2,011 matches
-
al căror obiect capată caracter mitic prin medierea mass-mediei, a publicității sau a oricărei alte forme de comunicare modernă. Definiția generală pe care Barthes o dă mitului semiotic modern este: "vorbire, limbaj, discurs, mesaj". Definiția lui Barthes este susținută de etimologia cuvântului, care provine din grecescul "mythos" și latinescul "mithus", traduse cu sensul denotativ de: "discurs, cuvânt, poveste, mit". Dacă Mircea Eliade și Claude Lévi-Strauss definesc mitul tradițional prin conținutul său: „Substanța mitului nu se află nici în stil, nici în
Mitul semiotic () [Corola-website/Science/313799_a_315128]
-
XV-lea." În județul Neamț se afla o pădure și un hidronim "Brașovana". Lângă Vaslui existau o vale și un sat Brașovenița. Lângă Buzău era "Izvorul Brașovului" și "Poiana Brașovului". Lângă Ialomița era toponimul 'Brașovița" "Nicolae Drăganu" atribuia toponimului o etimologie slavonă (slava veche) în baza numelui propriu "Brașa" (cf. Brasevo - Sârbo-Muntenegreanâ și Braskov, Brastice Ceho-Bohemia). Sextil Pușcariu “Dar de la Bratoslav mai avem o forma hipocoristică, "Brașa", care e la baza numelui Brașov, precum a presupus N. Drăganu” . I. Pătruț, slavist
Brașov () [Corola-website/Science/296936_a_298265]
-
fi considerat doar o speculație. Brasus este un antroponim autohton atestat de inscripțiile din Dacia Romană. Etimologistul Alexandru Ciorănescu consideră numele Brașov în legătură cu bîrsă /bârsă, variante bîrță /bârță În general se consideră că, în stadiul în care se află cercetarea etimologiei și a istoriei Brașovului din partea filologilor și istoricilor, problema etimologiei Brașovului este încă deschisă oricăror concluzii. Conform acestei ipoteze Brașov, în ungurește Brassó provine din Bara-su, și semnifică „apă tulbure”. "Fluvium Brassou" este atestat într-un document din 1360
Brașov () [Corola-website/Science/296936_a_298265]
-
atestat de inscripțiile din Dacia Romană. Etimologistul Alexandru Ciorănescu consideră numele Brașov în legătură cu bîrsă /bârsă, variante bîrță /bârță În general se consideră că, în stadiul în care se află cercetarea etimologiei și a istoriei Brașovului din partea filologilor și istoricilor, problema etimologiei Brașovului este încă deschisă oricăror concluzii. Conform acestei ipoteze Brașov, în ungurește Brassó provine din Bara-su, și semnifică „apă tulbure”. "Fluvium Brassou" este atestat într-un document din 1360. Chiar cronicarul șcheian Radu Tempea afirma că „Brașovul s-a
Brașov () [Corola-website/Science/296936_a_298265]
-
a dezvoltat, devenind una dintre cele mai mari capitale ale lumii, atât pe plan financiar, cât și pe plan cultural. Pe de altă parte, a avut și experiențe nefericite, ca războiul civil, ciuma, incendii devastatoare, bombardamente aeriene și atacuri teroriste. Etimologia numelui Londra este incertă. Au fost multe teorii diferite avansate de-a lungul secolelor pentru originea numelui, cele mai multe putând fi respinse ca fanteziste pe motive lingvistice sau istorice, în timp ce câteva au o oarecare plauzibilitate. Nici una nu are vreo dovadă concludentă
Istoria Londrei () [Corola-website/Science/320692_a_322021]
-
de Geoffrey of Monmouth, Londra a fost întemeiată de Brutus din Troia după ce i-a învins pe giganții Gog și Magog și a fost cunoscută ca „Caer Troia”, „Troia Nova” (denumiri în limba latină pentru „Noua Troia”), care, conform unei etimologii aproximative, s-a transformat în Trinovantum. Trinovantes erau un trib din Epoca Fierului care a locuit în zonă înainte de venirea romanilor. Geoffrey îi atribuie Londrei preistorice un șir de regi legendari ca Regele Lud, fiul lui Heli, care, așa cum susține
Istoria Londrei () [Corola-website/Science/320692_a_322021]
