1,024 matches
-
senzația, dorința), Prana (vitalitatea) și Sthula Butha (materialitatea). Atma este totuna cu Mahatma (suflet mare). Toate acestea sunt străbătute de Eul omului, Sinele care înregistrează toate variațiunile spiritului, ale mentalului și ale grosierului, martor unic al existenței, esența Ființei, principiu eteric care e identificabil cu viața în sine și în care se manifestă dimpreună Brahma (Legea; primul Logos), Avidya (Neființa, Irealul; al doilea Logos), și Mhat (Ideațiunea; al treilea Logos), o trinitate similară celei din Creștinism (Tatăl, Fiul și Sfântul Duh
EUGEN DORCESCU: POEZIA CA EXISTENȚĂ REFLEXIVĂ – SĂVÂRȘIRE ÎNTRU DESĂVÂRȘIRE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372554_a_373883]
-
lumini și străfulgerări mirate, construind și dărâmând - în același timp - ziduri, mugurul firav al ierbii, plăpând și bucuros, încearcă să străbată întunericul și să guste din lumină. Stările despre care se scrie în carte sunt: iluzia, oniricul, delirul creativ, dansul eteric, exercițiul hermeneutic, eul muribund, elixir, agonie, resemnare, metamorfoză, efuziuni, transfigurare. Sunt stări uneori exprimate febril, cu patos, în detrimentul rațiunii, prin versuri care tulbură, emoționează, stârnesc în inimă furtuni electromagnetice, ca răzvrătiri ale umanului siderat. Andreea Dănilă creează, prin poezia sa
COLECŢIA LIRIK, A EDITURII ARMONII CULTURALE, ANUNŢĂ O NOUĂ APARIŢIE EDITORIALĂ: FEMEIA DE ZĂPADĂ (POEME) A ANDREEI-MARIA DĂNILĂ de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372791_a_374120]
-
și abominabil jaful pe care l-am suferit, dar iertarea mea e mai tămăduitoare decât iubirea omenească. Prosternarea mea mi-a adus alinare și m-am ridicat de pe pardoseala rece, cu o jumătate de cer mai ușoară. O atingere aproape eterică m-a trezit din rătăcirile mele. Lângă mine stătea un bărbat pe jumătate invalid, privindu-mă cu compasiune. În mâinile tremurânde strângea o icoană minusculă ce reprezenta o Madonă sfioasă, al cărei surâs serafic îmi făcu inima să tresară. Mi-
DAR DE ZIUA MAMEI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375650_a_376979]
-
umbră doar mireasma-i de poveste și-n a gândului penumbră se căzni să-mi dea de veste. Lampa-și stinse blând nectarul făcând chipul să se-arate înnodând în suflet jarul dorului ce-n mine zbate. Chipul drag zâmbi eteric cu-al său trup de infinire trăgând fir din norul feeric pentr-o umbră de iubire. S-a lăsat în genunchi cerul și-a privit-o cum dispare, în adâncu-mi efemerul mă cuprinse ca o boare. Sângele, rapsod de suflet
UMBRA UNEI IUBIRI de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2268 din 17 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375686_a_377015]
-
Pământ. Învățăm din greșeli, Tată, învățăm a fi buni și toleranți și apreciem dragostea și prietenia între toți locuitorii pământului, căci iubirea între oameni este esența vieții... A venit Primăvara! dinspre Fuji-san, muntele sacru, adie briza reînnoirii. au înflorit cireșii! eterica și diafana floare de cireș este simbolul renașterii, pentru că spiritul samurailor nu moare niciodată... Precum nemuritoarea pasăre Phoenix, va renaște și Împărăția Soarelui Răsare, iar rănile și durerile vor fi uitate, cerul va fi iarăși limpede, oceanul va scălda blând
RUGĂ PENTRU JAPONIA de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1523 din 03 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375742_a_377071]
-
că ador armonia, adică... sunetele și culorile naturii, roua și curcubeul, parfumul și limbajul subtil în care îmi vorbește. Lumea are mai multe dimensiuni, alături de noi trăiesc nenumărate creaturi nevăzute, care se folosesc de porți de trecere din lumea lor eterică în lumea noastră fizică: spiritele pădurii, spiriduși, elfi jucăuși, piticii adăpostitori de comori, maeștri neîntrecuți în prelucrarea aurului, zânele ș.a. Elfii trăiesc în adâncituri de stânci, ieșind la plimbare doar noaptea. Ființele invizibile sunt mai avansate decât noi, vorbesc cu
LIMBAJUL NATURII… PRIN OCHII COPILULUI DE ALTĂDATĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1744 din 10 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375735_a_377064]
-
