398 matches
-
sa de slujire a Bisericii lui Hristos, la data de 15 august 1988, ieromonahul Irineu a fost hirotesit drept protosinghel (purtător de cruce) de către IPS Mitropolitul Antonie. După pensionarea arhimandritului Veniamin Tohăneanu, stareț al Mănăstirii Brâncoveanu (Sâmbăta de Sus) și exarh al mănăstirilor din Arhiepiscopia Sibiului, IPS Antonie l-a numit, la data de 1 ianuarie 1993, pe protosinghelul Irineu ca stareț și Exarh al celor 15 Mânăstiri și 10 Schituri din Arhiepiscopia Sibiului. A fost hirotesit drept Arhimandrit și instalat
Irineu Duvlea () [Corola-website/Science/308680_a_310009]
-
de către IPS Mitropolitul Antonie. După pensionarea arhimandritului Veniamin Tohăneanu, stareț al Mănăstirii Brâncoveanu (Sâmbăta de Sus) și exarh al mănăstirilor din Arhiepiscopia Sibiului, IPS Antonie l-a numit, la data de 1 ianuarie 1993, pe protosinghelul Irineu ca stareț și Exarh al celor 15 Mânăstiri și 10 Schituri din Arhiepiscopia Sibiului. A fost hirotesit drept Arhimandrit și instalat în mod solemn ca stareț a Mânăstirii la data de 15 august 1993 de către IPS Mitropolitul Antonie, cu ocazia sfințirii Mânăstirii de către S.S.
Irineu Duvlea () [Corola-website/Science/308680_a_310009]
-
ca stareț a Mânăstirii la data de 15 august 1993 de către IPS Mitropolitul Antonie, cu ocazia sfințirii Mânăstirii de către S.S. Bartolomeu I, Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului, și P.F. Teoctist, Patriarhul României, oferindu-i-se distincția "Crucea Patriarhală a Constantinopolului". În calitate de Exarh al mănăstirilor din Arhiepiscopia Sibiului, Arhimandritul Irineu a tuns în monahism 30 de monahi și 15 monahii (măicuțe), având sub îndrumarea sa și mari personalități ale Bisericii Ortodoxe Române, ca de pildă IPS Laurențiu Streza, viitorul Mitropolit al Ardealului, și
Irineu Duvlea () [Corola-website/Science/308680_a_310009]
-
1803), iar în 1801 țarul Alexandru I l-a numit membru al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse. S-a pensionat în 1803, stabilindu-se la Odessa. La 27 martie 1808, printr-un ucaz al aceluiași țar, a fost numit "exarh" al Bisericii din Moldova și Țara Românească - ambele țări fiind sub ocupație militară rusă (instalat la Iași 22 mai 1808) conducând Mitropolia Moldovei până după pacea de la București (16 mai 1812). În această calitate a tipărit mai multe cărți și
Gavriil Bănulescu-Bodoni () [Corola-website/Science/299986_a_301315]
-
luna august a anului 1381 Balc, împreună cu fratele său Drag, vor merge până la Constantinopol pentru a obține pentru mănăstirea ortodoxă din Peri statut episcopal. Patriarhul Antonie al Constatinopolului de la acea vreme va răsplăti osteneala lor, acordînd egumenului mănăstirii rangul de exarh patriarhal, cu autoritate peste Maramureș, Ugocea, zona Oașului și Medieșului din Sătmar, Sălaj, Ciceu și Almașul Bihorului. Este cea dintâi mențiune sigură a unei structuri bisericesti episcopale românești la nord de Dunare. Aici se vor traduce și primele texte bisericești
Voievodatul Maramureșului () [Corola-website/Science/306347_a_307676]
-
aprigă polemică împotriva arianismului și a altor mișcări eretice. La 14 iunie 370, Sf. Vasile este ales episcop al Cezareii, cel mai important susținător al său fiind Grigore Nazianzus. În această înaltă funcție, el era totodată Mitropolit al Cappadociei și Exarh al Pontului, autoritatea sa întinzându-se între Balcani, Mediterană, Marea Egee și până la Eufrat. El a depus un enorm efort la organizarea bisericii și a luptat pentru drepturile clerului, totodată punând un mare accent pe temeinica pregătire canonică și spirituală a
Vasile cel Mare () [Corola-website/Science/299845_a_301174]
