582 matches
-
fie harnici și sârguincioși. La Început, aceste valori erau un fel de a trăi În acord cu credința lor. Eventual Însă conținutul religios s-a pierdut În Europa, dar valorile au rămas și au devenit un element esențial În dezvoltarea etosului capitalist. Niciodată până atunci În istorie oamenii nu și-au impus asemenea restricții radicale. În trecut, controlul asupra comportamentului oamenilor era cel mai adesea impus din exterior, de către familia extinsă sau de către guvern și elite, cu ajutorul constrângerii și al violenței
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Într-o epocă a formării noului individ autonom, fiecare persoană devenea acum propriul său stăpân, guvernându-și propriul comportament cu o fervoare, care, dacă ar fi fost impusă de o forță politică externă, ar fi fost considerată dură și despotică. Etosul burghez s-a dovedit eficient. Fiecare a Învățat să echilibreze nou-câștigata autonomie și independență cu responsabilitățile sociale autoimpuse. În America, spre deosebire de Europa, procesul de integrare a rămas legat de rădăcinile religioase. Convinși că ei erau cu adevărat poporul ales, americanii
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
acumulare a bogăției și a capitalului, ingrediente de bază ale unui regim de proprietate modern și ale modului de viață capitalist. Istoricul economic Richard Henry Tawney și sociologul Max Weber au scris pe larg despre legătura filosofică profundă Între apariția etosului protestant al muncii și apariția capitalismului modern. Eliberând indivizii de dependența de ierarhia Bisericii și Înarmând fiecare persoană cu o nouă psihologie a autoprogresului material, reformatorii au lăsat În urmă mult mai mult decât o moștenire religioasă. Mult timp după ce
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
a acționa, de a relaționa și de a se comporta imoral, contrar legilor morale, făcându-și chiar din aceasta un scop prin care-și realizează plăcerea. Persoana imorală este o persoană cu un eu slab și cu o conștiință perversă. Etosul acesteia este slab. El nu poate forma un caracter puternic, echilibrat și responsabil. Acest tip de personalitate se structurează prin imitarea și interiorizarea unor modele umane negative, neajungând niciodată la starea de maturitate, care să-i confere capacitatea de a
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
aceasta trăiește sub presiunea complexelor sale de inferioritate, care o Împiedică de a se simți liberă și capabilă, În interiorul său, de a se autorealiza. Condamnată la marginalizare de către ceilalți se orientează agresiv către aceștia. Lipsit de suportul „modelator-moral” al unui Etos personal, cu un caracter slab (lașă sau agresiv (violentă, imoralistul, În orice situație este incapabil de a se adapta În lume, fiind un pericol pentru ceilalți. Din acest motiv, el va duce permanent o luptă cu sine, dar și cu
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
prezent deasupra mea, ceva care mă privește, mă judecă și Îmi spune sau care mă pedepsește Încă din timpul vieții pentru ce nu am făcut sau pentru ce am făcut greșit sau rău. Este conștiința morală, acea voce interioară a etosului, „daimonul”-ul meu interior. Conștiința morală este cea care mă judecă ca ființă morală, ca valoare. Pentru ea, moralitatea persoanei constă În valoarea acesteia, este dată de etosul personal, cel care-mi atribuie calitatea axiologică (valoarea moralăă de a fi
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
am făcut greșit sau rău. Este conștiința morală, acea voce interioară a etosului, „daimonul”-ul meu interior. Conștiința morală este cea care mă judecă ca ființă morală, ca valoare. Pentru ea, moralitatea persoanei constă În valoarea acesteia, este dată de etosul personal, cel care-mi atribuie calitatea axiologică (valoarea moralăă de a fi astfel (bună sau de a fi altfel (răuă. Acțiunea psihologică a etosului se manifestă prin conștiință. În privința acesta, I. Kant spune: „Legea din noi se numește conștiință. Ea
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
ca ființă morală, ca valoare. Pentru ea, moralitatea persoanei constă În valoarea acesteia, este dată de etosul personal, cel care-mi atribuie calitatea axiologică (valoarea moralăă de a fi astfel (bună sau de a fi altfel (răuă. Acțiunea psihologică a etosului se manifestă prin conștiință. În privința acesta, I. Kant spune: „Legea din noi se numește conștiință. Ea ne dictează purtarea pe care trebuie să o avem și o judecă pe aceea care am avut-o. Conștiința este aplicarea acțiunilor noastre la
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
este o confruntare a două conștiințe. Conștiința mea Îmi justifică adesea ceea ce am făcut, chiar dacă am greșit, independent de mine și Împins de circumstanțele vieții. Conștiința supremă Îmi arată Însă slăbiciunile morale, care reprezintă dimensiunea omenească a ființei mele, a etosului personal și, În final, consecințele negative ale acestuia: păcatul. În felul acesta, destinul meu este judecat nu În timpul vieții, ci după moarte. Eu, prin conștiința morală de sine, nu mă pot ridica la Înălțimea judecății conștiinței supreme, eul meu se
