887 matches
-
fiu al soarelui”, adică manifestul unui tânăr „tremurici” care dezleagă pasiunile turbulente și nu își stăpânește frazele. Judecată aspră, minimalizatoare. P. scrie, în fond, o carte de înțelepciune în stil voit bătrânesc, pornind de la morala lumii rurale. Este un spirit exaltat, dar nu irațional. Manualul de morală cuprinde 337 sfaturi („un hambar de observații cotidiene asupra vieții de relație între oameni pe care-l strânge orice gospodar pentru copiii săi”) despre „condiția femeii măritate”, despre „așteptarea bătrâneții”, despre neant, despre felul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288654_a_289983]
-
copleșitore, care impune norma. În rest, "arta pentru artă" este o blasfemie, un nonsens. Sau, aș adăuga, o prejudecată recentă. Odată cu barocul însă, se definitivează un proces care începe odată cu Renașterea, anume laicizarea literaturii. "Barocul introduce o pietate mai puțin exaltată, făcută din gravitate, moralism și rigoare controlată", mutând astfel accentul dinspre "literatura sacră" către cea "profană"4. Aceasta din urmă "constituie de acum înainte forma curentă, normală, tradițională, de expresie literară, de unde și identificarea sa definitivă cu noțiunea de literatură
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
este comportarea unor tenori atunci când se cântă scenă Miserere; întrucât muzică are întodeauna un puternic efect asupra asistenței, unii tenori își permit să iasă din turnul închisorii cu acceptul temnicierilor și să iasă la rampă pentru a primi aplauzele asistenței exaltate, în timp ce Leonora trebuie să se facă că nu-l vede. Probabil este și aceasta încă una din absurditățile operei Îl Trovatore care adaugă ceva în plus la farmecul ei din totdeauna. Cu diferite ocazii muzică operei a fost utilizată pentru
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
a comunistului entuziast - și mai apoi dezamăgitul de comunism - Vladimir Maiakovski, cel care, nemairezistând în fața imaginii negre concrete a totalitarismului comunist, a ales să se sinucidă. Dar tâlcul acestor rânduri este doar contextual legat de Maiakovski. Să dăm însă poetului exaltat și mai apoi dezamăgit de comunism ceea ce este al lui, iar vremurilor noastre de acum să le dăm ceea ce merită. Nu cu multă vreme în urmă, în cadrul unui seminar la Facultatea de Litere din Cluj-Napoca am analizat piesa Ploșnița de
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
dorința de a sublima imaginea ofilită și coclită a instituției Bisericii, în urma scandalului declanșat. Îmi închipui ce pamflet anticlerical virulent ar fi scris publicistul Arghezi (combativ excesiv și teribil de insolent în primii săi ani de gazetărie, marcați de critica exaltată a instituției Bisericii Ortodoxe) dacă ar fi avut prilejul să asiste la actuala „dihonie” de amibiții și orgolii din BOR. Ar fi suduit cu asupra de măsură! Pentru liniștirea opiniei publice și conservarea cosmetizată a deplinei înțelegeri în cadrul BOR, a
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
, revistă cultural-literară apărută la Arad, lunar, între 1 octombrie 1938 și iunie 1939, sub direcția lui Fane George Pajiște. Laconic, dar exaltat, Cuvântul înainte, semnat cu numele publicației, anunță: „Ne încolonăm în șirul revistelor care poartă pe umerii tineri și viguroși aspirația cea mai frumoasă, cea mai înaltă, de a ridica neamul românesc spre culmile apogeului cultural, spre culmile civilizației.” Adoptând, în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287823_a_289152]
-
alt exemplu: un conflict care ar opune un locatar judecătorului său sindic: " în spatele judecătorului sindic există proprietarul casei, aprodul, expulzarea, poliția" (Jacques Kaufmann, L'internationale terroriste, pag. 66, citînd-o pe Ulrike Meinhof, Die Rote Armee aufbanen). Totuși, în aceste declarații exaltate, apare expresia personalității martirizate, dureroase a lui Ulrike Meinhof, ca și cum un același spectru de durere și de ură ar sta în spatele fiecăruia dintre aceste manuale de "război revoluționar" sau de "terorism aplicat" tineri cărora le este frică de lumea exterioară
by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
conținuturilor învățământului și cea a metodelor de natură a le asigura transmiterea către elevi diferiți că temperament și ca mediu face obiectul întrebărilor anterioare, al disputelor fără sfârșit și al conflictelor legate de confuzia noastră obișnuită. Conservatorism crispat sau progresism exaltat, declarații absolutiste sau temporizări relativiste, elitism sau democratism, pesimism vizavi de elevi sau de studenți, apărători ai științelor și tehnicii, uniformitatea autoritara și iacobina sau pluralism girondin, clasicism sau baroc, între altele, nu încetează să inspire în mod contradictoriu educatorii
[Corola-publishinghouse/Science/84977_a_85762]
-
