336 matches
-
Rodica Zafiu Fumul, ceața, aburul sunt metafore cognitive ale vagului: estomparea contururilor poate fi poetică - dar, în perspectiva vieții practice și a relațiilor interumane, e mai ales neliniștitoare. Ce nu e clar și direct este înșelător; mai mult, e produs dintr-o voință de înșelare. Verbul a aburi, cu sensul "a
Abureală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7598_a_8923]
-
turban celest cu diamantul lui Shiva în frunte, devine enormă, umple întregul cosmos (finit, dar fără limite, în care timpul imaginar însoțește spațiul pe toate direcțiile lui) cu o vatelină impenetrabilă - activitatea onirică îmi creștea considerabil, ca și stările de estompare a eului din timpul veghei. O forfotă de monștri mi se ivea sub pleoape de cum mă ghemuiam în pat și-nchideam ochii. Cranii putrezite, fețe indescriptibile, șoapte teribile în urechi mă chinuiau până dimineața, când, de-atîtea ori, mă trezeam complet
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
plasatorul În hol. În cea mai mare parte a timpului războiul e un eveniment abstract, care se Întâmplă În altă parte. Numai aici, preț de patru sau cinci minute, Înghesuit Între desenele animate și film, el devine concret. Poate că estomparea identității și descărcarea În grup au un efect asupra lui Tessie, inducându-i genul de isterie pe care i-o induce Sinatra. Dintr-un motiv sau altul, În lumina palidă a cinematografului, Tessie Zizmo Își Îngăduie să-și amintească lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
astăzi după-amiază cu trenul, și Noica mă însoțește până la Sibiu. Așteptăm cursa. E una din diminețile acelea lipsite de echivoc ale Păltinișului, în care mersul ascendent al soarelui intră în conjuncție cu zvonul unor mari fapte. Și poate că tocmai estomparea acestor ritmuri paralele, istovirea minții în evenimentele nesemnificative ale zilei - și nu în curba soarelui pe un cer care te însoțește la orice ridicare a ochilor - este cheia mizeriei bucureștene. Sub soarele acesta teribil de franc, Noica începe să-mi
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
no se înfățișează ca un spațiu vid, cu podeaua goală, al cărui unic decor este pinul, simbol invariabil, desenat pe peretele din fundal. La sfârșitul reprezentației, actorul nu revine în scenă 1, iar spectatorului nu îi rămâne decât să contemple estomparea, dispariția, absența definitivă a fantomelor. În fața ochilor săi se mai află doar imaginea pinului, neclintită, figurare a permanenței ce biruie în cele din urmă jocul capricios al aparițiilor/disparițiilor. N-ar trebui, așadar, să ne mire faptul că Zeami a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
un soi de stare incertă, intermediară între iluzie și realitate, foarte asemănătoare aceleia dintre veghe și somn. Montarea dorită de Artaud vizează o „denaturare permanentă a aparențelor”, propunându-și în special obținerea unei anumite rigidități a gesturilor, ca și o estompare a personajelor în fața zgomotelor, a inserțiilor muzicale, dar și în fața „dublurilor lor inerte, înfățișate, de exemplu, sub formă de manechine care le iau brusc locul”. Artaud intuiește aici că tensiunea dintre corpul viu și dublul imobil oferă o posibilă soluție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
Autoarea este lipsită de temperament artistic, astfel încât versurile ei, șterse, greu de ținut minte, îl lasă indiferent pe cititor. Prefațatorul consideră însă că ea este intenționat inexpresivă, „elaborându-și poemele cu o anumită știință a surdinelor, cu o tehnică a estompării care răcește pulsiunile pasionale“. Poeta, care avea cândva un anumit fior liric, se dovedește în acest volum apatică; ea își confecționează versurile, ca pe niște raționamente. Semnatarul prefeței interpretează involuția ei astfel: „Ceea ce se remarcă în poemele noi ale autoarei
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
și descrierilor, se spune în „riman“, „există dialog. Important e ca personajele să vorbească, să vorbească mult, chiar dacă nu spun nimic.“ Ele se desfășoară, toate, în ceața (niebla) simbolică ce dă numele romanului și care s-ar putea traduce prin estomparea contururilor fizice ale spațiului ficțional (un oraș nelocalizat), prin personaje fără relief portretistic, cum se obișnuia în romanul realist, și de multe ori lipsite și de consistență, dar ceața traduce mai ales imprecizia statutului ontologic, prin pendularea între real și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
nivelului rațional de către actorii dramei omenești. Ceața, care dă titlul rimanului și apare de multe ori în momente cheie ale desfășurării narative, poate fi interpretată și ca o metaforă epistemologică (I. M. Zavala), reprezentând „confuzia conștiinței“ și instituirea logicii visului, estomparea contururilor în raporturile dintre personajele care-și urmează călătoria printr-o lume precară, bâjbâind ca orbii dintr-o veche parabolă și trecând prin crize de identitate și de identificare a aproapelui: „Personajele mele se vor alcătui pe măsură ce vor acționa și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
