1,801 matches
-
decât pe la jumă tatea serii, când s-a prăbușit pe rogojină cu o pernă sub cap și cu alta pe burtă, chircit până În zori ca fătul În burta mamei. Cu câteva minute mai Înainte, Încă purtat de ultimele valuri de exaltare produse de dezlănțuirea din timpul după-amiezii, șezuse cu picioarele Încrucișate sub el, gesticulând și turuind vehement Împotriva lui Sukarno, vinovat că Îngropase idealurile revoluționare. — L-am sprijinit, doar că ne-a trădat, a strigat el. Își Îndreptase un deget acuzator
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
în plicurile albastre. Carmina se gândi să plece, simțea din nou că i se șubrezește încrederea... se temea de stările de amorțire, când se alarma de inutilitatea și delăsarea sa, când cădea într-o trasă de apatie imediat după o exaltare de câteva săptămâni timp în care reușea să citească și să acumuleze enorm, să se entuziasmeze ca în pragul unor decizii majore, să i se pară că totul este posibil, că nimic nu-i mai șade în cale. Ah, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Doamne, ce bizară individualitate, ce schimbare se petrecuse în el. Se simțea depășită, depășită cu mult. Deja intrase în conul de umbră lăsat de clădirea tribunalului. Săltă din obișnuință capul, cercetă o fereastră anume... Ah, amintiri, amintiri de demult! Câtă exaltare fusese și pe ea, cât patos! Astăzi purta ultimele bătălii cu erosul, părea că nu mai este nimic de făcut, o stăpânea cu aceeași insistență ca la 30 de ani. Înghiți în sec. Își simțea gura cleioasă. O să coboare imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în clipa supremei și îndelung așteptatei victorii, asistăm la apoteoza tânărului Otake. Desprins cu totul de condiționările corporale (suntem avertizați că se confruntase, în câteva rânduri, cu probleme digestive), el transcende planul contingent și penetrează, în expresia naratorului, chiar "tărâmul exaltării artistice". Întreaga scenă este pur cathartică, elementele estetice fiind conjugate subtil cu detalii ale extazului religios, într-un melanj sugestiv de corespondențe: "Fața sa rotundă și plină avea zugrăvite în trăsături desăvârșirea și armonia unui chip al lui Buddha". Aceasta
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
se revină la alte moduri de cunoaștere în care viața se dă ei înseși în propria sa realitate, la drept vorbind nu așa cum este, ci așa cum devine, adică în sporirea de sine a acestei autodăruiri și astfel în dezvoltarea și exaltarea tuturor puterilor sale? Astfel de moduri în care se înfăptuiește singura cunoștință posibilă a vieții în calitate de experimentare a sa de către ea însăși, în calitate de praxis, nu sunt nimic altceva decât modurile tradiționale ale culturii, adică arta, etica și religia. Sau, dacă
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
această rațiune esențială că orice act, actul de a vedea de pildă, avându-și ființa reală în patos și foarte precis în propriul său patos, orice sporire a viziunii, și aceasta în exercițiul său repetat, este prin chiar acest fapt exaltarea patosului său, adică autodezvoltarea sa potrivit legilor proprii potrivit legii fundamentale a inversării suferinței în bucurie. Mai mult, această lege cea mai interioară a vieții, nestăvilita și insuportabila suferință a ființei aruncate în sine și prinse în sine este cea
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
compactă, de la mari prezențe la prefigurarea lor. Aș introduce o comparație: ca în căutarea în Vechiul Testament a esenței Noului Testament). Am testat fiecare cu propriul său spirit "hipnoza (tot iluzia, n.n.) verbului călinescian" (206), excerptând și nu exceptând "amnezii și exaltări păguboase" (225) Europenitatea deplină rămâne iluzia noastră stabilă. E. Negrici se uită și în grădina vecinului literar/literat bulgar și vede tot "poleire prin denaturare" (210). Fenomenul nu devine etnic, național, dar, în mod vădit, expresia unui statut insuficient. Protocronismul
