617 matches
-
autoarei: ,Fată mică, asta ți-i soarta, chinuită și sfâșiată în carne și nervi, frământată de aspirații nerealizate, minată în tot ce constituie viața normală a femeii, invadată de spaimă și trac, arzând ca o vâlvătaie, sângerând prin toți porii, exasperată, obsedată, lamentabilă, cârpă umană stoarsă de așteptări zadarnice - ți-a rămas doar singura satisfacție de a-ți putea preface dezastrul într-o operă de artă, aprinzându-ți cititorii, prin febra transmisă... Aimer, quelle misčre! Fată mică, ce blestem! cum spune
Femina by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11230_a_12555]
-
autorul relativ recentei antologii de proză scurtă, Mici schimbări de atitudine (Ed. Allfa) � un succes de critică precum toate volumele acestui om unanim apreciat, dar cu o prezență atît de discretă în "viața literară". Sclipitor de paradoxuri, cu un umor exasperat și adesea negru, îndrăgostitul de literatură, film și muzică dansează pe muchia tragicului, ținîndu-și echilibrul cu un maldăr de citate. întrebat dacă nu-l sperie faptul de a nu fi avut eșecuri literare, sarcasticul vulnerabil zice că îl înspăimîntă ratarea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12711_a_14036]
-
scrie stirileprotv.ro. În SUA există tradiția, respectată cu sfințenie, ca atunci cand unui copil îi cade un dinte sau o măsea de lapte să îl pună sub pernă, pentru că "Zână Măseluța" să îi pună în schimb bani. Amy, mama fetei, exasperata, însă, de dezastrul pe care fiica să îl lasă în camera de fiecare data cand primea bani pentru un dinnte căzut a apelat la o metodă inedită pentru a-și descuraja copilul să mai facă deranj. Astfel ea i-a
Vedetă pe Facebook, după ce i-a scris o scrisoare fiicei sale by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/64891_a_66216]
-
nu ca să rostească un discurs ocazional, ci ca să predea o lecție de doctrină, susținută cu argumente istorice și teoretice. în raporturile cu tovarășii din conducere părea sever și distant, dar, desigur, nu era aroganță, ci atitudinea sceptică a intelectualului rafinat, exasperat uneori de simplitățile și naivitățile unora din tovarășii lui de tribună. Istrati îl trata cu un umor dezarmant. I-am văzut după întruniri într-un schimb de cuvinte în care replica lui Istrati îl obliga să zîmbească și să renunțe
"Un anarhist al dracului de deștept" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/9407_a_10732]
-
fleacurilor cotidiene, nu subestimez potențialul malign al situațiilor. În adolescență, una dintre mătușile noastre pentru care viața era un șir de calamități, ne scotea, pur și simplu, din minți. Împreună cu fiul ei, vărul meu primar, alcătuiam un grup iritat, comentând exasperați lamentările nesfârșite ale „tragedienei de serviciu” a familiei: „Ah, iar se crede Irene Papas!” (întâmplător, era născută în același an, la o zi diferență față de marea actriță grecoaică!). Din acest motiv, bucuriile mele nu au fost și nu sunt niciodată
Ești mulțumit de tine? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4351_a_5676]
-
maestru al limbajului erotic, Emil Brumaru, iar preluarea lui înseamnă tocmai diversificarea limbajului erotic de care avem nevoie și a cărui lipsă o deplîngea Crohmălniceanu într-o prefață la romanul erotic al lui Apollinaire.). Și sfatul autorului, cam de sus: "Exasperat, aș vrea să le spun acestor traducători-trădători o vorbă din Povestea poveștilor (de ce nu Povestea p..., domnule Bucurenci, dacă tot vrem cuvinte fruste și nu edulcorăm originalul? n.Cronicar)". Urmează citat un schimb de replici cucoană-țăran, în care cucoana evită
Ochiul MagicOchiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10383_a_11708]
-