-
una dintre forme poate deriva prin metateza celeilalte". Porphiros explică varianta "Zalmoxis" prin cuvântul trac "zalmos" („piele, blană”), ceea ce se acordă cu o anecdotă conform căreia, la nașterea lui, o blană de urs a fost aruncată peste Zalmoxis. Din această etimologie, unii autori au dedus că Zalmoxis ar fi fost la origine un "Bärengott" (zeu-urs). Ipoteza este reluată de Ryhs Carpenter, care îl așază pe zeul get printre alți " „sleeping bears” " ("„urși dormind” "). Cealaltă etimologie interpretează numele plecând de la tema "zamol
Zalmoxis () [Corola-website/Science/298725_a_300054]
-
fost aruncată peste Zalmoxis. Din această etimologie, unii autori au dedus că Zalmoxis ar fi fost la origine un "Bärengott" (zeu-urs). Ipoteza este reluată de Ryhs Carpenter, care îl așază pe zeul get printre alți " „sleeping bears” " ("„urși dormind” "). Cealaltă etimologie interpretează numele plecând de la tema "zamol", pentru care Matthäus Prätorius (1688) propusese sensul de "pământ". În 1852, Cless îl compară pe Zalmoxis cu zeul lituanian al pământului, Zameluks.. Paul Kretschmer, în 1935, a elaborat o demonstrație lingvistică, discutând în paralel
Zalmoxis () [Corola-website/Science/298725_a_300054]
-
a fost numită de către latini "Aenaria", urmând o tradiție preluată de Martianus Capella de la Virgilius care nume insula "Inarime" sau "Arime". De către greci a fost numită "Pithekoūsai (Πιθηκοῦσαι)", denumire care este folosită mai apoi și de latini sub forma Pithecusa. Etimologia este încă disputată, cert este ca și toponimia latină și cea greacă pot duce către un cuvant ce înseamnă „maimuță” ("arimos" în etrusca și "πίθηκος, píthēkos" în greacă veche), fapt ce ne poate duce cu gândul că insula ar fi
Insula Ischia () [Corola-website/Science/329625_a_330954]
-
avea numele popular de "rășina", probabil, o reminiscența a unei piețe antice pentru acest produs. Numele actual apare pentru prima dată într-o scrisoare a Papei Leon al III- lea către Charlemagne în 813, "iscla" de la "insula",având o posibilă etimologie un cuvant semit în "I-schra" care înseamnă „Insula neagră”. Ischia este o insulă vulcanică în Marea Tireniană și face parte din regiunea italiană Campania. Este localizată în nordul Golfului Napoli, la 30 km de orașul Napoli. Cu o formă trapezoidala
Insula Ischia () [Corola-website/Science/329625_a_330954]
-
că a și fost cîndva și un astfel început de sătișor. În schimb, locuitorii satului și azi mai denumesc niște mahalale ale Drepcăuților Ceabrău și Zalucea, adică după vechile denumiri ale fostelor sătișoare. Mai există și mahalaua Bordei, a cărei etimologie vine de la un prim bordei, probabil, care a fost cândva așezat aici. Se știe, însă, că au mai fost aici 2 cătune - Ștefănești și Ostrov, unde oamenii primiseră pământ. Ștefăneștii chiar porniseră destul de ascendent, avea deja 14-16 case, Ostrovul numai
Drepcăuți, Briceni () [Corola-website/Science/305137_a_306466]
-
Numele "Rusia", (ca și finlandezul "Ruotsi" și estonul "Rootsi"), este considerate de unii cercetători ca fiind înrudit cu numele regiunii Roslagen (o zonă de coastă a Suediei), pentru ca alții să-l considere ca având rădăcini slave sau persane. (Vezi și: Etimologia cuvântului rus și a derivatelui lui). Rusia Kieveană, primul stat al slavilor răsăriteni, a apărut în secolul al IX-lea de-a lungul râului Nipru ca o federație de principate cu interese comune în comerțul de blănuri, sclavi și ceară
Istoria Rusiei () [Corola-website/Science/301491_a_302820]
-
