1,482 matches
-
facem ceva pentru a scăpa de Mediocritate, pentru a ieși din Agonia aceluiași neant unde stăm scufundați scafandri lașității aproape de un veac. Viața mea O groapă de jăratec e viața mea, toți ce s-au plecat să sufle, s-au evaporat în aburi de chemare pentru a mă găsi... și au sărit doar scântei de tăcere, nu au putut în așteptarea lor să afle în care clipă a universului pot fi. Fiindcă flăcările-mi sunt impalpabile, nu m-au priceput ce
ÎNCOTRO ROMÂNIA? ÎNCOTRO CULTURA EI! de MARIA COZMA în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361217_a_362546]
-
decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Avertisment! Tableta poate crea un disconfort accentuat! Și ce surprize...! Una mai mare ca alta! Ghiță, patronul Mocirlei 1, dispare chiar de Ziua Ignatului!? Se dusese la SRI să hrănească cucuvelele mov și s-a evaporat! În mare viteză, pe sub nasul supraveghetorilor ce aveau misiunea de a nu-l scăpa din ochi. Pentru a-l propti la DNA. Omul nu mai avea imunitate de 24 de ore. Ghiță, care cânta dăunăzi cu patos „Treceți batalioane române
TABLETA DE WEEKEND (180): SURPRIZE SURPRIZE de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368701_a_370030]
-
îi trimetea flori prin comisionar, îl găsea lângă treptele Facultății, după ce ieșea de la cursuri? Se plimbau împreună ore în șir, pe ninsoare, cu genunchii înghețați, sau sub soarele torid al verii, cu părul încins și capul năuc. Să se fi evaporat oare totul într-un an? Cu ce greșise? Ea îl iubea cu aceeași pasiune și era doar aceeași femeie. Ce se schimbase în el, sau ce i se părea lui schimbat în ea, de se dăduse totul peste cap?” Nu
CASA DIAMANT – AGENTUL de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363564_a_364893]
-
Acasa > Literatura > Eseuri > FÂNTÂNA BĂRĂGANULUI Autor: Năstase Marin Publicat în: Ediția nr. 1671 din 29 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Fântâna Bărăganului Cu mii de ani în urmă, apele Mării Sarmatice s-au evaporat ori s-au scurs în Pontul Euxin, dispărând treptat-treptat, iar cele ale Istrului s-au retras în matcă. Atunci s-a ivit dintre ape stepa Bărăganului, ca o întindere largă și netedă. Ici, colo, mai rămăseseră unele crovuri cu apă
FÂNTÂNA BĂRĂGANULUI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350318_a_351647]
-
roata se mărește.” Tematici la zi, văzute cu ochii limpezi, cuminți, de parcă tot imundul lumii cedează la frumusețea gândirii și a simțirii. Versurile Anei Maria, au puterea de a purifica. (etnobotanicele anulate fără ordonanță de guvern) “serile de vară se evaporă din mlaștini albastre steaua polară mă plimbă în carul mare înfășată cu ferigi” Ludicul fantasmagoric își găsește, la mica noastră poetă, expresii imprevizibile și nu o dată am comparat preocupările poetice și artistice ale Anei Maria și studiul ei, cu personajul
ANA MARIA GÎBU- SAU COPILUL POET AL LIRE21 de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350347_a_351676]
-
facă, iar Ionuț o privea fascinat de ochii ei albaștri-verzui care străluceau în întuneric. - Bună! - Bună Ionuț! Și schițând un zâmbet, mă uitam după Ani și după Mihai. - Și eu mă uitam după Andreea, că pur și simplu s-a evaporat pe-aci. Pe Alina o amuză răspunsul și râse. Văzând-o că râde, el îi ținu isonul, privind-o în continuare atent și gândindu-se cum să o întrebe ce avea cu el. - Ei, sper să vină curentul și atunci
PARTEA A TREIA de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1167 din 12 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/350378_a_351707]
-
o bei, dar nu voiești. Mă cotrobăi prin adâncuri Și când cred că te zăresc Fugi nălucă și mă tulburi, Cheia tot nu ți-o găsesc. Decadent, surâzi mistere, Cântec de sirene surd, Mai presus de a mea vrere, Te evapori în amurg. Mintea-mi nu te deslușește Când te-nsinguri într-un gând. Creatorul ne numește: Tu -esență, eu -pământ. Referință Bibliografică: Eului meu / Daniela Dumitrescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1288, Anul IV, 11 iulie 2014. Drepturi de Autor
