1,245 matches
-
denumi acțiunea asupra părților acestuia (ar fi „remaniat" un membru al guvernului). Argumentul esențial pentru a păstra sensul de dicționar al verbului a remania (în DEX: „a face modificări în organizarea unei instituții, în compoziția unui guvern etc.") este unul etimologic: verbul românesc a fost împrumutat din franceză, unde remanierînseamnă „apporter des modifications plus ou moins importantes à un ensemble" (Trésor de la langue française informatisé). Deplasarea semantică este explicabilă (nu și acceptabilă), pentru că reprezintă un mijloc de scurtare și de specificare
Remanieri by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6080_a_7405]
-
de o confuzie reală). În internet circulă deja glosări, explicații și ilustrări ale formei - „Ice Age 3 rulează (i.e. rules)" (teampit.wordpress.com); „Ai fost, bă, la concertu' de aseară cu Iris ?- Clar, Iris rulează! (dicționarurban.ro) -, discuții semantice și etimologice și chiar reacții de enervare: „ ce, măi copii? Țigarete, clătite? Vai de viitorul țării, cu puștanii ăștia care nu știu nici limba română, nici engleza..." (tpu.ro). Echivalarea pur formală rules-rulează este întărită de o serie de apropieri semantico-pragmatice care
Rulează by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6111_a_7436]
-
motiv ceea ce face Alexandru Niculescu este o necuviință ce iese din cadrul protocolului în care s-a mișcat toată viața. Mai precis, autorul vrea să facă alpinism cînd toată viața a făcut speologie. Cine s-a tîrît prin cotloane și văgăuni etimologice, comparînd idioame și semnalînd filiații fonetice, nu se cațără pe versanți și nu privește panorame istorice. Alexandru Niculescu vrea să creeze perspective umane cu mijloace de văgăună, urmarea fiind o proză stuporoasă prin lividitatea ei cadaverică. Ce recomandă o autobiografie
Memorii albinoase by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6433_a_7758]
-
pentru sensul „pungă cu bani”, probabil în ideea că punga poate fi pusă în buzunar sau că teșcherea se referă de fapt la conținutul pungii. Alte citate arată totuși că, în epocă, teșcherea avea încă sensuri mai apropiate de cele etimologice (ale cuvântului turcesc tezkere ): „adeverință, certificat, chitanță”; „permis de călătorie, pașaport” (DEX). Probabil că sensul lui teșcherea s-a modificat, în uzul colocvial, prin falsă etimologie, prin apropiere de alte cuvinte (de exemplu, de tașcă). Interpretarea modernă a pasajului din
„Teșcherea la buzunar...“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4735_a_6060]
-
dobîndă) pînă la astrágaloi (jocul cu arșicele) și hestíasis (ospăț public), cititorul e trecut printr-o lecție de cizelare verbală la capătul căreia interesul pentru limba română crește proporțional, căci intuiești că, dacă spiritual ruptura de greci e patentă, afinitățile etimologice rămîn latente. În fine, un alt exemplu de inadecvare la tiparul modern: pentru elini, munca nu era doar o corvoadă care îți omora timpul, luîndu-ți răgazul de a contempla frumusețile creației, dar pe deasupra era un act umilitor, hărăzit îndeobște sclavilor
Docimazia filologică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4748_a_6073]
-
fușeri (cu varianta a fușera) a fost înregistrat în prima ediție, din 1982, a Dicționarului de cuvinte recente al doamnei Florica Dimitrescu, care l-a ilustrat printr-un citat din presa vremii (din 1978) și i-a atribuit o explicație etimologică foarte convingătoare: ca refacere din substantivul fușerai. Acesta - pentru care se trimite la cuvintele germane Fuschelei și Phuscher - era atestat printr-un citat din ziarul Scânteia, dintr-un reportaj în mediul muncitoresc, unde desemna colocvial lucrările bazate pe furt și
Fușereală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4768_a_6093]
-