de Bacău", înainte de a înceta, n-a făcut aceasta niciodată. Redactorii acestei foițe ne fac impresiunea că a scris în niște momente de aberațiune sau în niște momente când mințele omenești sânt tulburate prin introducerea în stomah a unui licuid Eteric... Pre cât vericine trebuie să se coprindă de mirare de a vedea pe un Bacău antuziasmat de Costache Radu, pe atâta trebuie să-i fie cu totul neînțeles cum un bacăuan stăpân pe cele cinci simțuri... poate să insulte pe
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
cu ajutorul ciocanului de diamant (Hammer of adamant) și al nicovalei (anvil), formate tot de el soarele din "particule subtile" (subtil particles) că sfera (Orb) centrală ce se echilibrează pe șine (self-balanc'd). Los îl leagă pe Urizen de acest soare eteric (materio-spiritual, făcut din particule "subtile", nu încă în totalitate materiale), silindu-l astfel să pornească procesul creației materiale. Astfel, Los creează formă umană arhetipala, Omul Universal că alcătuire fibroasa, identic inițial cu întregul cosmos. Acest cosmos plin de canale pipes
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
autenticitate, de la umilință spre demnitate, de la a fi oricum spre a fi tu însuți. Constantin Popa Mașina de vînt Referințe critice Măștile absurdului După o "uvertură" în tonuri prețios-poematice (per parcurs mai pîlpîie inflexiuni de lirism oarecum artificios), sugerînd un eteric ceremonial al iubirii, în piesa " Mașina de vînt" sîntem conduși, printr-o suită de replici zvîcnite, surescitate în intimitatea unei căsnicii intrate, ireversibil, în derivă. Umbre grele atîrnă prin toate ungherele, platitudinea se întinde ca o mîzgă peste zone sortite
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
sentimentele ne unesc, iar convingerile ne despart. Este momentul deci, să nu mai considerăm subiectele legate de „emoții”, „dragoste” „sentimente”, „iubire” ca fiind „subiecte triviale”, ce nu pot face obiectul unor cercetări științifice serioase; așa cum precizează și autoarea, aceste fenomene „eterice”, precum dragostea, atașamentul, prietenia, au fost transpuse în situații experimentale și, ca urmare, au fost formulate teorii despre atracția interpersonală. O parte dintre aceste teorii le găsim în acest capitol al lucrării: vă invit, dragi cititori ai revistei, să parcurgeți
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
mai multor aspecte ale vieții omului și ale civilizației: a) pierderea egalității cu zeii și „decăderea” În condiția umană, marcată de suferințe (boli, moarte) și eforturi (nevoia de a se hrăni În permanență); b) instituirea eternității zeilor - prin alegerea „hranei” eterice formate din fumul oaselor arse și parfumurile libațiilor, zeii nu mai depind de hrana materială, hărăzită putreziciunii și degradării; c) definirea modelului canonic al sacrificiului. Următoarele secvențe mitologice dezvoltă interpretarea decăderii umanității: Dar Zeus, În mânia lui, nu-și oprește
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
participă efectiv, fiind deseori implicat în evenimentele narate. Cu toate acestea, și unuia, și celuilalt (dar, ceea ce e mai grav, și cititorului) le rămân neclare rosturile întâmplărilor petrecute. Drama mezalianței din Sfârșit de spectacol, consumată între Tăntica, artistă subtilă, apariție eterică, de o sensibilitate aproape maladivă, și frumosul, dar obtuzul Alexandru, are un deznodământ pe cât de neașteptat, pe atât de inexplicabil. Escapada eroului cu Sia (varianta bătrână a Siei din Concert din muzică de Bach al Hortensiei Papadat-Bengescu) nu-și găsește
CONSTANTINESCU-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286376_a_287705]
-
cele de poem în proză, totul sub semnul asfințitului unei lumi cu care poetul se identifică total și definitiv. Dindărătul imageriei ceremonioase și muzicale se înalță - în întreaga poezie a lui C. - un aer elegiac și o atracție către zonele eterice ale sensibilității: un macedonskian „perihelic”, trecut prin amurgurile lui Mateiu I. Caragiale. SCRIERI: Curtea Veche, București, 1974; Serbări, București, 1975; Duminica pe drumuri, București, 1977; Bacovii, București, 1982; Cartea cu dragoste, București, 1985; Urmările, București, 1987; Cronică de memorii, pref.