spanac de excese raționaliste să critici? De ce ai organiza oaze de educație ecologică life în București, unde Ferentariul și Pantelimonul sunt oaze de case în care trăiesc în simbioză oamenii cu patrupedele și zburătoarele? Stadiul nostru nu e cel de estompare a distincției public-privat, ci acela al lipsei acestei distincții. Vezi presa? Seamănă enorm cu o terapie de grup. Tot omul se defulează într-o veselie, ca pe vremea Ciuruitului pe scara tramvaiului, când tovarășii tăi de muncă, neapucând bara de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Olga. - Da, așa e, răspunse Alex, fiind prezent numai fizic alături de ea. Dialogul se închega greu. Apele păreau a fi prins deja o pojghiță de gheață. Bănuind că așteptarea îi încărcase bateriile cu energie negativă, Olga viră abil către o estompare a inflamării ce putea duce la aprinderea unui conflict: - Hai, iubi, să încercăm să încălzim climatul înainte de a ne copleși, că altfel riscăm să devenim două sloiuri de gheață. Alex alungă printr-un simplu gest al mâinii cele câteva clipe
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
formulată”. Pe urmele lui Arghezi, Vinea subliniază caracterul antididactic, vaticinar-profetic liric al pamfletului, văzut ca specie de „poezie agresivă”. Cîteva texte antebelice arată cum estetica avangardistă se dezvoltă la Ion Vinea în interiorul discursului publicistic, modificîndu-i convenția din interior pînă la estomparea frontierelor dintre genuri. Reportajul, ca gen literar, fusese elogiat de estetica futuristă, iar în anii ’30 cîțiva foști avangardiști români (Geo Bogza, F. Brunea-Fox) vor ilustra cu excelență această specie modernă, scoțînd-o de sub incidența paraliterarului. Principii pentru timpul nou, cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ai deceniului al treilea: acutizarea ortodoxismului etnicist și xenofob, înființarea - în 1927 - a Gărzii de Fier, nevoia coagulării unei contraofensive de stînga în mediile avangardiste, relativa asimilare a constructivismului (în special prin arhitectura lui Horia Creangă și G.M. Cantacuzino) și estomparea potențialului său „revoluționar” odată cu intrarea în prim-plan a suprarealismului (perceput de-acum, pe plan internațional, ca singura mișcare avangardistă eficientă, cu caracter ferm revoluționar și antifascist), coabitările ideologice și estetice „imposibile” din interiorul Contimporanului, accentuarea eclectismului său neavangardist și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
potențialului său „revoluționar” odată cu intrarea în prim-plan a suprarealismului (perceput de-acum, pe plan internațional, ca singura mișcare avangardistă eficientă, cu caracter ferm revoluționar și antifascist), coabitările ideologice și estetice „imposibile” din interiorul Contimporanului, accentuarea eclectismului său neavangardist și estomparea caracterului „de direcție”, autoelogierea inerțială și replierea elitistă, intrarea lui Vinea în Parlament, ca deputat pe listele Partidului Național Țărănesc, prezența unor „moderniști moderați”, unii dintre ei minori, sau a unor autori din zona unor publicații „neprietene” (Gîndirea, Cuvîntul, Viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
AFG și un OCT, care, în argou medical, traduceau două tomografii avansate, care să precizeze în cele din urmă coerența optică a vederii lui și afecțiunea care i-ar fi putut da efectul de nor, de beznă completă sau de estompare a culorii. Se întoarse acasă mai liniștit și îi povesti lui Godun, care nu pricepu mare lucru, dar trată chestiunea în stilul lui: — Ei, cel mult o să ai niște ochelari. De cal! Ai să fii din specia favorită a Veterinarei
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
negru sau marele secret al fericirii (2008) și Fata din vis (2010), prin memoria acuzatoare despre, "ființa istorică" a umanității, prin arta de a surprinde abjecția și modul cum sistemul degradează personalitatea individului, transformându-l în om-masă (abisul dezumanizării), prin estomparea elegantă a granițelor între adevăr și minciună (se știe de la Sofocle: nici o minciună nu ajunge să îmbătrânească), între obiectiv și subiectiv, între realitate și ficțiune/ iluzie, încât poporul devine populație căreia i se pot servi orice inepții, de cei aflați
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
fiind construite din tablouri separate prin elipse narative, alături de omogenizarea semnificativului vizual (decoruri, scene, paragrafe, capitole), a semnificativului narativ (jocul actorilor, scenariul, profilul dramatic), și a semnificativului audio-vizual (sincronismul imaginii și al sunetelor text, zgomot, muzică), conexiunile dintre planuri, claritatea, estompările, accelerările, asocierile, montajul paralel, ralentiurile, supraimprimările, deplasările interioare ale personajelor, contrapunctul, simfonismul, minimalismul, imaginile șoc, efectele surpriză, fracturile stilistice, spațiale, cominutive sau simple, visele, incursiunile psihologice, tușele de deriziune, abstract sau absurd, picturalizarea ori simplificarea spațiului, axele subconștientului, halucinațiile, modificările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
