551 matches
-
lipsă de simț critic care îi permite să vrea să creadă totul în mod absolut. Dogmatic și intolerant, el aderă la o mistică pe care o servește cu pasiune” etc. Vin la rând „dislocarea” unității spirituale a Europei prin naționalism exacerbat și imperialism, nimicirea „regionalismului” și a ceea ce azi se numește subsidiaritate, „izolarea morală a națiunilor”, înregimentarea politică a intelectualilor, materializată într-un activism conformist, ancilar. La acest ultim punct Ț. se desparte și de Julien Benda, și de Hermann Keyserling
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290186_a_291515]
-
insistentă și foarte răspândită mai ales În lumea intelectuală; „comunismul” era evident că nu putea reveni În țările din Est, revoluția avusese loc cu adevărat - adică răsturnarea instituțiilor și a persoanelor cu ideologia lor cu tot! -, dar această luptă sterilă, exacerbată, a făcut mult rău, a creat, ca și zvonurile insistente, grosolane, false probleme și a Întârziat apreciabil Înscrierea instituțiilor noastre În normalitatea democratică și eficientă. La nici două săptămâni după ce m-am Întors de la Paris, pe 15 martie 1990, am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
stă bine unui nordic care coboară spre sud, spre „șesuri”, pentru a se face cunoscut și a-și face cunoscute, mereu, „ciudatele-i opinii”, am „atacat” nu atât splendida baladă Miorița, cât mai ales cultul ei, care Într-o formă exacerbată și simbolică tindea să ne ilustreze destinul național și istoric, să ne confunde În fatalitatea „poetică” a „ne-Împotrivirii” noastre, cultivând un atrăgător și otrăvit „spirit de victimă” de care istoria noastră e prea plină! Pentru „acest lucru” am acceptat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ceea ce numim real sau existență. Dacă, bineînțeles, o acceptăm ca atare, ca un dar al Lor, al zeilor! Dar, pentru că suntem slabi, superficiali și lași, cel mai adesea, Începem s-o ponegrim, acordându-ne nouă Înșine false valori și dovedind exacerbate pretenții, de parcă cineva, Înainte de naștere, ne-ar fi făcut promisiuni demne de ființe regale! Toți acei indivizi din jurul nostru care se bat cu pumnii În piept, vorbind la nesfârșit despre marile lor necazuri, nu fac decât să exhibe teatrul unui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de „psihologism”, dar o și opun acestuia!, după ce că nu a reușit să se instaleze, să se afirme În proza română, să facă „școală”, cum se spune, ea este iute exclusă azi de un fel de „autenticism”, nu numai o formă exacerbată a naturalismului, dar și o simplificare a omului social contemporan. Cu un plus de „culoare”, accept, și de expresivitate, care nu rareori, din grabă, din lipsă de instrucție specifică, cade În cea mai dezolantă trivialitate. 15 Unii, citind aceste rânduri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
comentarii despre ce Înțelege Nietzsche prin „decadență” - sau ce Înțelege autorul care sunt și, mai ales, acolo unde complicitatea mea cu marele Maestru este desăvârșită!Ă Astfel, pentru a glumi Într-un fel, eu și „umbra mea invizibilă”, propria și exacerbata mea sensibilitate, ne-am plimbat „prin toată lumea”, decenii la rând; prin lumea În care m-am născut și care mi-a dat prima reală, dar și falsă reprezentare asupra realității; apoi prin „cealaltă”, cea „străină”, unde a trebuit să mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
în munți, zonă cu concentrație aromână. Între cele două războaie mondiale statele balcanice se înțelegeau mai bine, noi având în Grecia, Bulgaria, Albania, Serbia școli, biserici, centre culturale... Odată cu comunismul, toate astea au dispărut, instaurându-se peste tot un naționalism exacerbat. Așa au dispărut și în Albania așezămintele românești. Pe drum, cam la fiecare sută de metri, apărea câte o cazemată de formă rotundă ca un "igloo" eschimos. Ambasadorul, care-și făcuse studiile universitare în Albania, plus două stagii de diplomat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de o noapte, ci și pe cel al recuperării unui profil identitar. Miza acestei proze este recuperabilă din cea de-a doua zonă de semnificații care pun în discuție legitimitatea unor extrapolări ale anecdoticului. Fără nicio explicație, naratorul înregistrează atenția exacerbată, în niciun fel disimulată prin politețe, de care beneficiază apariția sa. Atenția concentrată acordată străi- nului are ceva din efectul filmic din westernurile spaghetti unde justițiarul sau dimpotrivă un desperado reputat își face apariția pe strada principală în timp ce pistolarii se
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