CORDUN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286415_a_287744]
-
cadrul e stăpânit de o „tristețe mută”. Prin pudoarea indicibilă a simțămintelor, prin complicațiile sufletești, inhibitorii, ale personajului narator, nuvela După douăzeci de ani consună cu Adela, romanul lui G. Ibrăileanu. O adiere de lirism nostalgic învăluie evocarea unei iubiri eterice. O „viață pierdută” este și aceea a romanțioasei Bibița Garoflide, care se ofilește în orășelul-port unde numai pentru dânsa nu se întâmplă nimic. În pătimirile ei, declanșate de farsa crudă a unor răutăcioși, se ivește, în contraefect, o nuanță de
BART. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285660_a_286989]
-
n A C T [U L ] I [S C E N A V] [TOMA NOUR] Crezi în misticismul sufletelor? Acea umbră e sufletul unei moarte - da! dar acel suflet îl prind, [îl] vărs într-un chip de femeie - acel ideal eteric îl topesc într-o formă de om - și acea femeie ți-o dau ție, s-o privești 24 oare, căci după aceea va muri iarăși, victima unei crime - Răzbună-o! [MIRON-ȘTEFAN] O răzbun, d-ar trebui ca fiecare picătură din
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
nepotrivit în aceasta, sau crezi că omul ar forma terminul estrem a creațiunii și ar fi îndată după Dumnezeu? Nu crezi să se poată ca să îmbrace sufletul omenesc, liberat de materia brută, care o are aici, un corp mai fin, eteric, care să se potrivească cu starea sa nouă? Eu cred în aceasta și aflu o mângâiere. Ce ar fi oare omul dacă n-ar căta să intre măcar prentr-un presimțământ întunecos și straniu în viața sa viitoare spre a căpăta
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
n-a putut fi elaborat la deplină viață individuală, sau viața individuală domină cu paguba idealităței și a universalităței. În cazul întîi îi sunt sustrase caracterului rădăcinele din cari-și trage el nutrimentul pentru esistența sa în parte (particulară), corpul eteric e prea ușure și liber și nu ne ascunde neci o trăsură mai precisă, neci o comembrare mai solidă. În caractere cu o idealitate a cugetului atât de predomnitoare, care n-au reușit de-a deveni oameni (... ), apare așadar personalitatea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cu sufletul acelor personagie pe care le reprezintă în opul său. Dus de valurile gîndirei și de adâncimea conținerei generale ce e dată unei personalități, el trebuie să sacreze puterea sa formătoare spre a schimba pe cât se poate și corpul eteric într-unul real. Aci apare așadar actorul creator ca adevărat complinitor al poetului punîndu-și de țintă adevărul natural, reprezintarea unui om deosibit, individual, tocmai acolo unde acest adevăr nu e pus de poet în ecuilibru deplin cu coprinsul (general) în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
dragostei și, ca atare, purtau pe cap - metaforic - aceeași coroană de flori : „Iată, sfârșit-am lucrarea : înmiresmatul meu păr încununați-l cu mirt !” (Ars amandi, II). Mirtul (Myrtus communis) este un arbust mediteranean, ale cărui frunze și flori conțin ulei eteric și au un puternic miros aromatic. Anticii considerau că planta are efecte îmbătătoare, psihotrope. Așa credea și poetul Ovidiu, cel „inspirat de Venera” : „Și scoase [zeița Venus] o frunză de mirt și puține semințe (din cununița-i din păr) și
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
