18,301 matches
-
prin programe explicite (Preda, Buzura, Ivasiuc ș.a.), rădăcini adânci în observație și teză. Deși au rămas până astăzi insuficient omologate literar, e greu de crezut că, dacă nu s-ar fi bucurat inițial de asistența, oricât de discretă, a criticii estetice, adevărurile lor ar fi reușit vreodată să iasă de sub controlul direct al propagandei. Reportajul lui Tudor nu ar fi putut să fie "salvat" sub o nouă etichetă generică, dacă nu s-ar fi constituit (sau reconstituit) un întreg vocabular de
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
eliminînd "multe inexactități", să cerceteze mereu, dar să și recunoască meritele cercetărilor anterioare: "O altă redacțiune dintre ms. lui I. Negruzzi mi-a fost arătată de C. Botez." Materialul informativ este topit și răspîndit în sinteze critice. Pasiunea pentru analiza estetică îi este încă o dată verificată, cît și pentru asociațiile neașteptate, raportările la tot ce este "mare" în literaturile lumii, prilejuri de a fi deschise largi perspective meditației. G. Călinescu are un fel al său de a stîrni febrilitatea ideativă a
O carte rescrisă by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15174_a_16499]
-
Paginilor de critică literară face parte din a treia generație maioresciană, după socoteala lui E. Lovinescu, aceea, strălucită, din perioada interbelică, răspunzătoare de definitivarea autonomiei artei pe care o proclamase Maiorescu. Se numără printre cei mai aprigi militanți în favoarea criticii estetice, debarasată de prejudecăți sociologiste ori istoriste. (Să stăvilim, scrie el în stilul prețios al unora din articole, "surparea peste valorile artistice a unor terenuri limitrofe"). Ca și alți critici contemporani cu el, Streinu a pledat cauza modernismului literar, în poezie
La centenar by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15185_a_16510]
-
imediat morala! Să facem însă abstracție de ea, deocamdată. Ce ți se impune, mai întâi, este confortul cinismului. Rezumând: bunăstarea materială și intelectuală ce deschide vieții un orizont larg, liber, contrar oricăror conveniențe stânjenitoare, un orizont putem să-i spunem estetic. Este momentul existențial notat de Niccolo Machiavelli, moment pătruns în mod evident de stilul scriitorului, al autorului Mătrăgunii, mascat de mantia somptuoasă a omului politic, a consilierului principilor de tot felul. Prozatorul Machiavelli anticipează pe la 1500 viziunea stendhaliană asupra scrisului
Confortul cinismului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15176_a_16501]
-
apă minerală ordinară "Borsec". Retorica este o demonstrație de geometrie. Perspectiva este a unui copil de șapte ani, jocul simpatic. La fel Demiterea unui Primar, în care citim o povestioară despre versurile albe și Poet. îmi trece prin cap judecata estetică a lui Pirgu, aplicabilă și prozelor lui Radu Preda: e drăguț, are părțile lui...dar fără sarcasm. Sunt proze care se articulează bine, și uneori chiar reușesc să depășească mediocritatea. Radu Preda, Povești de floare și bostan, Editura Eminescu, București
Alte proze scurte by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15190_a_16515]
-
de a apărea în primul rînd ca adjectiv - "cuvântul "rezistență" nu-mi place, e prea telenovelic" (electra.ifrance.com); "un Făt -Frumos purtător de fericire telenovelică" (C 29.04. 2002) - dar și substantivizat (pentru a denumi o, să zicem, categorie estetică): "Un clasic, poate singurul în care patetismul nu cade în telenovelic" (agenda.liternet.ro/film) sau chiar adverbializat: "mingea amețește clasic, flirtînd ba cu "roșii", ba cu "galbenii", pînă cînd, rușinată, termină telenovelic în brațele strașnice ale unui mustăcios din
"Telenovelist", "telenovelic", "telenovelistic" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15196_a_16521]
-