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Freiburg. În țară revistele „22”, „Viața românească” și „Luceafărul” prezintă abia după 1989 fragmente, cartea apărând integral în 1993. Volumul de poeme Către Ieronim de Ileana Mălăncioiu a transpus figura de erou tragic a lui S. într-un simbol al etosului suferinței. Ca mărturie totală asupra gulagului - cel sovietic alături de cel al comunismului românesc, rival în oroare -, Drumul crucii se impune ca o carte singulară în literatura detenției, abundentă mai ales după 1989, de la N. Steinhardt, Paul Goma, Teohar Mihadaș și
STATE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289885_a_291214]
-
publicației, aparent liberală și permisivă, conține, în forme destul de limpezi, pilonii ideologici ai teoriei sincronismului, așa cum se va structura ea pornind de la categoria imitației, formulată de Gabriel Tarde, mentorul filosofic al lui E. Lovinescu. Atribut al tinereții, în sensul de etos privilegiat, nemarcat de rătăciri și de uscăciune afectivă, imitația este fecundă la popoarele tinere, în stare să se sincronizeze rapid cu marile culturi. Aparența lipsei de program maschează deci, în cazul S., o modalitate de exprimare a acestuia „prin învăluire
SBURATORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289528_a_290857]
-
existențiale și convingeri fundamentale ale poporului nostru privitoare la individ și la menirea sa în lume”. Cu precădere sunt examinate cântecul liric, orația și strigătura de nuntă, formulele de chemare, dialogurile, unele teme, motive, structuri. Scenariul nunții este interpretat pertinent, etosul și funcția lui modelatoare prezentate cu acuratețe, iar logosul specific supus unei lecturi moderne, care atestă și cunoașterea unor discipline înrudite, cum sunt sociologia, semiotica, psihologia. Cu volumul Dincoace de sacru, dincolo de profan (1994) Ș. se afirmă și mai pronunțat
SEULEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289649_a_290978]
-
1925 până în aprilie 1929, editată de Căminul Cultural „Mihail Sadoveanu”. Director: învățătorul Gheorghe Mărgărit, apoi preotul C. Dron, căruia i se va alătura I. Popovici. Foaia, care urmărea să fie un îndreptar pentru tineret, publică materiale pe teme de educație, etos țărănesc și despre activitatea așezământului. Cu versuri sunt prezenți Mircea Baciu, C. Berea, Petru Chirica, Const. Rollea, E. Trifan, I. Dobre, P. Ursache ș.a. Între colaboratori figurează și N. Iorga, Mihail Sadoveanu, Gala Galaction, Ion Simionescu ș.a. Se reproduc scrieri
ZORILE LUMINEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290750_a_292079]
-
schimbarea vremurilor, alții viciile burgheziei, se mișcă o seamă de personaje de fundal: surorile Sașei, administratori și servitori, țărani, funcționari, dar, cu excepția baciului Micu, acestea nu au pregnanță, prezența lor întregind doar imaginea spațiului rural, gândit ca măsura caracteristică a etosului național. În al treilea volum al ciclului, În război (1902), Mihai Comăneșteanu devine figura centrală, fiind și personajul-retină. În aprilie 1877, în ziua intrării armatei ruse în România, ca locotenent în rezervă, tânărul fusese chemat în Capitală prin ordin militar
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
De unul singur - înfățișarea și Dedublarea - mărturii), volumul indică o dublă „învățare” (mistică și istorică) a morții, într-un traiect ce pornește de la percepția individuală a limitei, continuă cu experiența colectivă, pentru a se finaliza prin contragerea ei într-un etos destinat umanității supraistorice. Astfel, dacă prima parte descrie stările-limită pe care le trăiește sufletul în călătoria sa intermundană, secțiunea secundă sugerează o posibilă „renaștere”, în care abundă amintirile din copilărie și reminiscențele arhaice, încât geneza individului reface pe cont propriu
STOICIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289956_a_291285]
-
și de rudenie cu organizații administrative raționale și cu instituții legale - această tranziție aduce după sine separarea locurilor de rezidență de cele dedicate afacerilor, distincția între corporativ și privat etc. (apud So, 1990). Obstacole psihologice, trecerea lor permite dobândirea unui etos spiritual (datoria de a munci conform unei vocații), respingerea magicului și cultivarea unei tensiuni între lumea de aici și dumnezeirea transcendentă (apud So, 1990). În lumina teoriei weberiene, religia este sursa „unui etos spiritual sau sistem central de valori care
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Obstacole psihologice, trecerea lor permite dobândirea unui etos spiritual (datoria de a munci conform unei vocații), respingerea magicului și cultivarea unei tensiuni între lumea de aici și dumnezeirea transcendentă (apud So, 1990). În lumina teoriei weberiene, religia este sursa „unui etos spiritual sau sistem central de valori care influențează apoi toate segmentele sociale, însă nu la fel”, cum cred moderniștii. Deja tranziția este pusă sub semnul incertitudinii, iar sursa ei nu mai e raportată la o societate externă, ci, cum spune