vinul-pelin fiind o băutură ușoară și uzuală în spațiul românesc. Pe de altă parte, cronicarul ar fi numit băutura așa cum este cunoscută : „vin-pelin”. Mai degrabă, Racoviță Cehan Vodă consuma un fel de absint, o băutură alcoolică tare, preparată din uleiuri eterice psihoactive, extrase din planta amintită. Cu toate că vodă „mânca afion” (probabil „magiun de opium”) și „bea pelin”, conchide cronicarul, „trebile și le căuta cu toată rândueala” (155, p. 325). În 1899, G.I. Ionescu-Gion îl considera pe Racoviță Cehan primul „morfinoman” [sic
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
unde dă în mod intenționat un răspuns ambiguu la o întrebare pusă de el însuși în legătură cu identitatea celui care povestește în acel roman. Potrivit lui Mann, este vorba despre un spirit al narațiunii din care se naște povestea narată: El este eteric, imaterial, omniprezent, nesubordonat deosebirii dintre aici și acolo. Spiritul acesta este atît de spiritual și de abstract, încît despre el nu se poate vorbi corect gramatical decît la persoana a treia [...]. Și totuși, el se poate condensa și într-o
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
la structura de suprafață, care este vizibilă pentru cititor fără vreo operație teoretică. Fragmentul din prefața romanului Alesul care a fost citat anterior este o capodoperă a metamorfozei literare a unui concept din teoria narațiunii. Spiritul narațiunii, care aparține înălțimilor eterice ale abstracțiunii, se transformă brusc într-o persoană pe deplin tangibilă care i se prezintă cititorului în calitate de narator ființînd într-un hic et nunc propriu. Potrivit terminologiei mele, un fenomen care ține de structura de profunzime a fost transformat într-
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
dihotomiei primordiale Cer/Pămînt, Spirit/Materie, Sacru/Profan. Fiecare cultură istorică, fiecare personalitate afectivă poate broda pe canavaua originară antitezele preferate: calitate contra cantitate; individ (sau elite) contra colectivitate, civilizație contra barbarie, contemplație contra activitate; nobil și om de rînd, eteric și greu, curat și murdar, unul și multiplul, artificial și natural, oraș și sat, negru și verde, trecător și peren, lemn și plastic etc. Combinații nedefinite care dau retoricii sacre a blestemului antitehnologic ("prăpastia nihilistă în care se afundă marile
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
din viețile viitoare, aceste două lumi se vor contopi tot mai mult și ne vor deschide calea unui trai conștient în ambele plane”. Divizarea (cui?) în substanță, energie, informație, ca și subdiviziunile, amintite în secțiunea de față, referitoare la informație (eteric, astral etc.) pot fi argumentate cu un exemplu binecunoscut, referitor la energie. El este oferit de relația dintre două forme de energie, una inferioară (termică), alta superioară (electrică ori mecanică). Anume, transformarea în sensul superiorității (termic → mecanic → electric) se face
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
unde? Din punct de vedere energetic, aceasta nu se justifică decât parțial (formele evoluate fiind și mai înalt disipative, dar și mai puțin reprezentate în ansamblul biomasei biosferei). Dar, se justifică dacă luăm în considerare producția de fluide subtile (doar eteric la organismele aparținând regnului animal inferior, dar toate în regnul uman) adică acțiunea de spiritualizare a Universului. Abordarea “clasică” a evoluției, adică manifestarea unui Spirit suprem (de exemplu Brahman) prin condensare în materie, urmată de spiritualizarea acesteia prin parcurgerea a
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]