localității a fost „Cernavoda“ (ultima literă fiind a, nu ă), acesta fiind însă înlocuit, pe nesimțite, de prin anii 1960-1970, în uzul curent, apoi și în nomenclatorul oficial al denumirii localităților, cu „Cernavodă“ (se poate presupune aici un fenomen de „etimologie populară“, vorbitorii presupunând că numele ar veni cumva de la vreun „vodă“; există opinia ― minoritară, așa-zicând puristă, dar nu lipsită de temei ― că „Cernavodă“ ar fi o formă eronată, forma corectă fiind „Cernavoda“). Aceasta se poate corela și cu numele
Cernavodă () [Corola-website/Science/297013_a_298342]
-
partea de sud-vest a dealului, fapt atestat de urmele ce datează din 1090 descoperite de arheologii sovietici. Până in secolul al XIV-lea locul era denumit "grad" (sau "gorod" „oraș”) al Moscovei. Orașul Kremlin a fost descoperit în 1331 și etimologia sa este disputată. "Grad"-ul a fost extins semnificativ de prințul Dolgoruki în 1156, distrus de mongoli în 1237 și refăcut din temelii in 1339. Prima piatră de temelie a Kremlinului a fost pusă în numele lui Ivan Kalita la sfârșitul
Kremlinul din Moscova () [Corola-website/Science/298387_a_299716]
-
condimente și ierburi aromatice indiene. Termenul "chai" sau "cha" este doar cuvânt generic pentru "ceai" în mare parte din Asia de Sud (Hindi: Cay, persană:چای, urdu: چاۓ, Cay, marathi: cahă, gujarati: cha, bengali: Cha) și multe alte părți ale lumii. (Pentru etimologia cuvântului chai și alte cuvinte legate de acest termen vezi Etymology and cognates of tea.) Cu toate acestea, pentru mulți vorbitori de limba engleză care se referă la ceaiul simplu folosind termenul "tea", cuvântul "Chai" a început să se refere
Masala chai () [Corola-website/Science/321883_a_323212]
-
două părți ale aceleiași puteri care dictează viața oamenilor. Corespondenta ei în mitologia romană este Necessitas („necesitatea”). „Ananke” este derivat din substantivul comun din greaca veche ἀνάγκη (ionic: ἀναγκαίη "anankaiē"), care înseamnă „forță, constrângere sau fatalitate”. Substantivul comun are o etimologie incertă. Homer se referă la ea ca fiind o necesitate, captată adesea în traducerea modernă (ἀναγκαίη πολεμίζειν, „este necesar să lupți”), sau o forță (ἐξ ἀνάγκης, „prin forță”). În literatura antică grecească cuvântul este folosit, de asemenea, cu sensul de
Ananke (mitologie) () [Corola-website/Science/336858_a_338187]
-
cineva generozitatea se află sub influența temperamentului) Temperamentul, desi larg determinat genetic, este in expresia lui funcțională, modelat de condițiile socio-culturale, existențiale ale individului. Influență ereditarului asupra psihocomportamentalului nu este directă, ci mediata de factori socio-culturali. Nu există temperamente pure. Etimologia latină a cuvântului „tempera - temperare”, care înseamnă „a amestecă”, sugerează acest lucru. În mod potențial, trăsături aparținând tuturor tipurilor de temperament coexista în fiecare persoană, însă unele se manifestă mai pregnant decât altele. Așadar, temperamentul fiecărei persoane este o combinație
Temperament () [Corola-website/Science/307352_a_308681]
-
în depresiunea intramontană a Țării Maramureșului. Conform recensământului din anul 2011, Vișeu de Sus avea o populație de 15.037 locuitori, fiind din punct de vedere demografic al patrulea centru urban al județului Maramureș (după Baia Mare, Sighetu Marmației și Borșa). Etimologia numelui localității: din Vișeu (< n. pers. Vișa, diminutivul lui Vičeslav = Visalv = Vitoslav) + de + Sus. Numele vechi a localității este "Între Râuri". Orașul Vișeu de Sus, după cei mai mulți autori de monografii, este atestat documentar din 2 februarie 1365 (Ketwyssou). . Această primă
Vișeu de Sus () [Corola-website/Science/297021_a_298350]
-
