614 matches
-
altele, regulile unui bun interviu. Fără a mai aminti aceste reguli (numite într-un capitol anterior), insistăm doar pe câteva sfaturi: Nu începeți agresiv, dur, ostil, acuzator. Duritatea tonului poate fi înlocuită prin insistență și prin întrebări punctuale. Un răspuns evaziv sau prea general poate trăda indirect recunoașterea vinovăției. Fiți buni psihologi. Învățați să citiți oamenii, să simțiți când cineva minte sau are ceva de ascuns. Deși nu reprezintă o probă, această impresie vă ajută foarte mult în documentarea ulterioară, confirmându
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
neașteptate, Într-o dulce ignoranță. După toate țipetele din casa noastră, În acea iarnă pe Middlesex a domnit numai tăcerea. O tăcere atât de profundă Încât, ca piciorul stâng al secretarei președintelui, ștergea porțiuni din documentele oficiale. Un anotimp umed, evaziv, când Milton, care nu voia să admită că atacul Capitolului Unsprezece Îl Îndurerase profund, Începuse În mod vizibil să se umfle de mânie, În așa fel Încât exploda din aproape orice: un semafor la care culoarea roșie ținea prea mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
demnitate și ar considera mila ca pe o pomană. — Mă Întreb dacă va ceda până la urmă. Va vorbi. În noaptea asta? — Poate... — Pe ce teren? Maigret deschise gura să spună ceva, o Închise, trase mai departe din pipă. Apoi rosti, evaziv: — La un moment dat, nu prea repede, ai putea să faci aluzie la Mesnil-le-Mont. Întrebându-l, de exemplu, dacă a fost acolo. Părea că, personal, nu acorda prea mare importanță acestei indicații. Credeți că da? — N-aș putea să răspund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
Claudius Nero își rotește ochii prin toată sala și întreabă cu un aer nevinovat: — U...unde e Gallus? Cu obrajii dogorind, Vipsania răspunde: — A fost reținut de un client... Ezită. Nu poate spune cine. Ceva legat de un proces, murmură evaziv. — Scribonius Libo, nu? se înveselește Claudius. Femeia simte cum sângele îi fuge în picioare. E un secret. Cum de-l cunoaște? Pupius Piso se arată și el curios: — Nu înțeleg bine ce-i cu treaba asta... Frate-său îl trage
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
despre el... Răsuflă greoi. Bine că a aflat. Ar mai rămâne de văzut cu ce îl are Livia la mână pe Nato, de l-a convins să accepte acest proces. Ce facem atunci? întreabă cu îngrijorare Scribonius Libo. Avocatul răspunde evaziv: — Cu testamentul o să-i venim destul de ușor de hac, căci s-ar putea să nu prea aibă ce moșteni. — Cum așa? se minunează Libo. Tovarășul lui rânjește arâtându-și caninii. — Cel puțin în privința companiei maritime... Scribonius Libo merge din mirare în
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pic de timp și rostește tărăgănat: — Pedeapsa legii se aplică fie de către victimă, fie de către stat... Scribonius Libo se alarmează: — Adică...? îngaimă buimăcit. Foarte bine, se bucură avocatul. Așa își va da seama câtă ne voie are de el. Înalță evaziv din umeri. — Primarius Nato ar putea hotărî ca procesul să se judece exclusiv între două persoane particulare. Între mine și Flaccus? întreabă neîncrezător Libo. Face o mutră nedumerită. — Și el să se limiteze la rolul de arbitru? Clatină din cap
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
a zis că vor fi Înapoi la cină. Și atunci unde sunt? — A, da, oare unde or fi? Știi, oamenii aflați În vacanță au obiceiul de a Întârzia, spuse Heinrich pe un ton nepăsător. Dar vedeam că avea o privire evazivă, spatele țeapăn și umerii Încordați. După părerea mea nu lăsa să se vadă cât de Îngrijorat era de fapt. Se aplecă spre o masă și Îndreptă niște tacâmuri care erau deja perfect aliniate. Aveți răbdare și, vă rog eu mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
sarin de la metrou, le este greu să înțeleagă. Așa este. La televizor și în unele cărți teama aceasta a fost descrisă greșit. A fost prezentată în general ca o idee fixă și simplă: „Atacul este așa și pe dincolo“. Foarte evaziv. De exemplu: „Gura de metrou unde oamenii picau precum muștele?!“, adică totul este liniștit acolo. Tocmai punctele cheie n-au fost destul de bine descrise, conturate exact. Oricum, lucrul cel mai important este grija care trebuie acordată fiecăruia în parte. Ritmul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
