5,886 matches
-
față el ridică visuri nalte... volburi mari de frig se văd și trecînd peste oștire o îngroapă... Și cu fală el ridică drept făclie aurora-i boreală peste-oștirea-ntroienită în pustiul... omăt". "Nordul m-a învins, ideea m-a lăsat" va exclama Napoleon Bonaparte exilat pe insula Sfânta Elena. Acum gîndirea eminesciană s-a limpezit: Nordul, Miazănoaptea, este simbolul haosului care visează, care aspiră spre starea de cosmos ("visul unei nopți de vară"), pe care însă nu o poate atinge; și, cum
Realism politic și fantezie poetică by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15810_a_17135]
-
Creațiunea la principiile și legile unei logici și unei culturi pur concrete și sociale și ale unei estetici în totalitate de suprafață? Ardoare totuși, ardoare cu care același Psycha se oprea câteva săptămâni mai târziu, în fața unui măr înflorit ca să exclame: "iată frumusețea și iată adevărul"; am tras concluzia că prietenul Psycha știa totuși mai multe despre adevăr, decât credeam eu. Dragostea pentru formă nu implică obligatoriu ignoranță, depreciere a valorilor esențiale, cum suntem înclinați să o credem, noi ceilalți, observatori
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
părăsească. Avea să se întoarcă la Paris "pentru a se căsători", zicea . Urma să se mărite cu un oarecare Jules Michelet, un nume necunoscut pentru cei îndurerați de plecarea ei. Dar e un om sărac... - Sărac, da, dar are geniu! exclamă logodnica lui. Nu l-am văzut niciodată, adăuga ea, și-mi va fi greu să cîștig pentru amîndoi, căci cursul pe care-l ține la Collège de France e mereu suspendat. Chiar și studenților lui le vine foarte greu să
Memoriile Elenei Văcărescu by Anca-Maria Christodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15859_a_17184]
-
umilință grea. Și în această apăsare, ce explozie de bucurie îl va fi cuprins când a descoperit un cuvânt latinesc pentru care grecii nu aveau echivalent: "innocentia, cuvânt pe care grecii nu îl au, dar ar putea să-l aibă", exclamă el triumfător în Tusculane, și, așa cum fabricase echivalente latine pentru cuvinte grecești, acum inventă un echivalent grecesc ablabeia. Și în acest caz Cicero a reușit, căci o sută de ani mai târziu cuvântul va fi utilizat de Plutarh. Ce clipă
Clipa de fericire a lui Marcus Tulius Cicero by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15905_a_17230]
-
cu largi simpatii printre intelectualii democrați ai vremii. Mi-aduc aminte că am fost aleși, împreună, într-un juriu de premiere al Asociației Scriitorilor din București. Cînd juriul s-a întrunit pentru a delibera și decide, dl N. Carandino a exclamat cu voce tare: Dacă m-au ales pe mine în juriu, e semn sigur că vor să-l premiem pe N. Ceaușescu". Avea haz, cîteodată, amar, întotdeauna cunoscîndu-se, de departe, omul de spirit. Și nu și-l pierduse nici în
N. Carandino la "Dreptatea" by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15921_a_17246]
-
rezultă dintr-un documentar publicat în revista Memoria), a intrat pe la finele anilor '80 într-un montaj literar destinat echipelor artistice din Cîntarea României și a fost auzită de dl Geacăr recitată pe scena unui cămin cultural. "Mister specific românesc", exclamă dl Geacăr în căutarea, totuși, a unei explicații. O explicație nu prea simplă, dat fiind că textul poeziei nu e pur și simplu naționalist, ceea ce ar justifica recilarea lui într-o epocă de național-comunism. Textul e, ca și Noi vrem
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15927_a_17252]
-