Lanțul slăbiciunilor literare by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/7846_a_9171]
-
se uită și în grădina vecinului literar/literat bulgar și vede tot "poleire prin denaturare" (210). Fenomenul nu devine etnic, național, dar, în mod vădit, expresia unui statut insuficient. Protocronismul merge departe, înapoi, în istorie. Negrici nu putea trece peste exaltările, "fantasmele propagandei" comuniste, ridicol instrumentate prin protocronismul generalizat; dar fără aerul de glumă din echivoca expresie populară " Ca românul nu-i niciunul". El ironizează falnica tendință revendicativ-anexionistă. Poate că nu știe că Ovidiu este expus la începutul Bibliotecii de poezie
Lanțul slăbiciunilor literare by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/7846_a_9171]
-
circumspecții“ ce s-au făcut ghem, „scoțîndu-și țepii ca un arici“, de „logoreicii“ provocatori de suspiciuni, cu o alură cu atît mai „impură“ cu cît mai părelnic „disponibili“. Deoarece Dora Pavel și-a însușit lecția vieții conform căreia maniera debordantă, „exaltarea“ pot fi trape ale simulacrului. Nu mai puțin circuitul simulare-sinceritate se închide uneori prin aprofundarea primei ipostaze ce poate sugera o a doua natură: „Nimic mai derutant decît ardoarea spunerii, decît suflul «indiscret», pe cît de strident, pe atît de
Cum scriu autorii români? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7869_a_9194]
-
pe naivul principe scit în orașul-lumină și îi arată acestuia minunile pariziene - pe banii principelui, bineînțeles. Peregrinul transilvan se încheie într-o apoteoză a Franței și a Parisului, singurul loc din lume ce l-a făcut pe autor să atingă exaltarea: După 11 luni de absență, iacă-mă, amice, iar în Pariși unde acum sunt ca acasă și am satisfacțiunea de a juca rolă de mentore pe lîngă Te-le-ma-cul meu din Sciția, căci, după ce am fost petrecut doi ani aici, nu
Rastignacul din Făgăraș, Ion Codru Drăgușanu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7368_a_8693]
-
verdictele se susțin prin violența sunetului lor, purtate de propria energie negativă, de parcă furia autorului, vrînd să acopere enormitatea remarcilor, le rostește cu glas țipător. E un exces de maliție, un prisos de răutate ponegritoare și, deasupra a toate, o exaltare nefirească a cărei principală trăsătură este lipsa de căldură. Nietzsche este un posedat rece, șarjele lui polemice semănînd cu focurile de artificii brăzdînd un cer înghețat. Ritm alert de scriitor frenetic ascunzînd o răceală de mormînt devalizat. Urmarea acestei răceli
Șarpele cu clopoței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6860_a_8185]
-
sau eroismul cerut de lupta zilnică cu boala. Sau măcar ar fi căutat să găsească un tîlc ascuns nenorocirii, punînd-o în seama unei potriveli providențiale a cărei finalitate ar fi fost deșteptarea credinței. Dar nu Dominique Bauby. Nici urmă de exaltare religioasă și nici un gînd de revoltă sau de mulțumire îndreptat către Dumenzeu. Chiar și atunci cînd își amintește de viața pe care o ducea înainte, tenta nu e de regret, ci de duioșie. Reminiscențele care îl asaltează sunt blînde și
Cîteva bătăi de pleoapă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7905_a_9230]
-
epistolier în parteneriat cu Veronica Micle. Cum să nu fim de acord că nu o dată și nu de puține ori eminescologia "a căzut în delir, din exces de devoțiune"? Că a înflorit pe seama ei "o exegeză de praznic, desigur,de exaltare festivă, cu discernămîntul mereu amenințat de o supradoză letală de admirație, asumată ca sarcină și datină patriotică - de nu cumva direct ca jertfă patriotică". De acord, exegezele cu temă eminesciană la intersecția dintre secole sunt "hagiografii, dacă nu în totalitate
