la Franco la Francesco Macia - indiferent de culoarea lor politică, îl tulbură invariabil. Așa încît le justifică acțiunile, de pildă pe acelea ale lui Franco, în numele "neastîmpărului" revoluționar și al "dorului de aventură" ( e un raționament de estet, pe care, la sfîrșitul anilor 1930, îl va folosi și Cioran, pentru a justifica în general spiritul revoluționar). Oricum, revoluțiile și revoluționarii au meritul că țin cont de "direcțiile mari istorice, pe care se mișcă lumea". La fel ca directorul
Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu-Mihail Sebastian by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/8633_a_9958]
-
observație. Și astfel, posedând poate, în unele privinți, facultăți hotărât superioare majorității, au rămas în inferioritate față de alții mai puțin bine înzestrați” (p. 245). E totuși greu de spus exact ce-l nemulțumește pe Rosetti. Oricum, un asemenea pesimism profund estet ar putea apropia Amintirile de Ghepardul lui Lampedusa (e una din filiațiile propuse în articolul din D.G.L.R.). Abstracție făcând de toate celelalte determinări, distanța e, totuși, destul de substanțială. Rosetti nu e un decadent complicat interior, ci un idealist trădat de
O generație pierdută by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4333_a_5658]
-
cuiva; nu s-a atins prin urmare de acea zonă tematică ce urma să facă nefericirea poeziei pașoptiste în ansamblul ei” (p. 49) Capitolul acesta, foarte dens ideatic, se încheie cu un medalion surprinzător. Prin aceea că, în finalul paragrafului, estetul Mihai Zamfir pune pe plan secund tocmai argumentul estetic: „S-a desfășurat tot atunci în Moldova o traiectorie biografic poetică perfect asemănătoare celei a lui Cârlova. Cu doi ani mai tânăr decât poetul muntean, născut la Iași tot într-o
Stilul intelectual (II) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5238_a_6563]
-
totul reducîndu-se la o reacție de discriminare pe bază de comparații. E ca un act de separare pe temei de preferințe stricte, gest de segregare fără complezențe de ochii lumii. Un om de gust nu e un gourmet, ci un estet pretențios. Tot astfel în critica literară: o carte îți place sau nu, iar aprecierea în sine nu suportă nuanțe intermediare, dihotomia valorică „da“ sau „ba“ fiind capitală. În literatură, impresia de gust e vitală în formularea unei judecăți de valoare
Caleidoscop gustativ by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2576_a_3901]
-
are nici înrîrurire asupra impresiei de gust. Meritul Mădălinei Diaconu este că, deși scrie îndeosebi despre lumea poftelor gustative, o face din perspectiva simțului estetic, ocolind astfel riscul de a cădea în banalități gastronomicoculinare. Autoarea vorbește despre gurmanzi cu ochiul estetului, și unghiul acesta ridică tonul paginilor. Altminteri, conținutul cărții este fatal derizoriu. A descrie, de pildă, drumul hranei de-a lungul tractului digestiv (limbă, cerul gurii, gîtlej, stomac) presupune un exercițiu ironic presărat cu numeroase citate, de la calamburul lui Feuerbach
Caleidoscop gustativ by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2576_a_3901]
-
o captatio...a cititorului, dar acest lucru nu schimbă cu nimic "filosofia" lecturii. Cum spuneam, Daniel Cristea Enache este un critic meditativ, dubitativ și... exclamativ. Iar prin acestea textele sale capătă vivacitate și savoare. Deși este unul dintre cei mai esteți critici ai momentului, e în același timp la curent cu tot ceea ce se întâmplă în pitoreasca viață literară românească. La curent, cu existența găștilor, grupurilor, grupulețelor și bisericuțelor, cu cine pe cine susține și de ce. Nu face teorii prea multe
Mizantropul bine temperat by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/14467_a_15792]