595 matches
-
-i spună că-i pare rău. Le spusese copiilor ei că-i iubește. Chiar dacă ea dispărea, copiii aveau să știe asta. Nu, Bunico, a zis Alice. Creatura și-a lăsat capul pe-un umăr, iar Alice a bătut din picior exasperată. Așa cum i se întâmplase și bunicii ei, moartea o tentase pe Alice o dată sau de două ori, dar oare nu viața e adevărata sirenă - frumoasă, irezistibilă, cea care te împinge mereu către un bolovan sau altul ? Singura problemă apare atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
cred că vîntul și-a schimbat direcția - stirnind nisipul, trecînd valuri-valuri printre mașini. Se mai auzea și sunetul continuu al unei cutii muzicale... Ah! Ba nu... gunoierul fredona o melodie... Deodată, tipul se Încordă tot, Își aranjă fularul și spuse exasperat: — Nu pot să-l sufăr. — Pe gunoier ? Ce tîmpenie! Gunoi și melodie, se potrivesc de minune! Dacă n-ai nimic Împotrivă, hai la cafenea să ne tragem sufletul! Avea el venea cu invitația venea acum dinspre el și i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
o acadea. M-am așezat rigidă în colțul opus al încăperii, răsfoind o carte. Aici însă a intervenit catastrofa. Dându-și seama că nu sunt așa de spontană și de accesibilă cum a crezut, a mai făcut niște zâmbre și, exasperat, a luat cutia cu butoane în mână, a apăsat, și ecranul s-a luminat de o dezbatere focoasă între Le Pen și Beregovoie. În mine a explodat o mânie ucigătoare împotriva mea, care eram o țărancă complexată, a lui, cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
las baltă prezentarea. M-am îndreptat spre biroul lui Franklin. —Pot să vorbesc ceva cu tine? Distant, a înclinat din cap. Franklin, nu pot să vin la prezentare. Dar altcineva ar putea s-o facă în locul meu. Lauryn, de pildă. Exasperat, a zis: Avem nevoie de tine, tu ești cea cu cicatricea. Lauryn nu are o cicatrice. A rămas tăcut o clipă și sunt sigură că se întreba dacă ar putea să-i facă o cicatrice lui Lauryn. Trebuie să fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
În taxi, în drum spre casă, am spus: — Și dacă Rachel și Luke mă întreabă de rezultatul ecografiei? —Cum adică - oh, vrei să spui că ar putea să-i zică lui Joey? —Îhm. S-a gândit, apoi a zis, aproape exasperată: Bănuiesc că va trebui să afle la un moment dat că va avea o fată. Da. Devenea sfidătoare. Nu-mi pasă ce știe el. Spune-le ce vrei. Spune-le totul despre Ciufuțica. —Minunat. Bun. Pur și simplu nu voiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
fix pe Vitellius. Știu cine ești, zise încet. Știu. Vitellius se dădu înapoi, de parcă ar fi primit o palmă. — Ucideți-l pe loc. Acum. Asta merită: să moară. Soldații făcură câțiva pași, dar se opriră. Nu se atinseră de săbii. Exasperat, Vitellius privi scena aceea în care toți păreau împietriți. Soldații stăteau în picioare, lângă Velunda și Valerius. Nimeni nu-i îndeplinea poruncile. Listarius se ghemuise la picioarele Velundei. Deodată, lângă trupul lipsit de viață, ieșit parcă din frasin, se ivi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
numără printre obiceiurile mele. Dar trebuie să-l salvăm pe Salix! — Dintr-o faptă nedemnă nu poate ieși un lucru bun, chiar dacă, în cazul ăsta, scopul ar fi unul nobil. Luna arginitie se ivi deodată din spatele dealurilor. — Bine, zise Valerius exasperat. Găsește tu un mod de a-l salva pe prietenul nostru. Antonius se ridică. — Mă duc. O să încerc să-l conving pe Manteus. Așteaptă-mă în cort. Grijuliu, Errius îi spuse lui Valerius să mănânce. Puse pe masă mâncarea simplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ai recunoscut, pentru că tu l-ai învățat arta medicinei. Nu e în stare nici măcar să țină scutul. Nu înțelege. Nu vrea. — Te șantajează. Vrea să te porți mai frumos cu începătorii; numai atunci se va strădui... Manteus îi tăie vorba, exasperat. — Știi totul, ca de obicei. Abia l-ai văzut, nici măcar n-ai vorbit cu el, dar știi totul. Eu îți sunt recunoscător... Își atinse cicatricele de pe ceafă. Erau urmele unor lovituri de trident care l-ar fi omorât, dar Proculus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
rețiar să se hotărască: simulă un atac la cap. Se mișca repede înainte și înapoi, încercând să ghicească intențiile lui Valerius și, mai ales, să-l facă să reacționeze. Dar Valerius rămânea nemișcat. Urmă o altă fentă. Valerius nu reacționă. Exasperat, Flamma începu să fluture tridentul prin fața lui Valerius, dându-i de înțeles că se gândea unde să-l înfigă. 32 Valerius continua să se uite, parcă hipnotizat, la sângele ce se prelingea pe brațul lui Flamma. Incapabil să lupte, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
