620 matches
-
de bază al frazelor care le conțin și să submineze, prin ambiguitate, autoritatea critică a autorului. În numărul amintit din Mișcarea literară subintitulat Omagiu lui Slavici semna un articol comemorativ alături de Mihail Dragomirescu, asistentul acestuia și totodată, ginerele lui Slavici: esteticianul, criticul și istoricul literar Scarlat Struțeanu. Omul Slavici și scriitorul Slavici erau analizați în paragrafe distincte cu intenția vădită de a-l salva măcar pe cel din urmă. Atunci când va prefața în 1930 volumul Nuvele a lui Ioan Slavici, Comentariile
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
furnizarea unor "justificări" a încadrării propuse. Pentru Tudor Vianu "talentul laborios", "pictura omului sufletesc și a conflictelor lui", "analiza psihologică" atârnă mai greu în balanța critică decât absența "seducției verbale și imaginative"21. În ciuda mijloacelor sărace de exprimare pe care esteticianul preocupat de stilistică nu poate să nu le sancționeze, criticul literar e sedus de talentul cu care scriitorul dă adâncime vieții interioare a personajelor. Dacă în Arta prozatorilor români, comparația cu Creangă e în defavoarea lui Slavici, trei ani mai târziu
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
concesii odată cu primirea la Academia Franceză a lui Paul Valéry (Arta și publicul). Z., pentru care autonomia estetică implică, în chip declarat, și opțiunea pentru modernism și modernitate, înțelege să își fundamenteze ideile și filosofic, chiar dacă nu va deveni un estetician. Două sunt studiile sale mai importante: Valori umane și Polemică abstractă, cărora li se adaugă Recapitulări. În planul estetic (fragment dintr-o carte anunțată) și o conferință din tinerețe, Impresia estetică. Pe urmele lui Henri Bergson, a cărui filosofie o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290712_a_292041]
-
1 Pagini de critică literară, vol. IV, p. 157 2 Pagini de critică literară, vol. V, p. 297 67 grevează gândirea estetică, Mihail Dragomirescu mânuia așadar un grup de idei a căror modernitate și dată de formulare îl așază printre esteticienii europeni.” 1 La moartea lui E. Lovinescu, Vladimir Streinu putea scrie cu seninătate admirativă aceste fraze: „El a fost în ultimii douăzeci de ani factorul principal de progres al literaturii române, prin orientarea sa nedezmințită către formele literare noi, prin
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
depășit contemporanii prin intuiție, gust, profunzime, studiile sale egalând în valoare creațiile nemuritoare din Les fleurs du mal: „Abia în zilele noastre avea să se vadă că nu Sainte Beuve, nu Taine și nici cu atât mai puțin Brunetière fusese esteticianul și criticul secolului XIX francez ci „publicistul” Baudelaire.” 3 Cel de-al doilea studiu, Baudelaire în literatura română, reprezintă una din cele mai pertinente contribuții pe marginea acestei teme deosebit de fertile și de incitante. Primul care s-a oprit asupra
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
a doua lucrare monografică dedicată lui Vladimir Streinu poartă semnătura lui Emil Vasilescu: Vladimir Streinu, Editura Bibliotheca, Târgoviște, 2002, volum apărut - fericită coincidență - în chiar anul centenarului nașterii criticului. Emil Vasilescu procedează metodic, 1 Serafim Duicu-Vladimir Streinu,Critic,istoric literar, estetician al poeziei și poet, Craiova, Editura Scrisul Românesc, 1977, p. 244 116 arhitectura cărții fiind edificatoare din acest punct de vedere: Un „caz biografic”, În jurul unui sistem critic, (Izvoare. Afinități, Delimitări, Tradiție și modernitate, Despre arta criticii - între intuiție și
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