fără ca exegeza să fi insistat, așa cum se cuvenea, pe factura naturalistă, decisivă, a creației sale. Să menționăm că afectarea științifică, acele fișe sociologice sau clinice care abundă în paginile literaturii de acest tip, nu reprezintă, în pofida aparențelor, un divorț de estetic, ci doar o variantă "eretică" a lui. Pe urmele "poeților damnați" și în legătură cu Nietzsche, naturalismul pune în paranteză morala, pe motivul unei "obiectivități" a reconstituirii minuțioase, glaciale, a existenței. Cuvîntul de ordine e așadar conștiința amorală ("gratuitatea" gidiană se află
Despre Hortensia Papadat-Bengescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15195_a_16520]
-
cauza rupturii. Spiritul ludic al scriitoarei, dublat de un neîngrădit cinism, creează marele spectacol al înfruntării elementelor cuplului, cînd surd, cînd fățiș, după ce inepuizabila sa fantezie a sudat, prin contracte sociale, parteneri ireconciliabili sub aspect fizic, moral și al opțiunilor estetice - caricatura și grotescul fiind singurele elemente aglutinante ale reunirii lor". Boala, reprezentată pe o largă paletă (tuberculoză, cancer, septicemie, miocardită, anemie pernicioasă, paranoia și monomanie sexuală, criză adolescentină, boală de nervi), nu e doar "compromisul firesc dintre viață și moarte
Despre Hortensia Papadat-Bengescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15195_a_16520]
-
pe linie onomastică Coana Chirița și Doamna Chiajna sînt rude și poate că nici strict literar personajele nu își sînt total străine, deși una e mai mult stăpînă, iar cealaltă aprigă doamnă . Dacă nu citiți dicționarul onomastic din pură plăcere estetică (la urma urmei pentru asta există varianta inegalabilă a lui Mircea Horia Simionescu) îl puteți folosi în scopuri practice: scriitorii, ca sursă de inspirație pentru botezul personajelor literare (Domnul Ambrozie o întîlni într-o seară de mai pe domnișoara Arșița
Gogu, Costăchel și Gioconda by Al. Ioani () [Corola-journal/Journalistic/15211_a_16536]
-
două saxofoane - Chant-Son - tipărită în manuscris, spre edificarea lectorului. Prin aceasta nu doar se consacră un creator și o operă, ci se atrage atenția și asupra fenomenului muzicii contemporane românești. Profit de această ocazie pentru a schița sumar un portret estetic și ideatic al acestui mare compozitor român, astfel cum se relevă cititorului german din grupajul tematic al revistei. Viziunea teoretică Trei sunt ideile fundamentale ale gândirii muzicale a lui Ștefan Niculescu: 1) raportul dintre unu și multiplu, 2) teoria sintaxei
Ștefan Niculescu sau unisonul ca soteriologie by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/15228_a_16553]
-
tuturor acestor calități: o știință a combinatoricii și analogiei, a corespondențelor sonore infinitezimale, a dublajelor rafinate și a tensiunilor intervalice relative. De altfel, calitățile numite sunt constante ale muzicii lui Ștefan Niculescu. Li s-ar cuveni o abordare analitică și estetică mai susținută și mai de profunzime. Poate cu ocazia unui simpozion centrat pe această operă, de ce nu? Poate că este timpul ca, pe lângă Enescu, să primim în patrimoniul etern al acestei țări și alte figuri marcante de compozitori. Ștefan Niculescu
Ștefan Niculescu sau unisonul ca soteriologie by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/15228_a_16553]
-
care l-au glorificat pe Nae Ionescu pentru că au văzut într-însul marele lor dascăl și ferment, "înțelegeau lucruri fundamentale încă de la sfîrșitul adolescenței. Nu aveau nevoie să zăbovească ani în șir în pură literatură, iar din aceasta nu elementul estetic îi interesa în primul rînd, ci acela spiritual. Din Dostoievski, să zicem, îi interesau nu atît "mijloacele" cît ideile. Aceasta se întîmpla și datorită faptului că deschiseseră ochii minții într-o epocă dominată de Pârvan, Nae Ionescu, iar în plan
Despre Nae Ionescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15219_a_16544]
-