cu reacții spre înclinații schimbătoare, rigide și complexe care contrazice și încearcă să revină la vechile atitudini; victima provocatoare, fidelă unor concepții în care disprețul și sfidarea regulilor comportamentale îndeamnă la acțiuni nesocotite, la schimbări de atitudini periculoase, euforice, isterice, exaltate, melancolice; victima neparticipantă, care adoptă posibilitatea de a-și controla comportarea, acceptând doar actele cu semnificatii cunoscute. În anul 1977, criminologul american S. Schafer, în volumul „Victimology. The Victime and His Criminal”, clasifică victimele astfel: victime fără relații anterioare cu
ASISTENŢA COPIILOR VICTIME A INFRACŢIUNILOR by GEORGE COSMIN DIACONU () [Corola-publishinghouse/Science/334_a_638]
-
îi erau mai familiare decât mie. Poate că obișnuia să vină cu Ben pe aici și să facă picnicuri. Căsniciile sunt întreprinderi atât de misterioase! Oare ce se ascundea în căsnicia ei, să fi fost revărsările lui Hartley doar semivisurile exaltate ale unei femei isterice? Ce gândea Ben cu adevărat? Am hotărât să cobor pe drum și să mă întorc la turn. Mi-au trebuit cinci minute de precaută cățărare ca să traversez viroaga cu torentul, și pe urmă am pornit să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
o reîntregească". De altfel, pe măsură ce romanul lui Preda își revela potențialul de catalizator al disputelor politice, criticii profesioniști devin reticenți în abordarea acestuia cu mijloacele propriei profesii 78. În zvonistica generalizată din mediul literar, Marin Preda este asimilat de către partizanii exaltați ai naționalismului de factură nouă al regimului Ceaușescu, cu un erou al cauzei naționale, amenințat de forțe ostile din exteriorul și chiar din interiorul României, în vreme ce foștii legionari îl acuză că a ponegrit Legiunea pentru a salva imaginea lui Antonescu
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
puși în slujba unui regim cu rele deprinderi, este tot mai greu de îndurat... Asistăm, cu toții, la dărâmarea Societății și neamului românesc... Valoarea se confundă cu nonvaloarea..! Dar, mai îngrijorătoare sunt, manifestații grandioase, în piețe tixite de lume... o lume exaltată întrecând orice măsură... în care preamăresc pe opresor până la paroxism..! Oare au uitat atât de repede ?!” „Treziți-vă oameni buni... treziți-vă!” Aproape în același timp, se auzi glasul lui Baltă, îngroșat de emoție, cu pumnii strânși, tremurând ca varga
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
În timpul războiului ruso-româno-turc din 1877-1878, este depistat de poliția țaristă care însoțea trupele rusești, mai târziu fiind răpit și transportat în Rusia. Purtat dintr-o închisoare în alta, este încarcerat, în cele din urmă, în faimoasa fortăreață Petropavlovsk, motiv de exaltată mândrie pentru tânărul „nihilist”. Este deportat în localitatea Mezen, lângă Oceanul Înghețat de Nord, de unde evadează curând și, după un ocol uriaș, prin Norvegia, Anglia, Franța, Austria, în septembrie 1879 ajunge din nou în România. Peste mulți ani, episodul răpirii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286804_a_288133]
-
care-i bine să nu uităm că ne tragem și ale cărei amintiri abia mai pâlpâie. Rămânea neinvestigat începutul și miezul veacului XIX; urmau s-o facă cele două volume intitulate "Iașii de odinioară", de Rudolf Șuțu, o carte ușor exaltată, dar doldora de informații, amănunte, vioaie schițe caracterologice și anecdote pline de tâlc. Aflu că stă să apară "Orașul amintirilor", de Eug. Herovanu. Și câte nu-s de aflat din aceste opuri uitate! Iată, de pildă, realitățile stradale ale târgurilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Iar surprizele apar încă de la primele pagini, unde începe schița iconografică "Filosofia portretului lui Țepeș". Dacă Hasdeu ar scrie în zilele noastre, ar fi încadrat între protocroniștii puși pe demonstrații idealizante, întrucât izbutește să ducă până la capăt o argumentație-model pentru exaltate "reconstituiri" aduse din condei și trase de păr. Adevărat, pornite din cele mai bune intenții, dar... Cuvier își propunea să reconstituie ditamai viețuitoarea pornind de la un oscior; Hasdeu se străduiește să recompună portretul psihologic al voievodului muntean studiindu-i liniile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
privește pe Iorga și Madgearu, e mai greu de crezut (românii au viciul sau virtutea scenaritei) că asasinatul l-ar fi pus la cale Eugen Cristescu (declarația lui S. Milcoveanu). Hotărârea pare mai degrabă să fi aparținut unui grup periferic exaltat, ce vedea în masacrul de la Jilava semnul unei nopți românești a Sfântului Bartolomeu, iar executorul-șef, Traian Boeru, n-a acționat din ordin superior. Dimpotrivă: în noaptea cu pricina, Horia Sima, pare-se, avertizat, l-a căutat cu osârdie pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