203-216 Dimitriu, Daniel - Singurătatea lecturii, București, Editura Cartea Românească, 1980, pp. 98-102 Dimisianu, Gabriel - Opinii literare, București, Editura Cartea Românească, 1978, pp. 184-188 Drăgan, Mihai - Reacții critice, Iași, Editura Junimea, 1973, pp. 157160 Duicu, Serafim - Vladimir Streinu, Critic, istoric literar, estetician al poeziei și poet, Craiova, Editura Scrisul Românesc, 1977 Grigurcu, Gheorghe - Idei și forme critice, București, Editura Cartea Românească, 1973, pp. 27-36 Grigurcu, Gheorghe - Între critici, ClujNapoca, Editura Dacia, 1983, pp. 95-102 Lovinescu, E. - Scrieri, vol. VIII, (Titu Maiorescu și
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
Insular, săgetător și cinic, cu mari profunzimi afective și totuși ascetul unor aspirații spre sideral și sublim, acest Don Juan, păcătos și gânditor cioranian, am zice, nemântuit teoretician al fatalității, este chiar sistemul de valori și de referință al omului, esteticianului și romancierului Torrente Ballester. Don Juan nu evită arta paradoxului în relația personală cu femeile, inducându-le altoiul unor personalități cu totul opuse vocației lor prezente, făcându-le fericite, acum la venerabila lui vârstă de 400 de ani, doar pe cale
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
în evidență viziunea cercetătorului asupra culturii populare, ca și maniera de abordare a tot ce aparține acestei culturi. Folcloristul are în vedere un ansamblu unitar și de aceea, rămânând în afara oricărei școli sau direcții etnologice, el se afirmă ca etnopsiholog, estetician, sociolog sau filolog, indiferent dacă se ocupă de folclor, etnografie, artă populară, istoria folcloristicii sau de instituționalizarea cercetării științifice. În domeniul istoriei folcloristicii, M. este considerat „unul dintre fondatorii acestei discipline” (Ion Taloș), un deschizător de drumuri, studiile sale fiind
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288332_a_289661]
-
înlocuirii istoriei literare cu estetica literară. Descriind sistemul edificat prin dezvoltarea acestui punct de vedere, T. îi indică mai întâi „cheia de boltă”, susținută de principiul sintezei, al integralității, realizat pe cale de tripartiții. Totul în lume se manifestă, în viziunea esteticianului, triadic; în opera de artă Mihail Dragomirescu vede un microcosmos, având drept componente un fond, o formă și un factor unificator: armonia. Frumosul artistic ar fi o sinteză a sufletului cu natura, înfăptuindu-se în opera genială, care e o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290291_a_291620]
-
raționalism mistic”), estimarea validității fiecărei teze, a fiecărei aserțiuni, a justeței judecăților de valoare, dezaprobarea celor eronate, denunțarea subiectivismului extrem al unor opinii, stabilirea cât mai judicioasă a ce aparține lui Mihail Dragomirescu și a ce e preluat. Sursele gândirii esteticianului sunt identificate, în primul rînd, în opera mentorului acestuia, Titu Maiorescu, apoi, pornind de aici, în Platon, în filosofia idealistă germană (Kant, Hegel, Schopenhauer, Herbart) și în psihologie (G. T. Fechner, Wilhelm Wundt). Ideile dragomiresciene sunt puse în relație cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290291_a_291620]
-
primul rînd, în opera mentorului acestuia, Titu Maiorescu, apoi, pornind de aici, în Platon, în filosofia idealistă germană (Kant, Hegel, Schopenhauer, Herbart) și în psihologie (G. T. Fechner, Wilhelm Wundt). Ideile dragomiresciene sunt puse în relație cu acelea ale unor esteticieni și poeți occidentali (Benedetto Croce, Paul Valéry, T. S. Eliot), precum și cu o seamă de vederi lansate de Lucian Blaga, G. Călinescu și mai ales de Tudor Vianu. Sunt aduși în discuție, pentru caracterizarea prin opoziție, Sainte-Beuve, Hippolyte Taine, Émile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290291_a_291620]
-
