620 matches
-
cu dezinvoltură în climatul rarefiat al noțiunilor, eseistul plasează conceptele de național („particularismul etnic”) și universal „sub unghiul valorilor maxime”. Valori pe care înțelege să le trăiască, în propulsia spre absolut, cu o neslăbită intensitate. Combătându-l pe Nichifor Crainic, esteticianul nu o ia deloc razna atunci când accentuează că nu specificul național asigură perenitatea unei opere, ci - luând ca exemplu romanele lui Dostoievski - forța iradiantă și profunzimea cu care un scriitor sau altul exprimă trăirile întregii umanități. Departe de a fi
MATEESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288061_a_289390]
-
IANOȘI, Ion (1.V.1928, Brașov), critic literar și estetician. Numindu-se la naștere Janos Maximilian, I. este fiul Anei Lató (n. Leitner), ziaristă, și al lui Iuliu Steinberger, comerciant. Este căsătorit cu Janina Ianoși. După absolvirea Liceului „Ioan Meșotă” din Brașov (1944-1947), face studii de filologie maghiară-franceză la Cluj
IANOSI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287485_a_288814]
-
interpretare a acestei modificări aduce Lubomír Doleäel În Poetica occidentală (carte de referință În problema ficționalității, prea puțin valorificată la noi), dar mai ales În Heterocosmica. Fiction and Possible Worlds (1998, Johns Hopkins University Press, Baltimore), unde se dezvoltă propunerea esteticianului Alexander Baumgarten, a ficțiunilor heterocosmice (ficțiuni imposibile În lumea actuală, opuse celor utopice, imposibile În toate lumile posibile). Utilizând ca surse filosofia lui Leibniz (unde descoperă o concepție despre ficțiune ce se bazează pe „lumile posibile”), estetica lui Alexander Baumgarten
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
liniile postmodernității pe care critica americană n-o cunoaște sau cel puțin n-o recunoaște ca aparținând postmodernității: aceea de deschidere mai Întâi fenomenologică, apoi hermeneutică, ce apare În special În gândirea franceză, trece prin Vattimo și prin Ricœur, prin esteticienii francezi de la Merleau-Ponty la Garelli, apoi prin PatoDka și Richir și așa mai departe. Această zonă de conceptualizare și de Înțelegere inclusiv a ficțiunii, a relației subiect-obiect, a relației realitate-irealitate, americanii nu o au - și nici teza Mihaelei nu o
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
și alteritate. Sanda Cordoș: Dar creativitate la Humboldt Înseamnă nu numai creativitate artistică, dar și faptul de a dialoga. Cornel Vâlcu: Inițial Înseamnă creativitate artistică, apoi... Nu pot spune că nu regret realmente faptul că Humboldt n-a rămas un estetician, și cred că și-a limitat niște potențialități acceptând să devină lingvist, dar eu m-am instalat foarte mulți ani În acele dimensiuni ale humboldtianismului care pentru mine erau comode, cum ar fi următoarea: alteritatea este deja cuprinsă În limbă
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
DRAGOMIRESCU, Mihail (22.III.1868, Cucuieți-Plătărești, j. Ilfov - 25.XI.1942, București), estetician, teoretician și critic literar. A fost căsătorit cu Laura Dragomirescu, traducătoare. Fiu al învățătorului Moise Dragomirescu, D. și-a făcut studiile liceale la București, urmând primele două clase la Gimnaziul „Gheorghe Lazăr”, iar clasele următoare la „Sf. Sava”, absolvind în
DRAGOMIRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286857_a_288186]
-
a fost revista mensuală „Ritmul vremii” (1925-1929, 1930), sub conducerea lui D. și a lui George Murnu. Participant în 1931 la primul congres de istorie literară de la Budapesta, alături de Benedetto Croce, Fernand Baldensperger, Paul Van Tieghem, Oskar Walzel și alții, esteticianul aborda disciplina din punctul de vedere al integralismului. A devenit membru de onoare al Academiei Române (în 1938). Principalele sale opere sunt Știința literaturii (1926), reluată și dezvoltată în La Science de la littérature (I-II, 1928-1929) și Dialoguri filosofice. Integralismul (1929
DRAGOMIRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286857_a_288186]
-
Metodologia și critica literară sunt părți ale esteticii literare. Scopul final al științei literaturii e clasificarea literară, operație similară cu aceea întreprinsă în științele naturii de Linné și Cuvier. Ca metodă generală, știința literaturii și artelor „începe unde istoria încetează”. Esteticianul are a studia trei categorii de fenomene: fizice, sufletești și psihofizice ideale - creația fiind „încorporarea concretului sufletesc în material fizic, pentru ca să dea naștere la un obiect psihofizic”. La analiza capodoperei, pe lângă conceptele de fond și formă, se introduce un al
DRAGOMIRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286857_a_288186]
-
-i prescrie „idei preconcepute, tendințe, imagini, sentimente streine de atmosfera lui sufletească”, ci doar contribuie ca opera „să ajungă la o expresie cât mai limpede și mai firească”. Scriitori de la „Sămănătorul” și „Făt-Frumos”, macedonskieni, maiorescieni, „începători de talent” aderă, zice esteticianul, la metoda „criticii active”. Când vine de la Berlin, I.L. Caragiale „își face o plăcere de patriarh venerat să viziteze seratele noii «școale»” (De la misticism la raționalism). Ca exemple de colaborare dintre critic și autor se citează poemul Pe Golgota de
DRAGOMIRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286857_a_288186]
-
semnelor, de reguli generale, de un estetism „integral”, el explora teritorii în care retoricieni, poeticieni și semioticieni de după al doilea război mondial - Roman Jakobson, Gérard Genette, Michel Foucault, Roland Barthes, Tzvetan Todorov și ceilalți - urmau să vină cu instrumente noi. Esteticianul, adept al ideii de clasicism peren, a publicat fabule (1928, sub pseudonimul Radu Bucov), câteva traduceri din Sofocle și Shakespeare și mai multe romane, dintre care Copilul cu trei degete de aur (I-IV, 1932-1936) e construit pe fundal autobiografic
DRAGOMIRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286857_a_288186]
-
E. Lovinescu), București, 1944; Ovidiu Papadima, Estetica lui Mihail Dragomirescu, RITL, 1966, 2; Dan Mănucă, Sistemul estetic al lui Mihail Dragomirescu (perioada 1893-1915), ALIL, t. XVIII, 1967; Maria Banuș, Semnificația antiistorismului lui Mihail Dragomirescu, RITL, 1968, 2; Z. Ornea, Trei esteticieni (M. Dragomirescu, H. Sanielevici, P. P. Negulescu), București, 1968; Micu, Început, 171-174, 494-497; Titu Popescu, Mihail Dragomirescu estetician, București, 1973; Dumitru Matei, Mihail Dragomirescu. Sistemul filosofic și estetic, București, 1974; Alexandru Tudorică, Mihail Dragomirescu teoretician al literaturii, București, 1981; Leonida
DRAGOMIRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286857_a_288186]
-
lui Mihail Dragomirescu (perioada 1893-1915), ALIL, t. XVIII, 1967; Maria Banuș, Semnificația antiistorismului lui Mihail Dragomirescu, RITL, 1968, 2; Z. Ornea, Trei esteticieni (M. Dragomirescu, H. Sanielevici, P. P. Negulescu), București, 1968; Micu, Început, 171-174, 494-497; Titu Popescu, Mihail Dragomirescu estetician, București, 1973; Dumitru Matei, Mihail Dragomirescu. Sistemul filosofic și estetic, București, 1974; Alexandru Tudorică, Mihail Dragomirescu teoretician al literaturii, București, 1981; Leonida Maniu, Introducere în opera lui Mihail Dragomirescu, București, 1983; Gheorghe Stroia, Vasile Morar, Reevaluări estetice, București, 1984, 176-191
DRAGOMIRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286857_a_288186]
-
Contemporanul” (1881). Odată cu obținerea concesiunii restaurantului gării din Ploiești (1882), situația materială a familiei sale se îmbunătățește radical. D.-G. a avut trei copii: Ștefania, pianistă, căsătorită cu criticul Paul Zarifopol, Alexandru, militant socialist și comunist, și Ioan D. Gherea, estetician și filosof. În 1890, primește în mod oficial „împământenirea”. D.-G. a debutat în publicistica politică în 1883, sub pseudonimul Caiu Grachu, cu Un răspuns d-lui prim-ministru Ioan C. Brătianu, apărut în „Emanciparea”. În „Revista socială”, „Drepturile omului
DOBROGEANU-GHEREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286804_a_288133]
-
fie însoțită de judecata de valoare, considerată numai o treaptă în realizarea sintezei critice - lucrare științifică și artistică în același timp. Principalele studii teoretice ale lui D.-G. au un caracter polemic, fiind legate de o confruntare de opinii cu esteticienii și criticii literari de altă orientare: cu Titu Maiorescu în Asupra criticei și Asupra esteticei metafizice și științifice, cu I. N. Roman în Tendenționismul și tezismul în artă, cu G. Bogdan-Duică în Asupra criticei metafizice și a celei științifice, cu
DOBROGEANU-GHEREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286804_a_288133]
-
, Timotei (22.II.1935, Bulboci, j. Soroca), istoric și teoretician literar, estetician. A absolvit Facultatea de Filologie și Istorie a Universității de Stat din Chișinău (1963). A luat titlul de doctor în cadrul aceleiași instituții de învățământ (1967). A fost lector superior și conferențiar la Universitatea Pedagogică de Stat „I. Creangă” (1967-1981), iar
MELNIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288086_a_289415]
-
V. Beneș. Articole și eseuri dau Vintilă Horia, (O nouă înțelegere a fantasticului), Ion Frunzetti (Problema tragicului modern), M. Camilucci (Nevoia de poezie). Intervenții critice fac Al. Husar („Luceafărul” și „Meșterul Manole”), Ion Șiugariu (Titu Maiorescu, criticul), Mihail Isbășescu (Schiller estetician, Hans Carossa), Pericle Martinescu (James Joyce, Portretele lui Eminescu). Cronica literară este susținută de Mihail Chirnoagă, căruia îi va lua locul începând cu numărul 1-3/1940 Vintilă Horia, de Ion Șiugariu, preocupat cu predilecție de poezia tânără - Emil Giurgiuca, Virgil
MESTERUL MANOLE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288097_a_289426]
-
, Matila C. (13.IX.1881, Iași - 14.VII.1965, Londra), estetician și prozator. G., al cărui nume la naștere este Matila Costiescu, este strănepotul lui Grigore Alexandru Ghica, ultimul domnitor al Moldovei până la Unirea Principatelor. A făcut studii, de la vârsta de zece ani, în Franța, mai întâi la École „Sainte Anne
GHYKA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287277_a_288606]
-
Revistă trimestrială pentru elevi”. Noua redacție, menționată în numărul 1/1978, este alcătuită din Ion Hangiu, redactor-șef, Mircea Anghelescu și Mircea Frânculescu, redactori. Medalioane critice, analize literare și contribuții documentare semnează G.G. Ursu, Florin Mihăilescu, Al. Dima ( G. Călinescu estetician), Al. Balaci (Francesco Petrarca), Zoe Dumitrescu-Bușulenga (Tudor Vianu), D. Murărașu (Liviu Rebreanu), D. Micu (St.O. Iosif. Un veac de la naștere), Al. Săndulescu, Liviu Leonte (Constantin Negruzzi), Niculae Gheran (Liviu Rebreanu academician), Al. Piru (Titu Maiorescu) ș.a. Poezie și proză
LIMBA SI LITERATURA PENTRU ELEVI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287814_a_289143]
-
RALEA, Mihai (1.V.1896, București - 17.VIII.1964, Berlin), eseist, estetician, critic literar și memorialist. Este fiul Ecaterinei (n. Botezatu) și al lui Dumitru Ralea, magistrat. Face cursul primar la Huși și Liceul Internat la Iași, absolvindu-l în 1914. După ce își ia licența în drept și litere la Universitatea din
RALEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289120_a_290449]
-
Ist. lit. (1941), 827-828, Ist. lit. (1982), 911-912; Biberi, Lumea, 83-88; Șerban Cioculescu, „Nord-Sud”, „Semnalul”, 1945, 1 078; [Mihai Ralea], VR, 1965, 2 (număr special); Ivașcu, Confruntări, I, 393-404; Negoițescu, Scriitori, 296-301; N. Tertulian, Eseuri, București, 1968, 73-102; Ion Pascadi, Esteticieni români, București, 1969, 113-174; Botez, Memorii, I, 179-213; Cesereanu, Ipostaze, 90-100; Al. Rosetti, Note din Grecia, India, Israel. Diverse. Cartea albă, pref. Liviu Călin, București, 1970, 149-150; Bugariu, Incursiuni, 188-192; D.D. Roșca, Oameni și climate, Cluj, 1971, 157-172; Rotaru, O
RALEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289120_a_290449]
-
Konstantinos, ființe semifantastice și iluzioniști ai proiectării temporalității, în care se concentrează fascinația romancierei pentru timpul-clepsidră, deturnabil spre trecut sau proiectabil spre mitologic. Ei joacă rolul de catalizatori ai metamorfozelor sufletești suferite de „cei aleși”, lingvista și romanciera Maria și esteticianul Vizanti, între care ajunge să se țeasă, printr-un intermezzo livresc, o poveste de dragoste. Prin formula romanului în roman - acestea sunt capitolele eliminate de cenzură în prima ediție - se deschide altă breșă ficțională sau metaromanescă, iar scrierea primește implicații
ROZNOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289393_a_290722]
-
RUSU, Liviu (9.XI.1901, Sărmașu, j. Mureș - 17.XII.1985, Cluj-Napoca), estetician, comparatist și istoric literar. Este fiul Elei (n. Turi) și al preotului Constantin Rusu. Cursurile primare le face în comuna natală și la Bistrița, urmează apoi Liceul Evanghelic German din același oraș (1912-1920) și Facultatea de Drept (1920-1921), precum și Facultatea
RUSU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289410_a_290739]
-
stau la baza existenței noastre și care țin în coeziune vastitatea lumii individuale. În frumos, unitatea inerentă lumii obiective se întâlnește cu unitatea inerentă lumii subiective și se pun de acord. De aici sentimentul de mulțumire pe care îl trezește.” Esteticianul și-a valorificat ideile și în două cercetări folcloristice, Le Sens de l’existence dans la poésie populaire roumaine și Viziunea lumii în poezia noastră populară (1967). Dacă prima accentuează caracterul contemplativ al folclorului poetic românesc și include creatorul popular
RUSU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289410_a_290739]
-
merge la «sursele înseși ale forțelor creatoare», a descoperi un punct origo, un «sens profund al operei de artă», un arhé al artei, iată ambiția autorului tezei despre creația artistică. NICOLAE BALOTĂ SCRIERI: Goethe. Câteva aspecte, Cluj, 1932; Max Dessoir, estetician și filosof, Cluj, 1933; Essai sur la création artistique. Contribution à une esthétique dynamique, Paris, 1935; ed. București, 1972; ed. (Eseu despre creația artistică. Contribuție la o estetică dinamică), tr. Cristina Rusu, introd. Marian Papahagi, București, 1989; Le Sens de
RUSU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289410_a_290739]
-
București, 1982, 76-92; Marcea, Concordanțe, 200-205; Liviu Petrescu, O lecție de logică, ST, 1984, 3; Ștefan Aug. Doinaș, Liviu Rusu sau Voluptatea catedratică, RL, 1985, 52; Mircea Mancaș, Liviu Rusu, VR, 1986, 2; Vasile, Conceptul, 265-266; Z. Ornea, Liviu Rusu estetician, RL, 1989, 26; Ierunca, Semnul, 251-254; Dicț. esențial, 728-732. F.M.
RUSU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289410_a_290739]