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
din discipline precum limba maternă, matematica, fizica, științele socioumane; 2. un „curriculum secundar”, alcătuit din „discipline opționale” (apropiate de fused curriculum) și discipline facultative (curriculum centrat pe cel care învață). Întotdeauna planul de învățământ, deși „formal”, „oficial”, este influențat, prin intermediul etosului pedagogic al educatorilor și al culturii comunității, și de un hidden curriculum, care se insinuează pe porțile școlii fără a fi sesizat, dar pătrunde implacabil în fiecare clasă de elevi. Până în anii ’90 ai secolului XX a existat o anumită
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
ființă de excepție, un „ales”, fatalitatea cu rezonanțele ei de descântec („Trecea nesimțind/ În inimă cum/ Trandafir de fum/ Negru se tot suie/ Fără cărăruie,/ Negru înflorește/ Nalt, împărătește”) din Baladă, Cioban murind, Manole vorbește zărilor, și, deopotrivă, reînvierea unui etos eroic, ce nu apune odată cu moartea lui Avram Iancu sau a lui Horea, Cloșca și Crișan, din Crăișor de munte, Trei umbre, noaptea, restituie emoții adevărate în marginea emoției colective, cu o perfectă intuire a tonalității participative. Totuși, meritul poetului
POPA-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288908_a_290237]
-
O temă care preocupă generația tânără din anii ‘30. Elevii lui Nae Ionescu vor să construiască un stat cultural bazat pe ortodoxie (în varianta țărănească). P. pornește de la ideea unui „localism” creator, deschis spre Europa. „Localismul” său se bizuie pe etosul oltenesc, mai precis pe „spiritul cobilițar” care, în imaginația sa, va resuscita spiritual decăzuta Europă. Nu îi plac, din ideologia românească, „raționaliștii”, „criticiștii”, „zeflemiștii”, în speță Titu Maiorescu și I.L. Caragiale. Acesta din urmă ar cultiva „fronda iresponsabilă, paradoxul ieftin
PANDREA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288654_a_289983]
-
Bourdieu a Întreprins cercetări celebre asupra orașului, a cartierelor producătoare de capital simbolic, a opoziției dintre spatii geografice saturate de semnificații și simboluri. Populația cercetată de cei doi sociologi francezi se identifică cu cartierele din care provin, agenții cercetați exprimă etosul cartierelor. „Nu există reușită socială demnă de acest nume”, spun ei, „care să nu fie Însoțită de o reședință ce o exprimă”. Și o observație deosebit de pătrunzătoare : „Orașul este și un profesor perseverent În ucenicia socială, care vă spune unde
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
1959, Ocnele Mari), poet. Este fiul Dincăi și al lui Gheorghe Militaru, țărani. M. pare să-și fi făcut din această obârșie un însemn de noblețe, fiind tot mai convins, peste ani, că satul exprimă în modul cel mai autentic etosul românesc. Debutează cu versuri în „Literatură și artă română” (1904). Al. Vlahuță și B. Delavrancea îl vor ajuta să treacă peste ezitările începutului și tot ei îl vor sprijini să ocupe un post de funcționar în Ministerul Lucrărilor Publice. M.
MILITARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288142_a_289471]
-
multe unii de la alții. Înainte de a vorbi despre împrumuturi substanțiale, n-am putea ignora componenta stilistică. Din Bărăganul lui Mateiu Caragiale spre Brăila lui Nae Ionescu și, mai departe, către ținuturile moldave ale lui Sadoveanu, pana literaților a glosat despre etosul balcanic al românilor și țiganilor. Lecturile sau experiența ne-au învățat că românul a șterpelit de la vecinul său țigan atât gustul pentru delăsare, cât și savoarea inoxidabilă a poantei. A fi neserios nu este pentru nici unul dintre ei o insultă
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
responsabilitate și vinovăție a devenit o competiție infantilă cu tema: „Cine aruncă primul piatra?”1. Nu interesul genuin pentru puritatea Bisericii, ci vendeta personală și diatriba ideologică (de pe poziții aprioric anticreștine sau antiortodoxe) s-au făcut resimțite în ultimul timp. Etosul revoluționar - nostalgia după „lumea civilizată” exprimată prin raderea metaforică a bărbilor ultimilor preoți (sau, în imaginația viscerală a lui Diderot, que le dernier des rois fût étranglé avec les boyaux du dernier prêtre) - și-a etalat toată elocvența. Dosariada a
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
angaja univoc în acest dispreț față de tezaurul impresionant al tradiției. Romantismul sau „modernitatea estetică” (Matei Călinescu) a înțeles să răspundă idealurilor iluministe, stabilind un set de opoziții în „teritoriul definit de adversar” (Paul Ricœur): origine/prezent, mit/rațiune, vis/realitate, etos boem/etos burghez etc. Nici gambitul îndrăzneț al filozofiei hegeliene, nici Școala hermeneutică germană din secolul al XIX-lea, continuând prin teologul Schleiermacher (1768-1834), istoricul Johann Gustav Droysen (1808-1884) și Wilhelm Dilthey (1833-1911) primele intuiții ale lui Giambattista Vico (1668-1744
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]