-
a păstorit aici înainte de a fi transferat la Crasna-Ilschi. I-a succedat după o perioadă de vacanță preotul patriot Vasile Turtureanu (1852-1937), care a păstorit aici ca preot administrator (1896-1898) și apoi ca preot-paroh (1898-1936). Acesta a primit titlul de exarh (1920), fiind decorat cu Ordinul Coroana României în rang de cavaler. În anul 1930 a devenit protopop al Protopresviteriatului Siret. În mai 1936, la vârsta de 84 ani, a fost înlocuit ca preot de către Dionisie Preda. A continuat să locuiască
Biserica de lemn din Calafindești () [Corola-website/Science/321134_a_322463]
-
Roman (d. 596 sau 597) a fost exarh de Ravenna între 589 și 596 sau 597. Roman a devenit exarh în 589 în locul lui Smaragdus, care căzuse în dizgrație. În primul an de mandat, Roman a reușit să recucerească de la longobarzi orașele Modena, Reggio, Parma, Piacenza, Altino și
Roman de Ravenna () [Corola-website/Science/324753_a_326082]
-
Roman (d. 596 sau 597) a fost exarh de Ravenna între 589 și 596 sau 597. Roman a devenit exarh în 589 în locul lui Smaragdus, care căzuse în dizgrație. În primul an de mandat, Roman a reușit să recucerească de la longobarzi orașele Modena, Reggio, Parma, Piacenza, Altino și Mantova. În 592 papa Grigore I a făcut un apel către exarhul
Roman de Ravenna () [Corola-website/Science/324753_a_326082]
-
exarh în 589 în locul lui Smaragdus, care căzuse în dizgrație. În primul an de mandat, Roman a reușit să recucerească de la longobarzi orașele Modena, Reggio, Parma, Piacenza, Altino și Mantova. În 592 papa Grigore I a făcut un apel către exarhul de Ravenna pentru a trimite ajutor orașului Napoli, supus atacului longobard, însă Romanus a socotit ca fiind mai prudent să se mențină în Italia centrală. În aceste condiții, papa a fost nevoit să încheie pacea cu Ducatul de Spoleto pentru
Roman de Ravenna () [Corola-website/Science/324753_a_326082]
-
fost nevoit să încheie pacea cu Ducatul de Spoleto pentru a salva Napoli. La puțină vreme după aceea, longobarzii au ocupat Perugia, la care Roman a trimis o armată pentru a reocupa Umbria. Regele longobard Agilulf, luând notă de atacul exarhului, a străbătut Italia centrală, ajungând chiar să amenințe direct Roma. Disperat de lipsa de sprijin a exarhului (R. A. Markus îl descrie pe acesta ca fiind "un mare spin în tabăra lui Grigore"), papa a încercat să ocolească autoritatea lui Roman
Roman de Ravenna () [Corola-website/Science/324753_a_326082]
-
aceea, longobarzii au ocupat Perugia, la care Roman a trimis o armată pentru a reocupa Umbria. Regele longobard Agilulf, luând notă de atacul exarhului, a străbătut Italia centrală, ajungând chiar să amenințe direct Roma. Disperat de lipsa de sprijin a exarhului (R. A. Markus îl descrie pe acesta ca fiind "un mare spin în tabăra lui Grigore"), papa a încercat să ocolească autoritatea lui Roman prin apelul făcut în 595 direct către împăratul bizantin Mauriciu, însă această încercare nu a dat roade
Roman de Ravenna () [Corola-website/Science/324753_a_326082]
-
După decesul papei Conon doi candidați, arhidiaconul Paschali și arhipreotul Teodor al II-lea s-au certat pentru episcopatul Romei. Însă, poporul roman ca și clerul simplu l-au ales pe Sergiu. Se știe că pentru a-și da acordul, exarhul de Ravenna Ioan Platys a pretins suma de 50 de kilograme de aur, promisă de Paschalis. Sergiu era originar dintr-o familie de imigranți proveniți din Antiohia, Siria. S-a născut la Palermo și și-a petrecut și copilăria în
Papa Sergiu I () [Corola-website/Science/305412_a_306741]
-