serenitatea unui peisaj idilic, este aici expre- sia unui indistincții orduriere. Încercarea de desprindere de această animalitate pe care Mița Baston o intenționează printr-un simbolic zbor apoteotic sfârșește în noroi. Ceea ce se găsește în nota comicului caragialesc, un lirism exacerbat, este recuperat de către Pintilie cu un accent în plus. Însă ceea ce regizorul reușește să aducă în registrul monstruosului este propriu și spectacolului de bâlci care oferă uimirii căscate și curiozității tâmpe o teratologie de circ. Ceea ce constituie dimensiunea lui „simț
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Controlul și îndrumareatc "4.7.3. Controlul [i `ndrumarea" Foarte multe cadre didactice au în momentul de față reprezentarea potrivit căreia controlul este o activitate lipsită de importanță, inutilă și ineficientă sau, mai mult chiar, o activitate foarte bine valorizată, exacerbată și utilizată în exces, conducând la sporirea stării de anxietate a celor controlați, a elevilor. Din punctul de vedere al managementului clasei de elevi, cunoașterea stadiului la care se află activitatea de realizare a obiectivelor propuse, precum și identificarea nivelului de
[Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
ci absolut necesară. Ceea ce le apropie este echilibrul pe care ambele îl caută permanent, completându-se ca personalitate și mod de gândire. Elisabeta este echilibrată, calmă, cu un simț acut al discernerii și intuirii lucrurilor, în timp ce Maria, cu o sensibilitate exacerbată, niciodată stăpână pe sine, încearcă să-i domine pe ceilalți, determinându-le orice alegere. Sunt două femei care trăiesc din amintiri și iluzii, insinuate continuu într-o existență ce se hrănește din ele pentru a putea continua. În Castanii roșii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286506_a_287835]
-
să vorbească de Unitatea lumii, de unul și totul, reducând Însă și simbolizând materia și viața la vreo 12 forme sau energii. Zeii, ce se deosebeau unii de alții, cu istoriile și certurile lor, cu capriciile și privilegiile lor, forme exacerbate imitând umanul... Nu, nu perfecțiunea - atât de atrăgătoare pentru oamenii Renașterii, moștenind „prejudecățile” platonice despre triada Adevăr-Bine-Frumos și conceptul de Idee și lumea „ei” inaccesibilă - m-a preocupat, ci, cum spuneam, „ideea de realizare” individuală, ideea de „destin”. Capacitatea unui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Și În Parisul anilor ’70 și ’80 Îmi mărturiseau jurnaliști și scriitori francezi uimirea, stupoarea lor În fața dezbinării și urilor intestine, care macerau emigrația literară română. Vous êtes, vraiment, un vrai nid de vespres!...Ă E vorba de o vanitate exacerbată a scriitorului român, ce-i trădează nesiguranța sau „noutatea” sa În istoria neamului? De acea „proastă individualitate” despre care vorbea nu știu cine, incapacitatea noastră de a ne afirma plenar, și asta se trădează În medii străine, mai ales când suntem Întrebați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
din Renaștere, amestecați Într-un atelier sau altul, mândri nu de propria lor vanitate, ci de a fi doar ucenicul unui „mare Meșter”, mândri de mândria și orgoliul lui și al casei sale, imuni la boala vanității și a orgoliului exacerbat ce sterilizează nu puține vocații. Când În tinerețe Îl clamam ca maestru al meu pe Dostoievski, În timp ce prieteni ai mei, debutanți ca și mine, admirându-i pe un Rebreanu sau Șolohov, mă acuzau de „orgoliu”, le răspundeam că, de fapt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
eterne, tipare esențiale și repetitive ale omului social!Ă Legionarii, șefii lor, intelectualii care i-au Întovărășit mai mult sau mai puțin, dar și membrii de bază ai mișcării au trăit o ceea ce am putea numi „convulsie fericită”, o bucurie exacerbată a unei stări reale de fapt: unificarea pe același mare teritoriu a unor „populații” care au vegetat În umbra și sub călcâiul altor imperii sau hoarde venite de aiurea, descoperirea unei origini unice și, se pare, de o extraordinară vechime
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
și nu e vorba doar de literați, în acest caz - un nume „oarecare”, separându-l (mereu!Ă de altele, la fel de interesante, de „novatoare”, de „excelente”, dedicându-i o atenție persuasivă ce merge uneori până la un tip de adorație, de admirație exacerbată care depășește simțul nostru critic. Legende, de fapt, se nasc peste tot în jurul nostru, dar... nu știm dacă ele se vor transforma în mit. În Bunavestire am afirmat, prin mijloace epice, că „vigoarea omului, a speciei umane constă în capacitatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
faci în așa fel încât să ne „convingi” cu adevărat că ești „la fel cu noi”, că ai dreptul, în egalitate deplină, să pășești alături cu noi! Și acest „drept” se numește „succes”. Iar gloria nu e decât o formă exacerbată a acestei recunoașteri, a succesului, formă, din păcate, extrem trivializată, banalizată, comercializată de mediile de hârtie sau de sticlă ale contemporaneității noastre; iscusite, abile, dar... vai, foarte, foarte puțin reflexive! Și nu din neputință, din incapacitate, ci... pentru că reflexivitatea, Gândul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