mi vasul. — Antonius Primus a ajuns la Ocriculum, la patruzeci de mile de oraș. Va rămâne acolo să sărbătorească Saturnaliile. — Dă-mi vasul cu țipari. Se spune că ai abdicat. — Poporul e gata să lupte alături de tine. Vitellius întinse mâinile, exasperat. În picioare lângă împărat, Allius Cerpicus continua să țină vasul. Listarius se uita la el. — Ai înțeles, Cerpicus? — Poporul habar n-are cum se ține pumnalul în mână. El nu știe decât să parieze la munera. — În oraș, mulți soldați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de mâncare. Pe măsură ce anii treceau, devenea din ce în ce mai ciudată. Ignorând cu totul agitația iscată de soțul ei, continua să privească în gol pe fereastră, în timp ce fiica ei se plângea de alegerea articolelor noi citite cu voce tare. — Offf, spunea Pinky gesticulând exasperată cu prosopul, făcând o pauză în drumul spre baie. De ce te agiți atâta? Mereu aceeași poveste. În fiecare an, același scandal. De ce nu citești ceva ce ne afectează? De exemplu, despre Maimuța de la Cinema. Scrie ceva despre Maimuța de la Cinema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Oh, acum chiar ne calci pe nervi, îi spuseră, schimbându-și brusc sentimentele. — E vremea să-ți revii, îi zise maică-sa. Găsește-și curajul și adună-te. Numai că, uluit din cauza iubirii, Hungry Hop privi drept prin figurile lor exasperate. Parfumat din plin din cauza uleiului, încă se mai gândea la Pinky Chawla, care, de altfel, se răsfăța gândindu-se la el în timp ce adulmeca sticla pe care o prinsese sub fereastra lui. Chiar în ziua următoare, ajunse pe aleea din spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
scurseră într-o ceață lipsită de sens. Fața i se albise. — Ce-i cu tine? îl întrebă alarmată Pinky. — Mulțumesc de întrebare, reuși el să articuleze. Dar e mai bine să mergeți singuri. De ce e mai bine? îl întrebă Pinky exasperată. — Pentru că așa e, țipă tare și nervos, iritat subit de toate și de toți. Aveau să-l omoare. Avea să moară, pur și simplu. Lasă-mă-n pace. O să mi se facă rău. Lasă-mă-n pace, lasă-mă-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
banilor, dar putea fi și din cauza feței mele. Nu reușesc să arăt așa cum trebuie și fața mea s-a umflat iar, pe mâna stângă. Dintele ăla e iar pe jeratic. Mi-am cărat nefericita-mi gură la Martha McGilchrist, care, exasperată, mi-a curățat-o din nou. Orice gagicuță care are pretenția că e o feministă ar trebui să vină și să o vadă pe Martha McGilchrist. Taticule, e un bărbățoi. Mă face să mă simt ca o starletă. Martha McGilchrist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Vultur-în-Zbor îl urma. Și astfel își croiau drumul haotic prin desișuri, către vârful muntelui. Vuietul era încă acolo. Oare urechile îi jucau feste? Părea oare să devină din ce în ce mai puternic doar pentru că se gândea la el? își lovi tâmpla cu palma, exasperat. Preț de o secundă avu impresia că pădurea era o masă verde, de nepătruns, care îi înconjura și se închidea în jurul lor. Clipi și-i trecu. Apoi ajunseseră din nou pe poteca cea îngustă. Virgil Jones îl fixa cu privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
petits jeux innocents) - adică mici jocuri nevinovate, atât de nevinovate încât Măriuța, isteața lor slugă, exclamă îngrozită: „Cât sunt eu de desfrânată, dar mai-mai că m-a-ntrecut, numai eu îi știu adâncu și ce pasuri au făcut”. Gestul final al părintelui exasperat, boier Iordache, care îi gonește din casă pe tinerii superficiali, a trezit aprobarea entuziastă a spectatorilor vremii. Deosebirea de mentalități între generații apare și în piesa O bună educație de C. Bălăcescu. Comedia prefigurează într-o oarecare măsură universul Nopții
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
pe suflet. Păreai părăsită însă ți-ai schimbat registrul vocal și supozițiile până te-am pierdut în grămada de vise timide! Pe măsură ce te apropiai gândurile dansau. Râdea verde Împăratul Verde! În magazinul de antichități din nou ai dat peste mine! Exasperată că nici aici nu-ți las inima să se scufunde, m-ai dat primei venite în căutarea farmecelor cu argint viu, bare de cositor scrijelit și cenușă fierbinte. Luminile magice, plăpânde, transfigurate în plumburiu topit cântau simfonii perpetui de culori
