492 matches
-
problema canonului și a canonizării nu și-a creat un dosar realmente serios. Cu adevărat, nici una din cele două tabere întrevăzute, să le zicem, conservatoare și neoliberală, nu și-au definit convingător nici câmpul de acțiune, nici strategia. Nici susținătorii estetismului modernist, nici multiculturalii postmoderni nu au un text solid, clar și tranșant. Canonic. Și unii și alții (atâția câți sunt) se pierd în „ceruri înalte”. Unii par încremeniți într-un discurs secular, ceilalți nu pot explica concret cum e cu
Îmbrânceala canonică by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13080_a_14405]
-
mi-a podidit limba// durînd în juru-mi/ un zid înalt de tăcere/ ostatec i-am fost de rea voie” (Zidul). Insuficiență structurală a spiritului, s-ar zice, pe care Alexandru Lungu se străduiește a o compensa printr-un soi de estetism liturgic, printr-o expresie căutată pînă la manieră, compunînd un idiom distinct, răspînditor de bună mireasmă duhovnicească. Țesătura stilistică “frumoasă”, bine bătătorită, funcționează ca un canon, așadar ca un instrument lustral, îndreptățind vorba lui Brice Parain, potrivit căreia scrisul frumos
Un senior al poeziei noastre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13003_a_14328]
-
cu ritmul literaturii europene, opus criticii dogmatice, preocupate de standarde generale și de legi estetice inflexibile, absolut inoperabile în condițiile schimbărilor petrecute în literatura acelor ani. Prin judecățile sale, Sebastian a refuzat scientismul suficient, simplitatea formulelor, dar a depășit și estetismul, literatura fiind pentru el o expresie a umanului, gândirea și ființa reprezentând o unitate și nu o dualitate ireductibilă, iar scrisul fiind un act de prezență și de participare, nu unul de inteligență discursivă. Pentru Mihail Sebastian critica este "un
Un impresionist lucid by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/7883_a_9208]
-
care și-a făcut un crez din regăsirea valențelor soteriologice ale artei, obturate de hiperrealismul și utilitarismul științelor secolului al XIXlea. Moda artistului boem tocmai fusese lansată de excentricul și prolificul Péladan, care propunea o art de vivre ce amesteca estetismul cu hedonismul, moralitatea cu homosexualitatea, filosofia ocultă cu epicureismul, totul în numele unei arte văzute ca ultima salvare din ghearele decadentismului tehnico-științific. Un exemplu concludent din proximitatea lui Proust este „confreria aristocratelor”, un cerc elitist cu înclinații artistice alcătuit din prințesele
În lojă cu Marcel Proust by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3251_a_4576]
-
vrea să amestece în fel și chip plicticoase lucruri vechi cu scandaloase nebunii noi, să se maturizeze și să dea înapoi, în irezistibile, bosumflate copilăreli. De aici, scăderile (oare?) prin comparație cu pașoptismul, revendicat, deseori, ca model: ezitarea la start, estetismul (nonșalant și subversiv) preferat activismului, antifraza de salon din care, la un secol și jumătate distanță, n-are cum mai ieși o revoluție. Optzecismul e, așadar, un trend cultural cu premise, trădate, de filozofie socială. O întoarcere, în forță, a
Critimixuri și alte fixuri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10983_a_12308]
-
noul său roman "trivial" (a se citi popular), Misterioasa flacără a reginei Loana. Cartea - care trece și drept anticariatul unei perioade dispărute, cea a ascensiunii fascismului în Italia, a războiului și a perioadei postbelice - este un impetuos mixaj de kitsch, estetism, elemente spectaculoase, animate parcă toate de un spirit felinian. Una din cele mai cumpărate cărți din istoria statului Israel este romanul autobiografic al lui Amos Oz, tradus acum și în germană sub titlul O poveste de dragoste și tenebre. Cine
O zi la Salonul de Carte de la Frankfurt by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12389_a_13714]
-