văduv. Totul se schimbă din timp în timp, oftează din cînd în cînd, vorbind, și mă mai omoară și cu dialectica, fără să fi citit nimic din Platon. Iar cînd o dată i-am spus și că Platon, deși altfel... a exclamat triumfător: Vezi, dacă-ți spui eu!... Alătură-l de V. și de maiorul obscur Strătulescu din trenul spre Brașov. Convertește această ură care te-a cuprins în seara zilei de 2 iulie 1984, într-o proză de tensiune și de
Exerciții by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16003_a_17328]
-
nu ipocrit. De cîte ori nu ne gîndim la propria-ne viață ca la cuvinte spuse de-o străină gură?! De cîte ori nu ne mirăm că am putut trăi, simți, face un lucru oarecare sau mai multe și nu exclamăm, măcar in petto: "Parcă n-ar fi fost vorba de mine !"?! Dar asta înseamnă că, tot de atîtea ori, murim. Ceea ce, oricum, biologic, se întîmplă în fiece clipă. Este o platitudine demnă de o romanță de început de secol XX
Editura Timpul basmelor culte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15615_a_16940]
-
Cioculescu. Acolo își încrucișa spada, totdeauna ascuțită brici, cu diverși interlocutori, reduși, prin calambur, la tăcere. Ion Iancovescu, marele actor, mereu lipsit de bani, s-a războit, odată, cu Lemnaru. Pus la punct și redus la tăcere, Iancovescu ar fi exclamat, mult iritat: "Te împușc". La care Lemnaru, alb, i-a replicat: "Dar ce eu sunt un franc?", aluzie la situația celor mereu fără bani despre care se spunea că "împușcă francul". Iancovescu, umilit de replica inteligentă, a trebuit, cavalerește, să
Insolitul Oscar Lemnaru by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15645_a_16970]
-
calamburgiu, Lemnaru a răspuns, placid, într-un tîrziu: "Știi ce, înfiază-mă coane Zaharia"). Curioasă e reacția lui Ion Barbu. Îi scria, la 26 noiembrie 1946 (uitase, deci, de episodul din 1944 semnalat mai înainte) și citindu-i două nuvele, exclamă către vechiul său prieten: "Am citit Ochii reflectați și Ceasornicul din turn. Astăzi voi ataca restul. Saturate de gînd: acesta e cuvîntul... Eseurile unui filosof cutreierate de o undă de poezie. E uluitor cum vechea temă romantică a oglindei, capătă
Insolitul Oscar Lemnaru by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15645_a_16970]
-
Ador cărțile de ocazie care se deschid de la sine la pagina pe care precedentul proprietar o citea cel mai des. În ziua în care Hazlitt mi-a sosit, cartea s-a deschis la "Detest să citesc cărți noi." și am exclamat "Salut amice!" pentru fostul proprietar, oricine ar fi el..." Indignarea ia locul bucuriei atunci când socotește inadmisibil ca unele cărți să fie vândute cu ușurință și fără milă: ,,îl compătimesc pe bietul William Gordon care și-a scris numele pe prima
84, Charing Cross Road by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/15666_a_16991]
-
certa pe râme, pentru că Tase le vindea cu un leu râma... Ilie, orbul care vindea ziare, intră bocănind cu bastonul lui alb în alimentara în care se vindeau de toate, și, ridicând capul în sus și trăgând aerul pe nări, exclamă: ,, Da' ați ars bine cafeaua!"... Un perete alb-alb de atâta inocență, pe care erau bătute piroane grele de fier de care lucrurile, prinse, să țină... Trenul care face să se zguduie casa periferică în care se întâmplă să dorm mai
Fiicele Indiei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15697_a_17022]
-
și ale lacrimogenului "Sulico". Pentru un neinițiat e uluitor că guvernul ezită să profite de vîntul în pupă primit de dincolo de Atlantic. Mesajul anti-euforie al premierului a lăsat presei române o impresie excelentă. În cor, condeierii s-au grăbit să exclame: "Ce om înțelept!" Dar nu înțelepciunea vorbea în domnul Năstase, ci teama. Spaima că nu va putea îndeplini ceea ce și-a asumat. În fond, la Washington d-lui Năstase nu i s-a dat nimic, în schimb i s-a
Zgomotul și euforia by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15706_a_17031]
-