cele mai izbutite, veți vedea de la an la an cum creșteți ori, Doamne ferește, descreșteți. Din ultimele 13 ne-ați ales 4 și, cu înțelepciunea celor 18 ani pe care îi aveți, așteptați un sfat, o părere, înainte de a vă lăsa, exasperat, de scris. N-o să reușiți, pentru că dorința de a deveni poet va fi întotdeuna copleșitoare. Puneți-vă la punct ortografia, citind fără încetare, meditând, făcând exerciții în permanență, comparându-vă cu autorii consacrați. Odată cu maturizarea, se va produce un salt
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13885_a_15210]
-
direct și la o oră de vîrf văzîndu-l pe Traian Băsescu într-o negociere cu sindicaliștii din CFR la piciorul pasarelei de la Gara Basarab pe vremea cînd Băsescu era ministrul Transporturilor. Pe atunci nu apăruse moda bipurilor pentru mascarea înjurăturilor. Exasperat că nu cade la înțelegere cu ei, printre șinele de cale ferată, Băsescu i-a anunțat pe liderii de sindicat că le face nu știu ce, la cap. În timp ce Andrei Marga negocia pe ton aulic și fără spor cu greviștii din învățămînt
Ce licurici mai ascunde Băsescu? by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11395_a_12720]
-
socială, două-trei proiecte de bază duse la capăt și absența certurilor. Dacă tot nu facem nimic în peisajul țării, cel puțin să nu ne certăm. Aproape că vrei o țară liniștită care nu produce nimic, decât o țară profund nervoasă, exasperată, în criză de isterie în fiecare zi prin politicienii ei, care oricum nu produce nimic”, a subliniat analistul politic. Hurezeanu afirmă noi nu suntem în măsură să influențăm prea mult politica internațională, dar principala contribuție ar fi „împăcarea noastră, transformarea
Hurezeanu: Dacă tot nu facem nimic, cel puțin să nu ne certăm by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/33280_a_34605]
-
întemeiată pe prestigiul profesional și moral, beneficiind totodată de un scut legislativ care să-i apere de săpăturile imbecililor și lichelelor cu statutul primejduit. Recitind acum gândurile doamnei Yourcenar, parcă dezabuzarea pe care mi-o mărturiseam la începutul acestor însemnări exasperate, m-a mai părăsit. Poate, îmi zic, nu e totul pierdut. Poate merită totuși să mai scriem despre. Poate se va deștepta realmente românul și va găsi calea de a salva de la dezumanizarea consumistă generațiile care se ridică azi. Dar
Să scriem despre by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8485_a_9810]
-
cer înflorea noaptea,/ un nufăr cu petale de zinc;/ brumată cu sînge dimineața/ Floarea Nopții murea” (Grădina Enigmă). Romantic prin fibra sa de trubadur à la page (un soi de Minulescu trecut prin avangardă), Tonegaru apucă pe calea unui romantism exasperat, tensionat de suferință. Simbolul selenar apare pătat de coșmar, deznădejde, demență, încărcat de toxicitate: „Moartea e un somn lung, un vis nesfîrșit,/ despotică dinspre Lună solia îi vine tăcut;/ - Oh, desnădejdea mea se arunca nebună ca o lance/ în Luna
Poezia lui Constant Tonegaru (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13437_a_14762]
-
Priapee, într-o emisie de texte scabroase, puse - cum altminteri? - sub emblema acelui fiu neizbutit al Afroditei care l-a repudiat din pricina enormului său organ genital. Umbra unui asemenea fabulos mădular se preumblă nestingherită peste paginile contemporanului nostru precum o exasperată reflectare a unei prezumate inadecvări psihosomatice. Estetismul "pozitiv" se răstoarnă ca o clepsidră pentru a măsura urîțenia. Freud constata că "organele genitale în sine, a căror vedere este mereu excitantă, nu sunt totuși niciodată considerate frumoase", iar Georges Bataille exprima
Emil Brumaru la ora actuală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6594_a_7919]
-
fiecare zi mai adaugi și tu ceva/ putreziciunii progresive/ an care se lăfăie un urlet ănghetat./ El, - afli -/ stă de-acum ăncolo la baza/ oricăror simțuri (Puntea măgarilor, podul minciunilor). Efectul acestei demonice absorbții a Râului exterior al reprezintă dorința exasperata a accentuării fenomenului. O masochista aspirație către indistincția "buimaca" a existenței, catre conglomeratul sau amoral, catre universul dereglat, prin asumarea Râului sau intrinsec. Discursul liric, patetic an diformitatea lui secret-miloasă, functioneaza precum un filtru, reținând impuritățile spre a le neutraliză
