327 matches
-
și cu natura înconjurătoare. Așa se explică probabil de ce, fondul aurit al icoanelor bizantine este înlocuit cu detalii de arhitectură și peisaj, smulgând personajul pictat din spațiul sacru care-i era destinat, și aducându-l în cel concret al existenței evanescente, în mijlocul naturii din care face parte 412. După cum este deja bine știut, numeroasele studii istorice, artistice sau științifice asupra acestei perioade descriu o extraordinară efervescență a creației artistice. Renașterea a remarcat personalități în toate domeniile culturale, în special însă, în
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
avea să mi se întipărească limpede, pentru totdeauna, în memorie. Am perseverat. Ferestruica îmi cădea acum parcă direct pe ceafă, îi simțeam tăișul rece la fiecare reluare da capo a exercițiilor de citit rapid. Rândurile textului erau acum fluide și evanescente ca fumul de țigară. Se răspândeau parcă în cameră, îmi intrau în ochi făcîndu-i să mă usture. Luase foc aparatul? Când îmi ridicam ochii, vedeam în negativ, pe peretele din față, sub tabloul cu insula Ada-Ka-leh, sentințe mai cumplite ca
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
și sculptori. Dicționarul Academiei, în ediția din 1694, definește astfel artistul: "cel care lucrează într-o artă. Se spune îndeosebi despre cei care fac operații chimice". Arta dinaintea nașterii artei, preluare a Ordinii Lumii, pură reflectare în oglindă, este fantoma evanescentă a unui În-sine ale cărui adevăr și universalitate sunt singurele importante. Nu se discută așadar de gusturi și culori: ele fie sunt o manifestare a Ordinii inițiale și atunci țin direct, în creștinism, de o teologie sau, în Antichitate, de
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
un chip, să îi dea forme și conținuturi asemănătoare părții, și toate acestea pentru a avea sentimentul dăinuirii, întrupării și păstrării relației, care va fi astfel redusă la un „obiect“ asemenea tuturor celorlalte. Eșecul de a păstra relația sub forma evanescentă a legăturii instantanee, spontane, vii și unice în fiecare instanță a ei naște formele memoriei „salvate“ în și sub diferite chipuri. Dorința de a păstra contactul și privirea înnoitoare ajunge să dea întruchipări Unului și legăturii cu acesta. întruchipările, ca
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
este istovită și amară. Dar de un fel de dragoste tot mai este în stare, desprinsă de orice eros și altfel greu de definit, un amestec delicat de gratitudine, de admirație și de încă ceva, abia perceptibil, ca un parfum evanescent: dragostea ei pentru Hector. Hector însuși nu i-a vorbit vreodată cu asprime și o apăra de vorbele dușmănoase ale celor din jurul ei. S-a instituit astfel între ei, fără vorbe, o intimitate care, neumbrită de nici o vină și împrejmuită
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
există operă mare care să nu reziste la această analiză, și doar ele, operele cu adevărat mari, rezistă, lăsându-se apoi citite, ascultate ori privite cu o mai deplină pătrundere și cu o plăcere mai bogată, ca ori de câte ori marele joc evanescent dintre aparențe și esențe este întrucâtva deslușit. Ceea ce este de rang mai mic, oricâte merite ar avea, odată demontat, rămâne așa. Poți însă demonta oricât o închipuire din sferele de sus, efortul analitic îi este prielnic operei, iar ea îl
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
este istovită și amară. Dar de un fel de dragoste tot mai este în stare, desprinsă de orice eros și altfel greu de definit, un amestec delicat de gratitudine, de admirație și de încă ceva, abia perceptibil, ca un parfum evanescent: dragostea ei pentru Hector. Hector însuși nu i-a vorbit vreodată cu asprime și o apăra de vorbele dușmănoase ale celor din jurul ei. S-a instituit astfel între ei, fără vorbe, o intimitate care, neumbrită de nici o vină și împrejmuită
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
există operă mare care să nu reziste la această analiză, și doar ele, operele cu adevărat mari, rezistă, lăsându-se apoi citite, ascultate ori privite cu o mai deplină pătrundere și cu o plăcere mai bogată, ca ori de câte ori marele joc evanescent dintre aparențe și esențe este întrucâtva deslușit. Ceea ce este de rang mai mic, oricâte merite ar avea, odată demontat, rămâne așa. Poți însă demonta oricât o închipuire din sferele de sus, efortul analitic îi este prielnic operei, iar ea îl
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
deschisă, nările mele, înfundate în fularul tras până sub ochi, au prins o șuviță caldă de parfum, rămasă undeva, într-o cameră minusculă a minții, alături de râsul răsfățat al fetei costumate în paj și de o arietă la fel de vagă și evanescentă ca și parfumul. (Și - drace, acum îmi dau seama! parcă m-a izbit amintirea, ca o subită rafală de vânt - pe fata cu trăsături de băiat melancolic o chema Lulu! O strigase cineva din adâncul 127 sălii de bal încărcate
