473 matches
-
Lui i-au succedat numeroase nume celebre: sociologul Dimitrie Gusti; Constantin-Rădulescu Motru, unul dintre cei mai importanți filosofi români din perioada interbelică; geograful Simion Mehedinți; demograful Sabin Manuilă; Alexandru-Vaida Voevod, celebrul politician țărănist; Alexandru Tzigara-Samurcaș, unul dintre cei mai importanți etnografi ai momentului și mulți alți intelectuali de renume, toți specialiști de prim nivel În domeniile lor de expertiză și, În același timp, formatori de opinie publică 55. Vorbitorii au oferit definiții foarte diferite pentru noțiunile de biopolitică, biologie și chiar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
s-a remarcat adesea că sărbătorile populare antrenează la excese, fac să se piardă din vedere limita care separă licitul de ilicit; există și ceremonii religioase care induc un fel de necesitate de a viola regulile Îndeobște cele mai respectate. Etnograful Ion Ghinoiu, la rândul său, remarcă aceeași interferare a practicilor profane și a semnificațiilor sacre În conținutul sărbătorii: La babilonieni, iudei, romani, mexicani sărbătorile cu caracter carnavalesc și licențios marcau ziua fără rang și fără nume În care haosul, dezordinea
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
din paleoslavul „frang”. Onomastica Îl arată răspândit În tot spațiul lingvistic românesc, cu o frecvență notabilă În Ardeal. Atrage atenția situația moților, la care „Frâncu” este un nume foarte des Întâlnit, chiar caracteristic. Deși În acest caz consemnările filologilor și etnografilor sunt târzii, din secolul al XIX-lea, circulația populară, țărănească, a termenului și vechimea lui ne apar ca indiscutabile, ceea ce pune sub semnul Întrebării ipoteza unei origini exclusiv cărturărești a numelui Frâncu, mai ales În această onomastică din Munții Apuseni
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
aspectele originare, primitive ale folclorului vrâncean. Predilecția pentru folclorul tradițional vine de la Densusianu, care opinase, în Vieața păstorească în poezia noastră populară (I-II, 1922-1923), că geneza etnică a românilor are natură pastorală, opinie care va fi nuanțată de alți etnografi și folcloriști. În Cântăreți și povestitori populari. Câteva criterii asupra monografiei folclorice (1980), D. nu se mai rezumă la texte poetice și își depășește spațiul predilect de cercetare, Vrancea, prin prelungiri în zona Ceahlăului și spre unele localități transilvănene apropiate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286750_a_288079]
-
români, despre care spune ca se trag din coloniștii români, si le laudă calitățile de luptători, ca apărători ai țării în fața invaziilor otomane, apreciindu-i deopotrivă pentru agerimea minții și pentru ospitalitate. Cartea este o sursă bogată de informații pentru etnografi, fiindcă memorialistul a descris portul popular (îndeosebi îmbrăcămintea femeilor), interiorul caselor țărănești, prețuind talentul meșterilor populari („Valahii sunt foarte meșteri în orice meserie ... Deprind ușor tot ce văd, si nu e o lucrare manuală să n-o imite, fie industrie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286713_a_288042]
-
Sibiu. În 1877 a fost ales membru corespondent al Societății Academice Române și în 1881, membru activ al secției istorice. M. a fost un cărturar cu preocupări multilaterale, manifestându-se ca istoric, filolog, scriitor, dar, mai ales, ca folclorist și etnograf. Lucrările sale istorice și filologice au fost însuflețite de ideea latinității limbii și poporului român. A debutat cu versuri în „Amicul poporului” (1848). Prin colaborările foarte numeroase la „Foaie pentru minte, inimă și literatură”, „Telegraful român”, „Amicul școalei”, „Concordia”, „Aurora
