80,599 matches
-
sfîrșit, supratema: iubirea. Ceea ce se narează este la prima vedere o poveste de iubire, o dragoste terminată tragic, cu moartea ei și alienarea definitivă a lui. Nu este vorba însă despre o poveste petrecută în illo tempore. Contextul îi determină evoluția: sîntem în anul 2000, în Franța, la Paris. Personajele duc viața parizianului de rînd: “metro, boulot, (fără) dodo”. Acesta este un prim caracter modern, etimologic vorbind, al romanului. Și realist, de asemenea, Houellebecq fiind de altfel un realist extremist declarat
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]
-
mai sever al „proiectului Bahtin” de analiză romanescă (și, prin extensie, al proiectului Formaliștilor ruși) decît Toma Pavel (vezi p. 37-38). Perspectiva exclusiv stilistică i se pare, în cazul romanului, infructuoasă. Pentru a extrage cu profit semnificațiile fiecărei faze din evoluția romanului - de la romanul helenistic la cel contemporan - autorul cărții privilegiază perspectiva multiformă și plurifuncțională. Romanul este, poate, singura formă literară care - din momentul apariției ei - și-a pus problema formării individului în raport cu ceilalți. Scopul său ultim: definirea locului ocupat de
Meditații asupra romanului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/13517_a_14842]
-
romanului contemporan și constată că, la scara istoriei, acesta își trădează vocația primordială. O anumită art du détachement, proprie lui Proust, Kafka, Joyce etc. nu s-a instaurat în secolul al XX-lea, crede Toma Pavel, fără riscuri majore pentru evoluția speciei. În ceea ce mă privește, sînt convins că cititorul volumului La pensée du roman poate discorda, în situații punctuale, cu aprecierile autorului; că acest cititor ar putea să nu împărtășească admirația profundă nutrită de Toma Pavel pentru Madame de La Fayette
Meditații asupra romanului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/13517_a_14842]
-
pensée du roman va ocupa, cred, un loc spectaculos de înalt, dialogînd de la egal la egal cu cărțile lui Booth, Genette ori Dolețel. Redactată cu un talent aproape romanesc, cartea pune la îndemîna studioșilor literaturii un fel de compendiu asupra evoluției artei romanului, un compendiu ce va deveni, pe măsura trecerii timpului, indispensabil. Formulări ingenioase, strălucitoare și personale îi fixează pe marii romancieri europeni ai tuturor timpurilor ca niște etichete definitive, comparabile cu cele ale unei enciclopedii. Avem concomitent prin această
Meditații asupra romanului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/13517_a_14842]
-
1948), credea (pe baza unor exemple precum indignă, să invente, să se prostitue) că neologismele vor fi încadrate mai ales fără sufixul -ez, că limba modernă va prefera formele nesufixate iar cele sufixate vor fi percepute ca „arhaisme”. O asemenea evoluție nu s-a confirmat; Al. Graur scria, ceva mai tîrziu, că „tendința limbii noastre rămîne în cotinuare aceea de a forma prezentul cu -ez..., pentru a regulariza flexiunea” (în Tendințele limbii române, 1968). S-a atras atenția asupra variațiilor istorice
Vechi și nou by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13514_a_14839]
-
decisiv, căci printr-însa, precizează eseistul nostru, „omul ridicol este umilit și se retrage în sine, sau își iese din fire și devine grotesc ori nebun, sau își dobîndește echilibrul și seninătatea”. Mai întîi ni se oferă parada istorică a evoluției conceptului. Antichitatea clasică grecească prefera, din rîndul virtuților, curajul, cumpătarea, dreptatea, în duhul cărora se făcea educația tinerelor vlăstare. Opera lui Homer funcționa ca un fel de Biblie, „hrană morală” a copilului naiv ori „ambrozie” a sufletului adult. Individul era
Despre ridicol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13528_a_14853]
-