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
stăpânesc numai eu. (azi) Dimineața, orice trezire Îmi procură o mare dezamăgire. Lumina diurnă mă lovește violent În retină, mă scoate din Învelișul plăcut al Întunericului, Învăluitor lichid amniotic. Nu deschid ochii imediat, ci mai Întâi pândesc printre gene obiectele evanescente ale camerei. Dacă mai păstrează manșonul clarobscur al nopții, am imediat o stare euforică; Întind mâna către foaia albă și Încep să desenez semne pe care nu le văd; ele aglomerează albul, se Înghesuie În relieful paginii până când aceasta se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Am Încercat să le destăinuiesc că sînt scriitor, n-a avut efectul scontat. De fapt, a avut unul de natură contrară: Îndepărtarea lor Învolburată pe alee Împreună cu prichindeii bine ținuți de mînuță ori strîns lipiți de corp. Acel corp gingaș evanescent cu pielea adiind fin, care nu a mai cunoscut de la o vreme bucuria apropierii de-un tată adevărat. Asta-mi aduce aminte de un moment dintr-o copilărie atît de Îndepărtată Încît pare să nu fie a mea, momentul cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
i-o aplicase Johnny taurului de pe pășune. Nu puteai să nu-l iei În seamă, era arhanghelul Mihai (Michael), chiar dacă nu arăta tocmai prezentabil. Gras, păros, scărpinîndu-se pe burtă, fumînd trabuc și pîndind cu un constant interes trecerea fie și evanescentă a unei cît de miniaturale femei prin fumul atîtor secole de aprige dispute teologice legate de Întrebarea cu acul. De undeva se auzi rîsul dantelăresei. Michael Își strînse aripile uriașe dar cam jumulite și, Înainte de a plonja spre Andy McDowell
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
în jur. Descria cu bețișorul subțire cercuri și linii pe pledul ce-i acoperea genunchii, privea undeva, drept înainte, printre frunzele prăfuite ale gutuilor, de un verde sur, galben, portocaliu, purpuriu, un amestec strălucitor de culori calde și aprinse, forme evanescente, curbe, frunze spiralate și arbori torsionați, îmbătrâniți nu atât de neîngrijire, cât de roaderea vremii, le vezi? - șoptea dintr-odată cu ochii umezi. Andrei Vlădescu aștepta la picioarele ei să continue, bătrâna doamnă Marga Pop privea printre frunzele din fața ei, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
strania revelație pe care o ai cu acest documentar care vorbește despre un personaj real care a lăsat în urmă poezie, pictură și muzică, o mulțime de amintiri și nostalgii și care, pe măsură ce se acumulează mărturiile despre el, devine din ce în ce mai evanescent, din ce în ce mai ireal. La urma urmei, cine mai este și acest Jorge Riosse? Toți vorbesc despre el, natural, fără complexe, sunt femei în vîrstă cum este bunica Olaizolei, Rose Elena Carvaial, sau alții care l-au cunoscut en passant și pentru
Unde Shakespeare se întîlnește cu Hugo by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8363_a_9688]
-
unui izomorfism definitoriu pentru viziunea poetului. Iar în final, corespondentul în plan afectiv al senzației tactile generatoare de euforie, - mireasma - domină discursul, construit din modulații ale acestui singur motiv, în câteva versuri ce atribuie în chip insolit obiectului parfumul - stare evanescentă a materiei, permițând sugestia deplinei osmoze între eu și univers peste orice limită, de unde și structura anaforică a ultimei secvențe, ce precipită ritmul asocierilor: dar e mireasma ca un fior e mireasma sunt oglinzi cu parfum de garoafe sunt oglinzi
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
de arbori indicând un drum de munte. Că limbajele figurative constau în tehnici coloristice sau de cioplire și nu în desenul pe apă, zăpadă sau nisip. Diferența între limbajele propriu-zise și cele presupuse este că unele sunt perene, iar altele evanescente.... Esențial este schimbul energetic între arte și literatură, care revelă o origine comună. Căci limba, culoarea, piatra comunică între ele ca și cum s-ar cunoaște, s-ar căuta, s-ar uni. Cu adevărat formele par numai niște vehicule transportând o formă
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
specializare, ea asigură o largă reproducție a copiilor de intelectuali în universități, în vreme ce egalitarismul fondat pe apartenența de clasă și pe fidelitatea față de idealurile inițiale reclamă o mai echitabilă împărțire a veniturilor și respectarea unei politici de „discriminare pozitivă” din ce în ce mai evanescente. Criza finală din 1989-1991 reflectă în mare măsură această dublă insatisfacție, atât a intelectualității tehnice, cât și a muncitorilor, punând în evidență cei doi poli revendicativi, al eficacității și al justiției. INFORMARE/ DEZINFORMARE în universul leninist și stalinist, noțiunile tradiționale