Stil caragialesc (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7910_a_9235]
-
epistolier în parteneriat cu Veronica Micle. Cum să nu fim de acord că nu o dată și nu de puține ori eminescologia "a căzut în delir, din exces de devoțiune"? Că a înflorit pe seama ei "o exegeză de praznic, desigur,de exaltare festivă, cu discernămîntul mereu amenințat de o supradoză letală de admirație, asumată ca sarcină și datină patriotică - de nu cumva direct ca jertfă patriotică". De acord, exegezele cu temă eminesciană la intersecția dintre secole sunt "hagiografii, dacă nu în totalitate
Stil caragialesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7932_a_9257]
-
munca altora (p. 46)" -, cum nu pune preț pe lumea universitară franceză, umplută cu figuranți care "sunt perfect convinși de faptul că sunt de neînlocuit" (p. 36). Așijderea, privește cu mefiență existențialismul francez, pe care îl consideră o pastișă după "exaltarea mistico-literară a gîndirii hölderliniano-heideggeriene" (p. 56), și nu-și ascunde rezerva față de "prestigiile contrafăcute" ale majorității numelor care domină scena culturală. Mai mult, își exprimă prețuirea pentru sarcasticul Karl Kraus, în care vede un nimerit exemplu de reflecție critică: "Simpatia
O efigie impersonală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7422_a_8747]
-
Ea nu-mi cere nici un efort special, de militar trecut prin istovitoare instrucții. Ea mi se dăruie sau nu. - Ce loc credeți că ocupă creația dumneavoastră poetică în contextul liricii șaizeciste? - De ce mă restrângeți la generația mea? În momente de exaltare, îmi spun că sunt egalul celor mai buni, de-a lungul și de-a latul poeziei române! - Și totuși - următorul volum, în curs de apariție, semnat de dumneavoastră nu va fi unul de versuri. Vă rog să spuneți câte ceva despre
Ilie Constantin "Sunt egalul celor mai buni" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7457_a_8782]
-
autoproclamat drept unica superputere mondială, un atentat comis ca ripostă la anumite alianțe și acțiuni americane specifice?" Istoria infamiei a reținut arareori exemple mai scabroase de josnicie umană. Și totuși, astfel de personaje continuă să fie prizate în numele unei penibile exaltări a "alterității", "egalității", "pluralității opiniilor" și al altor poncife ale corectitudinii politice. Acestor monștri ai urii și resentimentului, Rob Riemen le opune figura luminoasă a câtorva creatori pentru care "noblețea spiritului" a reprezentat valoarea supremă. Și atunci când Socrate refuză să
Ce mai înseamnă, azi, noblețea spiritului? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7800_a_9125]
-
problematizantă, demnă de tot interesul. Jurnalul de tinerețe, început la 21 de ani, este -trebuie spus de la început - mai puțin interesant, cum e și firesc, decât cel de senectute. Se găsesc aici toate locurile comune din jurnalele fetelor în floare : exaltările juvenile, înfiorările în fața primelor revelații, a trecerii, a morții, idei definitive și expeditive impresii de lectură, reflecții peremptorii asupra suferinței, comune celor ce încă n-au cunoscut adevărata suferință, expresii ale stării de așteptare a ceva inefabil ce trebuie să
Complexul ratării presimțite by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/6802_a_8127]
-
alături de substanțiala energie constructivă, renovatoare, emanată de aceeași sursă, în conjugare cu alte aporturi): sincronizarea cu "ritmul epocii" primea acolo eticheta de sursă futuristo-constructivistă a "fazei activiste industriale", identificabilă și în " expresia plastică, strictă și precisă a aparatelor Morse", în exaltarea figurii "reporterului iscusit", a "teatrului de pură emotivitate", a identificării cu colectivitatea creatoare dinamică - dincolo de sloganul necruțător, reluat aproape ad litteram, "Să ne ucidem morții!". În paginile revistei vor fi, de altfel, prezente în acești ani nume importante ale mișcării