susținută, ori exagerat combătută, a ajuns să fie interpretată ca promotoare a "izolării României, prin crearea sentimentului că nu avem nevoie de nimeni și de nimic în afara zidurilor Cetății asediate, pentru că, oricum, trăim în glorie și măreție." La fel de tranșant și exaltat tratând chestiunea, dar privind-o din unghi opus, nu s-ar putea afirma cu egală îndreptățire că anti-protocroniștii neagă orice capacitate a poporului român de a se exprima creator și inovator în plan european, rămânând pe veci în stadiul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
românilor a se vedea tristele și ciudatele întâmplări din Piața Libertății (Cluj) în decembrie 1989. Personajele implicate într-un fel sau altul în destinele "Tribunei" sunt "citite" caracterologic cu minuție și echilibru, lăsându-se pe seama lectorului concluzia definitivă. Lipsesc etichetările exaltate, condamnările răspicate, aplauzele, huiduiala. D.R. Popescu apare astfel ca un constructor necesar și benefic într-ale gazetăriei culturale, într-o vreme în care trebuia să-ți asumi tehnica semnalizării la stânga spre a-ți propune cel mai modest viraj către dreapta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
a rămas neîmplinit. Despre acest precursor al plasticii moderne, la noi nu se știe mai nimic! * E ditura "Curtea Veche" a tipărit romanul "Mă numesc Roșu" al laureatului cu Nobel Orhan Pamuk. Deși prozatorul turc era beneficiarul unor comentarii generoase, exaltate chiar, și înainte de jurizarea de la Stockholm ( "The Scotsman": "Este aproape desăvârșit (...) Nu-i lipsește decât Premiul Nobel." ) pare, totuși, a confirma încă odată supoziția potrivit căreia pentru a obține râvnita distincție n-ajunge scriitura de excepție. Mai trebuie... un brânci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
pe care le voi expune aici. Poate că n-ai să fii aici, în noiembrie! Nu, sigur nu voi fi. Atunci, trebuie să-mi vezi păsările, dacă ești din țara lui Brâncuși! Cocoșatul mă privește rugător, cu ochi mari, puțin exaltați, cu o ușoară bâguială în glas datorită poate și faptului că nu folosește propria lui limbă. Nimic nu mă ține legată de un program anume, timpul nu-mi este măsurat de nimeni, este al meu, fac cu el ce vreau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
aflat chiar în coasta noastră. Președintele Băsescu a promis sprijin sârbilor, militând pentru respectarea integrității teritoriale a statului vecin. Este o poziție corectă, mai ales că nici România nu-și dorește tensiuni în interior, posibile prin militantismul exagerat al unor exaltați maghiari din zona secuiască. Totuși, România este membră a NATO și UE, nemaivorbind de ONU. Dacă aceste organisme se vor pronunța pentru independență sau ceva echivalent acesteia, noi ce vom face? Să răspundă cine poate la această întrebare și la
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Administrative/939_a_2447]
-
Palat și executate cu sânge rece de diferitele unelte politice, militare și polițienești, fără ca cei uciși să fi avut absolut nicio vină, asasinarea deținuților de la Jilava în noaptea de 26 spre 27 Noiembrie 1940 a fost făcută de câțiva legionari exaltați, nu numai fără ordinul, dar chiar fără știrea conducerii Mișcării. Căci legionarii se temeau ca cei închiși - pentru a căror judecare dl Ică, ministrul Justiției, nu făcuse încă nicio diligență - să nu scape nepedepsiți. Și, în treacăt fie spus, dacă
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
aur e ploaia asta pentru pământ. și aurul cade pe străzi, se scurge-n rigole, băltește pe trotuarele inexpugnabile. întuneric e-n urmă, vraiște prin ușile deschise. Don Quijote cu o tichie albastră doarme sub scări încălzit de pisici. fără cântece exaltate, fără spasmele marilor vise, fără "adevăruri fundamentale" (dar vă întreb: "unde sunt ele, glorioasele caravane ale verii, anunțate de gorniștii călări?) s-a îmbarcat generația mea, lălăind ca recruții. toți am văzut, dar nimeni n-a protestat sau hulit. (singura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
diacronic. Amintirea ziselor înțelepțite de trecerea prin strunga anilor a întărit programatic starea națională a expresiei. Valorile poetice ale exprimărilor vechi au fost repuse în circulație și altfel decât prin intermediul marii poezii, maiestatea evocărilor tocind acum, prin mediocritatea dominantă, vorbe exaltate romantic. Rularea lor dinspre poezie spre istorie și înapoi a produs adesea degringoladă estetică, însă a pavat temeinic, lexem cu lexem, piatră peste piatră metaforică stufos-romantică, drumul expresiv al limbajului artistic. În mod cert acum, și în aceste proze cu
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
din decembrie 1989, așa cum au apărut ele pe ecranele de televiziune din toată lumea. Fusese, s-a spus, prima revoluție „în direct”: un dictator fugea cu elicopterul de pe clădirea guvernului, străzile erau pline de tancuri, de soldați descumpăniți și de civili exaltați. Se trăgea din toate părțile. Euforia nu se putea încă deosebi de teroare, speranța se asocia cu doliul. Ulterior, analiști de toate felurile, din România și din afara ei, au căutat și au găsit argumente pentru a relativiza dimensiunea revoluționară a
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]