intrat în Top Ten SF Statele Unite în www.distantworlds.netAm publicat în USA, Italia, Brazilia, Marea Britanie, Danemarca, Australia, Rusia, Argentina, India etc., în multe reviste digitale. Puteți citi romanul Câmpuri Magnetice la www.liternet.ro. Vă iubesc foarte mult. În evoluția mea de scriitor SF, revista “România literară” a avut un rol important. Vă citesc cu aceeași fervoare nebună de acum 20 de ani. Vă iubesc nesfârșit! Ovidiu Bufnilă * Domnule profesor, Cu reminiscențe terminologice de la bacalaureat 2003, „simulez... un incipit” epistolar
Scrisori catre editorialist () [Corola-journal/Journalistic/13539_a_14864]
-
o sumă de reconstituiri („adevăruri”) care oferă profilul complet al epocii și al oamenilor care i-au trăit și i-au scris istoria. Prima grijă a prozatoarei este aceea de a fixa starea, „atmosfera” timpului și semnificația lor în ordinea evoluției istorice: „Nerăbdarea generală poartă cuibărită în ea, ascunsă cu grijă și superbie, apatia străveche, scepticismul bătrînesc și impetuozitatea superficială a tinerilor”; această nerăbdare este marca epocii, personajele romanului - oameni celebri sau cu totul anonimi - trăindu-și mistuitor existența și participînd
„Prințul Ghica”, roman total by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/13515_a_14840]
-
romantică sau romanțioasă de a aborda o epocă; stilul emfatic, prețios, retoric, patetic, care a caracterizat romanul „istoric” de după Mihail Sadoveanu, este astăzi depășit, romanul Prințul Ghica constituind unul dintre textele prin care această specie își depășește tradiția, sincronizîndu-se cu evoluția prozei noastre contemporane; prin construcție și scriitură, ca și prin știința topirii informației istorice în aliajul ficțiunii romanești, Prințul Ghica este placa turnantă a scrisului Danei Dumitriu care, cu acest roman, își înnoia substanțial formula epică, configurînd un ansamblu narativ
„Prințul Ghica”, roman total by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/13515_a_14840]
-
capitole simetrice intitulate Poezia/proza anilor ’60-’90. Privire de ansamblu, în care sunt adunate aceleași articole pentru ambele cărți (câteva în plus în volumul dedicat târgoviștenilor), cu diferențele de rigoare impuse de motivarea alegerii acelor nume sau, firește, de evoluția distinctă a structurilor și formulelor specifice poeziei, respectiv prozei. Astfel, articole sau fragmente de articole cum ar fi Secvențe pentru scrierea unui roman de idei, 1986, Către noi structuri, Sinteza viitoare, Un model explicativ și un mare proces istoric și
Din reviste adunate și din nou la lume date by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13565_a_14890]
-
Naum, pe care l-a cunoscut, Ion Bogdan Lefter îi rezervă o secțiune predominant afectivă, în care obiectivitatea analistului este îmblânzită de evocări, „metodă” care nu se mai aplică în cazul celorlalți poeți. Pe Leonid Dimov îl privește diacronic în evoluția de la un volum la altul; în Mircea Ivănescu vede cel mai bun exemplu pentru a argumenta prezența unor constante ale poeziei optzeciste încă din anii ’60-’70 prin recurgerea la prozaism, biografism, epicizare sau prin dimensiunile lungi ale poemelor sale
Din reviste adunate și din nou la lume date by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13565_a_14890]
-
mamifere. Grupat pe capitole în jurul cîte unui animal - lup, leu, elefant, nevăstuică etc. -, materialul îi face întîi o descriere zoologică pentru ca apoi să prezinte cîmpul lexical al mamiferului respectiv. Tabele comparative ale numelor de animale în 17 limbi, informații despre evoluția fonetică a cuvîntului cu derivatele sale sînt completate cu explicații etimologice neașteptate, povestiri, anecdote, fabule. Homo duplex Adri Van der Heijden (52 de ani) e necunoscut în afara granițelor țării sale, deși e una din figurile proeminente ale literaturii olandeze contemporane
MERIDIANE () [Corola-journal/Journalistic/13578_a_14903]
-