EULUI MEU de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1288 din 11 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349132_a_350461]
-
loc ,m-au terminat, m-ați "executat". Trecut de jumătate de secol, Aproape de "capătul drumului de țară", Pe care, primăvara, toamna și iarna, de-abia-l străbați, Doar când ne e cald și nouă și pământului Și apa din el s-a evaporat, poți încerca, Să mergi pe el, de vezi, de-atâta colb cât e, Mi-e sila de baroni, de politicieni și de moguli, Ce au puterea-n mâini și o folosesc doar pentru ei. Nu le-am cerut prea mult
IRONIA JUMĂTĂŢII DE SECOL de COSTI POP în ediţia nr. 1270 din 23 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349315_a_350644]
-
masă ca lumea, îmi place să trag o țâgare d-aia dă foi, cubaneză! Da’, n-aveți voi așa ceva, că dacă știam îmi aduceam tot io dă la biro’! Sprânceana șefului se ridică un milimetru și unul din chelneri se evaporă. Peste un minut deschidea sub nasul ministrului o cutie din lemn de santal în care dormeau dulce, ca niște rachete în siloz, havanele cu banderolă roșu-aurie. Ministrul își alese una și rotind-o între degete o trecu pe la ureche să
DEJUNUL.PROTOCOL ZERO de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349768_a_351097]
-
nu ai apă?! Cum să explic eu că această apă proaspătă, ieșită de la circa treizeci și cinci metri adâncime, a fost încărcată de Dumnezeu cu atât de multe elemente revigorante și că în găleata de apă de acasă, acestea încep să se evapore după numai câteva minute? Uneori chiar iarna, mă plimbam cu picioarele goale prin zăpadă, dar nu mai mult de unu două minute și din cauza asta nu am răcit niciodată. Ba mai mult, țin minte că atât de repede am cunoscut
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET 5 de ION UNTARU în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348085_a_349414]
-
nu mai pictează albatroși în casa inimii pereții însă au înnebunit aruncă spre iad căramizi și decupează cerul într-un tablou de lumină * îți mângâi chipul și simt cum îmi cresc în palme fluturi cu aripi de lumină s-au evaporat din cea din urmă lacrimă rătăcită pe chipul tău (în ridul însingurărilor de ieri) am părul iarbă și aripi multicolore în suflet Referință Bibliografică: Fereastră în cer / Oana Radu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 259, Anul I, 16 septembrie
FEREASTRĂ ÎN CER de OANA RADU în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348131_a_349460]
-
frumoase, pe care le studiază la București. „Mărțișoarele cromatice”, dedicate doamnelor și domnișoarelor, propun reperele unei sensibilități coloristice, un fel al primăverii de a se cristaliza static, un fel al culorilor de a se pierde în petale, de a-și evapora albastrul în ochii Ioanei aplecați asupra penelului. Pictorița și-a ales rațional momentul, a cîntărit bine lumina care bate în tablourile legate cu șnur de mărțișor, a măsurat cu grijă umbletul nuanțelor. Rostul acesta artistic, chibzuit cu cea mai organică
NOBLETE SI VALOARE de MARIA DIANA POPESCU în ediţia nr. 96 din 06 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348170_a_349499]
-
experiențelor l-au avut câinii care sunt personificați, precum în fabule: „Într-una din dimineți, cam pe la mijlocul programului perfuzabil, pe la foișorul câinilor am trecut și deodată am rămas mut de surpriză, când am constatat că toată familia câinească s-a evaporat. Caută în stânga caută în dreapta, nici urmă de familia căutată, li ceeace era mai interesant era că nici ceeace în dotarea lor sa aflat, nu mai era de constatat, iar pe masa din foișor, era așezată la vedere o scrisoare care