dragoste" e prea abstractă pentru chinurile mele, iar pe mine mă obsedează micile evenimente dintre ei și, vizual, reconstitui scene în toate detaliile. Câteodată, sărutînd-o intr-un fel neobișnuit, o iscodesc dacă celălalt o sărutase la fel, și răspunsurile ei, evazive mă torturează. Dar nu poate să răspundă decât negând, căci în brațele mele uită tot ce s-a întîmplat cu celălalt sau îi e milă de întrebările ce nu pot fi consolate și preferă să tacă. Totuși, a încercat odată
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Un tinerel, dar ursuz, încruntat, impresie de prost, cu niște haine cenușii care îl fac și mai sumbru. Am chemat și pe doctorul Abramoff, mai bătrân, gros, volubil, voind să fie spiritual dar de fapt și el tot așa de evaziv. Viky are dureri la pântec și-i trebuie neapărat gheață. Ceea ce este foarte greu de găsit în orășelul acesta. De fiecare dată trebuie o pledoarie întreagă ca să convingem pe vreun cârciumar să ne vândă. A găsi gheață este așa de
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
aminte că nu e prima oară când sunt invadat de astfel de stări și că freamăt inutil. Discut cu Ioana despre trecut, pe pridvorul casei familiei Axente. Am luat temperatura la ora 6 - mare - a fost doctorul, tot așa de evaziv, și, cum știm că până mâine nu putem avea nici o noutate în ceea ce privește pe Viky, putem să ne ocupăm puțin și de noi. - Aș fi curios să știu cum s-au petrecut faptele în primele zile. Afost curând după despărțirea noastră
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
cu o Încetineală greu de imaginat se făcu mijlocul nopții, timp În care turnătorul caraliilor, se strădui să stoarcă dela Tony Pavone cât mai multe mărturisiri și provocări de injurii la adresa milițienilor, la care Însă Tony Pavone răspunse suficient de evaziv, oferindu-i unele informații eronate. Cele câteva minute, le asemui cu jalnica ultimă dorință a unui condamnat la moarte...!! În momentul când acele ceasornicului indică cele douăzeci și patru ore dela introducerea lui Tony Pavone În arest, acesta fu strigat pentru liberare
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
mai era ceva de făcut pentru a ne întări legătura. Chiar dacă Sheba era iubitoare și atentă cu mine atunci când eram împreună, totuși nu simțeam că mă pot baza pe ea. Avea o puternică tendință de evadare. Era de multe ori evazivă. Câteodată nu-mi răspundea la telefon tot weekendul; altădată aranjam să ieșim undeva împreună, iar ea uita chiar și faptul că stabilisem ceva. Am încercat să nu iau aceste scăpări personal. Sheba avea o familie, îmi spuneam eu. Îl avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
lucru mă intriga, fiindcă de regulă veneau amândouă odată. Se apropie de mine, mă salută cu sfiala ei caracteristică, apoi îmi propuse să mergem împreună la masă. Creața nu vine? Astăzi nu. E bolnavă? Într-un fel, mi-a răspuns evaziv, coborând glasul și lăsându-mă să i ghicesc vorbele mai mult după mimica buzelor... e îndrăgostită, nu poate mânca și m-a rugat să nu te las să o aștepți în zadar și nici să iei masa ca un pustnic
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
-l auzi. Datele pe care le-am cerut despre fratele ei constituiau tocmai invadarea intimității despre care-mi vorbise. Posibil să fi avut dreptate. Azi-dimineață, În parcarea plătită din fața localului Camelia, el - fratele clientei mele - mi-a dat răspunsuri tare evazive. Mi-a atras atenția cu mult tact că era cît pe-aci să-mi scape semnul cu „Intrarea oprită!” Bineînțeles că terenul de vînătoare indicat era doar zona permisă. Dintr-un motiv precis și anume cel al dispariției LUI - a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
întotdeauna că un bărbat de calitate nu-și putea etala sentimentele fără a da o impresie de ușurătate, care nu șade bine condiției sale. — La ce te gândeai? Dacă întrebarea ar fi venit din partea tatei, răspunsul Salmei ar fi fost evaziv, dar Khâli era singurul om în fața căruia ea își putea dezgoli sufletul la fel cum își putea despleti părul. — Mă gândeam la nenorocirile noastre de atunci cu Parada, la războiul ăsta care nu se mai termină, la orașul nostru învrăjbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