Un viitor de o sută de ani by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/7599_a_8924]
-
supune, prin dramaticele îndoieli în care ne cufundă, cum socotea Simone Weil? Și dacă tot am amintit un nume feminin, să menționăm și momentele în care poeta noastră, aidoma unor credincioase celebre, izbutește a se apropia de Divinitate printr-o exaltare sentimentală, similierotică: "O, Doamne, cît de frumos este cerul / cît de frumoasă topirea, cît de albastru / frigul! Îți culci tîmpla pe umărul meu / ca pe o treaptă, înainte de a mă sfîrși, / într-una din serile verii ce nu se îndură
“Memoria inimii“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7520_a_8845]
-
glisează perfect, după criterii interne, în versuri, și invers, amândouă reprezentând un registru stilistic unic ce folosește alternativ și perfect motivat două instrumente, amândouă egal de flexibile", remarcă subtil Sorin Mărculescu. Subapreciată în raport cu proza, poezia lui Cervantes, plăsmuită prin nobila exaltare a spiritului renascentist, are însă un farmec tainic ce ne este dezvăluit cu netăgăduită intuiție și rafinament de tălmăcitor, care îi definește esența: Mi s-a părut (poezia lui Cervantes) atrăgătoare, frapantă adeseori, situată la jumătate de drum între limpidul
Lumea cervantină by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/7556_a_8881]
-
culoare, varietate. Elicio își cântă dragostea ideală, copleșitoare și statornică, cu accente vibrante, pătrunse de sinceritate mișcătoare, și suferă din pricina nepăsării ființei iubite. Erastro, într-un registru mai puțin diafan, îl însoțește în această adorație nesfârșită. Intriga curge lin, între exaltarea iubirii ideale și chinurile sentimentului neîmpărtășit, apele învolburându-se abia către final, când tatăl Galateei, Aureliano, hotărăște s-o mărite cu un bogat păstor portughez. Disperată, fata se lasă înduplecată de tăria sentimentelor curate ale lui Elicio, pe care i
Lumea cervantină by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/7556_a_8881]
-
Texas": - Faceți-mi imediat legătură la telefon cu Kazan! Asta-i audiția cea mai formidabilă la care am asistat vreodată - în Texas sau oriunde! S-ar putea ca Brando să fi zâmbit ușor, dar n-a dat nici un semn de exaltare, spre deosebire de noi ceilalți. Stanley Kowalski a fost cel mai important rol jucat vreodată de Brando pe scenă, restul rolurilor fiind interpretate pe ecran. Și e păcat, pentru că Brando are pe scena o carismă care, in ce priveste magnetismul radios, nu
Tennessee Williams - Memorii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/7113_a_8438]
-
unui adevărat personaj de roman: Pia, sora lui Dinu, născută în 1916. Tania Radu o pune sub deviza "A fi pentru ceilalți" și remarcă "energia ei formidabilă, vocația uluitoare de a-i sprijini, consola și explica lor înșile pe ceilalți, exaltările ei de la sfârșit, întinzând antene incandescente în căutarea unui reazem spiritual, cu timpul aproape spiritualist." Și, mai departe: "Rebelă din dragoste pentru ceilalți, puternică din neputința de a se locui doar pe sine, Pia Pillat a rămas întreaga ei viață
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7329_a_8654]
-
lubrifiază sacra voluptate. Iată cum profită amorul de impactul anumitor foneme în anumite momente, între urlete și țipete liturgice, când limba e falus și verbul vulva, iar găurile corpului, abise lexicale unde se restaurează fața intemporală a lui Eros, cu exaltarea erectei divinități în templele sale cavernale de dinainte de începutul veacurilor când rușinea și cenușa încă nu corodaseră inocența de a trăi. Nu vreau să fiu ultimul care te halește Nu vreau să fiu ultimul care te halește. Dacă pe vremuri
Carlos Drummond de Andrade - Amorul natural by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/7653_a_8978]