complotul halatelor albe" și alte crime monstruoase, se reclamă de asemenea de la morala comunistă, justificînd asemenea acțiuni prin ,,transformarea unei țări arierate în supra putere nucleară".) Această concepție despre lume și aplicările ei practice l-au făcut pe Camus să exclame: ,,Morala cînd e formală devorează tot" și: ,, Nimic nu e mai sîngeros decît un ideal la putere". Camus, intelectual angajat ca și Koestler și Sartre, dar spre deosebire de ultimul refuzînd orice idei preconcepute, a fost un martor și observator pasionat al
Cele două morale și politica by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15707_a_17032]
-
planetă de care se va aminti". În casă, unde se vorbea engleza, doar un singur personaj, un aghiotant. "Toată suita redusă la acest ins. Simbol a ceea ce a fost". Și după ce află statutul obscur al Kronprințului, abia tolerat, acesta brusc, exclamă: "Ce-i mai plictisitor la omul ăsta (aluzie la Hitler) e că n-are simțul umorului. Înghite orice, dacă e lăudat. Lauda nu-i e nicicînd destulă. Iar Goebbels întrece măsura (aici face un gest). Deci îl detestă". Se plînge
Martha Bibescu în 1938 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15748_a_17073]
-
e sufletul ce este greu. "Nemurirea sufletului", cum scrie în Vorbiri însingurate fiul lacrimilor fericitei Monica, Sf. Augustin. Îngustarea vederii, convertirea la religia eului, o exersează fichteanul Novalis "Nu este oare universul în noi [...]"" (p. 108). "Ce trib de zei" exclamă Aura Christi și înghesuie pe fiecare pagină cuvinte mari care afundă și mai mult eseul în obscuritate: "absolut", "limanurile supraomului", "miraculos", "olimp", "tectonica" primordială a ființei", "infinit", "idealitate" etc. Patetică, exaltată, orbită de atâta admirație și cu gândul la deviza
Jurnal de portrete by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15761_a_17086]
-
de majoritatea presei drept un "terorist". Numai că forma - penibilă în conținut și vulgară în expresie - prin care Văcăroiu a explicat eliminarea de pe lista voiajorilor veseli a lui Vadim Tudor pune mari probleme. Sunt mai deștept decât săptămâna trecută!", a exclamat președintele Senatului. De fapt, dl. Văcăroiu a dovedit doar că intervalul menționat l-a făcut mai șmecher. Legăturile - nici măcar subterane - dintre partidul său și național-xenofobismul "României Mari" constituie armătura indestructibilă a politicii românești ajunsă la putere. Iliescu fără Vadim n-
Fii și alifii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15794_a_17119]
-
care au umplut până la refuz sala cinematografului Studio) a putut vedea, grație Festivalului de Film European - ediția a 5-a, filmul belgian Rosetta. La București, ca de altfel pretutindeni unde a rulat, publicul a fost împărțit în două: unii au exclamat: "Zguduitor!". "Emoționant" (și superlativele au curs), alții l-au catalogat drept "plicticos", "tembel", "enervant" etc. etc. De fapt, toate aceste remarci nu făceau decât să reproducă în mic virulentele polemici iscate la Cannes 1998 de prezentarea filmului fraților Luc și
Made in Europa by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16149_a_17474]
-
un tablou de secol XIX care i-a amintit de antichitate, de posibilitatea de a revitaliza un gen semi-compromis: peplum. Eu am făcut cunoștință cu Gladiatorul abia a doua zi după decernarea premiilor și, în întunericul sălii Cinematografului Scala, am exclamat pe tăcute conform titlului parafrazîndu-l pe Poussin, căci mi se-ndeplinea un vis. În urmă cu ani, vizitînd ruinele impozantului edificiu, încercasem să mi-l imaginez însuflețit ca-n vremurile de glorie. Acțiunea filmului se petrece exact la 100 de
Et in Colosseum ego! by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16261_a_17586]