1946, a apărut o notă precum un S.O.S., exclamînd: N-avem hîrtie!), se găsea în schimb hîrtie pentru imprimarea noii lecturi "avizate" a operei lovinesciene, pe care și-o asumă N. Tertulian, în lucrarea E. Lovinescu sau contradicția estetismului (1959). În conformitate cu "recalificarea" tabloului literaturii, se ivește și un procedeu de "creație", un soi de suprarealism socialist, al cărui criteriu este "viteza de reacție" la evenimentul politic. Talentul devine astfel sinonim cu dexteritatea ancilara a "actualizării": "Încă din primul număr
"Literatura orizontală"(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17533_a_18858]
-
o regândire a operei eminesciene." Evitând sociologismul vulgar, Caius Dobrescu demontează mai întâi imaginea meteorică a geniului sustras contingențelor istorice, arătând ecourile spiritului vienez în opera lui Eminescu, precum și convergențele acestuia cu principalele orientări literar-filosofice din epocă (romantismul Biedermeier, naturalismul, estetismul, darwinismul, vitalismul nietzschean ș.a.). Nu numai că opera eminesciană nu iese prejudiciată dintr-o asemenea confruntare, dar ea relevă un sincronism paradoxal cu climatul cultural al vremii. Polemic în esență, demersul lui Caius Dobrescu nu este nici demitizant, nici apologetic
"Politicile" imaginației by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/11768_a_13093]
-
semnul verigei, al unității care, prin însumare, creează acel lanț care cuprinde totul. Folosind și culoarea alături de expresia firească a pietrei, el a identificat, dar a și negat, autoritatea materialului, sugerînd, într-un fel, că traseul de la natura ingenuă la estetism și la calofilie este unul scurt și foarte accesibil. Ultimul dintre participanți, cel care, de altminteri, a și asigurat ediției componenta ei internațională, este sculptorul româno-francez Nicolae Fleissig. Ca și Andrei Marina și Maxim Dumitraș, alături de lucrările cărora, de altfel
Cărbunari 2004 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12546_a_13871]
-
iraționalismul, mascat de un naționalism de școală nouă, comunistă. între timp, în anii '50, Maiorescu trecuse și prin furcile caudine ale propagandei literare comuniste de primă oră, fundamental antinațională, fiind eliminat din conștiința publică din cauza conservatorismului său politic și a estetismului concepției sale critice. O piesă, așadar, cu mai multe acte și cu motivații uneori opuse. Ce actualitate poate avea Maiorescu astăzi, zece ani după revoluție? Iată o întrebare pe care nu putem s-o ocolim. Greșala care se face, în
Maiorescu, astăzi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17291_a_18616]
-
Deși nu a existat o secțiune separată a filmului nordic, numeroase pelicule din Danemarca, Norvegia, Suedia, Finlanda... și-au făcut loc în celelalte secțiuni, lăsând o imagine unitară asupra acestui cinematograf minimalist, dar de o mare forță și cu un estetism rafinat. Ba chiar s-au bucurat de o incontestabilă popularitate, danezul Reconstruction (regia Christoffer Boe, film premiat cu Camera D"Or la Cannes) rămânând pentru multă vreme în topul preferințelor publicului. Filmele norvegiene Povestiri din bucătărie (regia Bent Hamer, poveste
Cine-TIFF-ii de la Cluj by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12763_a_14088]
-
conducere, monopolizînd pînă la ceasul de față biata cultură românească și (se subînțelege) doar venirea la putere a extremei stîngi i-ar putea clinti din locurile avantajoase în care s-au cuibărit: "Vina acestor culturnici care astăzi fac caz de estetism și de anticeaușism (dar nu de anticomunism) este de a nu se fi întors la izvoarele culturii române, la tradițiile ei reale, continuînd, sub protecția noilor repere, politica și poliția veche. Iorga a rămas la fel de indezirabil pentru ei. Eminescu, ca
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15370_a_16695]
-
