1,047 matches
-
152). Competiția se realizează atât la nivel de substrat alfa2-globulinic, cât și la nivelul enzimei de conversie cu rol dublu de formare a angiotensinei II active și de inactivare a bradikininei, ca principală kinină plasmatică. Factorii activatori ai sistemului kininogenaze-kininogen-kinine exaltă concomitent și activitatea sistemului intrinsec renină-angiotensină de către kalicreină, ca activator al proreninei și formării de renină, declanșatoare a reacțiilor enzimatice eliberatoare de angiotensină. Inhibitorii enzimei de conversie blocând activitatea enzimatică a acesteia diminuă capacitatea formatoare de angiotensină II vasoconstrictoare și
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
personal și- i place să creadă că suferă din iubire. Personajul comediei și schiței caragialiene nu manifestă sensibilitate pentru transcendent și nu cunoaște alt plan ontologic În afara celui social. Cu simțurile acutizate, el trăiește clipa, organic, e un epicureu și exaltă norocul orb când Întrevede schimbări fericite În viața lui, ca Lefter Popescu din nuvela Două loturi: „Toți zeii! toți au murit! toți mor! numai Norocul trăiește și va trăi alături cu Vremea, nemuritoare ca și el...” (s.n.). Dar În Vremea
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
fiind una din principalele cauze ale evoluției societății. X. crede chiar că evenimentele revoluționare de la 1848 sunt, în bună parte, o urmare directă a dezvoltării literaturii române după 1840. Pentru el, scrierile literare nu pot avea valoare estetică atâta vreme cât nu exaltă „simțămintele” patriotice ale cititorului. De aceea, va privi cu neîncredere lirica erotică, pe care o socotește apanajul poeților minori. El a afirmat, în spiritul „Daciei literare”, strânsa legătură între literatura nescrisă și cea cultă; creația populară a avut, începând din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290679_a_292008]
-
continuare, odată ce straturile externe de codificare textuala sunt îndepărtate, nivelurile interne de semnificație prezintă mesaje profund coerențe 4. Nu are nicio importanță dacă eu, în calitate de critic, ader la construcția lui Blake (într-adevăr, nu știu câți dintre noi ar fi suficient de exaltați pentru această); contează doar că frazele sale să aibă un sens unitar. Și nu mă voi mulțumi să arăt că acest sens există, ci voi căuta să realizez acest lucru cu o cât mai mare economie de mijloace (nu veti
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
și cea provenită de la muze. Iată în ce termeni este definită ultima versiune: "Al treilea chip al nebuniei și-al sfintei posedări ne vine de la Muze. Dacă se înstăpânește asupra unui suflet gingaș și curat, el îl stârnește și-l exalta, și-l mâna către cântări și felurite poezii; datorită chipului acesta, nenumărate fapte ale străbunilor capătă vesmântul frumuseții și luminează mintea și sufletul urmașilor. Însă cel care, lipsit de nebunia ce vine de la Muze, ajunge la poarta poeziei încrezător că
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
neotestamentare) de a descrie realitatea în termenii unor stadii de evoluție, ale căror dimensiuni temporale sunt coextensive. Un exemplu liric de milenarism este detectabil în poezia The Little Girl Lost, inclusă în culegerea Songs of Experience, în care eul creator exalta virtuțile noului Eden, apt de a înlocui realitatea precară și dominată de rațiune a prezentului (somnul este metaforă blakeană predilecta, ce traduce intelectul paralizat): "În futurity / I prophetic see, / That the earth from sleep, / (Grave the sentence deep) // Shall arise
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
romanității devenite creștine (obiectul discuției sînt împărații Constantin și Theodosius). Din acest motiv, unii cercetători au presupus că în micul poem al păgînului Rutilius Namazianus intitulat Despre întoarcerea sa în patrie (De reditu suo), compus în 416, autorul, atunci cînd exaltă funcția civilizatoare a Romei păgîne, ar dori să răspundă ideilor lui Augustin - însă e doar o ipoteză. După interpretarea istoriei, se trece la interpretarea filozofiei păgîne, de care Augustin era foarte interesat încă din perioada petrecută la Milano. O inteligentă
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
L. Perrone) dintr-o adîncă reflecție teologică bazată pe meditația asupra Scripturii. Cuvintele Părinților din deșert și - însă pe locul al doilea - Scriptura sînt recomandate ca baze ale vieții spirituale, însă asceții manifestă o evidentă rezervă față de „cărțile dogmatice”, care exaltă spiritul, în timp ce maximele Părinților îndeamnă la smerenie. Bibliografie. Ediție critică cu trad. engl. a lui D.J. Chitty, Barsanuphius and John. Questions and Answers, PO 31/3, Paris, 1966, s-a oprit la scrisoarea 124 din cauza morții cercetătorului. Pentru celelalte, cf.