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288026_a_289355]
-
1884). Datinile, ca și basmele, publicate cu comentarii sub titlul Descoperiri mari în povestele (basmele) românilor în „Albina” (1871-1874 ), sunt interpretate în sensul stabilirii a cât mai multe corespondențe între mitologia română și cea romană. Tot pentru afirmarea specificului național etnograful a preconizat ideea înființării unui muzeu al portului popular românesc. A redactat pentru Enciclopedia română, publicată de C. Diaconovici (I-III, 1898-1904), articolele Basm, Bradul mortului, Buzdugan, Dumnezeu după basmele române, Grădina în poveștile românești, Iorgovan, Mitologia. Prin colaborările sale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288026_a_289355]
-
ne poate ilustra un caz mult pomenit, petrecut la Huedin (Bánffyhunyad). Versiunile istoriografice privitoare la moartea protopopului ortodox Aurel Munteanu și a polițistului local Nicula Gheorghe diferă în puncte esențiale; versiunea memoriei locale se datorează datelor culese de doi cercetători etnografi unguri, Fülemile Ágnes și Balogh Balázs. Într-un singur punct concordă: Munteanu, nepopular printre maghiarii localnici, pe 10 septembrie, pentru o remarcă făcută într-un magazin de delicatese, a fost linșat de mulțimea de oameni din împrejurimi, aflată în piață
[Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
cele mai frivole știri mondene, imagini ale câte unui bătrânel secui sau ale unor tinere în costume populare. Legătura strînsă între lumea etnografiei și Transilvania nu era un fenomen nou. De pildă, imaginea Călatei - legată de cercul lui Gyarmathy Zsiga (etnograf secui) și de activitatea de organizare a industriei meșteșugărești - era mai tot timpul prezentă în opinia publică începând din deceniul opt al secolului al XIX-lea. În perioada ce a urmat re-anexării, vizitarea Transilvaniei devenise un fel de îndatorire patriotică
[Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
cu „deplină scrupulozitate”, culegerea efectuându-se sistematic, iar colecționarul străduindu-se să nu altereze nimic. Nu l-a preocupat frumusețea textelor și de aceea nu i-a evitat pe povestitorii mediocri, fiind convins că și textele de la aceștia vor servi etnografului. În volumul Scriitori aromâni în secolul al XVIII (1909), spre a face cunoscută activitatea învățătorilor aromâni înaintași, P. a reeditat vocabularul trilingv al lui Theodor Anastasie Cavallioti (Veneția, 1770), Lexiconul în patru limbi al lui Daniil Moscopoleanul (Veneția, 1794-1802) și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288672_a_290001]
-
bios) sau pe scrierea ei (graphein). Or Pițu face tot timpul o pendulare între ele, îl afli în trăirea scrierii când îl aștepți la polul simetric. Ai crede că e un descendent al tribului Hiviniziki, ai cărui membri ne spune etnograful care le-a consemnat existența, "nu pot rămâne acasă". Sau, mai pe șleau, "nu stau locului" (adică în locația alocată ca spațiu locativ sau ca loc de muncă și de odihnă). "De veți vedea vreunul în interiorul unei case, nu e
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
amănunțită, pentru ca donatorul să fie mulțumit. 412 Ministerul Turismului Centrul de Cercetări Economice 29 ianuarie 1975 pentru Promovarea Tur Nr. 121 Internațional Bd. Poligrafiei nr. 3, sect. 1 București Tovarășului Eugen Dimitriu În urma discuțiilor dintre dv. și tov. Meițoiu, filolog, etnograf la centrul nostru - avute cu prilejul cursului de perfecționare a muzeografilor ce a avut loc la 14 dec. 1974 la Muzeul Literaturii Române, vă trimitem o fișă informativă de etnografie și folclor - și o anexă pe care vă rugăm a
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