preluat și de fușereală: „«Un fușerai, o improvizație, o bătaie de joc», a comentat prim-vicepreședintele” (Adevărul, 23.06.2009). Odată cu Suplimentul la DEX din 1988, fușerai, a fușeri și fușereală au intrat în inventarul dicționarelor noastre curente. În secțiunea etimologică s-a instalat totuși o curioasă inconsecvență, păstrată în DEX (inclusiv ultima ediție, 2009), MDA 2002, NDU 2006, DEXI 2007: doar pentru fușerai se indică foarte probabila origine germană, în vreme ce pentru a fușeri se trimite la fușalău „unealtă în forma
Fușereală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4768_a_6093]
-
eseuri) sunt străbătute de obsesia numelui uitat. Are, de copil, fascinația cuvintelor. Fără îndoială, poate fi fructuoasă o stare de veghe în fața limbii, o conștientizare repetată a faptului că dincolo de rostirea simplă și grăbită a unui cuvânt există un zvon etimologic care poate adânci sensurile și înmulți valențele (cuvânt extrem de frecvent în cele două volume) comunicării. Fântâneru duce, însă, lucrurile atât de departe, încât înțelegerea nu mai e posibilă, cuvintele încremenesc, se anchilozează. În urmărirea halucinată a „spiritului numelui uitat”, scandează
Un nume uitat by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4689_a_6014]
-
Zeit. Mișcîndu- se cu ușurință în greacă veche, latină și germană, Bogdan Mincă stabilește corespondențe, descendențe și filiații lexicale, pentru ca apoi, întorcîndu-se în limba română, să creeze un jargon în spirit nemțesc. Acesta e volumul Scufundătorii din Delos: un șantier etimologic în care autorul țese o terminologie românească de inspirație heideggeriană. Urmărind comentariile filozofului în marginea textelor presocraticilor (Heraclit, Parmenide și Anaximandru), Mincă propune noi termeni meniți a le surprinde nuanțele. Înfățișate în racursi, idelile lui Heidegger, așa cum reies din carte
Plastronul semantic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5754_a_7079]
-
de tip chistic, rezultatul unor asemenea sforțări lexicale fiind un amalgam iremediabil artificios. Cînd traduci Anwesung cu „venire-în-ființă- și-adăstare-în-venire“ (p. 107), nu poți spera la înțelegerea contemporanilor. Din acest motiv, limba pe care o creează Mincă, deși corectă sub unghi etimologic, nu e vie sub unghiul uzului curent. Acesta e paradoxul lui Mincă: intuițiile lui sunt bune, dar expresia lor nu e din lumea aceasta. Într-adevă r, Anwesung te trimite cu gîndul la ceva care ajunge să fie și care stăruie
Plastronul semantic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5754_a_7079]
-
idee: înfășurări sinonimice și grade de asonanță înlăuntrul unor familii de cuvinte, peste toate plutind, mai mult ghicită decît arătată, umbra unei himere divine. De aceea, Scufundătorii din Delos e precum un tablou în care cititorul vede tentele cromatice (filiațiile etimologice și familiile de cuvinte), dar nu vede desenul sugerat de ele. Aude notele muzicale, dar nu percepe melodia. Vede cuvintele, dar nu întrezărește imaginea care rezultă din cuvinte. În fine, la așa înzestrare, așa destin. Specializarea lui Bogdan Mincă îl
Plastronul semantic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5754_a_7079]
-
fără adepți și, probabil, fără urmași, o cruciadă născută dintr-o dotare de excepție și dintr-o pasiune pe măsură. Concluzia cu care rămîi în urma lecturii este împătrită: 1) Heidegger e intraductibil; 2) Mincă este un versat alcătuitor de game etimologice; 3) grecii nu pot fi imitați și nici reînviați ; 4) astăzi asistăm la sfîrșitul metafizicii europene. În fine, Bogdan Mincă e opusul unui improvizator. A improviza cere adaptare la situații lexicale, adică un talent degradat la treapta ușurinței reactive, arguția
Plastronul semantic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5754_a_7079]
-