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
că geneza artei are la bază, după Freud citire, un proces de refulare menit să devieze libido-ul înspre niște activități cu adevărat profitabile pentru spirit. Sensibil în cel mai înalt grad la durere și la toată gama sentimentelor aferente, exaltând principiul ascetic al voinței capabile să înfrângă instinctul înrobitor, criticul nu putea decât să disprețuiască gagurile și celelalte forme ușoare ale comicului, taxate, invariabil, drept superficiale. Nu avea organ pentru râs, pe care-l accepta doar în maniera îmblânzită a
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
marilor noștri critici interbelici, mefienți față de cărțile cu mare priză la mase (e.g. Medelenii lui Ionel Teodoreanu). Sagacele universitar bucureștean analizează atent contextul socio-cultural de dinainte și de după Primul Război Mondial, pentru a explica (și) sociologic decalajul dintre modernismul "high", exaltat de principiile radicale ale criticii noastre obsedate de sincronizarea cu Occidentul, și "modernismul retro", modelat de paseismul curentelor tradiționaliste și de nostalgia după lumea veche. În opinia sa, apologeții modernizării societății românești au comis păcatul de a condamna drept "reacționară
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
de vreme ce pare să fie centrată exclusiv asupra procesului de cristalizare a ideii morale ("not only a moralistic drama, but the drama of morality"). Nu e inutil să reținem că tocmai dimensiunea aceasta etică îl va fi determinat pe Lovinescu să exalte perenitatea melodramei, cunoscută fiind înclinația criticului de a aduce mereu "analiza" psihologică în orizontul familiar al anecdotei și al portretului moral. După cum se observă lesne din cele de mai sus, profesorul de la Yale, spre deosebire de Lovinescu și de teoreticienii care cred
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
dramaturgiei autohtone. În acest context publică harnicul cronicar de la Epoca, alături de foiletoanele din Pași pe nisip, piesa cu titlul De peste prag o dramă "ibseniană", s-a grăbit critica să afirme, adică modelată estetic pe niște tipare excentrice în raport cu tradiționalismul specifist exaltat de ideologul de la Sămănătorul. Bine primită în presa culturală pentru calitățile ei "literare", piesa n-a stârnit însă și entuziasmul oamenilor de teatru, care au refuzat s-o pună în scenă. În mod evident, elogiul valorii beletristice semnalează, indirect, defectul
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
primar, și varietățile etnice percepute ca forme "îmbătrânite", "degenerate" în raport cu modelul originar. De aceea, "Cneazul" nici nu face caz de identitatea sa rusească (a schimbat vodca, izvorul tuturor relelor, pe vin, licoare de viață lungă și de înțelepciune), pentru a exalta mai curând vigoarea de altădată a stirpei (Lovinescu sancționează polemic, ca și în opera de doctrină, influența slavă, orientală, asupra sufletului românesc, mutilat de "o umilință străveche ce ne încovoaie grumazul: în străini vedem încă stăpânul secular")179. "Mândru" și
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
comunică unele cu altele, mai ales când sunt atacate și în fața pericolului. Regatul lumii animale, constrânse să țină legătura strâns cu pământul, chiar și în cazul oarecum mai fericit al păsărilor, prezintă o activitate nervoasă crescută care hrănește trupul și exaltă conștiința. Un ultim nivel poate fi cel al omului dominant prin creierul ce-l posedă în stațiune verticală pe scara dezvoltării, conștient în plus prin percepția sinelui. Dar aceasta din urmă nu a separat oare omul la rându-i de
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
focul e la rându-i un spectacol de lumină ce dirijează umbrele, efecte ce ilustrează narațiunea șamanului. Cu ajutorul unor năframe în jurul auditoriului joacă umbrele, oglinda reflectă sclipiri de flăcări iar mici simboluri metalice scot un clinchet ce subliniază dansul. Tobele exaltă toată audiența formată din adepți ce așteaptă vindecarea tuturor bolilor. Azi acest spectacol a rămas în credințele populare. Popoarele turcice au devenit musulmane, ungro-finicii creștini, mongolii budiști. La toate popoarele, inclusiv la români, aceste tradiții au rămas în așa zisul
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
fildeș; alții, ca o fortăreață sau ca un așezămănt al autorității; și alții, ca pe un magazin de vânzare sau de profit, în loc de rezervă dedicată gloriei Creatorului și îmbogățirii vieții umane. Dar ceea ce trebuie să facă Cunoașterea demnă și să exalte, este o conjuncție mai intimă și mai strictă a contemplării și acțiunii; conjuncție asemănătoare celei a lui Saturn, planeta repaosului și a contemplării, cu Jupiter, planeta vieții sociale și a acțiunii. Aici totuși, prin interes și acțiune, nu vrem să
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Și Goethe înțelegea că transformarea ciclică a forțelor din noi e o accedere spre libertate. Distanța dintre cer și pământ permite alchimistului să includă cât mai multe din microcosmosul său în această cale, îngreunând-o, dar sulful și focul pot exalta perfecțiunea cerul de diamant, pământul transformându-se în apă, apa în aer, aerul în foc, focul iar în pământ, substanță ce creează în athanor diamantul. Este mișcarea circulară a luminii, un arc reflex al tuturor tradițiilor, un cerc, o sferă