a condus în perioada actuală la rezultate diferite: s-a fixat definitiv o formă, în -țiune (națiune) sau în -ție (comunicație), s-au produs specializări semantice mai mult sau mai puțin nete (operație / operațiune, rație / rațiune etc.). Linia dominantă de evoluție în limba literară a cunoscut totuși modificări destul de surprinzătoare, petrecute într-un timp relativ scurt: textele culte din anii 1900-1940 abundă în forme terminate în -țiune (de exemplu: protecțiune, generațiune, educațiune, condițiune, revoluțiune, administrațiune, considerațiune etc.), abandonate în a doua
„Propozițiune” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13620_a_14945]
-
practicate de uzurpatorul I.V. Stalin.” Dar cine elaborase teoria „revoluției permanente”? S. Damian îl apreciază pentru pregătirea lui intelectuală superioară, care „examinase cu precădere ca un expert cu orizont teoretic mecanismul contradicțiilor sociale.” Adică marxist sadea! Mulându-se parcă după evoluția politică a lui Malraux, devine și S. Damian pe parcurs mai intransigent în aprecierea lui Trotzki. Târziu, după ce se vindecase de comunism, scriitorul francez își dă seama că răul a început odată cu Lenin și Trotzki, oricât l-aș apăra pe
Un analist și un evocator: S. Damian by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13595_a_14920]
-
Grigurcu, care cere o revizuire critică a valorilor de după 1944. Apoi, ne este înfățișat Croh. după 1989, care nu înțelegea de ce a fost pus pe lista marilor vinovați, dar nici n-a încercat să se explice, să-și examineze critic evoluția. S-a eschivat până și în vol. Amintiri deghizate. Autorul Literaturii române între cele două războaie mondiale credea că epoca comunistă n-a fost încărcată de tragism, n-a fost mai rea decât altele din istoria autohtonă”. Mă întreb: Croh
Un analist și un evocator: S. Damian by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13595_a_14920]
-
nu auzise de Canal, de Sighet, de Gherla, de lagărele de concentrare de distrugerea elitei românești? Deși extrem de inteligent și de cultivat își manifestase dragoste și respect pentru valoare, pentru literatură, pentru autonomia artei, Croh. ne apare profund contradictoriu în evoluția lui de la teoria realismului socialist la susținerea generației „Desant”. Ideologic, el rămăsese un comunist îndârjit, un antiliberal, ceea ce regretă și prietenul său mai tânăr. Atât de experimentat în profesia lui de critic literar, Ov.S. Crohmălniceanu, vai, n-a avut puterea
Un analist și un evocator: S. Damian by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13595_a_14920]
-
sperăm că desemnarea sa, adică a unei persoane care cunoaște bine reforma realizată în precedenta guvernare, are semnificația reluării procesului de restructurare în spirit european a învățământului, proces abandonat după alegerile din 2000. Învățământul este un domeniu de care depinde evoluția națiunii pe timp de generații. Erori în domeniul economic au efecte dureroase, dar pot fi corectate; în schimb, perturbarea învățământului, cum este diminuarea gravă a disciplinelor umaniste, amputează grav țara în toate domeniile, pe termen lung. Trebuie să ne plecăm
Disciplinele umaniste () [Corola-journal/Journalistic/13611_a_14936]
-
e despărțit de metropolă prin abisul civilizației, apropiindu-se de aceasta printr-o urbanizare tot mai pretențioasă a mediului său, printr-o impregnare a lui de-o atmosferă de existență comună. Metropola pătrunde în urbea provincială, printr-o „generozitate” a evoluției sociale. Astfel se produce treptat (la poeții revistei Steaua fenomenul e foarte pregnant) o tranziție de la dramatismul ruralului alienat și rebel în prăbușirea sa social-istorică la echilibrul fie și fragil (avantaj pentru nuanțele lirismului) al provincialului orășean. Laitmotivul creației lui
Dincolo de provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13640_a_14965]
-