Solitudinea Marianei Marin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17481_a_18806]
-
compulsiunilor netemătoare. „Inclasabile”, își judecă tînărul plastician pornirile, raportîndu-le totuși la o metodă de abordare, de el numită „sculptura neurofiziologica”. Cărțile aruncate pe masă, formula aceasta, dezvăluită ca într-un gest de provocare, să nu ne dea iluzia unui jucător exasperat, care-și reneagă inerența și se blochează voluntar în imposibil. Mereu deschise unui impact senzorial, explorările mai înainte citate propun traiectoriei lor de analogii să integreze „imagini ale unor cîmpuri intra-neuronale”. Ceea ce promite constructivității, de totdeauna implicită în conștiința
În simbolismul corpului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5666_a_6991]
-
am aflat că a murit. A trebuit să accept că asta era. Zigu se dusese să muncească în altă parte. Însă în noaptea de după, mult zîmbitor, prietenul meu m-a asigurat că aveam dreptate cînd l-am întrebat, cu o exasperată brutalitate: ,, I-auzi, dom Zigu ce spun ăștia, că ai murit. Zi-le să se calmeze!" Zigu m-a luat de braț, ca înainte, m-a plimbat pe la Casa Monteoru, apoi pe coridorul României literare din Casa Vernescu, după care
Marea bibliotecă a lui Zigu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15720_a_17045]
-
însă cu vederea amestecul de realitate și închipuire din scrierile a căror exactitudine este viciată de năzuința autorilor de a-și polei imaginea și de alte la fel de lumești porniri sau scăderi, aplaudând în schimb modelul autoironic introdus de Mark Twain. Exasperat, parcă, de obraznica pătrundere a animalelor mici pe un teren rezervat bipezilor, începe înșiruirea cu memoriile atribuite lui Marley (da, Eu și Marley; viață și iubire cu cel mai rău câine din lume, de John Grogan, bestseller-ul anului 2005
Eu, naratorul și tot eu, protagonistul by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6459_a_7784]
-
a romanului este că își păstrează, în ciuda acestei complexități, claritatea și transparența. Facilitatea aparentă nu face decît să ironizeze, o dată în plus, obișnuința de a nu separa profundul de obscur, de ilizibil. O inflexiune auctorială se află și în strigătul exasperat al dascălului: "imaginația nu înseamnă minciună" și "fără soluții facile, vă rog, nu-i vorba nici despre vis, nici despre marțieni, nici despre o zînă poznașă". Daniel Pennac ne provoacă prin această carte minunată, să redescoperim farmecul "soluțiilor facile". Daniel
Imaginația nu înseamnă minciună by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17141_a_18466]
-
de un furuncul sau de intoleranța lui bolnăvicioasă față de zgomote, dar scuzându-se uneori pentru că „te plictisesc probabil de moarte cu veșnicele mele lamentări". Chiar dacă presupunerea lui era îndreptățită (într-o scrisoare adresată unuia dintre fiii ei, Sand se declara exasperată de pisălogeala „tânărului (ei) prieten"), scriitoarea a rămas până la sfârșit perfect conștientă de disparitatea dintre ei în prezentul de atunci și în eternitate: „Ambiția mea nu s-a avântat niciodată spre aceeleași înălțimi ca a ta - i-a scris spre
Poștașul nu mai sună la ușă (II) by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6381_a_7706]
-
când mă aflam într-o formă cu totul deosebită, chiar și cina se vedea obligat să și-o petreacă cu mine, rămas sub masă, încolăcit în jurul piciorului său. Din când în când, cu un glas pe jumătate lehămisit pe jumătate exasperat, vărul Adrian mai arunca în direcția mea, întrerupându-se din discuția cu ceilalți, un "Mă, dă-mi drumul, mă, n-auzi!", al cărui singur rezultat era întețirea strânsorii mele și bucuria pe care o resimțeam că nu fusesem uitat și