spuneam, și dramatic. Dacă „lepădarea de origini” a lui Cioran este reală, chinuitoare și în acest sens profund sinceră, și, să nu ne speriem, nu e singura figură exponențială a unei seminții pe care n-o mai recunoaște cu gesturi exacerbate, teatrale (un Goethe își renega spița în alt fel, potrivit staturii sale impregnate de „clasicism”, iar romanticii, ca și Cioran, își absolutizau „decepția” națională până la un „rău cosmic”, acel Weltschmerz ce a creat atâtea arte și postúri splendide, expresive, melodioase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
telespectatorului român. Te uiți și te îndobi to cești. Inventarul „culturii“ autohtone a ajuns să semene a groapă de gunoi: huiduieli la sărbătorile naționale și la înmormântări, hachițele Oanei Zăvoranu, alcovul cuplurilor Bahmuțeanu- Prigoană, Irinel-Monica și Andreea Marin-ștefan Bănică, erotismul exacerbat al poliției oltenești, răfuielile interlopilor etc. „Specificul“ subiectelor atrage după sine alegerea corespunzătoare a invitaților la „dezbateri“: Miron Cosma, C.V. Tudor, Condurățeanu, Dan Diaconescu ș.a.m.d. Talk-show-ul politic a căzut și el, de mult, în retorică țățească, în tacla
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
locuri, întâmplări, procese, fără să se preocupe de sensul lor, cu o anume lipsă de discernământ în selecția și dimensionarea sau ponderea secvențelor realității și chiar cu o anume incapacitate de a le organiza în entități semnificative. Se remarcă tendința (exacerbată) de a fixa aspectele urâte, respingătoare, „inumane” din înfățișarea și comportamentul oamenilor, precum și predilecția pentru mister, pentru mici suspansuri, pentru un fel teatral de punere în scenă. Vag lăudat de E. Lovinescu și categoric respins de Perpessicius ca poet, M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288234_a_289563]
-
4. Lucrarea constituie un model pentru această problematică, o carte de căpătâi pentru sociologii care se vor ambiționa mai târziu, cu mai puțin succes, să scoată în relief „dionisismul postmodern”. Orgii ale consumului, bulimii de imagini și de ritmuri, erotism exacerbat, frenezii ale modelor și ale senzațiilor: J. Brun interpretează pasiunile apărute în societățile supradezvoltate ca fiind tot atâtea căutări ale vertijelor și ale beției de senzații ce ar adăuga sare și piper unei existențe tot mai fade. Pentru că omul de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
cu prețuri mici, totul incită dorința, totul pare oferit plăcerilor și dat pe îndestulate într-o negare frenetică a rarității ce amintește de cornul abundenței al lui Dionysos. Ceva asemănător unei ambianțe de desfrâu festiv impregnează lucrurile și timpii consumului exacerbat. Centrele civice evocă, la rândul lor, un fel de vârstă de aur generoasă și festivă, așa cum sunt ele transformate în spații de distracții, organizându-se în jurul valorilor de „ambianță”, de animație și de spectacol. Orașul industrial era conceput pentru producție
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
erosului și epuizarea discursului sentimental; ceilalți se felicită pentru dezvoltarea unui erotism irezistibil, a orgiei libidinale în plină efervescență. Un hedonism bine temperattc " Un hedonism bine temperat" Dacă este de netăgăduit că societatea de hiperconsum este însoțită de o pornografie exacerbată, de practici frenetice, de vagabondaj libidinal, toată problema constă în a ști până unde și în ce proporții. Avem realmente de-a face cu un formidabil seism, așa cum pare să indice evoluția paroxistică a hard-ului? Să-i trezim la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
cu Dionysos. Nopți de beție și zile de sărbătoaretc " Nopți de beție și zile de sărbătoare" Deși antidionisiacă, societatea de hiperconsum n-a reușit, evident, să eradicheze toate formele de beție, să pună capăt goanei după extaze, transe și senzații exacerbate. Sărbătorile nu fac decât să demonstreze măsura în care unii sunt vulnerabili la alcool și la droguri; delegitimarea nu înseamnă anulare, stările paroxistice și alte excese senzoriale fiind fenomene frecvente în cotidianul hipermodern. Droguri, destructurare și criminalizaretc "Droguri, destructurare și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
deveni stăpân, de a crește în cantitate, în forță”17. Mulțimile nu vibrează doar pentru că sunt mobilizate resurse identificatoare, dar și pentru că li se arată „randamentul maxim al corpului omului”, performanțe fizice ieșite din comun, o voință de a învinge exacerbată. Dacă există o identificare (logica similitudinii), există și deosebiri între atleți ale căror aptitudini ieșite din comun îi propulsează la un alt nivel decât al nostru (logica alterității). E imposibil de înțeles efervescența emoțională care însoțește marile întâlniri sportive fără
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]