441 matches
-
Radu Gyr, Vasile Militaru, Virgil Maxim, Traian Braileanu, Pr. Evghenie Hulea. Revenind la discursul presei din perioada 1989-2001, pentru o cât mai eficientă analiză voi structura, în cele ce urmează, discursul în următoarele categorii: 1. discursul religios de prezentare (discurs evenimențial). Acest subcapitol va evidenția activitatea atât a jurnaliștilor, cât și a birourilor specializate ale eparhiilor, prin care sunt prezentate evenimentele religioase firești ale centrelor eparhiale. Este singurul discurs în care presa și Biserica au o singură direcție. Se încadrează în
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
în instituția Bisericii. Termeni precum "Sinod", chiar titulatura Patriarhului, făceau parte dintr-un vocabular neaccesat până la acel moment. Nici măcar astăzi modul de organizare și funcționare al BOR nu este cunoscut decât propriilor structuri sau structurilor interesate. Acest articol, pe lângă discursul evenimențial, intercalează un discurs de justificare, de mărturisire, dar care, la momentul respectiv, aparținea subiectiv Patriarhului, nu ierarhiei, nu instituției în ansamblu. Este un discurs asumat, ca să folosim accepțiunea Danielei Rovența-Frumușani81. Pornind de la discursul de mărturisire (în sensul de spovedanie), Patriarhul
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
consemnat de cei ce vor studia istoria BOR. Exemplele discursului de prezentare pot fi nenumărate, însă mă voi limita la cele care au relevanță pentru evoluția discursului religios în ansamblul lui. Dacă aș enumera sau aș cita articolele de natură evenimențială, cartea de față ar putea avea aspectul unei lucrări istorice, dorite și necesare de altfel, însă mă opresc la cele care, prin natura lor, dovedesc evoluția discursului religios în spațiul mass-media. Tot în cadrul discursului de prezentare se înscriu și cele
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
cele 16 ore de transmisie în direct, fiind surprinse principalele momente ale vizitei Papei la București"92. Vizita papei este prezentată în presa românească în ansamblu, sub aspectul discursului de prezentare. Fiind însă un moment extrem de important atât sub aspect evenimențial, cât și sub aspect confesional, discursul a comportat aspecte speculative care pot avea, în timp, aspect de discurs inițial. Unul dintre acestea este cel referitor la unitatea celor două biserici, în acea perioadă uzitându-se expresia "un prim pas spre
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
Stephen Behrendt, printre alții, susține o teza asemănătoare: "În America, Europe și The Song of Los, Blake reconstituie istoria lumii umane" (1992, p. 105)182. Figură paradigmatica a acestui ciclu revoluționar este Orc, al cărui rol este acela de catalizator evenimențial. Damon susține că "Orc este Revoluția din lumea materială" (1988, p. 309), insă formularea este incompletă. Pe scurt, Orc incarnează, într-adevăr, ideea blakeană de "revoluție" în universul fizic, iar caracterul agresiv și incontrolabil al personajului izvoraște chiar din această
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
dintre modalitățile esențiale prin care eroii basmelor sunt individualizați. Poveștile lui Creangă au o structură dialogică specifică, ceea ce le dă o mare putere de reprezentare scenică. Spre deosebire de creatorul popular de basme, care e interesat mai curând de latura epică, de evenimențialul în sine, Creangă manifestă o preferință netăgăduită pentru plăcerea de a reda întâmplările prin dialog, care „imită” vorbirea. Fragmente precum cel de mai jos, în care dialogul se îmbină cu monologul, se întâlnesc peste tot în povești și ar putea
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
mai mult decât în celelalte scrieri ale autorului. Mitul lui Tristan și al Isoldei, imaginea mării, pustiul Cavarnei, pisoiul Ahmed, toate acestea sunt elemente simbolice care contribuie la conturarea dramei eroilor. Poeticitate romanului vine și din reducerea la maximum a evenimențialului în favoarea exprimării unei game cât mai variate de emoții și sentimente: „Consider Ioana drept un poem în proză. Subiectul este redus la maxim și nu am alcătuit decât o îmbinare de emoții.” Stilul romanesc este puternic influențat și de faptul
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
am să găsesc undeva, printre amintirile acestea, dezlegarea întâmplărilor care au urmat” - p.10). Intenția aceasta declarată de la început se reflectă în planul discursului narativ prin rupturile sesizabile pe parcursul firului epic, rupturi ce accentuează discrepanța dintre trecutul ,,epic”, dominat de evenimențial, și prezentul ,,filozofic” al confesiunii. De fapt, întreruperile firului epic al poveștii de iubire sunt de două tipuri, în cazul confesiunii lui Mavrodin. Este vorba fie de introducerea unor fraze cu caracter meditativ, după cum am menționat deja, având aspectul unor
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