, Stoian (24.II.1882, Orhanie, azi Botevgrad, Bulgaria - 26.II.1959, Sofia), filolog și etnograf bulgar. Născut într-o familie de agricultori, a învățat în localitatea natală, apoi la gimnaziul din Gabrovo, pe care l-a absolvit în 1900. Între anii 1901 și 1905 studiază filologia slavă la Universitatea din Sofia, încheindu-și pregătirea cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289352_a_290681]
-
limba leșească ari înțelegeri de un turn sau stâlp zidit..." Însăși noțiunea de "veghe" provine din latinescul "vigilare", care are și sensul de a păzi, a sta de strajă. Apoi, Al.I.Gonța preciza că "Istoricii noștri mai vechi și etnografii au observat că davele dacice erau fortificate și aveau turnuri de apărare (sau de veghe) în genul celor ale grecilor și ale burgului german". Legat de unele fortificații cu elemente metalice (dacii erau mari producători de aramă) apare toponimul "Vadul
Consideraţii etno-geografice asupra procesului de locuire pe teritoriul comunei Ţibăneşti by Margareta Negrea Văcăriţa. () [Corola-publishinghouse/Science/669_a_1288]
-
dialectologie și toponimie, o problemă importantă și mult discutată o reprezintă originea ceangăilor, cei mai numeroși fiind trăitori în județul Bacău. Cercetările semnate de Dumitru Mărtinaș ( Originea ceangăilor din Moldova ), I. H. Ciubotaru (Catolicii din Moldova) și ale altor folcloriști, etnografi și lingviști au evidențiat faptul că originea acestei populații catolice din Moldova stă sub semnul controverselor, existând puncte de vedere divergente, chiar contrarii. Din păcate, în unele contribuții referitoare la acest domeniu nu a fost urmărit adevărul științific, obiectiv argumentat
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
medievală o arată pe Sfânta Parascheva, înlocuitoarea simbolică a lui Mokoș, în compania Sfântului Ilie (mai vechea zeitate indo- europeană Perun) și a Sfântului Blasius (Vlasii), care la rândul său a luat locul lui Veles (Gimbutas, 2005 : 115). și alți etnografi și folcloriști români, pe care nu-i vom enumera aici, întrezăresc în trăsăturile Sfintei Parascheva - Sfânta Vineri reminiscențe și legături ale cultului mai vechilor Minerva, Junona, Venus. Chiar și un articol din ziarul Lumina aduce în discuție „transferul trăsăturilor și
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
rrom. Au fost situații în care mi s-a cerut în mod expres de către conducătorul grupului/ clanului să plec, să nu-i deranjez cu întrebări. „Cercetătorul nu stăpânește deloc terenul, când este vorba de a-i studia pe țigani”, afirma etnograful francez la finalul studiului său dedicat dificultăților terenului printre rromi, „soluția” propusă de către acesta fiind conducerea unei „etnografii a interacțiunilor” între fiecare grup de rromi în parte și societatea locală (Bordigoni, 2001 : 126). Personal, am încercat în mai multe rânduri
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
populare. Orice formă a acestora trebuie plasată într-un context istoric mai larg, acordată atenție condițiilor particulare în care ea s-a dezvoltat, cu atât mai mult cu cât adesea ele au fost studiate mai degrabă „anecdotic” de către folcloriști și etnografi - de unde și impresia de amestec sincretic de diverși constituenți, elemente mai vechi de cult, practici crezute uitate etc. Religia populară este și o formă de reacție contra „blocajelor religioase” de tot felul, un reflex al unor grupuri de oameni extrem de
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
