620 matches
-
zeci și zeci de capete, băiatul acela străin, înclinându-se din mijloc, întindea mâna și primea din mâna doamnei Mușat sulul de hârtie legat cu panglică roșie. Ultimul. Mulțimea deja se foia, într-un nor de rumoare, strivind gazonul de jur împrejurul estradei și pe toată întinderea terenului, îndreptându-se spre ieșire. Rareș! Rareș! striga de undeva Felicia, cu lacrimi în glas. Dar primii din mulțime treceau deja prin dreptul tampoanelor ruginite. Sporovăind, mulțimea o cotea pe strada Avram Iancu, pe care o
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
e viciat de sus până jos! Hei, Rareș, astupă-ți urechile, nu-l asculta. Strada Nicolae Bălcescu? Foarte bine. Plimbă-te dintr-un cap într-altul fiindcă pe tine nu te știe nimeni. Nimeni nu te-a văzut urcând pe estradă în mijlocul mulțimii de pe terenul Ileana... Nicolae Bălcescu și de-acolo, la dreapta pe strada Vlaicu Vodă, unde se vedea școala încă din colț... Rareș pătrundea într-o aripă a clădirii, pentru el complet nouă fiindcă acolo era intrarea rezervată profesorilor
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
cancelarie nechemat! Dar Rareș lăsase în urma lui ușa deschisă și înainta încet spre masă. Doamna Mușat deja aproape că începuse să strige: Rareș! N-ai voie! Te avertizez, nu mai face niciun pas! Doamna Mușat nu mai era ca pe estradă, în soarele serbării, ci din nou mică și grasă, cum o știa. Rareș stătu pe loc. Doamna Mușat îl ațintea cu o privire iscoditoare, încărcată de reproș. Nu cumva ai venit să mă întrebi de concursul literar? Am ghicit, nu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
se asociază, în mintea mea, cu firma pe care am văzut-o ceva mai devreme: "bijuterii false". E făcută nu să te reculegi în ea, ci să te miri, observând de ce performanțe e în stare tehnica. Altarul seamănă cu o estradă. Alături, se află un mare ecran alb pe care se proiectează, bănuiesc, dumineca, scene din Biblie. Nu lipsesc nici camerele video. Hală industrială, sală de teatru, studiou de televiziune, orice poate fi aici, numai loc de rugăciune nu. Nu mă
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
simplă auditoare. Simți emoția viorilor ce se acordau numai ca pregătirea unei desfătări ce se oferă, fără de conștiința responsabilităților. Amănuntul material și ordinea sistematică a lucrurilor îi scăpa cu totul. Prezența unor figuri noi de femei și bărbați profilați pe estrada joasă înapoia concertanților o făcu să plece capul tare în jos, fixând rombul strălucitor al parchetului. Erau cântăreții coralului, pe care abia azi avea să-1 audă întîi: coralul promis și dăruit de Marcian. Elena asista la repetiția generală a concertului
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
ciudat era totul... Ultima ușă era gura lupului: Academia de muzică. De trei săptămîni de cînd el pătrunsese În acest imens auditorium cu cele patru bănci Întotdeauna lipite de peretele din fund, totul cufundat În Întuneric și În partea cealaltă estrada la fel de Întunecoasă, numai cele două piane erau inundate de lumină și la cel din stînga Frau Proserpina Îl aștepta de trei ori pe săptămînă și pe scaunul desfundat Își pusese toate șalurile, bună ziua, Frau Proserpina. „Trei minute de Întârziere, trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
lucrurile, iarna va fi foarte grea și zăpada...“ În loc de răspuns, Julius abia reuși să-și ia rămas-bun făgăduind să-și pregătească mai bine exercițiile pentru miercurea viitoare. „Te rog să fii punctual“, Îi spuse Frau Proserpina, după ce el coborîse de pe estrada pe care se aflau pianele luminate. „Aici elevii vin unul după altul. CÎnd pleci dumneata vine altul. Te rog să fii punctual, ca să evităm orice perturbare a orarului. Orarele sînt făcute pentru a fi respectate.“ Julius reuși cu greu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se opri. — E sfîrșitul părții Întîi, Îi spuse bătrînelul. Acum ea o să anunțe o scurtă pauză, pentru ca publicul să poată trece să bea ceva la bar, Înainte de a asculta partea a doua a concertului. Frau Proserpina se apropie de marginea estradei și făcu un gest mînios adresîndu-se publicului. Julius Își trase Îndată capul Înapoi, dar bătrînelul Îi zise: uită-te și el nu avu Încotro și trebui să se uite. Luase un șal de lînă și se apucase să croșeteze În timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și se apucase să croșeteze În timpul pauzei. Lui Îi era de ajuns, dar bătrînelul nu-și putea stăpîni mînia, stăruia să rămînă ca să vadă totul pînă la sfîrșit. Fiindcă acum Frau Proserpina se Întorcea spre public, Înaintînd pînă la marginea estradei și anunța partea a doua a programului. — De ani de zile face același lucru. Julius Îi spuse că voia să plece, dar bătrînelul era Încă sub stăpînirea mîniei. — Da! Da! Dar mai Înainte vreau să știi bine de ce. Femeia asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