în care Ioan Es. Pop își drapează, uneori, fantazia. E clar că, oricât de vagă este destinația numită momfa - ca să respectăm grafia fără majuscule a poetului -, poezia sa se îndreaptă mereu către Ceva, pipăind infinitezimal marginile lumii. Religiosul (în înțelesul etimologic al termenului) merge mână în mână cu tragicul, căci viziunea asupra existenței nu este deloc solară și diafană. Nu pe seama biografiei atipice, cum spuneam, a lui Ioan Es. Pop de până la debut aș pune această conștiință tragică, ci pe seama sensibilității
Ioan Es. Pop în ediție completă by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5757_a_7082]
-
familia sa lexicală (a gofra, gofrat, gofraj). Dicționarele care înregistrează substantivul napolitană (uneori în același articol cu adjectivul napolitan, ca în Noul dicționar universal, 2006) indică un etimon francez: napolitaine. În DEX (și în Dicționarul explicativ ilustrat, DEXI, 2007), explicația etimologică este o trimitere la sintagma ștrancheț napolitaine. Numai că, în franceză, tranche napolitaine este denumirea unei înghețate (Petit Robert, 1991). În Amintirile unui poet decadent, Al. Obedenaru evocă atmosfera de pe la 1870, când „doamnele din înalta societate își luau foarte tacticos
Napolitane by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5769_a_7094]
-
într-o varietate derutantă de maniere. El își împlinește lucrarea alături de, dar și alăturea cu drumul, inventează oricând cărări inedite și rebel-polemice, joacă apele oglinzii după plac, formând, informând, deformând sau chiar ignorând „obiectul” de reflectat. O (parțial, ludică) incursiune etimologică ar putea conduce la o clasificare a prozei în funcție de maniera „ceptivă”, adică de modurile de construcție, stil, atitudine în actul „prinderii” lumii. „Cepția” derivă din latinescul capio, capere, cepi, captum, cu sensul de „a lua”, „a-și însuși”, „a prinde
Forme „ceptive“ ale prozei contemporane by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5780_a_7105]
-
Rodica Zafiu Cuvintele curente ascund uneori povești nelămurite, mici mistere etimologice. Cele mai multe dintre dicționarele noastre oferă o explicație destul de discutabilă a originii termenului pisică. Acesta ar fi - după DEX, ca și după Noul dicționar universal (2006) și Dicționarul explicativ ilustrat (2007) - un derivat de la interjecția cu care este chemată (strigată, poftită
Despre pisică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5874_a_7199]
-
ne putem reprezenta procesul invers, prin care o denumire (folosită la vocativ) se transformă, prin abreviere, în interjecție de apel (așa cum pentru bă și fă, de exemplu, s-a presupus proveniența din bărbate și fămeie). De fapt, există o explicație etimologică mult mai convingătoare pentru pisică, dar aceasta nu a fost acceptată și nici preluată de dicționarele generale. Dicționarul etimologic al lui Ciorănescu preferă aceeași stranie etimologie interjecț ională („ideea de bază trebuie să fie aceea de mers silențios”), a cărei
Despre pisică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5874_a_7199]
-
apel (așa cum pentru bă și fă, de exemplu, s-a presupus proveniența din bărbate și fămeie). De fapt, există o explicație etimologică mult mai convingătoare pentru pisică, dar aceasta nu a fost acceptată și nici preluată de dicționarele generale. Dicționarul etimologic al lui Ciorănescu preferă aceeași stranie etimologie interjecț ională („ideea de bază trebuie să fie aceea de mers silențios”), a cărei origine pare a fi o remarcă avansată cu prudență de Lazăr Șăineanu, în Încercare asupra semasiologiei limbei române, din
Despre pisică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5874_a_7199]
-
ca atare și care și-a format cu ușurință un feminin, prin asimilarea finalei -ic cu un sufix deja existent și care avea și corespondentul feminin -ică. De altfel, denumirile pisicii sunt în română un bun exemplu al numeroaselor straturi etimologice și al dificultății de a le separa: cătușă continuă latinescul cattus, catta, prin diminutivare, dar și-a pierdut sensul inițial, păstrându-l doar pe cel metaforic (de instrument de fixare a membrelor); mâță este probabil un element de substrat (cu