Dans haotic by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83734_a_85059]
-
bine e să te apuci imediat de treabă. Am făcut câteva calcule În minte și am realizat că erau mai puțin de trei săptămâni. Am spus asta. —O, Bette, nu te mai stresa, spuse Elisa dându-și ochii peste cap, exasperată. Nu e mare lucru. Găsești un loc, faci rost de sponsori, comanzi invitațiile, faci Lista și păstrezi toată partea de presă pentru săptămâna respectivă. Orice chestie unde Philip e gazdă va fi automat În atenția presei, așa că n-o să ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
apropiindu-mă de telefon de parcă m-ar fi putut vedea. Ea oftă și mi-am dat seama că-și dă ochii peste cap. —Ești gravidă și nu e copilul lui Avery? Când singura reacție la asta a fost un sunet exasperat, am hotărât să mai zic una și gata. Ești gravidă și... —Bette. Vocea i se Încordase și mi-am dat seama că nu se distra nici pe departe așa de mult ca mine. —Scuze. Ce s-a Întâmplat? —Plec. —Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
de pin, lăsând urme similare. Înțelegi cum ai fi putut să-mi periclitezi evaluarea? — Da, dar era evident că victima fusese sugrumată cu un prosop sau cu un șal. Fibrele de bumbac alb erau indicii clare. Layman oftă - lung și exasperat. — Cauza morții a fost o supradoză masivă de heroină. Injecția i-a fost administrată chiar de către asasin într-o venă de lângă coloană - victima n-ar fi putut ajunge acolo. Prosopul a fost introdus în gură pentru a absorbi sângele atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
azi după-amiază de pe South Normandie, numărul 9945. Proprietarul e Wardell J. Hascomb,bărbat, negru, cu domiciliul pe South Normandie, numărul 9816, și... — Asta am aflat deja. — Știi ceva, domnule detectiv? Partenerul dumitale a fost mult mai drăguț. — Poftim? Operatorul părea exasperat, de parcă ar fi discutat cu un cretin. — Detectivul Jones, de la aceeași secție. A sunat să verifice încă o dată cele patru nume pe care ți le-am dat. Zicea că ți-ai pierdut însemnările. Acum în cabină era frig ca la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ai să mai zbori mult? Și deodată: "bîști... bîzz... te-am prins!" ― Domnule Constantinescu, ce-nsemnează gestul acesta? ― Don' profesor, am prins o muscă, pentru experiență... În lipsă de furnică, e bună și musca, că e tot insectă! ― Domnule, țipă Chimistul exasperat, cum poți să debitezi astfel de inepții, pentru numele lui Dumnezeu?! Cum o să existe în muscă acidul formic... care v-am spus că există numai în furnică? Dar Chiorul nu se dă bătut: ― Poate că există, don' profesor, și nu
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
în fundul clasei. Profesorul și-a îndreptat cercetările într-acolo dar, când a ajuns în dreptul băncii de unde i se părea că aude zgomotul, orăcăitul s-a auzit din nou în față! Manevra asta a durat cam de două-trei ori, până când Tânărul, exasperat, ne-a strigat: ― Toată lumea să ridice mîinile-n sus! Ordinul s-a executat îndată. Clasa avea aspectul, original și ciudat în același timp al unei bande de gangsteri în fața unui uriaș revolver imaginar! Și totuși broscuța și-a continuat orăcăitul obsedant
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
prieten dealtfel, că nici nu se gândește să-i execute ordinul, veni în fața lui și, simțind că fata de serviciu e atentă la ce are să se petreacă, îi spuse arogant: ― Dumneata n-ai auzit ce-am spus eu? Dar Chiorul, exasperat, se vede, de fițele lui, îi răspunse scurt: ― Ia las-o mai moale, șmechere! Mult ai să mai faci pe nebunul cu noi? Și plecă, lăsîndu-l pe bietul Negulescu stupefiat, că nu se aștepta la așa ieșire tocmai din partea celui
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Caii erau și ei flămânzi, iar unii căzuseră, slăbiți, neputând să se mai ridice. Călăreții trebuiseră să se alăture pedestrimii, mergând pe jos și trăgându-și caii de dârlogi. Micile unități de spahii trimise În recunoaștere nu se mai Întorseseră. Exasperat, Soliman trimisese În față un corp de cavalerie de cinci mii de achingii. Din aceștia se Întorseseră două sute, Înspăimântați. Fuseseră surprinși Într-o ambuscadă și mai bine de jumătate din ei căzuseră sub săgeți care veneau parcă de nicăieri. Ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]