creeze. Știe să facă în așa fel încît, la capătul povestirii, singura întrebare să fie: " Într-adevăr?" sau orice altă expresie potrivită să sublinieze caracterul memorabil al evenimentelor raportate (1978, p. 303). Prin povestire, [P6] permite trecerea de la planul acțiunii evenimențiale a personajelor la planul cognitiv al "moralei" care trebuie extrasă din povestire, din contextul concret al reclamei. Despre sensul configurațional al povestirii amintim ceea ce scriitorul Claude Simon a subliniat, în discursul său de primire a premiului Nobel: În dicționar, prima
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
așteptare. Nu există o primă propoziție narativă (Pn1) "Starea inițială": ea este implicită; de fapt, în realitate, absența ei îi permite povestirii să înceapă încă de la prima frază ([P1]); este genul de roman polițist care începe rapid printr-o serie evenimențială de acțiuni care se înlănțuie unele după altele. [P2] clarifică puțin necunoscutul printr-o evaluare a situației (Pn3). Plasat separat, elementul "din instinct" are o valoare informativă importantă legată de calitățile eroilor din romanele polițiste. Dar elementul plasat în poziție
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
de memorie discursivă și de cunoaștere împărtășită, evocate mai sus, permit reconstruirea coerenței anaforice din propoziții. "Morala" transformă povestirea într-o pastișă a romanului polițist. De fapt, morala explicită, indicînd clar scopul narațiunii, orientează interpretarea, facilitînd trecerea de ordin secvențial/ evenimențial spre o dimensiune configurațională a discursului. Fie următoarea reprezentare schematică a logicii superstructurale a povestirii: Urmîndu-l pe G. Genette, descriem pastișa drept practică scripturală de imitare. Dacă parodia implică o operațiune de transformare (textul este rescris prin schimbarea stilului), pastișa
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
dacă este respectat cu exactitate evenimentul istoric de la care s-a pornit. Dacă privim lucrurile din perspectiva unei aceleiași constelații mitologice, nimic nu ne oprește să apropiem această poveste de un alt text, pur literar, lipsit deci de orice referință evenimențială. În lungul poem dramatic Cap de aur, scris în 1890, deci cu șaizeci de ani înainte ca Pinay să urce pe scena istoriei, Paul Claudel aduce dintr-odată la rampă Salvatorul, cel care devine atotputernic, Eroul care captează în jurul său
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
un fel sau altul realitatea istorică. Marilor eroi imaginari, prototipuri eterne oferite generațiilor pentru vis și meditație, Oedip, Faust, Don Juan, literatura și pictura le poate conferi înfățișări dintre cele mai diverse. Ei nu depind de cronologie, de nici un context evenimențial. Ei pot fi și au fost întotdeauna reinventați, reinterpretați; fiecare dintre noi este liber să contureze cum dorește aceste personaje. Bineînțeles, acest lucra e imposibil dacă e vorba de o ființă în carne și oase, definibilă istoric, transformată în erou
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
a se fi legat speranțele și visurile multor francezi: primul simboliza Scutul, celălalt Sabia, primul răspundea nevoii de siguranță și protecție, celălalt unei reacții simultane, aceea a orgoliului rănit, a chemării la luptă și la acțiune. Marcat, condiționat de contextul evenimențial în care se manifestă, mitul poate apărea, chiar într-un mod mai sugestiv, drept un revelator ideologic, drept reflexul unui sistem de valori sau al unei anumite mentalități. E suficient să urmărim destinul postum al legendei napoleoniene, pentru a vedea
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
acțiune. Are loc o suprapunere a problemelor de ordin istoric peste cele de ordin pur spiritual. De aici și tensiunea amplificată a replicilor ți a gesturilor protagoniștilor. Accentul nu mai este pus acum pe discursul în sine, ci pe latura evenimențială, agresivă a materiei narative. Violul comis de Emilian asupra slujnicei nu este altceva decât o defulare brutală a tensiunii provocate de evenimentele de la Atelierele Grivița, la care eroul va lua parte. La fel, ,,semiviolul” lui Ilieș, comis asupra soției prietenului
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
am să găsesc undeva, printre amintirile acestea, dezlegarea întâmplărilor care au urmat” - p.10). Intenția aceasta declarată de la început se reflectă în planul discursului narativ prin rupturile sesizabile pe parcursul firului epic, rupturi ce accentuează discrepanța dintre trecutul ,,epic”, dominat de evenimențial, și prezentul ,,filozofic” al confesiunii. De fapt, întreruperile firului epic al poveștii de iubire sunt de două tipuri, în cazul confesiunii lui Mavrodin. Este vorba fie de introducerea unor fraze cu caracter meditativ, după cum am menționat deja, având aspectul unor
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
unui gen discursiv specific, cel al insultei ritualice. Întreaga secvență, de la primul la ultimul cuvânt, cu relațiile sale de coeziune-coerență, privite în ansamblu, poate fi explicată prin coeziunea semantică a izotopiei [A3] nașterii care are loc înaintea nașterii destinatarului (succesiune evenimențială) și prin coerența enunțiativă [A2] și pragmatică [A1] a unei insulte ritualice care imită stilul blestemelor din Vechiul Testament. Între altele, trebuie să ținem seama de dimensiunea ritmică a enunțurilor și de cea a fenomenelor parantetice, marcate sau nu din punct