show al serii, printre bețiile de Anul Nou, Încercînd să atragă interesul bețivilor și al celorlalți clienți asupra frumoasei Gloria Symphony, artistă de faimă internațională și asupra revistei de faimă con-ti-nen-ta-lă Simfonia glo-ri-oa-să! Răsunară aplauze, dar nu apăru nimeni pe estradă și orchestra fu silită să atace din nou primele măsuri ale cîntecului Vino În rai cu Gloria cha cha cha Vino În rai cu mine cha cha cha Vlăjganul ajunsese tocmai atunci la poanta uneia din glumele lui și biata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
urmărea indiferent beția dramatică a unei dansatoare ca atîtea altele. În schimb. Vlăjganul sări s-o ajute, „Mă Întorc Îndată, comoara mea“, Îi spuse coristei care se topea de dragul lui, ridicîndu-se În picioare și ducînd-o pe Gloria Symphony pînă la estradă, Însoțită de aplauze și de exclamațiile cîtorva indivizi habitués, care nu puteau suporta ideea că tocmai Vlăjganul o aducea la ordine pe cîntăreața cheflie. Izbucniră și alte exclamații cînd o lasă singură cu orchestra. — Agasant ca-ntotdeauna! se auzi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pier-zîndu-se apoi În capătul localului pînă ajunse În dreptul Vlăjganului, care-i strigă: „Așa, zîna mea, zi-i Înainte!“ Vino În rai cu Gloria cha cha cha Vino În rai cu mine Și În timp ce spunea cha cha cha se Întorcea spre estradă azvîrlind de pe ea, rînd pe rînd, penele, fustița de tul și voalurile de mătase, pînă nu mai rămase decît În sutien și o scoică strălucitoare, plină de oglinjoare de argint, foarte mică. — Din pricina numărului ăsta a avut scandal cu Comitetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
niște pește cu legume, porneam cuptorul, apoi citeam. Bebelușii dorm mult la început, așa că sorbeam cărțile cu o poftă pe care nu o mai avusesem vreodată. Uneori mai vedeam câte un film. Am văzut Cele trei înmormântări ale lui Melquiades Estrada în vreo cinci reprize. Dar nu aveam atât de multe filme câte aș fi vrut, așa că mai degrabă citeam. Atunci, în prima perioadă din viața Evei, am început să citesc Amos Oz. Tot atunci am citit cea mai nepotrivită carte
Non-stress test. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Elena Vlădăreanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1784]
-
Și cel mai rău, era peltic. — Mio Dio! a exclamat signor Giuseppe, care e sensibil la tot ce ține de scenă. — Așa că profesorul l-a așezat în ultima bancă, de milă, iar când, într-o zi, l-a suit pe estradă, vai, toată clasa a râs în hohote, deși avea de recitat o poemă tristă. Dar băiatul avea vână. A repetat cu pietre-n gură, cu îndârjire, în fața oglinzii de acasă și s-a corectat în toate privințele. Multe minuni se
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
adevărat! ― sportul oferă o lecție. Ceea ce atrage această mulțime sînt: competiția, selecția, cultul vedetei. Tot ceea ce unii refuză cu vehemență în viața intelectuală, predicând ipocrit modestia, egalitatea, impersonalitatea, dezgustul față de publicitate. Sau, poate, zeii nu mai sânt posibili decât pe estrade și în arenele de sport. Și de aceea se înghesuie lumea acolo. Nimeni nu se mai indignează dacă Jupiter îmbracă chiloți și ghete cu crampoane. Cu condiția să se priceapă să tragă un penalti sau să joace în ofsaid. Zeii
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
adevărat! - sportul oferă o lecție. Ceea ce atrage această mulțime sunt: competiția, selecția, cultul vedetei. Tot ceea ce unii refuză cu vehemență în viața intelectuală, predicând ipocrit modestia, egalitatea, impersonalitatea, dezgustul față de publicitate. Sau, poate, zeii nu mai sunt posibili decât pe estrade și în arenele de sport. Și de aceea se înghesuie lumea acolo. Nimeni nu se mai indignează dacă Jupiter îmbracă chiloți și ghete cu crampoane. Cu condiția să se priceapă să tragă un penalti sau să joace în ofsaid. Zeii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
care se agita o mulțime foarte numeroasă de invitați și în care se pierdea puțin cuvîntul de introducere rostit de d. Eugen Filotti fu deodată sfîșiat de un uruit de tobă. Luminile care se aprinseră în același timp lămuriră pe estradă, la spatele conferențiarului, o orchestră de jazzband din care nu lipsea muzicantul negru. La sunetul coardelor, al sirenei și al tobelor, mulțimea invitaților reușea cu greu să se orienteze. Conducătorii expoziției premeditaseră această primă impresie generală, amestecul aiuritor de tonuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