sus, autorul dă doar două exemple din canonul etic: Eliade, Cioran. În același canon intră Vianu sau Adrian Marino, discutați în cîteva eseuri în volumul de față. Un concept interesant este cel de "nișă". Nu rezistența prin cultură sau prin estetism sînt ieșirile viabile din comunism, ci crearea unei nișe individuale. Astfel, Vianu propune o "atitudine stilistică", o citire printre rînduri a operei literare, aceasta este nișa lui. Vianu însuși îl dă drept exemplu pe profesorul său Ovid Densușianu căruia îi
Identitate și ruptură by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16048_a_17373]
-
cînd nu le chiar contestă. Cel dintîi canon, n-are dreptate autorul, reflectă o stare de fapt în interbelic, cînd modernismul (eu am optat pentru conceptul de modernitate) întîmpina rezistența încă a tradiționalismului și, aici are dreptate dl Alexandrescu, că estetismul coincide cu triumful liberalismului la noi. Observ că, de fapt, canonul propus de dl. Nicolae Manolescu e, totuși, operațional, fără ca autorul să-l propună drept model absolut. Dar dl Sorin Alexandrescu înclină spre modelul, asimilat unui canon, al lui Ibrăileanu
Un naratolog devenit sociolog by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17021_a_18346]
-
singura cu impact public remarcabil. Există cîteva motive determinante ale succesului său fulminant din ultimii ani. Fiecare dintre ele merită discutat. M-aș opri la trei: lipsa (premeditată sau nu) de interes față de experimente de limbaj și a gustului pentru estetism (“cînd aud pomenit cuvîntul scriitură, știu că este momentul să ne destindem puțin și să mai comandăm o bere” declară el în volumul de luări de poziție Interventions 1), curajul (asumat sau nu) de a exprima tranșant poziții ideologice și
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]
-
I. Negoițescu se completează ingenios în revizuirea cerchismului în două direcții diferite. Dacă I. Negoițescu se îngrijește doctrinar de îmbogățirea culturală a cerchismului în euphorionism, pentru a nu putea fi învinuit de reducția la estetic (sau, mai bine zis, la estetism), Radu Stanca se îngrijește, în aceiași ani 1946-1947, de consacrarea socială a cerchismului printr-un teatru propriu pentru a nu putea fi învinuit de reducția la poetic. Absența unui prozator al grupării (sperat inițial în Deliu Petroiu!) era una din
De la cerchism la euphorionism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8446_a_9771]
-
de o vitalitate debordantă care implică pe de o parte incapacitatea de disciplină, ergo o anume versatilitate, pe de altă parte propensiunea spectacolului. Introvertirea e descumpănită de extrovertire, ducînd la eleganța cultivată ostentativ, la dandysm. Vanitatea caracteristică are la bază estetismul egolatru, fără a putea ține în frîu impulsivitatea, tumultul funciar: "E vorba de o mistică a exceselor ce merge împotriva formelor stabile, detestînd colportajul sentimental de substrucție romantică, dar și formele epurate, clare". Spiritul baroc nu e unul al exclusivei
Baroc existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9585_a_10910]
-
o vizită celui în cauză, de la care s-a întors total dezamăgit. „E comunist!”, mi-a destăinuit apoi mie, parcă surprins, de nu cumva speriat. „Mi-a spus că trebuie să mă încadrez”, adică să scrie „pe linie”, dezbărîndu-se de estetismul și inactualitatea versurilor aduse spre lectură. Cît de „comunist” era sau nu Cicerone Theodorescu în convingerile sale intime e o întrebare fără răspuns. Dar masca „principală“ rămînea obligatorie în fața necunoscutului care îi călcase pragul și care putea fi vreo iscoadă
Tinerețea lui Vulpescu by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2579_a_3904]
-
va devini dominant. O remarcă finală: există o singură Istorie a literaturii în care s-a încercat abordarea epocii din jurul lui 1900 ca una dominată de tendința modernă, „revoluționară", și nu de aceea arhaică și reacționară. E vorba de capitolul Estetismul, scris de Vladimir Streinu în Istoria literaturii române moderne din 1944 (celelalte două capitole sunt datorate lui Șerban Cioculescu și Tudor Vianu). Streinu era adeptul tratării scriitorilor vechi drept contemporani ai noștri.