UN ROMAN CA HERMENEUTICĂ INTERPRETATIVĂ A SEMNELOR VIEŢII PE PĂMÂNT de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 370 din 05 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361776_a_363105]
-
blond. - Ochii? - Albaștri. - Spune-mi la ce înălțime să mă opresc. Brațul îi pendulează ridicând și coborând palma orientată către sol. - A, nu, în nici un caz. Am spus și așa destul. Mă ierți! Cu o ușoară desprindere s-a îndepărtat evaporându-se parcă în întunericul nopții. * Liniștea mea/ și liniștea ta/ s-au contopit/ și-a reieșit/ neliniștea noastră... Încercase probabil vreodată să definească sentimentele unui cuplu. Când s-a întâmplat asta, în condițiile de acum acest amănunt este lipsit de
X. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365172_a_366501]
-
din 18 octombrie 2012. Februarie 27 Olimpiada Am ajuns acasă frânt, sleit de puteri, obosit, fragmentat în milioane de gânduri. Dorm, visând la ziua de astăzi. Dorm în mine ca să nu trezesc toate emoțiile și taifunul să înceapă. Clocotesc și evapor înlăuntrul meu... doar așa dispare râul.. așa cred. Astăzi am fost la olimpiada la religie. Cred că sfârșitul de săptămână la bunici se face simțit. Am zăbovit, însă, ore bune în Timișoara după proba. Am naufragiat prin oraș, târât de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366482_a_367811]
-
vreme, fără nicio ... Citește mai mult Februarie 27OlimpiadaAm ajuns acasă frânt, sleit de puteri, obosit, fragmentat în milioane de gânduri. Dorm, visând la ziua de astăzi. Dorm în mine ca să nu trezesc toate emoțiile și taifunul să înceapă. Clocotesc și evapor înlăuntrul meu... doar așa dispare râul.. așa cred.Astăzi am fost la olimpiada la religie. Cred că sfârșitul de săptămână la bunici se face simțit.Am zăbovit, însă, ore bune în Timișoara după proba. Am naufragiat prin oraș, târât de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366482_a_367811]
-
bine decât oricine altcineva, pentru el domeniul culorilor depășind cu mult zona esteticului: Albul, care este considerat adesea o non-culoare, constituie un simbol al unei lumi în care toate culorile, în calitatea lor de proprietăți ale substanțelor materiale, s-au evaporat... Albul acționează asupra sufletului nostru precum liniștea absolută. Această liniște nu e totuna cu moartea, ea abundă de posibilități vii. Este un nimic plin de veselie juvenilă sau, mai bine spus, un nimic de dinaintea oricărei nașteri, a oricărui început. Așa
MARIAN MALCIU ŞI PRISMA DE STICLĂ A LUI ISAAC NEWTON, ÎN ANALIZA DOAMNEI GEORGIA LANDUR VINTILĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1457 din 27 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/366530_a_367859]
-
în propria țară, găsește un popor ce nu-și ține la sân amintirile și istoria. Ce ușor cad românii în mrejele mediocrei apariții ultime a câte unei încercări nici pe departe melodie, dar totuși cântec și cât de neînțeles se evaporează dragostea pentru șlagărele de ieri! Vă amintiți?: „A căzut o frunză-n calea ta”, „O fată mai găsești, dar un prieten nu”, „N-ar trebui”, „M-am regăsit”, „Luna, la Mamaia”...” Chiar și numai titlurile acestea au rostiri mai aproape de
CONSTANTIN DRĂGHICI. ...A CĂZUT O FRUNZĂ-N CALEA TA...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366518_a_367847]
-
cărora li s-a urcat la cap democrația... să ia ei răngi și bastoane și lanțuri șiclondire de rachiu ca să prindă coraj... să-i organizeze bine securitatea, sau mai bine-zis securiștii că securitatea ca instituție s-a desființat...s-a evaporat, s-a dizolvat...Să se îmbrace și ei în lămpași și să-i conducă la obiectivele stabilite... Ei, care erau ași și cunoșteau nume și adrese și persoane, ei care aveau pozele ălora din Pița Univesității în buzunare și destabilizau