Despre pisică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5874_a_7199]
-
și de multe alte limbi europene. Până să apară noua ediție din DOOM, dicționarele noastre moderne indicau ca formă standard doar pe pronostic, față de care prognostic era considerat o variantă învechită. Această limitare se asocia, în DEX, cu restrângerea explicației etimologice la o singură sursă: franceza. De altfel, o aducere la zi cam grăbită, în ediția revăzută din 2009, face ca forma prognóstic să fie în continuare explicată exclusiv prin cuvântul francez pronostic. De fapt, cuvântul în discuție e surprinzător de
Pronostíc și prognóstic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5522_a_6847]
-
actuală între adjectivul pronostique și substantivul pronostic, a existat, până târziu, o ezitare între formele (simplificate fonetic) cu n și cele (etimologizante) cu gn. Forma prognóstic reflectă așadar o etimologie multiplă și o istorie îndelungată și indică mai clar legătura etimologică cu prognoză și paralelismul cu diagnostic. Persistența sa în limbajul medical e un fapt cert, iar punerea în circulația mai largă prin mass-media contribuie parțial la tendința mai generală de a reface cultismele internaționale după un model etimologizant, îndepărtându-le
Pronostíc și prognóstic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5522_a_6847]
-
termenului tupeu: tupeist și tupeistic; lipsește doar tupeism, cam la fel de des folosit de vorbitorii de azi și bine atestat pe internet („recital de tupeism”, Gândul, 21.06.2006). Pentru a evita confuzia sau pur și simplu pentru că nu stabilesc legătura etimologică, unele anunțuri recente recurg, pentru sensul „șuviță de păr”, la forma franceză: „Import și distribuție extensii de păr natural 100%, peruci, toupet, accesorii și consumabile” (ileen.ro). Cu tupeu și tupeu de... sunt construcții foarte frecvente azi: internetul oferă mii
Tupeu by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5668_a_6993]
-
de bază al cuvântului grecesc τυϕλα este însă „orbire” și legătura semantică dintre cuvânt și etimonul său nu este deloc transparentă; dicționarul lui Tiktin explică totuși că gestul era însoțit în grecește de o formulă-imprecație care invoca orbirea. Acest detaliu etimologic ne permite să legăm expresia a da cu tifla de o altă intrare de dicționar: în Dicționarul limbii române (Tomul VII, partea a 2-a, Litera O, 1960) există o formă oarba, definită ca „exclamație ironică la adresa adversarului care părăsește
Tifla by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5797_a_7122]
-
variabilele” nu-s nici ele foarte multe: construite după aceeași rețetă (ingenioasă, ce-i drept), poemele instrumentează un șir de „vieți paralele”. Personajele au nume dintre cele mai fanteziste (Cordilio, Geronax, Pampilis, Dacones, Bibina, Sifonax, Termoplantina etc.), de o elasticitate etimologică amintind de regimul infinit permisiv al jocurilor copilăriei. Sunt, o parte din ele, cuvinte-valiză, cu sonoritate ușor argotică (ceea ce justifică o dată în plus tușele caricaturale din desenele care le însoțesc). Cu ce se ocupă, în definitiv, aceste fantoșe imaginate de
Cărțile neliniștirii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3710_a_5035]
-
meserie până la cititorul obișnuit; de la idee/ Idee la lume/Lume. O anume temă de meditație conduce la un enunț, și el construit în mai multe trepte și deschizător de suculente discuții. Enunțul e oprit când și când în loc pentru divagări etimologice spumoase, cu sensuri uitate ori cu nuanțe ignorate de vorbitorii grăbiți. Cele două trepte se slujesc generos una pe cealaltă, așa încât desfășurarea e vastă, învârtejită, labirintică, fără a-și pierde claritatea și forța de sugestie. În fine, cu un mic
Între geometric și ludic by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3488_a_4813]