-ul de mulțumire. Din această cauză erați refugiat, probabil, în acel colț de grădină, adică acolo unde v-am abordat, dezamăgit de ridicolul situației. Vă mărturisesc de altfel că întreaga ceremonie de premiere a fost ridicolă. Erați cocoțați acolo, pe estrada din fundul grădinii, în jur de 30 de inși mai mult sau mai puțin nerăbdători să scape de penibilul situației. Fiecare aveați dreptul la trei minute de speech după decernarea premiului respectiv, numai că din cauza ploii Președintele Societății Oamenilor de
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
luminări vii un candelabru de aramă, cu brațe întortocheate. În dreapta ușii era bufetul, o vitrină aurită, păzită de chelneri ageri. Aceștia serveau la repezeală, și împrejurul salonului se întinseseră mese, la care ședeau negustorii. Plin era. Lăutarii cântau pe o estradă cocoțată în fund, acoperită cu pânză colorată, și cei mai tineri dansau în mijloc, doi câte doi, săltând vesel din umeri și ocolindu-se cu grijă. Un fum des ieșea prin ferestre și pe o ușă mare de lemn alb
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
la masă... - Da de ce-ntrebi? Ți-o fi milă de mine!? - De! chicoti el. Salonul se umpluse de fum, și curentul făcut de geamul deschis și de ușă nu mai ajuta la nimic. Jumătate din orchestră cânta mai departe pe estradă pentru ceilalți. Erau trei acordeoniști tineri, care știau plăcerea meseriașilor. - Și n-ai vrea matale vreun negustor cu parale, o lungi mai departe Cîrcu, să te țină ca pe-o prințesă? - Cum adică? Președintele se dezlegă la limbă: - Adică, așa
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
se găsească din vreme la baterii, apoi câte o bucățică de cașcaval cu roșii și mititei, câți or încăpea pe grătar, pentru ca la urmă să facă și câteva fripturi așternute bine pe cărbuni, date prin fum, să meargă băutura. Pe estrada de scânduri se urcase orchestra și o melodie ușoară sui deasupra grădinii. Didinei și lui Sandu le aduseră câte o farfurie de icre și bere. Ăi scăpați din pușcărie mâncau fără să scoată un cuvânt. Erau hămesiți și doriți de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
o dată el devine impur. De cele mai multe ori, eticul nu este o împlinire dinăuntru în afară, ci o monumentalizare a eului venită din afară. Iar când cultura apucă drumul eticului prin asemenea "luări de atitudine", ea intră în minoratul "culturii de estradă". Însă lucrurile nu se opresc aici când e vorba de asemenea gesturi. Tot ce facem nu-i privește pe alții doar ca spectacol; ceea ce facem îi poate și distruge. Gesturile noastre nu sânt numai ale noastre; îi privesc și pe
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
62 de gimnazii -, 70% s-au plâns de pedepsele corporale, bătaia la fund în public părând cea mai răspândită. Copiii au citat și alte umilințe, ca obligația de a sta în picioare, într-o poziție inconfortabilă, în mijlocul clasei sau pe estradă, teme suplimentare, contribuția la un serviciu manual (strângerea gunoaielor sau curățarea toaletelor), lovirea reciprocă a doi elevi pedepsiți, amenda pecuniară și diferite jigniri, precum faptul de a fi arătat cu degetul sau ridiculizat în public. În fapt, 72% dintre copiii
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
filmul muzical "Maria Mirabela". Ne am întâlnit mai apoi pe diverse "paliere sociale" cu o zgomotoasă revedere și cu Nicolae Dabija la proclamarea independenței Moldovei unde subsemnatul i-a luat primul interviu (înaintea BBC) lui Mircea Snegur iar apoi pe estrada din centru stăteau colaboratorii TVV. GRIGORE VIERU era un tip plăpând, cam străin de lume dar mereu arătat mulțimii pentru valoarea sa: POETUL cel dintâi al Moldovei în renaștere, și promotor al limbii române unice... Avea darul de a fi
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
frunte/ încep să-nainteze ghețarii,/ atunci îngenunche prin cimitire/ Bărbatul în fața femeii,/ Fiul în fața tatălui/ Încercând să-și sufle unul altuia/ câte un fir de iarbă verde" ("Frescă"). În unele poeme din volumul " Tușiți",spectacolul, spunea un critic, este de estradă, în el bufoneria își dă mâna cu absurdul într-un dans amețitor și mustind de haz, sau sec. Iată o strofă din poemul care dă titlul volumului ("Tușiți"): "Răgușit, pițigăiat, dogit,/ Cu pauze, în accese, uscat, pistruiat,/ Ca la vocalize
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]