ÎNGERII ŞI DEMONII REVOLUŢIEI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 717 din 17 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351724_a_353053]
-
acel preot, și ei s-au sărutat și au început să râdă...nu râdeți, le-a zis bătrânul preot, căsătoria e legământ pe viață și când a zis pe viață, Andra a dispărut de lângă el, pur și simplu s-a evaporat așa cum fac ielele când te vizitează noaptea, după ce-ți ia o mână sau un picior. Poate nu vrea, se gândește el în visul lui, să se mai mărite cu mine! Sau poate s-a dus la acel bogătaș cu
ÎNGERII ŞI DEMONII REVOLUŢIEI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 717 din 17 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351724_a_353053]
-
ci accompagna quasi come una compagna, questo cielo diroccato da nuvole di verde prato, questo senso di tepore nel fresco del tuo calore. ÎMBRĂȚIȘĂRI EVAPORATE Noapte rece strivește-mă țipând cuvintele cheie Nu în șoaptă, roșind, cu gesturi în prezent evaporate între brațele tale subțiri. În tăcere Îți voi cânta iubirea mea să nu deranjeze dulceața somnului tău în care te protejăm fără nici o urmă. EVAPORAȚI ABBRACCI Fredda la notte mi stritola strillando parole che più non ți sussurrerò arrossendo, gesti
VIAŢA E FRUMOASĂ / LA VITA E BELLA (POEME BILINGVE) de SIMONA PUŞCAŞ în ediţia nr. 1240 din 24 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350543_a_351872]
-
Noapte rece strivește-mă țipând cuvintele cheie Nu în șoaptă, roșind, cu gesturi în prezent evaporate între brațele tale subțiri. În tăcere Îți voi cânta iubirea mea să nu deranjeze dulceața somnului tău în care te protejăm fără nici o urmă. EVAPORAȚI ABBRACCI Fredda la notte mi stritola strillando parole che più non ți sussurrerò arrossendo, gesti ormai evaporați fra le tue esili braccia. Nel silenzio canterò îl mio amore per non disturbare la dolcezza del tuo sonno nel quale ți proteggevo
VIAŢA E FRUMOASĂ / LA VITA E BELLA (POEME BILINGVE) de SIMONA PUŞCAŞ în ediţia nr. 1240 din 24 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350543_a_351872]
-
Acasa > Versuri > Iubire > SUNT CEA MAI IUBITĂ FEMEIE Autor: Valeria Iacob Tamaș Publicat în: Ediția nr. 246 din 03 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Sunt cea mai iubită femeie, trupul meu se face lichid, curge, se evaporă, se împrăștie în aer, se răsfiră se modelează. Sărută-mă, îi spun firului de iarbă și el mă privește cu ochi mirați din curiozitate, din supunere, din dragoste își pune buzele lui pe buzele mele elixirul sărutului nostru se imprăștie
SUNT CEA MAI IUBITĂ FEMEIE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355991_a_357320]
-
meargă, dar tot mai rar se oprea cineva pentru a admira nimicurile întinse pe cele două polițe și pe-o masă. Băiatul se chinui să înghită în sec, pentru a mai uita de sete dar până și saliva i se evaporase. Când trecură vânzătorii de apă, îmbrăcați în hainele lor roșii peste care bijuteriile și ploștile din aramă păreau adevărate platoșe, Ahmed știu că se apropia ora la care în piața aveau să-și facă intrarea negrii bantu veniți de dincolo de
BELAY, REGELE MAIMUŢĂ de IOAN ALEXANDRU DESPINA în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/355994_a_357323]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > FLUTURI ÎN IARBĂ Autor: Oana Radu Publicat în: Ediția nr. 257 din 14 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului îți mângâi chipul și simt cum îmi cresc în palme fluturi cu aripi de lumină s-au evaporat din cea din urmă lacrimă rătăcită pe chipul tău (în ridul însingurărilor de ieri) am părul iarbă și aripi multicolore în suflet Referință Bibliografică: Fluturi în iarbă / Oana Radu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 257, Anul I, 14 septembrie
FLUTURI ÎN IARBĂ de OANA RADU în ediţia nr. 257 din 14 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355459_a_356788]