502 matches
-
cromatică, tablouri de epocă, sunt descrise case boierești, curtea domnească, obiceiuri, ceremonii, vestimentație. Stilistica nuvelelor dezvăluie cu adevărat un maestru. Bogăția lexicală, irizările cuvântului arhaic, fluența, muzicalitatea frazei, când maiestuoasă, când simplă, se întâlniseră arareori la prozatorii anteriori. Aristocrat și estet, O. are mereu tendința de a se delecta dând viață, aproape cu senzualitate, impresiilor și emoțiilor. O face întotdeauna dintr-o mare plăcere a comunicării intelectuale. În nomadismul acestui voluptuos al digresiunii există întotdeauna o premisă, un pretext care îl
ODOBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288509_a_289838]
-
de ușoară melancolie, ce ține de sentimentul vremelniciei, învăluie pagina. În echilibrul clasicului, aparent mai senin ca oricând, străfulgeră uneori accente dramatice, amintind de neliniștea romanticilor. Alcătuirea operei, cel dintâi eseu din literatura română, revelează structura acestei personalități de tip estet, creator de stil în integralitatea manifestărilor sale. Aici contează înainte de toate modul rostirii, iar acesta este singular în epocă: o scriitură dezinhibată, unde se trece cu eleganță de la registrul grav la badinerie, de la solemnitate la familiaritate, unde, în locul unei severități
ODOBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288509_a_289838]
-
să nu se împace cu ieșirea optzeciștilor din starea lor de „infantilizare” și continuă să-i considere generația tânără, refuzându-le excelența valorică, în vreme ce vârful de lance militant al generațiilor cu adevărat mai tinere îi contestă ca retrograzi, ca evazioniști esteți și tehniciști, lipsiți de autenticitate, plăsmuitori ai unui „univers de carton”. „Excepționalismul” generației ’80 este astfel pus în chestiune. Contestările vehemente, reciproce ori încrucișate, par să fie un lucru normal, poate chiar banal în viața literară de la noi și, probabil
OPTZECISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288562_a_289891]
-
ales în rubrica zilnică de la „Românul” (în 1914) și în articolele din ziarul de război „România” (1917-1918), unde se vădește a fi un fin analist al evenimentelor politice, sensibil la tragismul conflagrației mondiale, sobru și cu judecată clarvăzătoare, la antipodul estetului boem și neangajat, cum, îndeobște, e etichetat. În ceea ce privește activitatea de cronicar plastic, desfășurată de-a lungul întregii vieți, se impune prin bun-gust și orientare estetică modernă, el fiind unul dintre primii critici de artă care îi remarcă pe Brâncuși, Iser
MINULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288163_a_289492]
-
de altfel, poezia lui Minulescu place și omului fin, cu toată grandilocvența ei, și după treizeci de ani ea e încă proaspătă [...]. Eminescu, păstrând liniile simple sentimentale, întorsese cântecul spre mitologie și meditația universalului; Minulescu, mai terestru, îl tratează ca estet, de altminteri așa cum va proceda în genere poezia modernă (pe urmele lui Eminescu) cu folclorul, punând mai multă coloare și stingând claritățile. El pune în acțiunea de fascinare prin sentimentalism o grijă excesivă, la modul misterios, care, cu toată teatralitatea
MINULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288163_a_289492]
-
întrebări despre etică și dreptate? Când legislația laică atacă libertatea de conștiință religioasă ori chiar cinstea familiei, atunci să ne refugiem liturgic prin catacombe? Când o literatură genială, dar cu subtext gnostic (gen Coelho sau poate Cărtărescu) face furori printre esteții urbei, cum să inhibi o minimă reacție critică? Când programele școlare îi contaminează pe adolescenți cu nihilismul culturii de carnaval, atunci noi să căutăm penumbra? Când pornografia infectează scenele de teatru, atunci inteligența creștină să-și ia concediu de odihnă
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
tardiv al romantismului german», așa cum pretindea critica burgheză. Abia acum opera lui Caragiale a redevenit opera lui Caragiale - adică de la un capăt la celălalt, o incisivă satiră a burghezo-moșierimii și nu opera unui «mizantrop», «pamfletar prin vocație», cum Îl vroiau esteții burgheziei sau a unui «străin de neam» cum Îl numea la unison critica naționalistă-șovină a aceleiași burghezo-moșierimi Înstrăinate de patrie și de popor. Toate acestea arată limpede că numai clasa muncitoare poate și are interesul să prețuiască la justa lor
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
de-a-ntregul cu evoluția ascendentă a Întregi noastre poezii noi. Și nu numai atât. Aceleași principii care amenință progresul calitativ al liricii noastre pândesc și poezia Închinată marilor evenimente istorice. Pentru că, spre deosebire de bâlbâială dementă a poeziei dirijate În Occident de esteții trusturilor, poezia noastră referitoare la marile sărbători ale poporului nu mai Îndeplinește funcțiunea unui ritual convențional și sterp. Îmbinându-se armonios cu temele largi, generate de viața nouă care se dezvoltă astăzi În țara noastră, ea constituie unul dintre sunetele