În acele clipe, ce bătălii ale așteptării se-nghesuiau În raza ochiului meu, lacom să Înregistreze ceea ce nu se vedea decât În imaginație; niciodată, oricât m-aș sili, nu voi putea să descriu toate istoriile Întâmplate În falia deschisă de estomparea apusului În apele leșioase ale Oltului. (luni) Când, adolescent precoce, am vrut să-l citesc pe Cervantes, m-a oprit să Înaintez În lectură o presupusă dâră livrescă a discursului sau - ceea ce era și mai puțin atractiv - prozaismul Întâmplărilor parodice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
analogă guvernării constituționale, făcând vizibil compromisul dintre coerciția guvernamentală și libertatea individului. Moda este răspunzătoare de schimbarea permanentă a diferitelor comportamente. Natura acesteia este imitativă și scopul este egalitatea socială" (H. Spencer, 1897/1900, 205). Folosind la ascunderea și, eventual, estomparea distincției de clasă, moda a favorizat creșterea individualității (H. Spencer, 1897/1900, 206). Dar cine dictează tendințele modei în societățile moderne? Dacă în societățile tradiționale moda era impusă de autoritatea de clasă, în societățile industriale autoritatea opiniei publice este răspunzătoare
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
W.M. Wundt, 1886/1897, 182). Două secvențe temporale sunt fundamentale în decursul evoluției practicilor de vestimentație și de înfrumusețare corporală, consideră Wilhelm M. Wundt. Prima constă în transferul ornamentării corpului de la bărbați la femei. Această modificare a dus la estomparea diferențelor între genurile sociale și la emanciparea femeii de sub statutul dominant al bărbatului. Câteva exemple din istoria costumului susțin afirmația lui Wilhelm M. Wundt: în societățile izolate, ornamentarea corpului cu marcării bunăstării și ai prestigiului social era o practică masculină
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
doua secvență ar fi estetizarea mediului exterior imediat apropiat oamenilor: amenajarea locuinței, a grădinii, a peisajului. În concepția psihologului german, aceste două transformări a practicii de ornamentare la bărbați, la femei și estetizarea mediului exterior au drept cauze dorința de estompare a diferențelor sociale. Invocarea emoției sociale de modestie ca factor determinant în explicarea comportamentelor vestimentare a fost considerată într-un fel predictibilă, din moment ce demersul lui Wilhelm M. Wundt din 1886 avea în vedere elaborarea unei scheme de evoluție a faptelor
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
E. Klapp, 1972; D.L. Miller, 1985; J. Best și T. Suzuki, 2003) insistă asupra argumentului că doar teribilismele ilustrează caracteristicile comportamentului colectiv, prin predictibilitatea redusă a apariției acestora, prin adeziunea masivă a indivizilor la teribilismele modei și prin funcția de estompare a diferențelor sociale. În contrast, moda a fost interpretată ca o formă de comportament "mai instituționalizată" și, în concluzie, predictibilă sub aspectul evoluției. Desigur, casele de modă, designerii, mass-media, liderii de opinie, precum și mediul de origine, climatul relațional, producția și
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
servit la Înlăturarea frontierelor interne identificate În firmă, cu scopul de a descentraliza și accelera luarea deciziilor, precum și pentru a asigura fluxuri rapide și fluente de comunicare, de produse și servicii. Această Înlăturare din interior a frontierelor este complementată de estomparea, chiar de ștergerea Înspre exterior a frontierelor corporației, proees ee are loc Într-un astfel de mod, Încât sâ nu se producă afectarea câștigurilor de eficiențâ În interiorul firmei prin interfața cu lumea exterioară. Acesta este motivul pentru care Întregul lanț
INVESTIŢII INTERNAŢIONALE by ANATOLIE CARAGANCIU () [Corola-publishinghouse/Science/1243_a_2691]
-
destrămarea, în prima jumătate a secolului al VII-lea, a organizării bisericești până la refacerea ei sub Imperiul târziu, a doua jumătate a secolului al X-lea, au reprezentat un interval de timp suficient de lung pentru a înlesni abandonarea sau estomparea unor aspecte ale credinței, săvârșirea aproximativă a actelor de cult sau reactivarea unor atavisme (păgânisme) ale lumii vechi, precreștine. Desenele rupestre de la Basarabi-Murfatlar, semne simbolice păgâne și creștine, figuri geometrice, semne alfabetiforme duc la concluzia că aici se vehicula un
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
afla un desen mai simplu, mai riguros și mai elocvent al evoluției societății, adică niște trăsături caracteristice foarte apropiate gustului „ardeleanului dârz și încăpățânat”, puțin înclinat spre speculații abstracte. Socotim relevant, pentru caracterul omului, faptul că, în plină perioadă de estompare și reprehensiune a materialismului, Andrei Oțetea a publicat (1938) un articol prin care explica și motiva concepția sa istoriografică materialistă. Mai presus de toate, admiram la el rigoarea și claritatea demonstrației, stilul ce pare dictat de grija pentru o îndefectabilă
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]