Kant, filozofia critică sau idealismul critic reprezintă o mișcare care vede în criticism drept principalul atribut al filozofiei; acesta considera criticismul drept considera analiza riguroasă a valorii și a limitelor capacității de cunoaștere drept condiție prealabilă a oricărei cercetări filosofice. Etimologia termenului provine din "kritikos-krinein" (techne), „arta judecarii”. Kant argumenta că, deși rațiunea poate fi un instrument folositor, ea trebuie atent controlată pentru a nu accepta unele lucruri fără dovezi. În acest cadru apare procesul numit „metoda critica”, proces prin intermediul căruia
Filozofie critică () [Corola-website/Science/332745_a_334074]
-
traseul șoselei Arad-Brad prin localitatea Ineu. Pe hartă se mai pot vedea localitățile Băița, Bihor, Nucet, Ștei, Vârfuri, Brad, localități care se găsesc în bazinul râurilor Crișul Alb și Crișul Negru care se vor vărsa pe teritoriul Ungariei în Tisa. Etimologia denumirii acestei localități se poate interpreta ca "poartă", "intrare" într-o depresiune, vale, regiune etc. Datele expuse relevă o scădere constantă a populației, cauzată în principal de procesul de creștere a populației urbane datorat schimbărilor structurale careau avut loc în
Gurahonț, Arad () [Corola-website/Science/300292_a_301621]
-
deplin temei se poate fixa data întemeierii localității cel mai devreme la 1350. Actuala denumire a satului apare în documente la anul 1776, sub forma maghiarizată Czetetzel sau Czurkafalu (satul lui Țura, numele de familie dominant și azi la Cetățele). Etimologia denumirii localității - Cetățele - vine de la substantivul „cetate”. Având în vedere că localitatea se află la poalele Dealului Măgura a cărui configurație se prezintă sub forma unei cetăți cu trei bastioane, de pe vârfurile căruia se puteau vedea cetățile existente în jur
Biserica Cuvioasa Paraschiva din Cetățele () [Corola-website/Science/330805_a_332134]
-
este o lucrare în limba latină din secolul al VII-lea care meționează mitul originii longobarzilor. În prima parte este cuprinsă originea și etimologia numelui longobarzilor, iar în continuarea lucrării este menționată o listă a regilor longobarzi până la Perctarit (672-688). Lucrarea este păstrată sub forma a trei codexuri, majoritatea cuprinzând articole de lege strânse în timpul domniei lui Rothari și cunoascute că "Edictum Rothari" sau
Origo Gentis Langobardorum () [Corola-website/Science/336796_a_338125]
-
Repedea (în , transliterat "Krîvîi", în ) este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Maramureș, Transilvania, România. Etimologia numelui localității provine din adjectivul „repede” = „iute, rapid” (<lat. rapidus, rapide) (inițial un determinant al unui substantiv de genul vale) + art. hot. -a, cu rol de substantivare a adjectivului. Satul Repedea este situat în partea central-nordică a județului, în apropierea
Repedea, Maramureș () [Corola-website/Science/301586_a_302915]
-
sistem ortografic fonetic, caracterizat, printre altele, prin absența notării articolului hotărât "-l" și prin reintroducerea semnelor "ŭ" și "ĭ" ("Ortografia românească", 1912). Opera sa principală este "Dicționaru limbiĭ româneștĭ" (Iași, 1939), bogat în regionalisme, folosit până târziu, mai ales pentru etimologii. A publicat "Gramatica limbii românești (morfologia) pentru folosința tuturor" (1925). Este unchiul matern al chimistului Alexandru Balaban.
August Scriban () [Corola-website/Science/308703_a_310032]
-
Radiestezia este facultatea corpului uman de a percepe radiațiile electromagnetice . Etimologia cuvântului provine din limba latină "radios" = radiații și greacă "esthesia" = sensibilitate. Radiestezia permite găsirea de surse de apă subterană, zăcăminte de metale, țiței, pietre prețioase, obiecte ascunse, precum și a anomaliilor biologice și/sau patogene ale scoarței terestre cu ajutorul unor instrumente
Radiestezie () [Corola-website/Science/298699_a_300028]