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de imperceptibile ar fi la început, adaugă un dram de putere într-o parte și slăbesc puțin cealaltă parte. Pe relativ stabila bază a geografiei, trecând prin diferite grade de instabilitate, piramida puterii naționale ajunge la apogeul său în elementul evanescent al moralului național. Toți factorii menționați, cu excepția celui geografic, se află într-o continuă schimbare, influențându-se reciproc și fiind influențați, la rândul lor, de intervenția imprevizibilă a naturii și a omului. Împreună, ele alcătuiesc curentul puterii naționale, ridicându-se
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
fără îndoială, arta literară. Stephen Dedalus își trăiește metamorfozele cu luciditate, locuind simultan lumi paralele și aparent autonome, a căror coliziune fertilă va avea loc în anii maturității: limbajul, formarea religioasă, crizele spirituale, conștiința corpului și a dorinței, revelația momentelor evanescente ale frumuseții. Stilul indirect liber și epifania, prezente în acest roman ca mărci definitorii ale unui stil ce își anunță abia particularitățile, sunt, în cadrul metaforei emblematice a cărții - artistul în labirintul său - tocmai elementele ce fac posibilă revelarea unor traiectorii
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
eului tinzând mereu spre în afara membranei fragile a "persoanei". Tendința de a deveni "personaj" nu e un efect al bolii ciudate și nici al crizelor, ci e o strategie de insinuare a eului într-o realitate mai apropiată de natura evanescentă a ființei sale. Alcătuită din stări, condiționată de locuri și evenimente, descompunându-se în accese de panică în fața absurdului vieții, această condiție nu garantează decât o permanentă stare de neliniște și incertitudine. Irealitatea imediată, punct cardinal în procesul recuperării identitare
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
prezent în fiecare parte. O irigare-rețea, de la unii la alții: căci noi am trecut deja de la linie la rețea. Rețea de publicitate, învăluind încetul cu încetul tot ce există. Obiectele sînt încă puncte exterioare de referință, dar devin tot mai evanescente, sau prezintă, în raport cu obiectul, distorsiuni din ce în ce mai evidente. Astfel: Negarea: "Să nu cumpărați în nici un caz această mașină, este prea scumpă". Deriziunea (obiectului de către individ și viceversa): cu boneta de noapte, o sosie a lui Louis de Funès mănîncă "bîta păstorului
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
poată să-mi mai redea încă acea forță interioară care să-mi îngăduie să îndur singurătatea și bătrânețea. În dimineața asta, în timp ce șchiopătam pe plajă, am crezut că simt parfumul ei intim, proaspăt și îmbătător. Era ca și cum trupul ei, topit evanescent în aer, mi-ar fi transmis și acum aceleași mesaje provocatoare. M-am întors îndărăt, chiar în locul unde mi se păruse că am simțit mireasma aceea. Nu dispăruse. Pneuma Cineva neștiut se mișcă permanent în preajmă. E ca și cum un spirit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
implicații și sugestii (de perspectivă, de tonalitate, de „coloratură” a unor răsfrângeri stilistice în configurarea/ edificarea personajelor și a raporturilor lor, într-o procesualitate a devenirii, „lentă” - mai curând nebruscată, „fluidă” -, dar sigură), în eclerajul naratorial (arhitectură voit nereliefată, aproape evanescentă, a montajului-joc de ordinul „punctului de vedere” și al unei sadoveniene glisări a „vocilor” din text) imprimat curgerii verbale a întregului? „În închipuirea ei, bănuiala care intrase într-însa era un vierme neadormit”: amprenta stilistică este, aici, una neutral-naratorială, care
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
decât cu dificultate întrucât Părinții greci nu o afirmă în mod explicit nicăieri. Mai sigur este că, în primele secole după Hristos termenul ouaia capătă tot mai mult semnificația de ființă reală și concretă în opoziție cu ființa aparentă și evanescentă , și această evoluție probabil că se datorează stoicilor. Dincolo de toate acestea, capadocienii vor săvârși o reală și semnificativă mutare de înțeles în uzanța termenului. În mentalitatea bizantină din secolul IV și după realitatea nu poate avea decât o dimensiune ipostatică
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
părea apoi să se dizolve într-o criză de lacrimi. Hotărâsem amândoi, cu mult în urmă, că ne vom căsători de îndată ce vom împlini optsprezece ani, când, deci, vom fi mari. Cu câtă patimă îi strigam, printre lacrimile ei misterioase, șovăielnice, evanescente, că sunt gata să aștept, că n-am de gând s-o presez! Era vorba doar de teama unei adolescente? Îi spuneam că am să i-o respect, că poate proceda oricum dorește, atâta timp cât lasă deschis în fața noastră viitorul prețios
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]