-
a lăsat intimidat și, într-o emisiune televizată, nu s-a sfiit să-l adaoge pe lista impostorilor pe dl Andrei Pleșu: "Aș fi vrut și eu disidența lui Pleșu la Tescani, să vedeți ce romane scriam dacă eram acolo", exclamă cu o candoare dezarmantă dl Comoroșan. Și încă: Dl Pleșu "a desconsiderat pur și simplu profesiunea de diplomat, acceptînd în mod absolut oportunist funcția de ministru de Externe; nu de ambasador, dar de ministru de Externe!" Oare de ce s-o
Ura la români by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16290_a_17615]
-
reluat, după cîte sîntem informați, într-o carte, dl Merce ne socotește niște imbecili, uituci pe deasupra, care s-au temut, din lașitate, de o instituție admirabilă și patriotică, asemenea celor din toate țările moderne. "Era o spaimă absurdă, fără obiect", exclamă dl Merce, acuzînd implicit "Europa Liberă" de a o fi creat și întreținut. Ticăloșia îi prilejuiește d-lui Dorin Tudoran un răspuns care se cuvine citat integral: "Așadar, Paul Goma nu a fost arestat decît în închipuirea lui Noel Bernard
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16265_a_17590]
-
direct al școlii lovinesciene, prin pasiunea pentru glosarea faptelor de istorie literară (...), cu precizarea că la înaintaș, implicarea susținută a eului, cu toate ale sale: orgolii, resentimente, incriminări, joacă un rol cu totul secundar în țesătură narativă". Toate acestea, după ce exclamase la un moment dat: Stranie alcătuire mai e totuși Alexandru George!" Despre Grigurcu vorbește ca despre "criticul-poet" sau "poetul-critic", îngăduindu-și comentarii malițioase, mai ales când simpatiile lui merg către literatura feminină. Remarcă însă cu admirație "virulența în verb" a
Ironie și franchețe by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/16283_a_17608]
-
mai înainte, la 14 octombrie 1934, reapare în ședințele de cenaclu Hortensia Papadat-Bengescu, care începe lectura romanului Logodnicul (extraordinar primit) și care rămîne aici și după terminarea acelui excelent roman. După o lectură a unui fragment din acest roman, Lovinescu exclamă profund satisfăcut la 9 decembrie 1934: "Succes, triumf. Entuziasm. Ăsta e "Sburătorul"." Voia să spună că aceasta era atmosfera adevărată care caracterizează cenaclul său în ceea ce are el mai bun și esențial. Adevărul acesta însă, cum spuneam, nu putea fi
Un episod dramatic din viața lui E. Lovinescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16255_a_17580]
-
Personal fac parte din generația când în școli autoritățile au încercat să impună ideea că românii suntem un popor slav - persistența până în ziua de azi a acestei concepții s-a văzut în timpul războiului din Kosovo când Președintele Bielorusiei, Lukașenko, a exclamat că "România a trădat panslavismul" -, când din Eminescu nu se studia decât discursul proletarului din Împărat și proletar, evident scos din contextul poemului, câteva poezii de "descriere a naturii și de dragoste", când Maiorescu și Lovinescu erau lichidați în câteva
Sensul istoriei by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/16386_a_17711]
-
-lea ecumenic de la Efes din 431 hotăra: Nimănui nu-i este îngăduit să propovăduiască altă credință decât aceea definită de Sfinții Părinți (...) 26. La același sinod, după citirea epistolei lui Leon cel Mare către Flavian al Constantinopolului, cei prezenți au exclamat: (...) Aceasta este credința Părinților, aceasta este credința Apostolilor. Noi toți așa credem, așa cred toți ortodocșii (...)27. Dintre nenumărate astfel de mărturii sinodale, o mai redăm pe aceea a episcopilor adunați la sinodul de la Rimini, care au alcătuit o scrisoare
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]