mai mare interes decît conținutul. în mod normal, fiecare listă canonică intră într-o luptă liberă cu alte și alte "pomelnice". Antologiile de după '90 au propus mai ales grupuri sau generații. Au fost antologii care au funcționat după clasice criterii estetice. Au fost și antologii tematice. în această efervescență antologatoare, un semn de oboseală a genului, de coborîre a lui în underground pare să fie antologia zonală. Spre o astfel de antologie s-a orientat O. Nimigean, în cazul de față
Iașiul subteran by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15241_a_16566]
-
apară și alte nume mari dacă n-ar fi existat "rațiunile de copyright": Ioanid Romanescu, Aurel Dumitrașcu, Mihai Ursachi, Emil Brumaru. în schimb, apar: Liviu Antonesei, Vasile Baghiu sau Nichita Danilov. Eterogenitate maximă: nu mai funcționează criteriul vîrstei, criteriul valorii estetice (cei "mari" amintiți mai sus sînt amestecați cu poeți mult mai puțin cunoscuți, unii dintre ei debutanți) sau criteriul genurilor literare (găsim poezie, proză și alte genuri "incerte"). Nici criteriul zonal nu este pur - avem de-a face mai degrabă
Iașiul subteran by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15241_a_16566]
-
toate culturile. Între Dante și Petrarca, de pildă, sau, cum zicea Papini, între poezia pietrei și poezia mierii". Se produce în felul acesta o universalizare a culturii, prin considerabila relaxare a eurocentrismului. La noi, înregistrăm o deplasare a accentului de pe estetic (Maiorescu, Lovinescu, Călinescu) pe spiritual. Sub egida lui Nae Ionescu, actul cultural devine la "criterioniști" în speță experiență, autenticitate, inițiere, surclasînd construcția migăloasă, sistemul rigid, limitativ. Exponenții "noii generații" "preferă tencuielii raționaliste flacăra lirică. Formularea spontană și neînflorată ia locul
Despre Nae Ionescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15244_a_16569]
-
ca și fluviul care-l mărginește - scrie o proză originală: amestec de real și fabulos, de proză realistă cu intarsii ale miraculosului. Enigmaticul este puternic implantat în viața adevărată a satului sau orașului, ceea ce conferă scriiturii lui Vasile Datcu valoare estetică. De pildă, povestirea Întâlnirea dezvăluie un atent observator al nopții orășenești - trebuie spus că mai toate povestirile au ca fundal noaptea, ea însăși un fel de personaj care adăpostește taina, misterul, - dar Vasile Datcu este și un bun creator de
Între real și fantastic by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/13379_a_14704]
-
artă și viață, pe de o parte, și prezența muzicii, pe de alta. Doctoranda chestionează artistul, iar apoi noi ascultăm fragmente din cuartet, variație permanentă: vorbele și notele își răspund, se întrepătrund, poate pentru a ne confrunta integral cu experiența estetică și a nu da dreptate niciunuia dintre interlocutori. Artistul și exegeta operei țin discursuri contradictorii, dar, Friel o sugerează, pozițiile lor sunt complementare. Ieșind din sală îmi spun că reducerea artei la biografic e o opțiune prozaică, dar, în schimb
O zi la Dublin by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13403_a_14728]
-
vîrtejurile lor, paradoxal, spre a scăpa de ele. Circumscris unui cadru domestic și gospodăresc, aidoma lui Arghezi, autorul Cîntecelor naive pare a nu accepta la un moment dat nici măcar gratuitatea contemplației (din care ar putea germina oțiul aristocratic sau orgoliul estetic), implicîndu-se meșteșugărește în funcționarea realiilor d-sale fantaste: „Tăia-vom rîma cu toporul/ De groasă ce-i./ Naivi, audia-vom corul/ Grașilor miei.// Vom ajuta melcii la treabă./ Roua din prag/ O vom căra, subtil, în roabă/ Din lemn de
Poezia lui Emil Brumaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13415_a_14740]
-
rânduri din România literară și Ramuri. Dacă Ion D. Sârbu, prozatorul, diaristul și epistolerul, a fost luat deseori în discuție, dramaturgul, dimpotrivă, este lăsat oarecum în umbră. În ciuda faptului că Anton Patraș propune doar câteva titluri de o reală valoare estetică (Arca bunei speranțe, Pragul albastru, Iarna lupului cenușiu sau Bieții comedianți) își structurează analiza amplă pe două paliere: viziunea teoretică, decelabilă în activitatea universitară și în cea de cronicar dramatic, și opera dramatică propriu-zisă. Prozei i se rezervă un spațiu