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
menționate, Philip Marlowe s-a întrupat din aerul unei epoci. Așa cum, la sfârșitul secolului al XIX-lea, în Anglia, Arthur Conan Doyle făcuse din Sherlock Holmes un fel de dandy în răspăr, în care se împleteau „omul de știință și estetul”, Dashiell Hammett și Raymond Chandler, marii reformatori ai romanului popular de aventuri, au pus în personajele lor limbajul anilor ’30, „modele și chiar gusturile privind jazzul, filmul și artele deceniului și, cu siguranță, obsesia sexualității” (Barzun, 2000, p. 741). Că
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
pulbere; comentatorii rețin, în unanimitate, strădania și efortul autorului de a reface romanul în lumina observațiilor și sugestiilor făcute la prima ediție. Să citim doar două opinii, una aparținând unui ideolog activ al vremii sale, Silviu Brucan, alta a unui estet, bine familiarizat cu mișcarea ideilor literare: G. Călinescu; ambii ajung la aceeași concluzie: puține din creațiile momentului slujesc cu atâta eficiență și curaj comandamentele timpului. S. BRUCAN 40: „Înlăturând o serie de personaje inutile din prima ediție, care nu erau
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
contemplativitate care mai caracterizează scrierile unor critici ai noștri, călăuziți - se vede - în munca lor nu de convingerea că au de îndeplinit o misiune precisă în cadrul luptei generale a poporului, ci de cine știe ce veleități de savant de cabinet ori de estet. (...) Patosul participării la lupta pentru o cultură nouă constitue o altă însușire fundamentală a scrisului lui Traian Șelmaru. El însuflețește fiecare rând al articolelor și studiilor sale, oglindindu-se nu numai în pasiunea argumentării, în căldura și dragostea cu care
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
și la poezia ermetică (Mallarmé, Valéry, Ion Barbu). El a pledat cauza înaltei profesionalități a scrisului, scos din păienjenișul diverselor diletantisme, prezente, chiar din plin, și în paginile revistei. Dar Paul Zarifopol era un moralist, un scriitor de idei, un estet, în sensul cel mai bun al cuvântului, aplicat mai ales la fenomenul european. Criticul și istoricul literar al publicației avea să fie G. Călinescu. Anii colaborării lui în viața revistei, care au marcat în chip evident o nouă etapă, coincid
ADEVARUL LITERAR SI ARTISTIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285188_a_286517]
-
traducere a Bibliei a fost propusă de celebrul André Chouraqui. Riscurile Îmi par Însă destul de mari. În primul rând, un text tradus În românește, dar cu topică neadecvată, calchiată după LXX, fie va stârni haz, fie suspiciune. Doar cei câțiva „esteți”, degustători ai dadaismului hipercult, vor savura un astfel de produs. În al doilea rând, o traducere radical „etică” poate Îndepărta, chiar dezgusta publicul de o carte, valoroasă În original, dar devenită ciudată În ambalajul traducerii. Or, când e vorba de
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Fluxul memoriei (1957), Imn către zorii de zi (1962) și Fiul risipitor (1964), poezia baconskyană se situează definitiv în zona lirismului autentic, purtător al principalelor calități care l-au impus pe autor în conștiința literară a epocii. Poetul devine un „estet al melancoliei” (Eugen Simion), un cântăreț al peisajelor toamnei, al luminii care se stinge în amurg și al „somnului crizantemelor”: „O, dalii, tufănici și crizanteme, / Flori târzii, flori de toamnă - / De aramă, de purpură steme / Peste paloarea grădinilor brumate, / Un
BACONSKY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
rezonanțe consacrate dobândesc la C. o anume prospețime neașteptată, ce-și are sursa în autenticitatea trăirii. C. are o veritabilă sensibilitate pentru natură, ceea ce a făcut să fie comparată cu D. Anghel, dar acesta, la rându-i, pare feminin, lilial, estet, față de poetica senzuală, directă, aproape aspră, a autoarei. Viorele anunță deja temele predilecte, deplin conturate în versurile de maturitate, risipite în periodice: călătoria, sentimentul exilului perpetuu, fluiditatea și inconsistența lumii, natura ca paradis insondabil, revelat în clipele privilegiate, rătăcirea și
CALUGARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286047_a_287376]
-
îmbolnăvindu-l de nostalgia unui pierdut suflu divin; filtrul magic este vinul morții turnat în cupa de crin a purității, metafore uzitate și de Ion Minulescu, într-o romanță cu fior tragic. Alte rezonanțe baudelaireene se fac simțite în gustul estet pentru mătăsuri, parfume și licori, pentru aerul din muzee, spațiu al „semnelor tainice” ale timpului, pentru șerpi și perle, acestea din urmă, metaforă a cuvintelor poeziei, smulse în teribila explorare a profunzimilor. Romanul La Tunique verte (1924) continuă temele obsedante
CALUGARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286047_a_287376]
-