toți vizitatorii, tătici, mămici de mămici și alte rude ale celor internate au fost scoase din spital cu poliția" ( EZ, 17.04 2003; citat în care mămică e folosit, cu intenții ludice, și pentru a desemna mama unei persoane mature). Evoluția stilistică și semantică a diminutivelor mămică și tătic se înscrie în tendința mai generală de creștere a familiarității stilului publicistic și mai ales, fapt mai îngrijorător, a familiarității uneori vulgare a discursului politic. Nota de afectivitate e în acest caz
Duioșia clișeelor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13664_a_14989]
-
Elenă Zottoviceanu Angrenați în evoluția rapidă a unui prezent tot mai acaparator, fascinați de noutate, suntem într-o goana continuă, ignorând adesea un mare spațiu de idei și creație din trecut. Și dacă ne-am întoarce privirile spre acele valori uitate am avea, cu siguranta
Cultura vechilor cetati by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/13750_a_15075]
-
de la coralul protestant și practicarea orgii la muzică vocală, instrumentala de mari proporții. Spre deosebire de ortodoxie, care și-a supus reperele estetice istoriei duratelor lungi, aceasta a acceptat trendul timpurilor, adoptând formule stilistice în uz și acordandu-si imaginea sonoră la evoluția generală a artei sunetelor. Este adevărat că cercetarea muzicologica a semnalat moștenirea această bogată în sinteze sau studii punctuale despre tezaurul de muzică îngropat în arhive, sub formă de manuscrise; dar distanță dintre studioși cu textele lor savante și public
Cultura vechilor cetati by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/13750_a_15075]
-
III. Nimeni nu se încumetă însă să prescrie tratamentul. Nu o face de o manieră explicită nici Mircea Cărtărescu. Mult mai interesante sînt pariurile literare făcute de scriitor în diverse perioade și măsura în care au fost ele validate de evoluțiile ulterioare. În climatul de confuzie și redefinire a valorilor care a urmat căderii regimului comunist, în condițiile în care metaforismul modernist își trăise traiul, Mircea Cărtărescu vedea pentru poezia din anii următori două soluții, ambele mimetice. Scrie poetul, în anul
De la Camus la Nuova Guardia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13765_a_15090]
-
nouă, nostalgică splendoare actuală. Paradisul va rămîne însă, inevitabil, artificial, astfel că opoziția civilizație ( naturalețe) vs. cultură ( artificiu) este esența relației dintre cele două căi posibile de a face azi poezie" ( p. 77). Ideea a fost confirmată nu doar de evoluția fenomenului poetic românesc din anii din urmă, dar și de lirica autorului, o combinație sintetică între cele două soluții programatice enunțate mai sus. Titlul actualului volum, Pururi tînăr, înfășurat în pixeli ( între noi fie vorba, nu sună deloc grozav) sugerează
De la Camus la Nuova Guardia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13765_a_15090]
-
la simplitatea la care nu se ajunge așa ușor. Pentru el, naivitatea este o recucerire. Și doar clipă asigura trăirea deplină. Să uiți de timp e regasirea ei, aici și acum. Brook sacrifică gloria și succesul de dragul formării și al evoluției. Își aduce aminte de răscrucile trăite și le rememorează constantele. Dar dincolo de toate remarcam o mare absența: Grotowski. Să fie acesta Secretul care depășește toate secretele? Pentru martorul care sunt, în ochii lui Brook nimeni nu a contat mai mult
Georges Banu - Itinerar formativ by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13749_a_15074]
-
Rodica Zafiu În adaptarea unor terminologii moderne ți internaționale, în relația lor cu vocabularul limbii române, mai ales cu termenii asemănători deja existenți, oscilațiile ilustrează tendințe contradictorii și evoluțiile sînt imprevizibile. În terminologia informatică actuală, cuvântul englezesc icon ocupă un loc destul de important: programele pe care le folosește acum publicul cel mai larg cuprind numeroase simboluri grafice, care au în sistem "obiectualitate" și rol de instrument: pot fi manevrate
Iconi, icoane, iconițe... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13819_a_15144]