Ce merită Ion D. Sârbu by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/13432_a_14757]
-
din perspectivă naratologică. În secțiunea a doua, eseul lui Ștefan Colceriu Marea la Homer și marea homerică (titlul trimite explicit la un minunat studiul de tinerețe al lui Petru Creția, citit și citat de autor) propune înțelegerea mării ca univers estetic, ca metaforă a unei psyche arhetipale, modelată de forța selenară. Din aceeași sferă elină, amintim, pentru originalitatea și finețea investigării lirismului safic, studiul Atmosfera în poezia safică, de Vichi Dumitru. Din secțiunea a treia, cea latină, cu greu am putut
Noi studii clasice by Gabriela Duda () [Corola-journal/Journalistic/13435_a_14760]
-
chiar scaunul electric, petrecînd 13 ani într-un ospiciu. Spre deosebire de Céline (sau de Richard Wagner, ca să ne întoarcem în timp la o altă pildă, deja menționată, de sciziune între artist și caracterul său), la Pound disparitatea nu este numai între estetic și etic, ci - în plus - între diferitele aspecte ale eticului. Asemenea contradicții nu sînt ușor de explicat, oricît am ține seama de natura imperfectă a omului, de faptul că nu sîntem îndeobște nici demoni nici îngeri, sau că sîntem într-
Alb și negru by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/13431_a_14756]
-
Balzac și Flaubert, criticul orădean demonstrează convingător faptul că opera lui Rebreanu este fundamental realistă, dar depășește în multe privințe limitele tradiționale ale curentului. Realismul lui Liviu Rebreanu este unul conștient asumat, cu luciditate și cu ochii deschiși spre experiențele estetice ale vremii sale. Chiar dacă nu le-a împărtășit, Rebreanu a fost la curent cu tehnicile moderne ale timpului său și, voit sau inconștient, realismul său este unul corupt de realitatea spirituală a epocii în care trăiește. În anii ’20-’40
Revizuirea revizuirii? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13434_a_14759]
-
aparițiilor editoriale); pe cel de-al treilea rînd și ultimul se situează Crăișorul Horia, Jar și Amîndoi.” (p. 134) Citind monografia lui Ion Simuț trebuie să admitem că, în pofida metodelor critice tot mai sofisticate și a diversității unghiurilor de evaluare estetică - specifice epocii postmoderne -, opera lui Liviu Rebreanu se ține încă bine, iar coeziunea sa internă nu a avut prea mult de suferit după aproape șaizeci de ani de la trecerea în neființă a autorului ei. Ion Simuț, Liviu Rebreanu, monografie, antologie
Revizuirea revizuirii? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13434_a_14759]
-
formele sale sociale cele mai obișnuite, la nivelul capacității omului de știință de a-i descifra mecanismele logice, determinările matematice sau semnificațiile lingvistice. Cultura înaltă a scriiturii sale transformă jocul în sine, prin poliedrele textuale, într-o morală a cunoașterii estetice. Nimic pedant și nimic ludic; nici pedagogie sofisticată și nici căutarea cu orice preț a deschiderii subiectului către orice cititor. Deși fiecare poate lua atît cît îl interesează din text, în măsura în care acesta poate fi citit și de un teatrolog, și
Caruselul cu poliedre by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/13453_a_14778]
-
se referă la o adevărată revoluție culturală, manifestată printr-o deschidere fără precedent spre circuitul de valori, idei și bunuri din întreaga lume, dar în prelungirea unor tradiții ale literaturii ruse postbelice neoficiale, în care groaza și absurdul sunt categorii estetice constant frecventate. Din această generație ar face parte, potrivit opiniei Irinei Prochorova (directoarea unei prestigioase edituri moscovite și redactor șef al unei reviste nu mai puțin ilustre) autori ca Vladimir Sorokin, Dimitri Prigov, Eduard Limonov. Scrierile unora din membrii acestei
Tîrgul de Carte de la Frankfurt by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13425_a_14750]