cu un tip de narator pentru desemnarea căruia cea mai potrivită sintagmă ar fi autor-narator285. Informațiile sunt filtrate prin conștiința acestuia, iar ceea ce rezultă este o "încercare de cercetare artistică". Identitatea acestui narator este foarte complexă (martor, erou, istoric, sociolog, etnograf, gânditor politic preocupat de logica totalitarismului, purtător de cuvânt al celor care au pierit și al celor care preferă să tacă, din teamă), iar demersul său este motivat mai mult etic decât estetic. Încercând să definească identitatea acestuia, Georges Nivat
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
Totuși, îndrăznesc să cred că intrat pe mâini nepotrivite până și un munte de informații poate deveni un morman de simplă maculatură. Este chiar înfricoșător să vezi cum utilizează dna Laignel informația adunată. S-a menționat că, referindu-se la etnograful Romulus Vulcănescu, dna Laignel pare a-l confunda cu scriitorul Romulus Vulpescu, susținător PRM. Și dă-i, și dă-i cu „analiza” și înfierarea. Nu e greu de imaginat cazaciocul pe care l-ar încinge dna Laignel și tovarășii ei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
ei din două părți. Prima parte se impune prin valoarea documentară privind apariția Academiei bârlădene - anul 1915 , inițiatorii - G. Tutoveanu, Tudor Pamfile, Toma Chiricuță -, colaboratorii din faza inițială - Alexandru Vlahuță, aflat în refugiu la Bârlad, Artur Gorovei, celebrul folclorist și etnograf român, I. M. Rașcu, poet simbolist, dramaturgul și prozatorul Victor Ion Popa și Vasile Voiculescu, medic militar, mobilizat în acest oraș - Bârladul. Ion N. Oprea subliniază misiunea Academiei de centru cultural „nu numai pentru Bârlad, ci pentru întreaga Moldovă de
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
articol amplu intitulat Periodicele ardelene în răstimp de o sută de ani. Este prezentată colecția „George Sion” a Bibliotecii Universitare din Cluj, e caracterizată personalitatea profesorilor G. Bogdan-Duică și Sextil Pușcariu; V. Vlaicu argumentează romanitatea orașelor din Ardeal și Banat, etnograful Emil Precup evocă un sat grăniceresc. Alți colaboratori: Șt. Meteș, Al. Borza, V. Copilu-Cheatră, Șt. Bezdechi, Ion Crăciun. I.I.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287198_a_288527]
-
Adevărul”, „Dimineață”, „Facla”, „Clopotul”, „Lupta”etc. DRĂGĂNESCU-VERICEANU, Veturia, traducătoare a poeziei eminesciene în limba franceză; FILIP, Constantin V. (n. 1934), doctor în științele agricole, profesor doctor la Institutul Agronomic din Iași; FLORESCU, MIHAI (1895-1925), actor; FOCȘA, Gheorghe (n. 1903-1995), sociolog, etnograf și muzeograf, autor, director al Muzeului Satului; FOCȘA, Virgil (1923-1987), profesor universitar la Institutul Politehnic și decan al Facultății de Construcții din Iași, autor; FRIMU, Vladimir (1900-1967), pictor; GAIȚA, Dumitru, bariton al scenei lirice românești; GÂRNĂȚEANU, Marin (?-1966), membru al
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
1.039 este datata 8 decembrie 1928. Din perioada anilor de liceu trebuie să reținem un fapt deosebit de important care ne spune că încă de pe atunci se anunță personalitatea viitorului om de cultură. În anul 1922, alături de Gheorghe Focșa, viitorul etnograf și director al Muzeului Satului din București, si de Petru Harnagea, Petru Ir. Pogângeanu va începe editarea revistei „Zorile”, revista literar științifică a Liceului „Cuza Vodă” care, din păcate, nu a putut avea o apariție regulată (1922-1923; 1930-1933; 1968-1979; 1995
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
MARIAN, Simion Florea (1.IX.1847, Ilișești, j, Suceava - 11.IV.1907, Suceava), folclorist și etnograf. Este fiul Ruxandrei (n. Stanovici) și al lui Grigore Marian Flore, țăran. Învață în satul natal, apoi la „școala populară” din Suceava și la gimnaziul din același oraș (1859-1869). Ultimele clase de gimnaziu le urmează la Năsăud și la Beiuș
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288024_a_289353]