în zilele de sâmbătă și înfățișarea lui Iisus ca Agnus Dei. Efortul împăratului Iustinian al II-lea de a-l aresta pe papă și de a-l transporta la Constantinopol, a eșuat datorită rezistenței milițiilor cetățenilor din Roma și a exarhului de la Ravenna. Despre epoca de după înlocuirea lui Iustinian al II-lea (695) sunt știute doar detalii; în conformitate cu acestea Sergiu a întreprins multe călătorii, sfințind mai multe biserici noi. Papa Sergiu a îmbogățit slujba liturghiei, adăugând de pildă cântarea Agnus Dei
Papa Sergiu I () [Corola-website/Science/305412_a_306741]
-
veni. Ar fi fost o mare bucurie, prea mare ca să se poată împlini pe pământ. Eu m-am zbătut cât am putut ca să pot veni. Eminența Sa Cardinalul Feltin, Arhiepiscopul Parisului, a intervenit personal pentru mine. Prea Sfințitul Mitropolit Meletios, Exarhul Constantinopolului, mi-a dăruit, pentru plecare, potcapul său personal, ca să îl port la București, când vă voi săruta mâna. Reacțiunea și dușmanii au fost, însă, mai numeroși și mai tari. Vă voi întâlni, deci, în cer, unde toți vom sluji
Contribuții inedite la biografia lui Constantin- Virgil Gheorghiu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/2489_a_3814]
-
a fost exarh bizantin de Ravenna în două rânduri, între 585 și 589 și între 603 și 611. În primul său mandat, a încheiat o alianță cu francii și cu avarii împotriva dușmanului imediat al exarhatului, longobarzii și se părea că bizantinii au
Smaragdus () [Corola-website/Science/324750_a_326079]
-
aceasta sp se instituie. Cu toate acestea, efortul lui Smaragdus nu s-a concretizat, dat fiind că francii nu erau dornici să se confrunte cu longobarzii. O achiziție notabilă pe plan militar din timpul primei sale exercitări a funcției de exarh de Ravenna a fost recuperarea Classis, portul Ravennei, din stăpânirea longobarzilor, eveniment petrecut în 588. Smaragdus s-a mai făcut remarcat pentru violența sa la adresa susținătorilor episcopilor schismatici în timpul "Schismei celor Trei Capitole". Printre aceștia se număra și Severin de
Smaragdus () [Corola-website/Science/324750_a_326079]
-
declare loialitatea față de credința ortodoxă. Modul său violent de a rezolva disputele, combinat cu unele acuze de nebunie, a condus la îndepărtarea sa din funcție în 589. În 603, împăratul bizantin Focas l-a restabilit pe Smaragdus în vechea funcție de exarh. Smaragdus a preluat de la predecesorul său, Callinic, un nou război în plină desfășurare cu longobarzii și a refuzat să renunțe la fiica regelui longobard Agilulf și la soțul acesteia, ambii capturați de către bizantini încă din 601. În același an, regele
Smaragdus () [Corola-website/Science/324750_a_326079]
-
de el însuși. În 1790 Paisie a primit schima cea mare și a fost ridicat la rangul de arhimandrit cu prilejul unei vizite la mănăstire a arhiepiscopului Ambrozie Serebrenicov al Poltavei, care fusese adus de ocupanții ruși și numit ca exarh al Moldo-Vlahiei (1788-1792). El a acționat, de asemenea, în calitate de vicar al mitropolitului Moldovei. Eforturile sale au contribuit la o reînnoire dinamică a vieții monahale isihaste, influențând monahismul ortodox din secolul al XVIII-lea. Mulți din proprii săi ucenici (dintre care
Paisie Velicicovschi () [Corola-website/Science/334869_a_336198]
-
Malvialle, Franța; - aprilie 2004 -octombrie 2005: a fost preot slujitor la Mănăstirea Înălțarea Sfintei Cruci” Malvialle, Franța; - noiembrie 2004 -prezent: responsabil și pentru parohia de la Toulouse; - noiembrie 2005 -prezent: stareț la Mănăstirea „Adormirea Maicii Domnului” Vilar, Franța; - noiembrie 2005 -prezent: exarh al mănăstirilor și membru al Consiliului Mitropolitan; - limbi vorbite: franceză (scris,vorbit), spaniolă (conversație).