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
de apă eteric. Curgerea lui Okeanos nu poate fi percepută decât în centrul definit, fiind o curgere circulară, un uroboros, începutul atingând sfârșitul, alpha și omega. Dacă spiritul sferic universal acceptă hermetic sus precum jos, mișcarea circulară a apelor inferioare exaltă în spirale spre mișcarea circulară a Luminii de care vorbesc Platon și Părinții Bisericii Creștine. Hinduismul și taoismul sunt specific metafizice, de fapt primul e tradiția completă în timp cel al doilea e partea superioară, calea, acea parte exoterică prin
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
adesea incapabil să mă exprim, deși mă consider un maestru al Cuvântului. Degeaba. Oricât am vrea să spunem ceea ce simțim când numai ne gândim la omul aflat în peisajul dominat de divin, care ne-a trezit starea de beatitudine ce exaltă în interiorul nostru, realizăm ce neputincioși suntem. Și când nu suntem crezuți? Și când un simplu gest sau o vorbă tulbură oceanele și declanșează uragane? E oare simplă sau complexă natura umană? Deci, în fața eului nostru interior suntem neputincioși. Și niciodată
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
risc, zdruncinare, dizolvare a cuplului; provoacă o criză „de foc”, răpind echilibrul, susținând integrarea în mister. Agape păstrează ataraxia primordială, reprezentând aspectul relațional-valoric al cunoașterii paradisiace. Așadar, dragostea la Blaga este nedespărțită de cunoaștere, nucleul filosofiei sale. Misterul sentimentului este exaltat, potențat, descătușând sufletul din materia impusă la naștere. În artă, expresionismul se manifestă prin picturi abstracte sugerând tumultul interior, integrarea și dizolvarea eului creator în lume. Pictorul german Franz Marc surprinde aceste mișcări ale spiritului și exaltarea acestuia în compoziția
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
și scrisă dintr-o suflare sub obsedanta impresie a Marelui Război. Polemizând cu fratele său Heinrich, care se declara umanist și, prin urmare democrat, liberal, progresist, pacifist, Thomas Mann respingea umanismul în termenii unei aristocrații spirituale de ascendență nietzscheană, care exalta valorile înalte ale spiritului și ale culturii (Kultur), opunându-le celor materiale ale civilizației (Zivilisation). Cultura reprezenta noblețea spiritului, ordinea aspirațiilor celor mai elevate, proprii sufletului german, atras în chip esențial de dimensiunea interiorității (Innerlichkeit) și a profunzimii (Tiefsinn) sau
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
excelenței tezelor formulate în amonte. Preocupat nu atât să schimbe ordinea lumii, cât să se schimbe pe sine, discipolul lui Epicur se desprinde de lumea trivială a familiei, muncii și patriei, el adoptă o atitudine potrivnică față de orice societate care exaltă meritele banului, bogățiilor, onorurilor și puterii. Ceea ce-l atrage pe omul de rând și generează o viață mutilată, iată ce-i repugnă aspirantului la înțelepciune. Dar a trăi în lume ca și cum ai fi în afara ei pune o problemă: comunitatea o
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
epicuriene care integrează, de exemplu, considerațiile finale ale poemului asupra evoluției civilizației și în care găsim dovezi că gândirea lui Lucrețiu poate figura cu demnitate pe lista filosofiilor hedoniste. Este cazul ultimelor versuri ale cărții a V-a, unde Lucrețiu exaltă meritele unei societăți rafinate care, ciudat, apare simultan cu muzica... Într-un registru pe care Rousseau, cel din Discurs asupra originii inegalității dintre oameni, îl va calchia, Lucrețiu realizează un tablou al nașterii și al progreselor culturii și ale civilizației
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
și a trupului, înțelepciunea soteriologică, mântuirea prin gândirea dublată de o practică filosofică a vieții. La ora trecerii de cealaltă parte, Diogene își celebrează starea, bătrânețea, precizând că aceasta oferă și avantaje. Nu foarte îndepărtată de medicina stoică, logica epicuriană exaltă meritele stării în care se află omul în vârstă: s-a sfârșit cu tirania dorințelor, au dispărut inconvenientele asociate căutării plăcerii, s-a terminat cu chinurile pasiunii, afectele s-au dus, trupul trăiește „la ralanti”, desigur, dar nu mai cunoaște
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
contează însă este obediența față de ordinele superiorilor. Privite din afară din această perspectivă, ele par niște aparate perfect ascultătoare și funcționînd mecanic. Există chiar un narcisism în această obediență oarbă, întrucît, reflectîndu-se în puterea care-i dă ordin, el își exaltă propria impunitate."92 Cei care îi recrutează mizează pe lipsa de cultură și de instrucție și pe nivelul social inferior din care provin. Cadrele rasate și culte constituie o minoritate deseori ironizată. Componentele psihologice esențiale în reușita unui botez al
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]