prin variabile de consistență și nonconformism); b) atitudini cognitive - valorificarea aptitudinilor și cunoștințelor; c) motivație creatoare (P. Popescu - Neveanu, 1978, p.18) Conceptul de creativitate ridică dificultăți în definirea și stabilirea criteriilor creativității, deși de el se ocupă asiduu literați, esteticieni, psihologi, pedagogi, sociologi, filozofi deoarece în studiul creativității s-au investit prea puține resurse în comparație cu importanța ei. Cercetarea creativității a urmat un traseu desprins din tradiția misticismului și a spiritualității, în contradicție cu spiritul științific; apoi abordarea pragmatică, o iluzie
Creativitatea : latură a personalităţii by Gabriela Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/713_a_1307]
-
MAȘEK, Victor Ernest (13.I.1937, București - 20.IX.2002, București), estetician și traducător. Este fiul Hedwigăi (n. Ekhardt) și al lui Carol Mașek, economist. Urmează cursurile primare și secundare la București și tot aici Facultatea de Filosofie, absolvită în 1965; și-a susținut doctoratul în 1971, cu teza Introducere în estetica
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288053_a_289382]
-
în text, are rolul de a sugera interacțiunea între operă și receptor. Din această perspectivă estetica promovată de M. poate fi considerată ca o teorie fenomenologică, doctrină a spectatorului și a judecății estetice. Ceea ce la Bense era Mitrealität devine la esteticianul român „orizont de așteptare”: în timp ce matematicile oferă mijloace de „co-necesitate”, arta - și numai arta - oferă un mijloc de „co-realitate”. O construcție și mai solidă e Arta-o ipostază a libertății (1977), studiu care stabilește funcțiile ce transcend esteticul pentru a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288053_a_289382]
-
solidă e Arta-o ipostază a libertății (1977), studiu care stabilește funcțiile ce transcend esteticul pentru a cuprinde, în sensul umanist pus în lumină de Giulio Carlo Argan, realitatea psihică a creatorului. M. a fost și unul dintre cei dintâi esteticieni români care au sesizat pericolele industrializării operei de artă și a stăruit asupra apariției și proliferării kitschului. A colaborat la câteva lucrări colective importante - Artă și comunicare (1971), Creație și ideație (1971), Estetica filosofică și științele artei (1972), Dicționar de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288053_a_289382]
-
populare fiind apte să constituie „reper în fundamentarea unei teorii a comicului și a râsului”. SCRIERI: „Șezătoarea” în contextul folcloristicii, București, 1972; Poetică folclorică, Iași, 1976; Prolegomene la o estetică a folclorului, București, 1980; Eseuri etnologice, București, 1986; T. Maiorescu esteticianul, București, 1987; Camera Sambô. Introducere în opera lui Mircea Eliade, Iași, 1993; Sadovenizând, sadovenizând..., Iași, 1994; Etnoestetica, Iași, 1998; Mic tratat de estetică teologică, Iași, 1999; Cazul Mărie sau Despre frumos în cultura orală, Iași, 2001. Ediții, antologii: De-ale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290384_a_291713]
-
MOCANU, Titus (1.XI.1923, Brăila - 26.IV.2004, Köln), estetician. Era fiul Alexandrinei (n. Avram) și al lui Teodor Mocanu, conductor-arhitect. Face școala primară (1931-1935) și liceul (1935-1943) în orașul natal, iar studiile superioare la Facultatea de Filosofie a Universității din Cluj (1943-1947). Și-a susținut doctoratul cu teza Despre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288197_a_289526]
-
operei de artă și lumea în care trăiesc receptorii, supusă unei tendințe evidente de uniformizare continuă. În Despre sublim M. se îndepărtează foarte hotărât de sensurile conceptului pe care, de la Burke și de la romantici încoace, le-au recunoscut mai toți esteticienii europeni. El realizează o sinteză complexă în care se pot recunoaște sugestii preluate de la Hartmann („caracterul ontologic al lucrurilor”), Dufrenne („obiectul estetic”) și, prin ei, tinzând spre o concepție care urcă de la Husserl la Hegel. Referindu-se la „epifania lumii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288197_a_289526]