sale”, se preumblă cu o lucidă încântare printre „minuni” precum palatele de odinioară, casele domnești și boierești, locuințele țărănești, bisericile, crucile de piatră. Stăruind asupra artei sătești, cu „frăgezimi” și „subtilități” desfătătoare, supunând unei febrile percepții valorile plastice de altcândva, estetul nu recomandă o cantonare în trecut de dragul unui „românism” îngrăditor, dar nici o angajare zeloasă în siajul feluritor modernisme. Pentru C., tradiția, o „adâncă neliniște”, contează ca un factor de propulsie spre viitor („a visa trecutul e totuna cu a pregăti
CANTACUZINO-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286067_a_287396]
-
miniatură; pietrele erau numite "Munți în miniatură", în anamită, sau "Munți artificiali", în sino- anamită. Chiar aceste nume trimit la o semnificație cosmologică: Muntele, după cum am văzut, este un simbol al Universului. Grădinile în miniatură, devenite obiecte de predilecție pentru esteți, aveau o istorie foarte veche și chiar o preistorie care oglindește un profund sentiment religios al lumii. Existaseră mai înainte bazine cu apă parfumată, care întruchipau Marea, iar capacul înălțat sugera Muntele. Structura cosmică a acestor lucruri este evidentă. Elementul
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
acei trufași experți care știu atât de bine ce trebuie să facem sau să nu facem cu bietele noastre organe sexuale, toți tinerii bărboși, îngâmfați, inculți și toți chitariștii lipsiți de talent și ucigașii de Zen și trupa de papițoi esteți care privesc de sus această planetă pe care (nu mă întrerupe) au poposit Kilroy și Hristos și Shakespeare - deci înainte de a ne alătura acestora, îți spun în particular, bătrâne prieten, (sau mai curând nu-ți vorbesc ție, ci în tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
că, în parte, e din cauza celor patruzeci de ani ai mei și a convingerii că toți scriitorii mai bătrâiori ar trebui să părăsească terenurile și arenele. Nu. Știu - Dumnezeule, chiar că știu -de ce ezit atâta să-l prezint pe estet ca atlet. Ani și ani de zile nu m-am gândit la acest lucru, dar iată răspunsul: Când lucram cu Seymour la radio, era cu noi în echipă un băiat extrem de inteligent și de simpatic, Curtis Caulfield, care, mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
băiat dur ca tine poate fi atât de impresionabil. Danny se așeză lângă ea. Picioarele li se atinseră. Claire se feri, apoi se aplecă în față. Danny se gândi: Știe, nu are de unde să știe. Apoi spuse: Nu sunt cine știe ce estet. Claire își puse o mână caldă pe obrazul lui. Fața femeii era rece. — Serios? Toți prietenii mei din partid, de la filiala din New York, erau înnebuniți după neodramă și kabuki și alte chestii similare. Filmul ăsta nu ți-a amintit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
marțiale. Evenimentele parcurse de Ștefănel se leagă de izbucnirea războaielor Onin, În 1467, de luptele date În Kyoto și de implicarea În conflict a unor clanuri Ninja de pe munții Iga și Koga. Războiul, petrecut În timpul domniei shogunului Ashinaga Yoshimasa (un estet rafinat, pasionat de poezie și de arhitectură) avea să dureze zece ani, depășind cadrul temporal pe care și l-a propus acest roman. Toate acestea sunt evenimentele istorice descrise pe larg de istoricii arhipelagului nipon. Chiar și scufundările misterioase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
exemplu, n-am simțit dintotdeauna că aș avea un destin pedagogic. Fac parte din generația nouăzeci - toți am fost flori de seră. Am trăit pentru un paradis artificial, pentru exotic, pentru bizar. Dar când am realizat că imaginea mea ca estet în proprii mei ochi nu ducea la nimic bun, am intrat la clasă. Așa am ajuns aici. Iată-mă. Își întoarce atenția din nou asupra Orhideei Albină, mângâind cu afecțiune petalele care imitau atât de bine insecta. — De ce să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
universității. În primul rând, predomină pantofii din piele de căprioară. Cravatele le sunt lucioase, unele făcute din mătase. Părul îl au neobișnuit de lung și în unele cazuri se apropie (scandalos și periculos) de guler. Acestea sunt semnele distinctive ale Estetului. Aceste specimene nu sunt pe deplin conturate, fiind abia în primul an, dar mai târziu, unii dintre cei mai dedicați vor ajunge să se maturizeze, purtând pălării cu borul larg, pantaloni cu falduri și jachete cu o croială neobișnuită, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
o croială neobișnuită, de marcă. Statistic vorbind, măcar unul din ei va începe să folosească parfum. Dacă vor continua cu perseverență, Atleții vor ajunge să le curețe camerele și le vor scoate pantalonii cu falduri. Atletul este inamicul natural al Estetului. Estetismul este văzut de el ca un fel de boală, semn de decădere morală și mentală. Curățenia în cameră și dezbrăcatul sunt un răspuns rezonabil la această dovadă de declin, un fel de avertisment, menit să-i oprească pe Esteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]