-mi verifice cunoștințele religioase înainte de a-mi încredința o misiune pe lângă musulmani. Văzând că zăboveam cu răspunsul, a stăruit: — Religia n-ar fi fost oare cea mai bună dintre căile posibile pentru un cărturar și erudit ca dumneata? Am fost evaziv. — A vorbi despre religie în prezența Sanctității Sale este ca și cum s-ar vorbi despre o logodnică în prezența părintelui ei. Clement a zâmbit. Fără totuși să-mi dea drumul. Și ce ai spune despre logodnică dacă tatăl n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Danny se gândi la vârsta lui Ted Krugman și și-o aminti - dar parcă întârzie o fracțiune de secundă. — Douăzeci și șase. Ei bine, sunt prea bătrână pentru băieți și prea tânără pentru un gigolo. Ce zici de răspunsul meu? — Evaziv. Claire râse și mângâie scrumiera. În mai împlinesc patruzeci de ani. Așa că mersi pentru reducere. — Era sinceră. Nu, nu era. Agăț-o acum! Mai bine mai devreme decât mai târziu. — Claire, am credibilitate politică în fața ta? — Da, ai. — Atunci hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
simple lucruri, zburând din cadrul instrospecției sale, ca un chip din vis care dispare pe un coridor. Neștiind ce să facă, nu face nimic, ca și ceilalți. Curând, șirul zilelor iese din ritm. Timpul începe să se organizeze în tipare mai evazive. Lucrurile se repetă. Suntele îl proiectează înainte sau îl trag înapoi. Minute sau ore? Profesorul doarme. Gregg fumează. Nu mai există surprize, în afară de cele pe care le oferă pământul. Jonathan se așteaptă să fie înghițit de copacii falnici ai pădurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
că la timpul petrecut de ei aici au observat numai partea exotică a lucrurilor. În orice caz, primele impresii pe care o să ți le formezi la fața locului o să te edifice îndeajuns. O să vezi, îi răspunse cât se poate de evaziv căpitanul, reluându-și mersul. - Sunt de acord cu tine, zise tânărul alăturându-i-se. Am învățat să-i ascult pe alții dar niciodată să nu privesc lucrurile prin ochii lor decât atunci când nu am încotro sau când vreau să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
fără nici un pic de diplomație. Preț de câteva clipe ochișorii lui mici și porcini se plimbară jur-împrejurul sălii iscodind după rebel. Numai figuri cunoscute. Nici nu se așteptase să-l găsească în comitetul de primire. - Treaba merge destul de bine, răspunse evaziv secundul, acum fiind ferm convins că ceva s-a întâmplat. Kaan nu avea deloc aptitudini cameleonice. - Chiar există cineva care să fie interesat de obiectele ăstea de artizanat pe care tot spuneți că le cărați de aici?! se miră Kaan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
de mult prea scurt, păpușo. Nu când vine vorba de picioarele tale! în octombrie, Brigit a cunoscut alt tip hispanic și pitic. De data asta, băiatul era din Puerto Rico și-l chema José, dar s-a dovedit a fi la fel de evaziv ca și Carlos. Noul post a făcut ca Brigit să nu mai aibă așa de mult timp liber ca înainte. Dar cel pe care-l mai avea și-l petrecea așteptându-l pe Josie îcum îi ziceam eu și Luke
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
a mai cedat și din al cărei sanctuar a decolat, cu ceva bani economisiți, așa zice lumea, direct la facultate... Acolo, la facultate, surpriză! Relația sa cu sexul în ofensivă a devenit, pentru toți cei cinci ani de studiu, timidă, evazivă, apatică. Atunci au și început, de altfel, spune lumea, bănuielile, bârfele. Evita intimitatea, apropierea. O incipientă incompatibilitate, poate, de care nici el nu era încă deplin conștient? Nu știa încă, poate, destul despre sine, nici ca ar trebui sa fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
nu m-au încântat, trebuie să spun. Sursa era acolo, într-adevăr, dar nu m-a înviorat. Inginerul judecă bine, recunosc, dar are un fel de a trata de sus lucrurile. N-are priză la detalii, știu asta. Și prea evaziv în privința lui Narcis. Mi-a plăcut, în schimb, teoria lui despre paternalism. O nevoie umană fundamentală, am fost amândoi de acord. Ghidare, ordine, stabilitate, continuitate. Multe din dezastrele moderne vin din sfidarea acestor nevoi, știu asta. O știu bine, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mă bucur că pot să vă informez că am vești excelente. Să nu crezi că nu ți-am urmat sfatul, Nathan. I-am spus lui Gordon că încep să am dubii și că, dacă nu-mi aranjează o întrevedere cu evazivul domn Metropolis, mă retrag din afacere. — Și? — L-am cunoscut. Gordon l-a adus la anticariat și l-am cunoscut. Un tip foarte interesant. Abia dacă a scos două vorbe, dar am știut imediat că mă aflu în fața unui profesionist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]