„Centrul“ și „marginea“ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6430_a_7755]
-
Și să nu se zbată trupul singur/ Stau să treacă moartea-n el prin mine" (Pasărea tăiată). O altă imagine elocventă e cea a boului dintr-un abator. Irezistibil atrasă de detaliile înfățișării animalului jupuit, poeta se lasă pradă unui estetism crud, morbid. Dizgrațiosul se substanțializează estetic: "Boul jupuit atîrnă cu picioarele în sus,/ Pielea nu mai învelește carnea lui cea muritoare,/ O lumină dinăuntru și-o lumină din afară/ Lasă coastele să facă cercuri albe de răcoare.// Locul inimii așteaptă
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
tinerilor sibieni deschide "larg porțile penetrației criticii estetice lovinesciene dincolo de Carpați", și dezaprobînd, la rîndul său, "lipsa gravă a unei conștiințe estetice" în spațiul în cauză. Cu adaosul că "poziția ideologică a lui Blaga ca și opera lui literară împacă estetismul cu spiritul etnic, împacă particularismul românesc cu universalul". Or, în Manifest Blaga nu e nici măcar menționat... Ne putem lesne imagina decepția sa din partea unor tineri pe care-i prețuise ca studenți. "Ignorarea cu care fusese tratat, subliniază memorialistul, nu-i
Printre amintiri (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8331_a_9656]
-
Adameșteanu). Convins că regimul comunist era instalat pentru veșnicie și, M. Vișniec a vrut să încerce o acțiune îndrăzneață și riscantă, căci orice aventură i se părea mai interesantă decât acel tip de rezistență culturală de la noi, el socotind că estetismul congenerilor săi rămânea ineficient (interviu cu Dora Pavel). Paradoxală pare motivația inițială a lui V. Ierunca, om de stânga în timpul războiului, curtat de noua putere care vedea în el un posibil tovarăș de drum: a plecat nu fiindcă ar fi
Exilații despre exil by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/7764_a_9089]
-
Unul dintre fiii de țăran "chiabur" devine, în timp, Ștefan Aug. Doinaș. Celălalt, șofer cu un garaj în București... Luând distanță încă din perioada studiilor față de modelele sămănătorismului, pășunismului și ardelenismului mesianic, "cerchistul" nu alunecă totuși în extrema cealaltă, a estetismului unui I. Negoițescu. El va încerca și va reuși o mediere, o anulare a contrariilor: nu prin ignorarea lor incultă, ci prin deplasarea componentelor tari înspre un centru flexibil și integrator. Postmodernism în sens invers, cu accent pe valori și
Poezia sintezelor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9099_a_10424]
-
le spun mai mult decât opera lui critică, Mircea Martin vede în aceasta puntea de convergență între diverse tendințe, centrifugale, coerența în fine atinsă a evoluției noastre literare. Nu întâmplător, poate, cele mai substanțiale capitole sunt acelea intitulate Organicism și estetism, respectiv Cucerirea tradiției - de la descoperire la invenție. Din ambele reiese poziția mediană a criticului pe tabla epocii sale. Între extremismul tradiționalist al lui Iorga, care absolutizează trecutul și respinge ,modernismul năvălitor", și extremismul modernist al lui Lovinescu, care are priză
Ideea critică by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11406_a_12731]
-
neomodernist, trebuie citit cu accent polemic. Fiindcă profesorul și criticul clujean analizează nu numai mărcile și curentul generației '60, care a scos din scenă realismul socialist, ci și contestațiile pe care mai mulți reprezentanți ai "optzecismului" le-au formulat la adresa estetismului "șaizecist". Neomodernismul nu e însă nici epigonic (în raport cu modernismul interbelic), nici laș, cu carențe civice. Pe lângă exemplele concrete extrase din versurile unor Nicolae Labiș, Ion Gheorghe, Ana Blandiana, Adrian Păunescu (cel din primele volume), Ioan Alexandru (la fel), Ileana Mălăncioiu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9622_a_10947]