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
Pn 4. Este interesant de comparat această scurtă povestire cu ceea ce spunea Lessing atunci când arăta că o succesiune de personaje un cocoș sălbatic (S1) + un jder (S2) + o vulpe (S3) + un lup (S4) nu poate crea o fabulă. O succesiune evenimențială de acest tip, sau chiar, așa cum prevede Lessing: Jderul mâncă cocoșul sălbatic, vulpea mâncă jderul, lupul mâncă vulpea" nu este suficientă orice s-ar spune pentru a transforma principiul moralei în fabulă. Perfectul simplu este realmente important și pus în
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
în valoare de ultimul cuvânt al scurtei povestiri a lui Queneau: în spatele acestui timp narativ se profilează deplasarea succesiunii temporale (A) către cauzalitatea narativă a punerii în intrigă (E). Dar, pentru a avea povestire, trebuie să trecem de la planul succesiunii evenimențiale la cel al "configurării", trebuie să depășim absența actorului permanent prezent. Unitatea este aici asigurată de către principiul moral: "Cel mai slab este prada desemnată a celui puternic", care presupune în mod evident doi actori cu funcția de a asigura legătura
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
evenimentele (seria temporală a narațiunii) necesită un spațiu (iar seria spațială va reține în special atenția noastră). Cu alte cuvinte, descrierea pare să aibă funcția esențială de a permite realizarea povestirii, asigurîndu-i funcția referențială. Din punct de vedere al seriei evenimențiale, descrierea apare drept un cadru semantic cu rol mai puțin informativ: "narațiunea dă tonul" avea să scrie, de exemplu, Philippe Bonnefis (1974, p. 117). Vom vedea, de fapt, că, într-o povestire, descrierile oferă narațiunii informații în aceeași măsură în
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
legate de interacțiune (/mm/, ezitarea-re-formulare / ăăă/), sau chiar tonul folosit. Putem să facem trecerea rapidă de la rezumatul-raport la povestirea conversațională (U. M. Quasthoff) prin adăugarea discursului direct, a formelor evaluativ-expresive, a detaliilor secundare (acțiuni sau descrieri) care vin să atomizeze suita evenimențială. Ca și în acest exemplu: (14′′′) El se îndepărtează în noapte, cu siguranță șocat de cele ce tocmai s-au petrecut. Ceilalți încă nu se gîndesc la nimic care să... Se aude un foc de armă. Imaginează-ți un pic
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
există constrîngeri logice pentru orice fel de tip de acțiune: imposibil de terminat ceea ce nu a început, imposibil să furi conținutul unui seif fără a-l deschide etc. În acest caz, putem vorbi aici despre SCRIPT atunci cînd o secvență evenimențială prezintă un caracter stereotip. De exemplu, acțiuni ca "a mînca", "a lua trenul", "a face cumpărături" etc. reprezintă entități care constau fiecare într-o serie de acțiuni convenționale a căror ordine este stabilită (pentru "a lua trenul" va fi "a
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
acest extras, a suprapunerii unei suprastructuri narative peste descriptiv. Aducerea "semnalelor povestirii" pune o adevărată problemă: prezența perfectului simplu ne indică în mod necesar că avem de-a face cu propoziții narative? Perfectul simplu are ca funcție crearea de pivoți evenimențiali (= nuclee), adică de a aduce în prim plan evenimente succesive. R. Barthes, desemnînd perfectul simplu ca fiind "piatra de temelie" a povestirii, arată de asemenea funcționarea sa temporală și cauzală: "aduce cu sine o desfășurare, adică o înțelegere a povestirii
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
sine o desfășurare, adică o înțelegere a povestirii" (1953, p. 26). Ceea ce s-a pus în evidență aici este valoarea perfectivă a perfectului simplu care permite evenimentelor să se grefeze pe el, marcînd astfel punctele de incidență ale unei serii evenimențiale. În cadrul "descrierii homerice", se remarcă faptul că, datorită perfectului simplu, propozițiile descriptive primesc statutul de "nucleu" al lanțului evenimențial-cauzal. De fapt, aceste verbe la perfect simplu delimitează progresia, subliniază planul textului (acțiunile care organizează superficial secvența conferind o ordine cronologică
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
nou cuvintele fermecate; într-o clipită portiera automobilului se deschise larg; pe dată ieși afară din peșteră; dacă m-ar vedea acum califul. La nivel secvențial, remarcăm că modul obișnuit de funcționare tabulară al descriptivului este introdus într-o serie evenimențială. Obiectul este descris datorită faptelor personajului (A FACE): Ali Baba se apropie + rosti + descoperi + apăsă + acționă + se așeză + potrivi + învîrti + se gîndi. O serie întreagă de acțiuni orientate temporal, o saturație de perfect simplu și un intertext ficțional: totul ne
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]