-
care se pot recunoaște sugestii preluate de la Hartmann („caracterul ontologic al lucrurilor”), Dufrenne („obiectul estetic”) și, prin ei, tinzând spre o concepție care urcă de la Husserl la Hegel. Referindu-se la „epifania lumii reale în orizontul sublimului și al structurilor”, esteticianul face aluzie la ideile lui Worringer și, în primul rând, la conceptul de intropatie (Einfühlung), atât de fecund în arta și literatura secolului al XX-lea. Adoptarea unei asemenea perspective îi permite să se distanțeze de prejudecata „progresului artistic”, așa cum
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288197_a_289526]
-
de a nu vedea în deșertul marelui oraș numai decăderea omului, dar și de a simți o frumusețe misterioasă, inca nedescoperita" [Friedrich, p.32, subl.n.]. Baudelaire are înțelegerea să asupra frumosului, el este nu numai "poeticianul modernității", ci și "esteticianul modernității". Baudelaire consideră că epoca noastră nu este mai puțin fecunda în motive sublime decât cele trecute. Se poate afirma că "de vreme ce toate secolele și toate popoarele și-au avut frumusețea lor, o avem și noi, în chip inevitabil, pe
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
POPESCU, Titu (1.V.1942, Stupca, azi Ciprian Porumbescu, j. Suceava), critic literar, estetician și prozator. Este fiul Letiției (n. Totoianu) și al lui Titu Popescu, jurist. Învață la Liceul „Horia, Cloșca și Crișan” din Alba Iulia (absolvit în 1960), urmând apoi Facultatea de Filologie, secția română, a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj, pe care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288947_a_290276]
-
stabilește în Germania, ca azilant politic. Aici devine colaborator al mai multor publicații ale exilului românesc, iar între 1989 și 1993 este redactor-șef la „Curentul”, care apare la München. Debutează în 1965 la „Tribuna”, iar prima carte, Mihail Dragomirescu estetician, îi este editată în 1973. Colaborează mai cu seamă cu articole de critică literară și de estetică la „Steaua”, „Cronica”, „Astra”, „Familia”, „Orizont”, „Cahiers roumains d’études littéraires”, „România literară” ș.a. Format la școala clujeană de istoriografie și estetică-teorie literară
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288947_a_290276]
-
ineditul ei, prin ingeniozitatea ei și, nu în ultimul rând, prin parfumul nostalgic ce-l degajă”, și albumul Martin Frei - fascinația culorii (2000) întregesc o operă diversă, dar susținută de gustul pentru frumos și de fascinația esteticului. SCRIERI: Mihail Dragomirescu estetician, București, 1973; Idei estetice în scrierile lui Mihai Ralea, Cluj-Napoca, 1974; Specificul național în doctrinele estetice românești, Cluj-Napoca, 1977; Necesitatea esteticii, Timișoara, 1979; Cărți cu ieșire la mare, Cluj-Napoca, 1980; Arta ca trăire și interpretare, Timișoara, 1982; Concepte și atitudini
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288947_a_290276]
-
Nimeni nu-i profet în țara lui, ci în exil, București, 2000; Martin Frei - fascinația culorii, Sibiu, 2000; Convorbiri despre exil și literatură, București, 2001; Antichitatea mirabilă, München, 2002; Din perspectiva exilului, Cluj-Napoca, 2002. Repere bibliografice: Eugen Uricaru, „Mihail Dragomirescu estetician”, ST, 1973, 4; Constantin Coroiu, „Mihail Dragomirescu estetician”, CRC, 1973, 35; Constantin Cubleșan, „Idei estetice în scrierile lui Mihai Ralea”, T, 1974, 9; Traian Liviu Birăescu, „Specificul național în doctrinele estetice românești”, O, 1977, 4; Dan Mutașcu, Un eseu, SPM
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288947_a_290276]