Timotei Lauran () [Corola-website/Science/313266_a_314595]
-
a reprezentat un ducat din cadrul Imperiului Bizantin, condus de către un duce numit și aflat sub autoritatea prefectului pretorului pentru Italia între anii 554-584, iar apoi sub cea exarhului de Ravenna (584-751). Pentapolis (etimologic, provenind din termenul grecesc "πεντάπολις", "cinci orașe") cuprindea orașele Ancona, Fano, Pesaro, Rimini și Sinigaglia. Statul Pentapolis se întindea de-a lungul coastei Mării Adriatice dintre râurile Marecchia și Misco, fiind situat imediat la sud
Ducatul de Pentapolis () [Corola-website/Science/324526_a_325855]
-
termenul grecesc "πεντάπολις", "cinci orașe") cuprindea orașele Ancona, Fano, Pesaro, Rimini și Sinigaglia. Statul Pentapolis se întindea de-a lungul coastei Mării Adriatice dintre râurile Marecchia și Misco, fiind situat imediat la sud față de centrul teritoriului exarhatului guvernat direct de către exarhul ravennat, la răsărit de Ducatul de Perugia, de asemenea teritoriu bizantin, și la nord de Ducatul de Spoleto, care făcea parte din Regatul longobard al Italiei (întemeiat în 568). Este probabil ca ducatul să-și fi extins teritoriul până la Munții
Ducatul de Pentapolis () [Corola-website/Science/324526_a_325855]
-
de Pentapolis era la Rimini, iar ducele era atât autoritate civilă, cât și militară în cadrul ducatului. Pentapolis reprezenta în acea periodă una dintre rutele cele mai traversate ale Italiei. Cetățenii din Pentapolis au căutat cu consecvență să reducă din autoritatea exarhului de Ravenna asupra ducatului, într-un timp (secolul al VII-lea) în care Italia bizantină în general experimenta un proces de descentralizare. În anul 725, când exarhul Paul a intenționat să conducă o expediție punitivă împotriva Ducatului de Roma, unde
Ducatul de Pentapolis () [Corola-website/Science/324526_a_325855]
-
ale Italiei. Cetățenii din Pentapolis au căutat cu consecvență să reducă din autoritatea exarhului de Ravenna asupra ducatului, într-un timp (secolul al VII-lea) în care Italia bizantină în general experimenta un proces de descentralizare. În anul 725, când exarhul Paul a intenționat să conducă o expediție punitivă împotriva Ducatului de Roma, unde papa Grigore al II-lea și cetățenii romani uzurpaseră prerogativele imperiale și îl depuseseră pe duce, el a recrutat trupe din Ravenna și din Pentapolis. Istoricul longobard
Ducatul de Pentapolis () [Corola-website/Science/324526_a_325855]
-
conducă o expediție punitivă împotriva Ducatului de Roma, unde papa Grigore al II-lea și cetățenii romani uzurpaseră prerogativele imperiale și îl depuseseră pe duce, el a recrutat trupe din Ravenna și din Pentapolis. Istoricul longobard Paul Diaconul informează că exarhul ar fi întâmpinat multe dificultăți în atragerea trupelor necesare, motiv pentru care expediția sa ar fi fost în cele din urmă un eșec. În anul 726, iconoclasmul promovat de împăratul Leon al III-lea Isaurianul a devenit public pentru prima
Ducatul de Pentapolis () [Corola-website/Science/324526_a_325855]