Prefață la o carte în curs de apariție by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/8891_a_10216]
-
moment dat, Mitică îndreaptă spre el degetul arătător... deși nu e ceva clar... Ionel se supără, se enervează, se scoală de la masă și pleacă; pe urmă, se întoarce, furios, îi cere socoteală, Mitică nu vrea și pace, și-atunci Ionel, exasperat, îi trage o palmă. Și astfel, doi prieteni buni, dați ca exemplu de amiciție și de încredere unul în altul, ajung să se bată între ei ca chiorii, și mai și, ajung cu alai la poliție... Cum să-i spui
Despre Femei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15715_a_17040]
-
a iadeșului. La Alecsandri, în Iorgu de la Sadagura (1844), Zoița ațâță gelozia soțului ei - personaj eminamente balcanic, cu nume greco-turcesc, Agamemnon Kiulafoglu -, cu care joacă iadeș („De când am pus iedeș amândoi, n-am cap să mă odihnesc”). Acesta îi cere exasperat cheia de la orologiul în care bănuiește că e ascuns un bărbat: „Zoița (dându-i cheia): Dacă nu mă crezi, poftim cheia... deschide și vezi. (Kiulafoglu ia cheia) ! am câștigat rămășagul”. Iadeș e și titlul unei piese a lui Alexandru Macedonski
Iadeș by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5505_a_6830]
-
ironie ( ...) să o luăm la vale și noi/ pînă ce îi cresc ăstuia mîini și îi răsare gura/ doar nu e singura lume ce vă spuneam/ pe vremea cînd aveam dantură?" ( pe vremea cînd aveam dantură). Această mitologie viscerală limită exasperată și totodată stimul demonic al "omului concret" se dilată s-ar fi putut altminteri? pînă la canibalism: "cu cîtva timp în urmă aș fi rîs dacă diavolul/ mi-ar fi bătut la ușă pe nepusă masă. aș fi continuat/ să
Șansa "biografismului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14037_a_15362]
-
Elementele operei lui Proust, Neoclasicism? Neotradiționalism?) ESEUL POSTBELIC : ESEUL TEOLOGIC (Dăruind vei dobândi ) ESEUL „DISEMINAT” ȘI NOTAȚIA ESEISTIC| (Jurnalul fericirii 4, Eseu romanțat asupra neizbânzii ) ESEUL „ORAL” (Despre agonia Europei) ESEUL CRITIC (Umorul în teatrul lui Blaga, Guica sau imanența exasperată, Fantasticul lui Mircea Eliade etc.) ESEUL SUBVERSIV (Secretul „Scrisorii pierdute”, Suflet de rob (sau taina libertăț ii), Geo Bogza...) ESEUL POLEMIC (Catharii de la Păltiniș, Asta să fie oare tot?) ESEUL COMPARATIST ȘI INTERCULTURAL (Rilke și Cezanne, Platon pe ecran, Dan
N. Steinhardt și genul eseistic by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/3787_a_5112]
-
acoperă prin respectul ce deșteaptă în noi - nivelul mediocru al acestui fel de comportare cuceritoare își arată calitatea adevărată. Când e îngrădit în orizontul mai strâmt al vieței de toate zilele, acest simțământ de cucerire se exprimă în gesturi anarhice, exasperate, distinctive la acele tinere ce sunt sincer și cinstit pătrunse de această nevoie - iar la cele mai superficiale, degenerează - sub ochii speriați ai generației părintești - în gestul mai puțin interesant, dar singurul care a alarmat și care e gestul de
O conferință radiofonică de Alice Voinescu - Orientări în educația femeii by Antonia Mușețeanu () [Corola-journal/Imaginative/13116_a_14441]
-
încărcat neglijent. Nu-i nimic! Mai aveți o capsulă. Îndreptați-o, am să aștept.” Și abia atunci, după două asasinate virtuale (și R. ucisese de două ori!) Dunia pricepe! În fața ei stă cineva care nu poate fi ucis! Și aruncă, exasperată pistolul! Ce urmează, știm. Diavolul „cerșește” dragostea femeii, muritoarei, disperat. Ar putea-o f... pe loc, dar el e însetat de ceva încă neexperimentat, ceva care l-ar scoate, poate, din plictiseala, din urîtul acela ce-i macină nemirirea atotștiutoare
Cred că dînsul știe sigur că acolo-s chiar păianjeni by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13454_a_14779]